Tot ceea ce ne înconjoară, formele, obiectele, trupurile, întreaga lume materială, densă, este trecut. Toate au fost făcute deja, turnate în linii, de cineva. Este experiență de viață trăită și condensată în forme. În acest sens, lumea formei este iluzie. Tot ceea ce vedem cu ochii sunt încrustările a ceea ce a fost. În mod straniu, ochii decupează din marea Realitate doar această mică parte, ascunzând restul. Și mai straniu, uităm mereu că formele, materia nu este altceva decât un nor de atomi, o vibrație. Ne raportăm la ea ca și cum ar fi stabilă și astfel trăim în trecut.

Vindecarea trecutului prin Prezență

Corpul nostru pare deasemeni a fi formă. Uităm că e viu, în permanentă transformare, curgere și mișcare. Îl tratăm mai degrabă ca pe o mașinărie care ruginește decât ca pe o parte din Ființa noastră. Conturul pe care îl vedem în oglindă este deasemeni o expresie a trecutului. Toate gândurile noastre, toate emoțiile, orice secundă de viață, orice gest pe care l-am făcut vreodată, mental, emoțional, energetic sau fizic au sculptat această formă, această expresie despre care spunem că este ”chipul meu”. Este chipul trecutului.

Acest trup fizic, acest nor de atomi transferă în acțiuni la nivelul densității atitudinile noastre lăuntrice. Energia noastră vitală animează trupul, îi conferă vitalitate, îl face să se miște. Toate acțiunile și relațiile noastre sunt expresii ale acestei energii vitale pe care o turnăm în fiecare milimetru de mișcare. Energia vitală este modelată de emoțiile noastre iar acestea sunt expresia a ceea ce gândim.

Mintea noastră este un câmp, iar gândirea este o modulare a acestui câmp creator. Este expresia dinamică a acestui câmp. Ceea ce creează este însăși experiența vieții. Suntem permanent conectați, conștient sau nu, la marile polarități ale existenței, suspendați între lumea formelor cu care am ajuns să ne identificăm și cele mai rafinate niveluri densitate pe care le numim spirit și pe care le ”căutăm”. A devenit o provocare să percepem adevărata natură a existenței pentru că funcționăm dezechilibrat, identificați permanent cu spațiul modulat al minții, numit gândire. Întreaga noastră Atenție, energia sacră a Creatorului în forma sa umană o investim în gândire.

Starea de Prezență este o stare centrată a Atenției, defocalizată și deschisă. Este poarta către ACUM și singura ieșire din labirintul pe care îl creăm permanent fiind în gândire. Orice gând se reflectă în emoție, energie vitală și corp. Majoritatea gândurilor noastre creează frică, furie, frustrare, rușine, vinovăție sau tristețe. Emoții care blochează energia vitală și se transferă în corp sub forma unor înghețări ale curgerilor, ale marilor fluxuri. Asemenea apei din care suntem făcuți, înghețăm. Orice formă de boală fizică reprezintă o înghețare a energiei vitale și are legătură cu ceea ce gândim despre noi înșine și despre existență. Forma prezentă a corpului, expresia feței, gesturile, atitudinile dar și problemele noastre fizice sunt generate de felul în care ne-am raportat la noi înșine, la experiența vieții, la ceilalți, în trecut. Este experiență de viață condensată. Coagulată.

Gesturile noastre pe orice nivel sunt creații. Gândirea este un act creator, emoțiile sunt creații, formele de undă ale energiei vitale, atitudinile și corpul fizic sunt creații. Schimbând felul în care creăm propria noastră realitate, schimbăm rezultatele. Corpul fizic se transformă atunci când schimbăm ceva în lumea lăuntrică.

De corp se ocupă medicina și intervențiile sale fizice prin medicamente sau alte mijloace directe sunt foarte bune. Însă realitățile pe care tinde să le schimbe se vor reface dacă nu schimbăm nimic la nivelul gândirii și al relației noastre cu noi înșine și cu lumea. La fel stă treaba cu intervențiile energetice precum acupunctura etc. Sunt bune și funcționează însă boala, sau mai bine zic înghețarea energiei vitale, va reveni dacă nu-i schimbăm cauzele. Iar cauzele sunt întotdeauna lăuntrice.

Universul lăuntric este întotdeauna cauza. Fenomenele la nivelul corpului ca și lumea exterioară, a formelor este efectul. Majoritatea oamenilor încearcă să schimbe formele prin acțiunile lor. Nu funcționează pentru că lumea formelor, inclusiv corpul fizic, este un efect, o consecință. E nevoie să schimbăm cauza lăuntrică a realităților ”exterioare”.

Orice vindecare este o vindecare a trecutului.

Corpul este experiență de viață trecută. Bolile, accidentele, stările de rău sunt efecte. A schimba cauzele lăuntrice implică ieșirea din trecut, părăsirea cărărilor vechi și trăirea în prezent. Astfel, starea de Prezență este o poartă a vindecării pe toate nivelurile ființei. Uriașe posibilități de vindecare, fizică, energetică, emoțională și mentală se deschid din starea de Prezență. Prezența este starea conectată cu dimensiunile divine ale propriei ființe. Desființează granițele diferitelor identități, desființează separarea între noi înșine și ceilalți, între noi înșine și Întreg.

Prezența este starea de completitudine, de integralitate a ființei, din care putem crea conștient realitățile interioare și putem intra în rezonanță în mod conștient cu orice dimensiune a existenței. Este ceea ce deschide porțile vindecării. Este ceea ce permite vindecarea împreună a două ființe care aleg să trăiască împreună această stare și să creeze din ea noi realități.

Vindecarea corpului fizic implică fluidizarea energiilor interioare, dezghețarea lor, readucerea vieții, a curgerii în spații pe care le-am încremenit. Momentele dificile ale vieții încremenesc energiile vitale. Prezența le dezgheață. Uneori ducem cu noi încremeniri pe care nu le-am trăit noi personal. Sunt uneori ale părinților noștri, transmise trans-generațional prin ”amprentare”. Trăim imersați în energiile părinților noștri, le respirăm atitudinile, fricile, paradigma despre tot ceea ce ne înconjoară, sistemele de valori, poziționările față de realitate. Unele lucruri care ne conduc viața din umbră sunt sub pragul conștienței, adică al percepției. Fac parte din lumea noastră inconștientă, dar influența lor este enormă inclusiv la nivelul aceea ce numim ”boli”.

Când doi oameni se adună pentru a se vindeca împreună prin Prezență, forța de disoluție a formelor, a trecutului adică, devine uriașă. Oricine poate face asta, cu condiția accesării stării de Prezență. Atingerea vindecătoare a Ființei are întotdeauna legătură cu Prezența. Nu numai formele corporale se vindecă sub puterea Prezenței, ci și corpul emoțional și mental. Emoțiile dure lasă urme în corp, gândirea compulsivă, repetitivă, scăpată de sub control. Conexiunea prin Prezență unifică oamenii iar vindecarea care se produce este efectul acestui sacru ”împreună”. Nu mai există un vindecător și un vindecat, ci un proces de întoarcere acasă, de deschidere, de reluare a marilor fluxuri ale vieții.

Toate marile noastre călătorii de conștiință au în centru Starea de Prezență. Sunt aplicații ale acesteia. Toate au atribute terapeutice. Dar acum am ales să deschidem larg aplicația vindecătoare a Prezenței pentru toți aceia care doresc să se vindece pe ei înșiși și pe ceilalți. Nu e nevoie de haruri speciale și nici de inițieri fantasmagorice. E nevoie de instrumentele simple ale Prezenței, de disciplina Atenției și a Respirației Conștiente pentru a intra în Starea de Prezență.

Asta vom face împreună în călătoria de conștiință numită Practica Prezenței & Respirație Holotropică. Vom descoperi împreună vindecătorul din fiecare și îl vom trăi. Vom practica vindecarea trupului, a energiei, a emoției și a minții din Prezență. Asta va schimba totul.

Există două axe fundamentale ale dimensiunii orizontale a existenței. Una este axa relațiilor și cealaltă este cea trecut-viitor. Echilibrul acestor axe se numește Prezență. Este singurul mod de a crea realitate care vindecă. Pentru că singurul lucru care poate fi vindecat este trecutul. Fie că se exprimă în dimensiunea corporală, energetică sau oricare altă dimensiune a ființei. Prezentul nu are de ce să fie vindecat. El este o curgere înafara timpului. Și sursa vindecării.

Agnis

„Dacă o femeie se îmbolnăvește de cancer în viața mea, nu este doar despre ea, este și despre mine, căci cancerul se naște din separare și din durere, iar separarea și durerea se naște din relații. Cancerul și relațiile sunt inseparabile în dimensiunea personală a existenței, după cum sunt și în cea colectivă. Cancerul acestei lumi, reprezentat de război, de violență, de ucidere, de poluare, de corupție, mă privesc direct, sunt despre mine însumi și despre relația mea cu această lume. În zadar voi aștepta să se schimbe ceva. Nimic nu se va schimba în această lume de la sine. Este nevoie ca eu să schimb relația mea cu această lume în jocul de identități pe care-l joc și doar asta va vindeca lumea. E nevoie să mă vindec pe mine însumi de iluzie, de separare, de ruptură, de însingurare pentru ca boala să fie vindecată.” (a scris Agnis)

Și pentru că în luna octombrie și peste tot în lume începe campania numită „breast cancer awareness”, am simțit să împărtășesc și eu câteva rânduri despre:

Vindecare

Lucrând deja cu mii de oameni în ultimii 20 de ani, am observat o trăsătură comună la cei care se îndreaptă spre vindecare fizică, psihologică și mai ales spirituală. Este vorba, în primul rând, de dorința lor puternică de vindecare și încrederea pe care o au în instanța lăuntrică – pe care o putem numi – vindecătorul interior. Și mai este relația de deschidere față de boală. Un fel de non-rezistență. Nu resemnare ci, mai degrabă,  o acceptare care este un prim pas către vindecare.

În acest proces de abandon și de încredere îi conducem, mai întâi de toate, pe cei care vin să lucreze cu noi (cu mine sau cu Agnis) în terapiile individuale. Încredere nu doar în vindecătorul interior ci și într-o forță mai mare care știe întotdeauna ce este „mai bine” pentru ei. Încredere în a se întâlni cu Viața în plinătatea ei, moment cu moment, respirație cu respirație. Aceia care reușesc să-și întâlnească boala, coborându-se în spațiul sacru al inimii lor – acolo unde îi călăuzim prin meditații și călătorii ghidate -, renunțând să o mai judece cu mintea sau să-și plângă de milă sau să se învinovățească, se pare că au o experiență radical diferită. Procesul de vindecare este, în cazul lor, aproape miraculos.

Și asta ne face mereu să ne aducem aminte de întrebarea „unde ne găsim vindecarea?”. Iar când reușim să le arătam celor care vin să lucreze cu noi că atitudinea „trebuie să înving boala” adică „eu contra mea”, „eu împotriva bolii mele” este o atitudine care nu invită vindecarea, ba dimpotrivă, energizează boala, și doar o deschidere de genul „eu cu durerea mea”, „eu pentru mine, în totală încredere”, ne bucuram împreuna cu ei de transformările radicale.

Este adevărat și faptul că nu toți cei care își îmbrățișează boala supraviețuiesc. Și asta doare. Știm însă acum că vindecarea se produce dincolo de ceea ce credeam și înțelegeam noi până acum că înseamnă vindecare.

În tinerețe, când am locuit în Canada, am lucrat mulți ani ca și infirmieră în case de bătrâni și în hospice-uri. Alături de acele persoane am învățat ce înseamnă să stai cu boala și să privești prin ea, să vezi dincolo de ea, către semnificația bolii, către mesajul pe care ea ni-l aduce despre ceea ce ne separă de Întreg.

O clientă, cu care lucrez în terapie individuală, este bolnavă de cancer și mi-a spus că boala ei a pus-o în legătura cu spații din interiorul ei pe care nici nu le bănuia c-ar exista. A înțeles. DA! A simțit. DA! 

Uneori, vindecarea nu înseamnă ca durerea a dispărut, ci doar ca totul s-a transformat într-o experiență conștientă în loc de a rămâne o problemă și de a hrăni și amplifica suferința. Nu știu dacă îi va dispărea cancerul – eu am încredere că DA și ea la fel – dar acum știu sigur că a învățat să-și aducă în spațiul sacru al inimii ei ceea ce până acum a exclus. A învățat să-și privească în față boala, fără să-i mai fie teamă. Ca și în cazul ei, oare nu putem privi cu toți vindecarea ca pe un proces  prin care lăsăm Viața să intre, cu adevărat, în noi?

Iar noi – iubindu-ne mai mult – să curgem cu viața, recunoscând iubirea ca fiind cea mai potentă forță de vindecare.

În lucrul cu oamenii, am înțeles că trebuie să avem încredere în acest proces de vindecare. Am mai înțeles că, de fapt, nu știm niciodată, cu adevărat, ce înseamnă vindecarea. Uneori, ceea ce pare o înfrângere este o enormă victorie și invers, ceea ce pare o victorie asupra bolii, nu este decât anunțul unei mari înfrângeri.

Dimensiunile și semnificațiile vindecării sunt la fel de inimaginabile precum Viața însăși. Onorându-ne consacrarea vieții, continuăm să explorăm și să descoperim, în propriul nostru proces și în lucrul cu oamenii, unele dintre adevăratele semnificații ale Vindecării.

Cu iubire și încredere, dedic aceste rânduri tuturor femeilor care au trecut, sau trec acum, prin experiența numită – cancer de sân. 

Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)

ps. Pe durata lunii octombrie, Editura noastră oferă o reducere de 25% la cărțile:

Anticancer – Un nou mod de Viață

Heal – Descoperă-ți potențialul nelimitat și trezește-ți vindecătorul interior

Grație și Forță – o vindecare spirituală dincolo de moarte