Zâmbetul Pământului

Există o anume atitudine interioară care delimitează facerea de creație. Atunci când creez se instalează o stare de curgere, de absorbție totală și abandon, de Prezență, iar Bucuria este intrinsecă.

Continue reading

Adevărata Mare Resetare

Cei mai evoluați oameni de pe această planetă afirmă că suntem în mijlocul unor transformări uriașe de conștiință și că acestea generează remodelarea întregii noastre lumi. Ei privesc ceea ce se petrece acum ca pe o criză de conștiință a umanității, care conduce către o nouă lume. Mari Maeștri ai umanității au vorbit de multe ori despre aceste vremuri pe care le trăim. Semințele acestei revoluții lăuntrice au fost plantate de Cristos, acum 2000 de ani, iar acum se petrece în fapt. Mulți o numesc Trezire.

Continue reading

Cum dispar dinozaurii (2)

Dinozaurii care fac parte, în numele umanității, din forumul economic mondial (WEF), sunt perfect conștienți de faptul că această transformare profundă, care vizează întreaga realitate, este în plină desfășurare..

Continue reading

Cum dispar dinozaurii (1)

Numesc ”dinozauri” aceste personaje aflate la vârful suprastructurii sistemelor planetare, pentru că ele reprezintă o psihologie umană extrem de veche, întemeiată pe sentimentul separării de ceilalți, pe cultul puterii personale, al dominației și violenței, caracterizată prin lăcomia insațiabilă, cruzimea rece a reptilelor preistorice și disprețul profund pentru umanitatea ”de rând”. Această psihologie durează cam de pe când primii vânători-culegători au început să facă agricultură și provizii de mâncare, iar vânătoarea au înlocuit-o cu turma domestică. Cam pe atunci, viitorii dinozauri au inventat banii, proprietatea și armele de ucis oameni.

Continue reading

Rezistă! Acesta este abia începutul…

Suntem toți, fiecare în felul său, într-o stare de saturație și chiar de epuizare în ceea ce privește nebunia pe care o trăim la nivel global, politica fascistă, manipularea, minciuna, nenumăratele variante ale virusului și ale deliberat provocatei pandemii, violența, suspiciunea, dezbinarea. Dacă la toate astea mai adăugăm schimbările catastrofale de la nivel climatic, masiva distrugere a pădurilor și a animalelor, creșterea uriașă a numărului de morți, mai ales în rândul copiilor și a sportivilor, creșterea numărului de sinucideri din cauza depresiei, am putea spune că … avem la ce să rezistăm. Avem motive să ne simțim, cu adevărat, epuizați, vlăguiți de toate astea. Poate n-o să-ți placă să mă auzi spunându-ți: Rezistă. Ăsta e abia începutul …

Da, ai citit bine: ăsta este abia începutul!!! Nici vorbă ca acum să fie un sfârșit. Nici vorbă se ne mai întoarcem la ceea ce consideram a fi „normalitate”. Așa că … trezește-te! Nu îți poți permite acum să fii epuizat sau vlăguit sau iritat sau nervos sau agresiv sau nemulțumit sau mai știu eu ce vechi tipar de comportament ai tot hrănit de-a lungul vieții. Ai nevoie, AVEM TOȚI (mă rog, cei cât de cât conștienți de ce se petrece), să rezistăm. Nu să ne epuizăm în tipare vechi de gândire și de comportament. Nu să ne victimizăm. Nu să mai tot amânăm! Căci, dacă alunecăm în vechile tipare, nu vom putea traversa ce avem, acum, de traversat. Nu ajungem, în niciun caz, la mal. Poate ajungem … „dincolo” … dar chiar și dacă trecem „dincolo” nu e oare mai frumos și mai demn să trecem onorându-ne adevărul și integritatea, umanitatea?

Cu siguranță, acum, mai mult decât oricând și decât orice, avem nevoie să rezistăm. Avem nevoie să perseverăm, să ne înrădăcinăm în încredere. Să râdem, să dansăm, să ne bucurăm, să emanăm compasiune (oricât de imposibil ar putea părea să fie asta acum). Să cultivăm gânduri bune și să ne investim atenția în ceea ce dorim, cu adevărat, să trăim. Altfel, energia noastră se scurge în tot felul de poziționări, de perspective – multe deloc ale noastre.

Reîntoarcerea în centrul ființei, în spațiul sacru al inimii tale, în iubire, îți este la îndemână. Nimeni nu o poate face în locul tău. Doar așa poți privi, simți, trăi, tot ce este prezent acum în lume, cu o atitudine deschisă și neutră (atât cât se poate de neutră …) și poți continua să reziști fără epuizare. Adică, renunță la a mai hrăni frica, furia, violența, suspiciunea, indignarea, sentimentul de nedreptate … Toate astea te epuizează. Pe noi toți, astea ne vlăguiesc și ne dezbină. La fel, sentimentul de vinovăție, de rușine, victimizarea, nu ne ajută să rezistăm. Și nici să păstrăm atenția pe ceea ce vrem să trăim. Ba dimpotrivă, ne scad sistemul imunitar și ne fac să ne plecăm capul, să … suflecăm mâneca și să întindem cuminți brațul …

Chiar dacă ăsta e abia începutul și, deci, nu vedem un sfârșit prea curând, totuși, în acest an, 2022, vom avea multe momente de inspirație, multe momente de ADEVĂR, multe răsturnări de situație într-un sens la care începusem să nu mai credem că mai este posibil, multe momente de împuternicire. Deja, chiar acum când scriu aceste rânduri, sunt multe răsturnări de situație care nu mai păreau posibile în urmă cu doar o săptămână.

Ne-am tot auto-distrus, fiecare în felul său, cât mai ingenios, de-a lungul anilor. Dacă vrem schimbare în lume, poate c-a venit momentul să renunțăm la tendințele auto-distrugătoare. Altfel, e doar o păcăleală cum c-am vrea schimbare. Nu putem continua să ne auto-distrugem, prin gânduri și comportamente toxice, dar să pretindem că vrem o nouă lume în care să fie mai multă iubire și co-operare.

Vom trăi mult conflict, anul acesta, multă dezbinare. Dar vestea bună este că cei care au vrut (și încă mai vor) să distrugă, vor cădea în propria lor plasă. Conflicte și dezbinare chiar între ei, cei care se află pierduți în jocurile ego-urilor imature ce se luptă pentru putere. Așa zisa lor eficiență în jocul de a transforma umanitatea, va începe să se crape. De fapt, acum când scriu aceste rânduri, sunt deja crăpături uriașe. Doar să ne dăm voie să le vedem și să îndrăznim să privim prin ele, prin aceste crăpături. Cu compasiune, însă. Și cu focus pe ce vrem, cu adevărat, să trăim și nu pe revanșă, nu pe luptă! Deci, anul aceasta, e și cu încredere, cu inspirație, cu crăpături precum ferestre prin care putem vedea Adevărul. Însă, atenție, acestea nu sunt suficiente pentru a ne ajuta să rezistăm.

Nu poți trece, prin ce ai de trecut, și ajunge pe malul celălalt, dacă nu te ancorezi într-o practică permanentă. Ai nevoie credință, ai nevoie de încredere în puterea ta de creator, încredere în forța Maestrului (tău) Interior, ai nevoie de a-ți clarifica propria-ți consacrare răspunzându-ți, cu sinceritate, la întrebarea: pentru ce sunt, acum, aici, în viață? Iar dacă răspunsul este să merg la o multinațională, să fac bani, să am 2 case și 2 mașini … atunci … citești un articol care nu îți este destinat. Care îți sunt, acum, adevăratele valori? Care îți este, acum, credința ce te călăuzește prin tot ceea ce trăim la nivel global? Clarifică-ți toate astea, altfel, nu vei putea rezista. Pune-ți întrebări sincere și ascultă răspunsul înlăuntrul tău. Rezistă! Ăsta e abia începutul …

Dacă, de-a lungul vieții și, mai ales, în ultimii doi ani, te-ai tot dat la o parte, având atitudinea: lasă, să facă alții valuri … lasă … ce să fac eu … sunt un biet om … alții știu/pot mai mult decât mine … atunci, nu vei reuși. Nu vei rezista la ceea ce are să vină. Dacă tot aștepți, precum în trecut, să vezi mai întâi în ce direcție bate vântul, cât de mari sunt valurile (făcute de alții, bineînțeles!) și dacă te bazezi pe ceilalți să facă ei primul pas, primul val, prima mișcare, prima rostire, la fel, nu vei reuși. Dacă aștepți ca alții să te susțină, să fie de acord cu tine, să aibă aceeași perspectivă (exact și precis precum a ta), nu vei reuși. Sprijină-te pe tine! Conține-te, tu pe tine, în al tău adevăr și în a ta putere. În felul acesta tu îi poți inspira și călăuzi și pe alții care, din varii motive, acum sunt pierduți, speriați, îndurerați. Dacă însă epuizarea în care te afli este, cu adevărat, foarte mare, poate că înțelept ar fi să te dai puțin la o parte și să ai curajul să-i lași pe cei care au energie să creeze calea nouă. Nu te pune Gică-contra, nu te pune în calea lor, tot judecând sau victimizându-te sau criticând aspru. Mai degrabă, odihnește-te, recuperează-ți forțele căci vei avea nevoie să reziști. Este abia începutul! 

Ceea ce vezi acum cu ochii tăi și auzi cu ale tale urechi, ca fiind firul narativ central, NU ESTE Adevărul!! Un bun hipnotizator te poate face să vezi și să auzi ceva dar asta nu înseamnă că este real sau adevărat. Cu toții suntem condiționați să credem prostii. Cât mai multe prostii, secole la rând am fost programați să credem. Și am crezut. Că doar așa se cade. Să fim ascultători și să credem tot ce ni se spune. Noi înșine ne-am tot spus povești pe care am ajuns să le credem a fi adevărate. Una din poveștile pe care ni le-am tot repetat, poate vieți la rând, este aceea cum că: sunt un biet omCe pot face eu. Am limitele mele. Nu pot. Nu merit. Nu știu. … Nu am nicio valoare. Nu am nicio autoritate. FALS!!! Nu este deloc adevărat cum că nu putem. Un mare pachet de minciuni, cu care ne-am hrănit, conștient sau nu, complăcându-ne în neputință și victimizare. Cum ar fi să renunțăm la aceste minciuni pe care ni le-am tot spus nouă, dacă vrem ca minciunile ce curg acum în lume să înceteze? Nu putem schimba nimic în lume dacă nu pornim de la a schimba felul în care ne percepem pe noi înșine. Gândirea îngustă, limitativă, egotică, nu va putea face, niciodată, nicio schimbare radicală. În niciun caz, nu cea de care avem nevoie acum la nivel de umanitate. Suntem mult mai mult decât ne-am dat voie să credem și să ne vedem că suntem.

Pretindem că vrem schimbare însă, din păcate, încă ne mai agățăm de poveștile pe care ni le tot spunem despre noi înșine. Chiar dacă știm deja c-a venit vremea să ne rescriem povesteainsistăm, ne încăpățânăm, ne încrâncenăm, să ținem la „povestea mea”. Continuăm să ne credem și să ne vedem separați și, astfel, hrănim competiția, dezbinarea, consumismul, defrișăm pădurile, jungla amazoniană și distrugem animalele. Iar acum, în contextul actual ce-l trăim, am auzit că sunt oameni care caută unde sunt cele mai sigure locuri din lume pentru a trăi ca și cum ar exista un loc precum acesta.

Cu alte cuvinte, pare că tot insistăm să ne vedem pe noi înșine într-un mod vechi, în vechea paradigmă. A separării. O paradigmă, deloc sustenabilă. O paradigmă ce stă să moară. Dacă nu este, deja, moartă.  Ne conducem pe noi înșine la moarte, cultivând separarea și dezbinarea, ignorând uriașa putere de vindecare ce rezidă în iubire și în împreună, în conexiune. „Să se schimbe domne acest sistem ticălos.” Sau „lasă că nu e acum dracu chiar așa de negru … sigur ne revenim noi la normalitate”. Să se schimbe … nu eu … eu am grijă mare de vechea mea paradigmă defectuoasă, distrugătoare. Apăi, dacă așa alegi să faci, nu vei rezista. Și, am încredere c-ai reținut … ăsta e abia începutul!

Singura noastră șansă, reală, de a ne corecta cursul actual în care ne aflăm este printr-o reînțelegere radicală a ceea ce suntem și cine suntem. Nu este treaba mea acum, în acest articol, să scriu despre cine și ce suntem, însă te încurajez să citești sau să recitești Cartea Maestrului Interior . E mai mult decât o carte. Este un ghid, este un manual util, este o călătorie profundă. O poți folosi, uneori, precum un Oracol. Citește cartea, dându-ți voie să simți călătoriile ghidate și să înțelegi pașii necesari – descriși cu măiestrie de scribul Agnis – pentru a trăi cât mai mult în starea de Prezență. Avem atât de mare nevoie, acum, să cultivăm starea de Prezență. Altfel … ne vor face praf valurile uriașe prin care vom trece. Deci, nu e treaba mea acum să-ți spun cine sau ce ești. Răspunsul este în tine! Însă, Cartea Maestrului Interior, te ajută să pătrunzi în tine și să descoperi, acolo, răspunsul!

Tot ce pot să împărtășesc acum, despre CE suntem, este o reamintire. Căci, dacă citești aceste rânduri, cu siguranță vei rezona la vibrația acestui adevăr pe care ți-l reamintesc acum. Suntem ființe non-duale pierdute în labirintul în care am început să credem că realitatea este doar duală. Poate că, având curajul să curățăm filtrul prin care ne vedem pe noi înșine și prin care-i vedem pe ceilalți, putem recunoaște că pădurea suntem noi, animalele sunt părți din noi, ceilalți („buni-răi”, „albi-negri”…) sunt aspecte ale noastre. Iar ceea ce trăim, acum, la nivel global, este și contribuția noastră. Până nu-l putem vedea pe Dumnezeu în ceilalți, nu putem schimba lumea în care trăim. Doar ne păcălim. Despre asta este noua paradigmă, ancorată în Adevăr, în comuniune, în recunoașterea Divinității în noi înșine și în fiecare om, animal, plantă, copac …

Această nouă paradigmă, bazată pe un alt nivel de Conștiență, este ceea ce îi sperie pe cei care încă se iluzionează că dețin puterea …

Această nouă paradigmă este marele semnal de trezire. Trezirea a început deja de mult. Asta îi sperie. Deci … continuă să te trezești și să reziști. Ăsta e abia începutul! Ne vom reîntâlni peste câteva secole și ne vom aduce aminte că am fost creatori ai unei noi lumi. Indiferent de câte distorsiuni vor mai tot fi, ele se vor diminua în comparație cu ceea ce există astăzi. La urma urmei, vom avea întotdeauna lecții de învățat.

Negarea acestei noi paradigme, prin frică, ambiții și obiective personale, va crea multă suferință. O suferință inutilă. Nu doar la nivel individual! Nu am obosit, oare, să tot hrănim suferința?

Avem deja bazele noii paradigme. Peste tot în lume. Însă, vechea paradigmă se încăpățânează să rămână. Noi o hrănim ori de câte ori suntem în dualitate.

În Occident, libertatea individuală de exprimare este (mă rog, a fost) considerată o mare valoare, dar este atât de exagerată încât ajungem la un comportament extrem de egoist și narcisist în loc de cooperarea și luare în considerare a binelui comun. „Este o țară liberă” a ajuns să însemne că pot face orice vreau când vreau și restul oamenilor să fie al naibii … . „Nu mă călca pe picioare” înseamnă că voi riposta cu arme dacă cineva blochează ceea ce vreau să fac. Desigur, acestea sunt distorsiuni alimentate de vechea paradigmă dualistă.  Cu toate acestea, putem vedea semințele unei noi perspective în interiorul a tot ceea ce trăim acum.

Vreau să cred că dacă citești aceste rânduri, acum, te numeri printre cei care înțeleg că ceilalți oameni sunt doar aspecte ale tale. Ce-ar fi, însă, dacă oamenii ar înțelege că ceilalți oameni sunt, în esență, expresii diferite ale lor și că tuturor li se poate arăta respect, dragoste și grijă. Și că dacă facem asta nu pierdem nimic. Dimpotrivă. Câștigăm. Dăruind, primim. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă oamenii ar înțelege că orice violență față de ceilalți este întotdeauna violență față de ei înșiși și orice abuz sau încercare de a oprima are întotdeauna consecințe personale neplăcute? Asta chiar ar face să existe o paradigmă complet nouă pentru umanitate. Cu toate acestea, acesta este doar începutul a ceea ce ne așteaptă. Ne așteaptă o revoluție totală a Conștienței noastre care va avea un impact asupra tuturor fațetelor vieții … de la economie la știință, la educație, guvern, medicină, tehnologie …

Ca o tușă finală, fie ca atunci când crezi că ești prea oboist și epuizat pentru a mai suporta haosul pe care îl vedem acum, să-ți amintești să reflectezi la miza care este în acest joc! Ceea ce trăim acum, oricât de dureros și de provocator, are o miză uriașă. Deci, este mult prea devreme să renunți sau să-ți plângi de milă sau să fii într-o furie de necontrolat sau în atitudinea judecătorului necruțător.

Toată lumea va trebui să-și aducă contribuția pentru a sprijini această transformare. Vom aveam nevoie de rezistență! Ăsta e abia începutul! Nu avem nevoie de bani sau instrumente convenționale pentru a sprijini această schimbare. Tot ce trebuie să faci este să te repoziționezi, să vezi lumea cu ochi buni și blânzi. Să vezi lumea și pe ceilalți cu iubirea din inima ta. Să crezi în … vindecare prin iubire. Acesta este, de fapt, începutul. A schimba, felul în care privim și a ne repoziționa, a ne recrea adevăratele valori …

Nu te costă nimic,  dacă alegi să privești cu ochi buni și cu bunătatea inimii, oricât de nedrept pare să fie acum totul. Dă-ți voie să simți că este timpul pentru această uriașă schimbare și ea începe înlăuntrul tău.

AmmaRa

PS. Aici ai resurse importante, bazele experienței personale ale acestei noi paradigme:Cartea Maestrului Interior 

Meditație ghidată: Inima aurie a Maestrului

#CONȘTIENȚĂ.

2022. Care îmi sunt valorile?

Trăim un moment de transformare profundă a realității, personal și colectiv. A aștepta ca ceva ”să se rezolve”, în viețile noastre și în lume, este a mai pasa încă odată responsabilitatea realității în afara noastră. Nimic în viețile noastre nu se schimbă fără ca noi să alegem altceva. Dacă nu putem alege, atunci libertatea nu există. Suntem încă odată victime ale realității. A alege între două realități create deja nu este o mare creație. Marile alegeri se referă la Valorile după care ne conducem viața. Visul nostru despre realitate este ancorat, întotdeauna, în Valori. Care sunt deci valorile mele? În ce aleg să cred? Ce mă motivează? Unde vreau să merg în viața mea? Milioane, dacă nu cumva miliarde de oameni nu-și dau seama de acest lucru, că Valorile asumate creionează visul, iar visul devine realitatea vieții.

Am renunțat, cu mulți ani în urmă, la „rezoluțiile de început de an”. Iar anul acesta, având în vedere prin ce trecem ca și umanitate, cu atât mai mult am simțit că nu mai au nicio semnificație astfel de rezoluții de început de an. Mai degrabă, poate, doar o Rezoluție a Sufletului – ținând cont de ceea ce trăim, la nivel global, ca și proces macro de transformare. Și, cu siguranță, rezoluții despre adevăratele VALORI.

Multe din cele ce am prețuit în trecut, au nevoie de o revizuire masivă, acum la început de an, 2022. Nici nu îndrăznesc a-mi imagina cum va fi acest an, dacă mă iau după cât de năucitori fură ultimii doi ani. Sau dacă mă iau doar după ce se petrece acum. Încă, unele dintre cele ce văd și despre care citesc, nu pot să cred că sunt adevărate. Dacă fac asta, dacă mă las dusă în emoțiile pe care le simt, am impresia că mă pierd de tot. Așa că, îmi recunosc emoțiile, le ascult, învăț de la ele, însă, aleg să-mi țin atenția, energia, doar în ce simt că mă ajută să cresc la nivelul sufletului.

Aleg să-mi investesc, acum la început de an, atenția și energia în a-mi revizui valorile. Nu mai este loc, acum, de previziuni, de planificări, de agende bine făcute cu mult timp înainte. Este atât de mult acum despre a trăi momentul prezent. De fapt, întotdeauna a fost doar despre asta. Conștiență. Despre viață trăită în simplitatea prezenței ce naște bucurie. Numai că nu prea ne-am dat seama, o vreme îndelungată. Și chiar și când am conștientizat că despre asta este, de fapt, magia vieții, despre a trăi momentul prezent, tot ne-am pierdut în prea multă facere. O facere compulsivă. Prea puțin în a fi, cu adevărat. Prea mult în afară, în a face. Și iată unde ne-a adus asta.

Lumea în care trăim se zguduie din temelii pentru că valorile ei sunt revolute. Descoperim că am pus valoare pe lucruri care acum intră în disoluție. Imagini despre noi înșine, ceea ce facem, felul în care suntem … dacă rămânem ancorați în vechile noastre valori, atunci valurile realității vor mătura cu totul. Căci crizele în viețile noastre și ale lumii sunt semnul că valorile pe care ni le-am pus căpătâi au nevoie să intre în transcendență, ca și identitățile care le-au creat. Transformarea interioară este o transformare a valorilor. 

Dacă ajung să fiu obligată, atunci nu mai este o alegere!

Care-mi sunt, acum, adevăratele valori? Ce ar trebui să prețuiesc cel mai mult? În ce ar trebui să-mi pun atenția? Adică, energia. Căci atenția este, întotdeauna, o energie sacră, creatoare. Dar tu, dacă citești acum aceste rânduri, poate că nu este întâmplător. Tu, tu pe ce alegi să-ți ții atenția? Continui să-ți torni energia în ceva ce știi deja nu te mai reprezintă, nu mai este în acord cu cine și ce simți că ești acum? Sau ai curajul să schimbi? Sau încă aștepți să facă alții, mai întâi, primul pas ca tu să îi urmezi apoi? Ce alegi? Ce schimbi, cu adevărat? Care-ți sunt, acum, adevăratele valori? Ce prețuiești, acum, cel mai mult?

Și eu și tu și mulți asemenea nouă, ne-am dat seama, în ultimii doi ani, de multe ce au de a face cu adevăratele valori ce merită a fi hrănite. Multe din cele ce credeam că suntem, ne-am dat seama că, de fapt, nu suntem. În această primă lună din an, cu toate conjuncturile prezente și tot ce se petrece în lume, mie îmi este mai mult decât evident că alegerile și schimbările noastre se vor baza pe ceea ce prețuim cel mai mult acum. Nu pe ce am pus preț în trecut. Iar adevărul ne va ghida, întotdeauna, prioritățile.

Am pus preț de pildă pe imaginile noastre despre noi înșine, și acum realitatea ne arată că imaginile au fost false. Am crezut că suntem liberi și se vede treaba că nu a fost chiar așa. Am crezut că întregul sens al vieții este să ai un job rezonabil, să ai o firmă, să merg la mall și la supermarket și din nou la birou. Iar acum aceste lucruri sunt în pericol să dispară pentru că lumea în care trăim se transformă. Toate lucrurile pe care pare că le pierdem nasc întrebarea dacă acele lucruri sunt cu adevărat lucrurile pe care le-am dorit. Am pus deoparte valorile umane fundamentale, precum iubirea dintre noi, adevărul, frumusețea și libertatea, și am făcut valori din competiție, butaforie și consumerism. Am dat deoparte responsabilitatea și am lăsat pe alții să decidă pentru noi. Am ignorat darul divin al libertății din lipsa de curaj a alegerii. Am renunțat la verticalitate și la dreptul nostru divin din naștere de a crea realități, și am lăsat mecanismele acestei lumi să le creeze, noi mulțumindu-ne să stăm în ele, ca niște oi, prea ocupate să stea cu capul pământ, pentru a privi Cerul. 

Am fost foarte amprentați, de părinți, mai întâi, apoi de școală, de religie, de cultură, de educație … iar acum, în ultimii doi ani,  am fost amprentați de firul narativ al mass-mediei care s-a străduit să ne vâre pe gât o otravă. Și a și reușit. Mulți oameni chiar s-au otrăvit de-a dreptul. Unii nu mai sunt printre noi. Alții și-au pierdut, la rândul lor, oameni dragi, apropiați. Unii s-au otrăvit în sensul că sunt plini de furie și de agresivitate. Alții otrăviți de frică. Toți am fost, într-un fel sau altul, amprentați de condiționările și de judecățile exterioare. Și amprenta despre ce este valoros, ce este sănătos, ce este bine și ce e rău, de asemenea, a fost foarte puternică. Adevăratele valori umane, le mai știm, oare, cu toate aceste amprente asupra noastră?

Pe măsură ce ne deschidem în fața acestui nou an, ieșind din haosul și incertitudinea pe care le-am trăit anul trecut, ne putem opri puțin pentru a simți că acum e momentul cel mai potrivit să re-evaluăm ceea ce este cel mai important pentru noi acum. Indiferent de ce vor alții, indiferent de ce cred alții că este important sau valoros.

Ce este, pentru mine, acum, valoros? 

Eu de pildă descopăr valoarea eternă a iubirii, față de mine însămi și de alții, valoarea eternă și minunăția curajului de a mă ridica în picioare pentru ceea ce cred și simt. Descopăr valoarea inestimabilă de a fi împreună cu cei care contează pentru mine, dincolo de detaliile care ne îndepărtează? Descopăr că tehnologia este mai puțin importantă pentru mine decât atingerea, îmbrățișarea sau torsul unui motănel. Descopăr că viața este mai mult decât mediul online și sănătatea mai mult decât a nu fi bolnavă. Descopăr în fiecare dimineață valoare unei noi zile pe care o primesc cadou de la Existență și valoarea recunoștinței față de lumina soarelui. Și toate acestea în raport cu valori mai vechi … revolute. 

Ce simți că este valoros, pentru tine, acum? Dar pentru noi, ca și oameni, ca și umanitate, ce simți că este valoros pentru noi, acum? 

Încotro ne îndreptăm de acum înainte, depinde foarte mult de fundamentul valorilor pe care le recunoaștem a fi importante. Nu cele în care am crezut în trecut. Ci acum.

Care ne sunt, va să zică acum, adevăratele valori?

Nu mai contează și nici nu mai este viabil să ne bazăm intențiile, rezoluția sufletului, pe o paradigmă veche sau pe ceva ce nu este în acord cu adevărul nostru. Întregul sistem pe care l-am hrănit chiar noi, se dărâmă acum. Complet. Nu mai e cale de întors la nicio „normalitate”. Și fie să nu acceptăm ca „normalitatea” să fie ceea ce este acum în lume!

Ce prețuim la noi înșine?

Ce prețuim, cu adevărat, în legătură cu sănătatea, cu medicina, cu omenia, cu umanitatea?

Cum ne prețuim corpurile, relațiile, libertatea, natura, copiii?

Și, de ce nu, poate chiar ar trebui să ne trecem în revistă și adevărata valoare a ambițiilor noastre trecute, a visurilor noastre. Să ne întrebăm din ce spațiu au fost ele născute? Provin ele dintr-un loc autentic, al adevărului, sau dintr-o condiționare veche, sau din intențiile altora?

Dar mediul în care trăim acum, cel apropiat, cel personal, ne susține sau nu?

Care îmi sunt, acum, adevăratele valori?

Iată întrebarea cu care am stat și care m-a mânat să mă așez să scriu și să împărtășesc și cu tine, invitându-te să stai și tu, la rândul tău, cu această întrebare. Care îmi sunt, acum, adevăratele valori?

Este o lună numai bună pentru a-mi continua marea curățare și curățenie, nu numai a obiectelor fizice, care nu mai rezonează cu mine, ci și a obiceiurilor și comportamentelor vechi, a tiparelor de gândire care  mă țin în frică, închidere, îndoială. Iar dacă citești acum aceste rânduri, cu siguranță, este valabil și pentru tine. Curăță! Fă curat în toate astea! Curățenie, avem nevoie, și acolo unde simțim că sunt curgeri de energie. Curățenie în atitudinile care nu mai au nicio valoare acum.

O curățenie a valorilor, o clarificare a lucrurilor în care credem sau nu, aceasta conduce la o clarificare a întregului curs pe care viața noastră îl va lua de-acum. Nu putem ști CE va fi, dar fiindu-ne clare alegerile noastre în ceea ce privește valorile pe care le urmăm, credințele noastre, mizele noastre fundamentale, aceasta va modela fluviul vieților noastre. Căci valorile au legătură cu visul nostru despre noi înșine, cu felul în care ne auto-definim. Nu știm CUM va fi, dar știm cum vrem noi să fim, stim care ne sunt idealurile, lucrurile fără de care nu putem trăi. Mase uriașe de oameni se prăbușesc sub puterea compromisului, pentru că credințele lor sunt investite în false valori, aceleași în care au crezut și părinții lor și bunicii lor. What about you?

Pe ce aleg să-mi țin atenția, în această lună pe care o simt a fi decisivă pentru tot ce vom trăi în acest an? În ce îmi pun atenție, energia deci, va crește, se va dezvolta și se va răspândi precum … un virus! Ce aleg să hrănesc? Frica, negativitatea, suspiciunea, îndoiala? Sau, mai degrabă, încrederea, curiozitatea, deschiderea? Tu ce alegi să hrănești și ce decizi să înfometezi? Ce prețuim, cu adevărat, acum? Care ne sunt adevăratele valori? Ce prețuim în relațiile noastre, în viața noastră?

Fie să fim cât mai mulți care alegem să hrănim încrederea, optimismul, o atitudine deschisă, iubirea, integritatea și omenia.

Poate că sursa noastră de inspirație ar putea să fie, acum, valorile fundamentale ale Vieții. Adică, să ne inspirăm din ceea ce prețuim, acum, cu adevărat. Sănătatea. Deschiderea. Iubirea. Libertatea. VIAȚA. Cum am putut să ne îndepărtăm atât de mult de fundamentele vieții, să investim atât de multă energie în suprafețele poleite ale lumii noastre, menite să acopere golul interior? Iar acum, când butaforia pe care am creat-o noi toți se prăbușește, când împăratul se arată gol, în ceasul al 12-lea, poate că este momentul să ne întoarce cu fața către adevăratele motive pentru care suntem în această lume, în acest corp, în acest moment, în această situație. 

Oricât de mari au fost emoțiile pe care le-am trăit în ultimii doi ani, acesta este un an în care vom trăi și multe emoții și toate foarte puternice. Un an în care punctele noastre de referință și modul în care ne verificăm realitatea se vor baza mai mult pe ceea ce simțim că este adevărat, decât pe ceea ce credem c-ar trebui să fie corect.

Una din temele 2022 este o recapitulare a trecutului care include sortarea valorilor, adevăratelor noastre valori, spre deosebire de valorile imprimate de alții. Este o muncă importantă în această lună, deoarece ne va ajuta la crearea unei fundații solide care să susțină cum și ceea ce manifestăm pe întregul an.

Tema Valorilor și resetarea lor include, de asemenea, analiza calității vs cantitate. Am fost condamnați, ca societate de consum, că mai mult este mai bine și că puterea constă în cât de mult ai în loc de cât de valoros este ceea ce ai.

Acum descoperim că acest ”mult” ne îmbonăvește și ne secătuiește, pe noi și planeta, că am crezut în acest mult ca o compensare pentru puținul dinlăuntru, descoperim că nu există un mult suficient de … mult încât să acopere golul imens al inimii. Descoperim că toate relațiile dintre oameni sunt forme ale divinității de a se descoperi pe sine și aceasta este o valoare care depășește cu mult orice relație de complezență, de falsitate, de butaforie. Descoperim că nu mai contează atât de mult cum părem pe dinafară, ci cum suntem cu adevărat pe dinlăuntrul nostru. Descoperim valoarea imensă a păcii cu noi înșine și faptul că zvârcolirile sistemelor acestei lumi oglindesc zvârcolirea interioară a propriei noastre inimi, astupată cu molozul pretențiilor, al mediocrității și al lipsei de încredere în sine … Descoperim valoarea unei îmbrățișări care valorează mai mult ca o sută de mii de ore pe facebook. Descoperim valoarea imensă a zâmbetului acum, când zâmbetul este interzis prin mască. 

Pare că lumea noastră se prăbușește. Dar este o resetare a Adevărului despre noi înșine. Nu se prăbușesc decât zidurile falsității, ale lăcomiei, ale indolenței, ale mediocrității. Și este un ajutor pe care Realitatea ni-l oferă, reamintindu-ne pentru ce suntem cu adevărat în această lume. Care sunt, va să zică, valorile tale, acum, la începutul lui 2022, cel mai important an pe care-l vei fi trăit vreodată?

AmmaRa

PS. Ai aici Meditațiile Vindecătoare care te ajută să arunci o privire clară în interiorul propriei tale Inimii, acolo unde se nasc adevăratele tale Valori. 

2022

Cel mai important an pe care-l vom fi trăit vreodată

O scrisoare de început de an 2022, de la Horia & Elena Francisc Țurcanu

pentru cei aflați în Călătoria Inimii lor

Dragă Om, bărbat sau femeie,

Lumea în care trăim este mai mult decât casa noastră, este Creația noastră, și aceasta nu este o metaforă. Schimbăm lumea cu fiecare gând, fiecare emoție, fiecare gest, fiecare cuvânt. La fel este cu viețile noastre, cu relațiile noastre și cu corpul nostru. La fel este cu lumea noastră interioară, Catedrala lăuntrică, sursa întregii noastre realități. Noi suntem sursele, cu adevărat, izvoarele sacre ale Realității noastre, pe toate nivelele.

Numai că nu ne dăm seama de acest lucru. Proiectăm în afara noastră cauzele realității și asta ne scutește de responsabilitate, dar și de Puterea pe care am primit-o născându-ne oameni. Asemenea unor copii, ne privim pe noi înșine neputincioși, fără să ne dăm seama că noi modelăm întreaga noastră experiență de viață. Felul în care gândim și ne poziționăm ne modelează starea de sănătate, felul în care relaționăm între noi, modelează ceea ce creăm în viețile noastre și în ultimă instanță modelează toate sistemele acestei lumi. Și ea este așa cum este pentru că noi suntem așa cum suntem.

Aici este Horia & Elena Francisc Țurcanu, alias Agnis & AmmaRa, fondatorii Călătoriei Inimii și ai Școlii Maestrului Interior. 

Viața noastră este dedicată integral transformării lăuntrice, la nivel personal și colectiv. Tot ceea ce suntem și facem este dedicat acestei cunoașteri interioare apte să schimbe totul în viața unui om și în viața acestei planete. Suntem perfect conștienți de puterea, frumusețea și măreției ființei umane, de sacralitatea ei, și în același timp de paradoxul care face ca omul să-și folosească puterea … împotriva lui însuși.

Tot ceea ce credem și gândim devine experiență. Gândurile, atitudinile, credințele, emoțiile noastre au puterea de a ne înălța sau de ne ucide. Nimic nu este imposibil pentru Om, căci este una cu divinul, și lumea lui interioară devine realitate. 

Tot ceea ce facem și suntem, cărțile noastre, marile noastre Călătorii dedicate alchimiei interioare, Școala Maestrului Interior – absolut totul este dedicat acestei conștientizări care este inevitabilă în experiența umană a fiecărui suflet: descoperirea Adevărului, a Iubirii, a Frumuseții și a Puterii  este în interiorul nostru. Conștientizarea faptului că fiecare om creează lumea și o modelează la fiecare răsuflare.

Mulți au devenit conștienți de acest lucru și au intrat în procesul Ascensiunii. În vreme ce foarte mulți încă sunt prăbușiți în genunchi, așteptând ca cineva să facă ceva în fața umbrei care cuprinde aparent toate dimensiunile vieții pe această planetă.

Dar ceea ce vedem împrejurul nostru este o criză de transformare. Umanitatea este o Ființă colectivă, asemenea unui om, care se zvârcolește înlăuntrul său, oscilând între lumină și umbră, între iubire și frică, între încredere și deznădejde. Cunoști această zvârcolire interioară, pentru că este proprie umanului aflat în transformare. Toți trecem prin astfel de crize, confruntându-ne cu propriile umbre în calea noastră spre lumină. Inevitabil, în cele din urmă, descoperim lumina, care este natura ultimă a ființei noastre.

Trăim ceea credem și ceea ce gândim. Dacă credem în umbră, umbra devine palpabilă. Acesta este Creatorul, aceasta este Puterea lui, aceasta este libertatea lui, dăruită de Tatăl, Sursa, aceea de a alege chiar și umbra, căci ce fel de creator ar fi dacă drumul său ar fi prestabilit?

2022 este cel mai important an pe care-l vom fi trăit vreodată pentru că zvârcolirea interioară a Umanității ajunge la un punct de transformare în care fiecare dintre noi este față în față cu propriile sale umbre. Ceea ce trăim în exteriorul nostru, ca și context, pare să fie cauza pentru fricile, depresiile, compromisurile și micimea noastră. Ne spunem că nu putem face nimic și așteptăm ca ceva să se schimbe. Dar nimic nu se schimbă dacă noi nu schimbăm. Dacă nu reușim să ne înfruntăm propriile umbre, să ne ridicăm în picioare pentru a revendica Puterea. Nu este vorba despre puterea asupra celorlalți, ci despre Puterea creatoare care curge din propria noastră natură, din ceea ce suntem.

Nu-ți spunem să ieși în stradă cu arma în mână. Dimpotrivă. Asta nu ar folosi la nimic. Degeaba încerci să împuști umbrele.

Imaginează-ți Inima ta precum un soare care arde în pieptul tău și care iluminează totul de jur împrejur. Și acum imaginează-ți gândurile tale ca pe nori sferici care obturează lumina naturală și creatoare a soarelui. Ei vor arunca umbre împrejur. Iar emoțiile tale, frica, furia, dezamăgirea, deznădejdea, sunt nori încă și mai groși care aruncă și mai multă umbră în  experiența vieții tale. În zadar ieși cu arma să împuști umbre. Singurul lucru pe care-l poți face cu adevărat este să înveți, sau mai bine zis să-ți reamintești cum să împrăștii norii care acoperă Inima ta, cu soarele tău interior. Toate sistemele de putere ale acestei lumi sunt umbre dense aruncate de norii care acoperă soarele ce arde în fiecare din noi. Frica de boală creează sistemele medicale, frica de moarte și de existență creează sistemele de asigurări, frica de celălalt creează armatele acestei lumi, identificarea noastră cu gândirea separatoare creează sistemele politice ale planetei, gândurile noastre de neputință creează iluzia puterii în exteriorul nostru. Nu este nevoie să faci altceva decât să dezvălui Soarele tău interior, să redescoperi Adevărul despre ce ești tu, ce ai fost dintotdeauna. E nevoie doar să te întorci înlăuntrul tău și să spulberi norii de gândire compulsivă și de emoție veche care acoperă sursa de realitate care este Inima ta.

Nu în afara ta este încercarea acestei vieți, ci înlăuntru. Gândurile și emoțiile tale, adică ceea ce creează umbrele în viața ta și în lumea ta, nu sunt ale tale. Ai fost învățat/ă cum să gândești, iar emoțiile tale distructive sunt cultivate cu grijă de media. Ești încurajat necontenit să te temi, să-ți faci griji, să te consideri minor și neputincios, dar cel mai mult ești încurajat ca nu cumva să mergi înăuntrul tău. Nu cumva să descoperi Adevărul despre tine însuți.

2022 este cel mai important an pe care-l vei fi trăit vreodată, pentru că este anul în care se poartă bătălia finală între lumină și umbră.

Adevărul, așa cum spune Marele Maestru al Umanității, Christos, nu poate fi ascuns. El iese la suprafață ca uleiul deasupra apei.

2022 este anul în care umanitatea aflată în procesul său de Trezire colectivă, pune în pericol toate sistemele de putere ale acestei lumi.

Ele funcționează numai în baza credinței oamenilor în ele, și oamenii au încetat să creadă și au început să intuiască propria lor putere. De aceea, agresiunea acestor umbre planetare, care însoțesc umanitatea de foarte mult timp, și pe care noi toți le-am hrănit în mod inconștient, este inevitabilă. Ele nu mai pot merge mai departe decât într-un singur fel: punând stăpânire pe templul interior al omului, pe Soarele său, sursa întregii realități.

De aceea atacul asupra lui Om nu poate fi amânat. Om se trezește. De aceea nu le mai pasă de aparențele democrației, aparențele libertății, aparențele dreptului și ale legii. Au fost întotdeauna doar aparențe, iar acum nu mai contează decât un singur lucru: însușirea Sursei cu orice preț înainte de a fi prea târziu. Acest lucru se petrece acum.

Cum speră umbra să controleze Omul? Prin tehnologie. Gândirea, emoția, atitudinea, dorința, senzațiile, întreaga lume interioară poate fi manipulată tehnologic, cu condiția ca tehnologia să pătrundă în interior, iar omul să-i predea el însuși puterea, libertatea de a alege și mai ales încrederea. Este pragul ultim al predării.

Acest moment nu a venit încă, dar bate la porțile clipei. Este 2022. Este crucial acum să înțelegem că fiecare moment în care gândim așa cum am fost învățați să o facem, alimentează propriile noastre umbre interioare și determină un comportament predictibil, cel al sclavului care se crede prea mic pentru a face ceva. Fiecare moment în care suntem copleșiți de frică sau deznădejde, hrănește umbra interioară, a propriei vieți și a lumii.

2022 este atât de important pentru că este timpul în care Ascensiunea umanității devine ireversibilă.

Un fel de no returning point, dincolo de care umbra începe să se dizolve, căci această planetă și-a schimbat deja vibrația. De aceea umbra se grăbește, de aceea nu-i mai pasă de aparențe, pentru că însăși existența sa este în pericol. Umanitatea se trezește și descoperă Adevărul despre sine: toată puterea este la ea.

Omul este creatorul tuturor lucrurilor. Adică tu, cel sau cea care citește aceste cuvinte.

Ce este făcut, va să zică?

Mergi înlăuntru, învață să modelezi spațiul interior al gândirii, al atitudinii și al emoțiilor tale. Învață despre meta-fizica lăuntrică și principiile sacre ale alchimiei interioare. Amintește-ți cum să folosești Atenția și Respirația ta în mod conștient, pentru a transmuta stările umbrite ale ființei tale în care te-ai adâncit prea mult. Ai putea să citești nenumăratele articole ale Călătoriei Inimii, ai putea să iei Cartea Maestrului Interior care îți amintește pas cu pas arhitectura Catedralei tale interioare și îți dezvăluie adevărurile simple ale ființei tale profunde. Ai putea să ne scrii nouă, HEFT, alia Agnis & AmmaRa despre tine și despre încercările cu care te confrunți, căci suntem aici, în această lume, în acest moment al vieții, doar pentru a-i însoți în procesul Ascensiunii pe cei ca tine, care simt Adevărul tuturor acestora, dar care au nevoie de ghidaj. Sau ai putea pur și simplu să vii la Școala Maestrului Interior 2022, care este cel mai puternic și mai revelator mediu de transformare dedicat Ascensiunii pe care-l poți găsi.

Sunt mii de oameni asemenea ție împrejurul tău. Nu ești și nu ai fost niciodată singur/ă. Doar umbrele gândurilor și emoțiilor tale te țin în fluviul trecutului. Dar toate acestea fac parte din marea Călătorie a Inimii pe care fiecare dintre noi o trăim . Sunt aventurile care ne dezvăluie Adevărul din spatele iluziei. Este aventura descoperirii de Sine.

2022 este pragul. Mulți oameni vor fi îngenuncheați, nu de către umbrele acestei lumi, ci de către propria lor frică, de propria lor inconștiență, propria lor indolență, de către această înghețare în fața realității și rătăcire necontenită în exterior. Dar există și ceilalți, aceia care descoperă Catedrala și Soarele lor interior, aceia care descoperă că sănătatea este rezultatul alinierii cu marile forțe ale Vieții, aceia care se trezesc din coșmarul neputinței și al proiecției, asumându-și propria realitate. Aceasta este umanitatea care ascensionează, adică se ridică deasupra propriei sale umbre, și astfel își transformă viața și lumea.

Căci lumea, așa cum spuneam la început, este mai mult decât casa noastră. Este Creația noastră. Iar acesta este momentul pentru care mulți dintre noi suntem aici, acum, în această viață, acest moment, această situație, acest context. Pentru asta am venit pe lume încă odată, pentru acest proces care-și are vârful în 2022.

Fie ca pentru tine, cel sau cea care citește aceste cuvinte, norii să se destrame prin propria ta putere și să dezvăluie Soarele care arde în pieptul tău dintotdeauna.

Horia & Elena Francisc Țurcanu

alias Agnis & AmmaRa

PS. Suntem acum și pe Telegram, singurul canal de comunicare rămas, pentru moment înafara cenzurii. Acolo punem linkuri, documentare, articole, opinii și altele pe care nu le mai putem pune nicăieri. Găsește va să zică Călătoria Inimii pe Telegram.

https://t.me/calatoriainimii

Adevăratul motiv: Trezirea

De ce ar vrea stăpânii acestei planete, cei care dețin deja totul, mai mult? Nu e vorba despre bani. Au inventat banii. Ei sunt producătorii banilor, noi suntem consumatorii. Jocul banilor este jocul proprietății asupra materiei. Asta presupunând că materia poate fi … deținută.

Continue reading