Toate Articolele
Relațiile noastre cu ceilalți și cu lumea din jurul nostru sunt, întotdeauna, o oglindă pentru relația cu noi înșine. Și cu cât suntem mai conectați cu ceea ce vrem, cu adevărat, să trăim, cu cât suntem mai dispuși a cultiva disciplina stărilor lăuntrice, cu atât suntem mai profund conectați cu ceilalți și cu recunoștința pentru acest prețios dar numit viață….
Astfel, de îți este teamă de întuneric, vreau să îți reamintesc că doar uitarea pulsației momentelor de-Acum te-a făcut să-l investești cu timp trecut, să-l îmbrobodești cu frici și povești nespuse, cu temeri și poveri. Poate că ACUM este și pentru tine momentul Re-Amintirii a Ceea Ce Ești, o îngemănare de întuneric și lumină, o coagulare a spațiului infinit în AICI, și a timpului etern în ACUM….
Este frumusețe pretutindeni împrejurul meu. Ea dispare doar când gândurile, asemenea unor buruieni, năpădesc conștiența de.. a fi. …
Iubirea este cea mai profundă și mai vastă formă a Cunoașterii. Nu putem Cunoaște decât ceea ce iubim
…tot ceea ce credeam despre mine însumi, despre ea, despre ceea ce contează sau nu, s-a spart în bucăți iar trăirea care s-a ridicat din această moarte a devenit Splendoare….
Aici conexiunea dintre Om și Mesteacăn este vie, atunci când recoltăm Seva. Recoltarea în sine este un Ritual plin de Respect și Recunoștință pentru fiecare copac ce ne dăruiește din viața lui, este o Rugăciune plină de Onoare și Mulțumire pentru Darul Vieții. Într-un anume fel Străjerul Locului cere permisiunea fiecărui copac, înainte de a-i recolta Seva. Răspunsul, permisiunea îi este tradusă/reflectată prin senzațiile din corp….
O poveste despre mine și despre fiecare
Unele povești nu numai că nu se termină niciodată, dar se transformă cu fiecare om care le ascultă și cu fiecare povestitor. Sunt vii, eterne și infinite ca și Om. Într-o bună zi, această poveste veche cât Lumea, s-a dovedit a fi despre Mine și despre Fiecare. Cine sunt Eu? …
O transformare de Putere
Ceea ce un doctor cu mustăcioară abia ieșit de pe băncile școlii numește ”premenopauza”, este astfel o Operă Alchimică a Principiului Feminin, o trecere între două feluri de a fi femeie, un prag sacru în care corpul meu nu îmbătrânește, ci își găsește înțelepciunea eternă; nu se stinge, ci se aprinde cu un alt tip de lumină; nu se pierde, ci se reîntoarce la sine……