1.
Atlasul dinozaurilor vechi și noi
Între 17 și 21 ianuarie 2022 a avut loc o întâlnire online a dinozaurilor contemporani cu noi. Șefi de state și guverne, mogulii big tech, big pharma, big bank etc. Întâlnirea a fost patronată de pionul principal al păpușarilor planetari, ale căror marionete preferate sunt întotdeauna big, Klaus Schwab, teoreticianul Marii Resetări. Au discutat Agenda 2022. Conținutul acestei agende este public pentru interesați. Dacă l-aș transcrie aici, articolul ar fi banat de pe social media, ”incompatibil cu regulile comunității” și conspiraționist.
Numesc ”dinozauri” aceste personaje aflate la vârful suprastructurii sistemelor planetare, pentru că ele reprezintă o psihologie umană extrem de veche, întemeiată pe sentimentul separării de ceilalți, pe cultul puterii personale, al dominației și violenței, caracterizată prin lăcomia insațiabilă, cruzimea rece a reptilelor preistorice și disprețul profund pentru umanitatea ”de rând”. Această psihologie durează cam de pe când primii vânători-culegători au început să facă agricultură și provizii de mâncare, iar vânătoarea au înlocuit-o cu turma domestică. Cam pe atunci, viitorii dinozauri au inventat banii, proprietatea și armele de ucis oameni.
Și mai există dinozaurii interiori. Fiecare dintre noi are dinozaurii săi, adică aspecte osificate, dure, dimensiuni ale lumii interioare caracterizate prin același sentiment profund al separării de lume și de ceilalți, prin spaima de transformare, aspecte conservatoare, ca s-o spun mai degrabă elegant, care se opun evoluției pentru că se tem de moarte. La fel ca și dinozaurii care conduc lumea, proprii noștri dinozauri interiori trăiesc experimentând un gol interior, o foame insațiabilă de orice, din care derivă lăcomia, violența, cruzimea sau, în cel mai bun caz, indiferența rece, reptiliană, față de celălalt.
Relația profundă între dinozaurii interiori și ceilalți, care conduc lumea noastră, este una proiectivă. Cei din afară sunt proiecțiile celor dinlăuntrul nostru, iar sistemele de putere exterioară pe care le reprezintă sunt hrănite din adâncul fiecărei ființe umane de pe această planetă, prin derivatele lăuntrice ale separării noastre de existență. Frica, furia, depresia, rușinea, vinovăția, indiferența, neputința de a simți, toate acestea se nasc din sentimentul separării și al neputinței.
Dinozaurii-dinozauri, adică acele reptile gigantice care au populat cândva pământul, au trăit pe această planetă timp de vreo 190 de milioane de ani. Era planeta lor, cam în același fel în care acum planeta aparține câtorva reptile moderne. Acum 65 milioane de ani, dinozaurii-dinozauri au dispărut dintr-o dată. Odată cu ei a dispărut 90% din viața marină și 70% din vertebratele terestre. Punctul comun între dinozaurii de toate felurile, interiori, exteriori sau istorici, este acela că ei reprezintă stadii primare ale evoluției menite să dispară, căci curgerea existenței și a evoluției este eternă, și fiecare formă intră în disoluție pentru lăsa locul altor forme, purtătoare ale unor niveluri de conștiință mai evoluate.
Datorită identității lor foarte dense, dinozaurii tuturor timpurilor, vechi și noi, nu pot percepe nimic înafara propriei lor greutăți și a instinctului, uneori feroce, de supraviețuire. Ei se vor agăța, întotdeauna, cu ghearele și cu dinții de formele lor, căci pentru ei, dincolo de formă nu este decât neantul. Instinctul lor de conservare a formei este atât puternic, încât este nevoie de … cataclisme pentru a fi reciclați în marele drum transcendent al existenței. Fie ei interiori, exteriori sau istorici, dinozaurii se vor lupta până în ultima clipă pentru supraviețuire. Totuși, dispariția lor este neoprit, căci marile fluvii ale Conștiinței care creează realitatea pe toate nivelurile sale nu pot fi înghețate. Legile firii sunt de neînfrânt.
Nimeni nu i-a ucis pe dinozauri
Nu a fost nevoie. Pur și simplu, timpul lor trecuse. Ei erau expresia fizică a unui nivel de conștiință al acestei planete aflate în evoluție. Masivitatea, densitatea și ferocitatea lor naturală nu a putut supraviețui atunci când vibrația planetei s-a schimbat. Nu contează dacă a fost un cataclism planetar venit din adâncuri sau din ceruri. A fost o transformare naturală și a reflectat trecerea pe un nou nivel a acestei lumi. Trebuia ca ei să lase loc unor forme de experiență mai rafinate. Venise timpul.
Situația este identică în ce privește dinozaurii lumii noastre. Ei se opun unei schimbări inevitabile, ce decurge din natura lucrurilor. Reprezintă un stadiu al umanității pe cale de a dispărea, căci ceva se schimbă profund în adâncurile conștiinței umane. Sistemele de putere în vârful cărora ei sunt cățărați sunt structuri ale căror începuturi, acum multe mii de ani, au și un sfârșit. Căci structurile de orice fel, economice, sociale, politice, militare sunt expresii ale conștiinței umane. Din această perspectivă, aceste structuri sunt anacronice și disoluția lor este inevitabilă.
Masivitatea, densitatea și ferocitatea naturală a acestor dinozauri care doresc să-și păstreze privilegiile, puterea și sistemele, sacrificând în schimb umanitatea, nu vor ajuta deloc. Vibrația acestei lumi s-a schimbat deja, iar transformarea este implacabilă. Singurul lucru care ține în picioare piedestalul pe care sunt așezați dinozaurii lumii noastre, sunt chiar aspectele noastre interioare cele mai vechi, cele mai rigide și cele mai înfricoșate. Singura lor șansă, dacă există vreuna, este ca noi, eu, tu și noi toți, să rămânem prizonieri în interiorul nostru ai acestor aspecte revolute, retrograde și rapace. Ei nu sunt decât imaginea în oglinda lumii, a acelor părți străvechi din noi care doresc să rămână la putere.
Dar și pentru noi, și pentru ei, ca și pentru dinozaurii istorici, a ne opune acestui val al Conștiinței lumii este tot una cu suferința. Legile universale ale Existenței nu permit nici unui lucru, nici unei ființe și nici unui nivel al realității să rămână imuabil, căci totul face parte dintr-un Întreg. Desigur, pentru a înțelege această afirmație, este nevoie să privim Existența și tot ceea ce există, universul material, stelele, planetele, oamenii și animalele, piatra și pasărea și timpul ca pe expresii ale Conștiinței universale care se manifestă în nenumărate valuri de formă și densitate, aflate în perpetuă transformare și evoluție.
Tot mai mulți oameni aflați în trup în aceste vremuri percep deja această dimensiune a transformării pe niveluri a realității, în interiorul lor și în fenomenele lumii așa cum o cunoaștem. Această percepție face parte din noul nivel de conștiență al umanității care s-a instalat deja și continuă să evolueze foarte rapid. Din această perspectivă, tot ceea ce trăim în aceste vremuri, în interiorul nostru și în afara noastră, personal și colectiv, este o criză de transformare a Conștiinței. Și cum toate sistemele de putere ale acestei lumi, toată tehnologia, toată rețeaua de relații sociale, politice, economice, militare și de orice fel sunt o expresie a Conștiinței, putem vedea cu claritate că această transformare lumii este o transformare a Conștiinței.
Nimic din toate acestea nu poate scăpa acestui shift, pur și simplu pentru că ceea ce se schimbă este Conștiința. Asta se petrece în interiorul meu, al tău, al nostru, în interiorul a tot ceea ce este viu. Și tot ceea ce putem percepe, pe orice nivel, este viu și curge dintr-o singură Sursă, căci în cele din urmă, cum spun marii maeștri ai umanității, Întregul este acela care trăiește în toate părțile sale.Oamenii de știință au căutat explicația pentru dispariția dinozaurilor și a catastrofelor planetare care au determinat evaporarea lor. Dar faptul că a fost o cometă, sau un cutremur colosal nu face nici o diferență.
Adevărata explicație este mai simplă. Erau condamnați, implacabil, să dispară, pentru că reprezentau un nivel al Conștiinței care-și epuizase resursele și se transforma într-un altul, de o altă vibrație. Nimic nu ar fi putut opri această dispariție.
Și așa este și acum. Nimic nu poate opri dispariția marilor reptile contemporane cu noi, sistemele pe care le reprezintă ele și nici nivelul de Conștiință din care s-au născut. Și nimic nu poate opri transformarea acestei lumi care a depășit punctul în care lucrurile puteau să o ia pe altă cale. Asta înseamnă că noi înșine suntem într-un proces de transformare inevitabil. A înțelege acest proces și a face alegeri în acord cu mișcările conștiinței nu numai că ne scutește de o mare suferință, dar schimbă lumea, cu adevărat. Căci dinozaurii lumii exterioare sunt doar proiecțiile străvechilor identități care ne locuiesc și care au nevoie de… odihnă.
Reptilele interioare
Nu este prea dificil, chiar și la o observare superficială, să ne dăm seama că în interiorul nostru locuiesc foarte multe aspecte, tendințe, de multe ori contradictorii. Fiecare dintre ele se întemeiază pe o experiență din trecut, a noastră sau a străbunilor noștri. Aspectele interioare sunt conglomerate de experiență umană condensată și sunt vii. Au modurile lor de gândire, propriile lor concluzii despre realitate și propriile lor strategii de supraviețuire. De multe ori se luptă în interiorul nostru pentru a pune stăpânire pe pupitrul de comandă. Toți cunoaștem aceste tendințe interioare care, de multe ori au abordări contradictorii.
Cele mai vechi și mai adânc înrădăcinate tendințe, care reprezintă trecutul cel mai dens și mai dureros, au o inerție imensă. Sunt tendințele noastre egoiste, violente, dure, care conservă direcții de acțiune, atitudini și modele de gândire/emoție și relaționare din trecut. A transcende înseamnă a include și a depăși nivelurile pe care le-am inclus. Negarea aspectelor dense nu este transcendență și nici nu conduce la evoluție, ci la conflict interior. Nu ne putem lupta cu dinozaurii din noi, căci aceste aspecte rapace și lacome, nu pot fi înfrânte decât prin identificarea cu dimensiuni mai rafinate.
Cu alte cuvinte, a alege conexiunea în locul separării, generozitatea în locul lăcomiei, deschiderea în locul închiderii, acestea sunt modurile în care putem transcende umbra. Cu alte cuvinte, singurul mod de a înfrânge umbrele interioare nu este lupta cu ele, ci simplu, aprinderea luminii. Schimbarea necontenită este legea și pentru noi înșine, pentru lumea noastră interioară, iar transformarea este inevitabilă. A rămâne în atitudinile noastre vechi este a hrăni dinozaurii interiori și a hrăni, prin ceea ce suntem, dinozaurii și sistemele de putere ale acestei lumi, întemeiate în frica și separare. Tocmai de aceea, sistemele lumii noastre se folosesc ca principal instrument de frică.
Dinozaurii din noi se hrănesc cu frică
Iar frica justifică existența dinozaurilor. Sunt așa cum sunt, spune aspectul retrograd din noi, pentru că lumea este așa cum este și trebuie să supraviețuiesc. Iar dinozaurii acestei lumi își justifică existența și sistemele de putere în același fel: suntem așa cum suntem pentru că oamenii sunt așa cum sunt. Acesta este mecanismul proiectiv prin care dimensiuni ale Conștiinței noastre hrănesc orânduirea lumii așa cum o cunoaștem.
Sentimentul separării de ceilalți, care generează lăcomia insațiabilă, corupția, cruzimea și violența, superficialitatea și agresivitatea, indolența și indiferența, lipsa de asumare și ignoranța Adevărului, toate acestea sunt personajele noastre interioare, reptilele lăuntrice menite să dispară. Compromisul, oriunde apare în viețile noastre, oriunde îl acceptăm, este semnul că un dinozaur, acolo înăuntru, se hrănește cu frică. ”Elitele” reptiliene care conduc lumea sunt doar reflexiile acestor dinozauri interiori, condamnați să dispară și unii și ceilalți.
A refuza compromisul, adică a rămâne în picioare în fața realității, a rămâne în credință față de cele mai înalte și mai luminate dimensiuni ale conștiinței noastre și a le încarna în atitudine și în relațiile noastre cu lumea, acesta este sfârșitul dinozaurilor, în interiorul și în afara noastră. Este inutil să criticăm structurile exterioare ale puterii și să ne plângem de agresiunea lor. Nimeni nu este victimă. Cu toți suntem creatori ai realității și ne confruntăm doar cu consecințele propriilor noastre alegeri umbrite.
Cine este la putere în interiorul nostru?
Care este vocea dominantă, cine ia deciziile finale? Dacă deslușim în afara noastră mai degrabă minciuna, corupția, falsitatea, trebuie să ne întrebăm ce aspecte corupte stăpânesc în lumea noastră interioară, cu ce ne mințim pe noi înșine și unde hrănim falsitatea acestei lumi prin propriile noastre roluri?
Percepem în afara noastră proiecția propriilor ”elite” interioare. Dar care sunt acele aspecte din noi care nu doresc schimbarea, care sunt încremenite în trecut, ancorate în confortul sistemelor din care facem parte, chiar dacă suntem conștienți că aceste sisteme de putere sunt profund incorecte și nu ne mai reprezintă de foarte mult timp?
Putem vedea lăcomia din exteriorul nostru, acea lăcomie care secătuiește planeta, dar noi înșine ne definim ca și consumatori ai acestei planete. Vedem agresivitatea lumii în care trăim, manipularea, minciuna și falsitatea, o judecăm, dar este doar o proiecție pentru a evita să privim la propria noastră lume interioară. Asemenea liderilor acestei lumi, am vrea o mare resetare a lumii, dar care să nu atingă în nici un fel ceea ce considerăm că suntem și ceea ce avem, felul în care ne definim și trăim, pozițiile și măștile pe care le purtăm.
Numai că realitatea este alcătuită din straturi vibratorii care se nasc în interiorul oamenilor. Gândurile noastre, emoțiile și atitudinile, alegerile noastre modelează nu numai viețile noastre personale ci și ceea ce trăim împreună. Sistemele de putere sunt hrănite de noi înșine, iar schimbarea lor și a suprastructurii începe în interiorul nostru, prin a deveni conștienți și a transcende aceste umbre. Trăim întotdeauna ceea ce suntem în interiorul nostru. Și dacă lumea noastră acum fierbe într-o imensă criză de transformare este pentru că noi înșine suntem în această criză.
Putem să ne lăsăm pradă trecutului
Sau putem să mergem odată cu lumea noastră pe un nou nivel al conștiinței, personal și colectiv. Suntem noi înșine asemenea dinozaurilor de acum 65 de milioane de ani. Schimbăm, ne transformăm natura profundă, sau dispărem din această dimensiune. Atunci când planeta și-a schimbat vibrația, marii saurieni au fost în fața aceleiași alegeri: schimbarea naturii lor sau migrarea într-o lume a cărei vibrație este similară. De aceea a rămas pe această planetă doar 30% din lumea animală veche. Sunt cele 30% care au putut să facă trecerea la o nouă dimensiune. La fel este și acum. (…)
Agnis
Aici se sfârșește partea 1 a acestui mic serial despre soarta dinozaurilor interiori și exteriori deopotrivă. Trăim în direct timpuri istorice și suntem martorii nu numai ai dispariției lor, ci și ai nașterii unei noi lumi. Te invit să reflectezi la toate acestea, căci sunt (și) despre tine. Ia-ți Cartea Maestrului Interior dacă nu o ai. Iar dacă o ai deja întoarce-te la ea. Conține pas cu pas, ghidată atent, Calea lăuntrică spre trăirea Maestrului din tine însuți. Maestrul Interior este, cu precizie, antinomia dinozaurului.
Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.