Skip to content

Rezistă! Acesta este abia începutul…

Elena Francisc-Țurcanu

24 ianuarie 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp
Share on email

Suntem toți, fiecare în felul său, într-o stare de saturație și chiar de epuizare în ceea ce privește nebunia pe care o trăim la nivel global, politica fascistă, manipularea, minciuna, nenumăratele variante ale virusului și ale deliberat provocatei pandemii, violența, suspiciunea, dezbinarea. Dacă la toate astea mai adăugăm schimbările catastrofale de la nivel climatic, masiva distrugere a pădurilor și a animalelor, creșterea uriașă a numărului de morți, mai ales în rândul copiilor și a sportivilor, creșterea numărului de sinucideri din cauza depresiei, am putea spune că … avem la ce să rezistăm. Avem motive să ne simțim, cu adevărat, epuizați, vlăguiți de toate astea. Poate n-o să-ți placă să mă auzi spunându-ți: Rezistă. Ăsta e abia începutul …

Da, ai citit bine: ăsta este abia începutul!!! Nici vorbă ca acum să fie un sfârșit. Nici vorbă se ne mai întoarcem la ceea ce consideram a fi „normalitate”. Așa că … trezește-te! Nu îți poți permite acum să fii epuizat sau vlăguit sau iritat sau nervos sau agresiv sau nemulțumit sau mai știu eu ce vechi tipar de comportament ai tot hrănit de-a lungul vieții. Ai nevoie, AVEM TOȚI (mă rog, cei cât de cât conștienți de ce se petrece), să rezistăm. Nu să ne epuizăm în tipare vechi de gândire și de comportament. Nu să ne victimizăm. Nu să mai tot amânăm! Căci, dacă alunecăm în vechile tipare, nu vom putea traversa ce avem, acum, de traversat. Nu ajungem, în niciun caz, la mal. Poate ajungem … „dincolo” … dar chiar și dacă trecem „dincolo” nu e oare mai frumos și mai demn să trecem onorându-ne adevărul și integritatea, umanitatea?

Cu siguranță, acum, mai mult decât oricând și decât orice, avem nevoie să rezistăm. Avem nevoie să perseverăm, să ne înrădăcinăm în încredere. Să râdem, să dansăm, să ne bucurăm, să emanăm compasiune (oricât de imposibil ar putea părea să fie asta acum). Să cultivăm gânduri bune și să ne investim atenția în ceea ce dorim, cu adevărat, să trăim. Altfel, energia noastră se scurge în tot felul de poziționări, de perspective – multe deloc ale noastre.

Reîntoarcerea în centrul ființei, în spațiul sacru al inimii tale, în iubire, îți este la îndemână. Nimeni nu o poate face în locul tău. Doar așa poți privi, simți, trăi, tot ce este prezent acum în lume, cu o atitudine deschisă și neutră (atât cât se poate de neutră …) și poți continua să reziști fără epuizare. Adică, renunță la a mai hrăni frica, furia, violența, suspiciunea, indignarea, sentimentul de nedreptate … Toate astea te epuizează. Pe noi toți, astea ne vlăguiesc și ne dezbină. La fel, sentimentul de vinovăție, de rușine, victimizarea, nu ne ajută să rezistăm. Și nici să păstrăm atenția pe ceea ce vrem să trăim. Ba dimpotrivă, ne scad sistemul imunitar și ne fac să ne plecăm capul, să … suflecăm mâneca și să întindem cuminți brațul …

Chiar dacă ăsta e abia începutul și, deci, nu vedem un sfârșit prea curând, totuși, în acest an, 2022, vom avea multe momente de inspirație, multe momente de ADEVĂR, multe răsturnări de situație într-un sens la care începusem să nu mai credem că mai este posibil, multe momente de împuternicire. Deja, chiar acum când scriu aceste rânduri, sunt multe răsturnări de situație care nu mai păreau posibile în urmă cu doar o săptămână.

Ne-am tot auto-distrus, fiecare în felul său, cât mai ingenios, de-a lungul anilor. Dacă vrem schimbare în lume, poate c-a venit momentul să renunțăm la tendințele auto-distrugătoare. Altfel, e doar o păcăleală cum c-am vrea schimbare. Nu putem continua să ne auto-distrugem, prin gânduri și comportamente toxice, dar să pretindem că vrem o nouă lume în care să fie mai multă iubire și co-operare.

Vom trăi mult conflict, anul acesta, multă dezbinare. Dar vestea bună este că cei care au vrut (și încă mai vor) să distrugă, vor cădea în propria lor plasă. Conflicte și dezbinare chiar între ei, cei care se află pierduți în jocurile ego-urilor imature ce se luptă pentru putere. Așa zisa lor eficiență în jocul de a transforma umanitatea, va începe să se crape. De fapt, acum când scriu aceste rânduri, sunt deja crăpături uriașe. Doar să ne dăm voie să le vedem și să îndrăznim să privim prin ele, prin aceste crăpături. Cu compasiune, însă. Și cu focus pe ce vrem, cu adevărat, să trăim și nu pe revanșă, nu pe luptă! Deci, anul aceasta, e și cu încredere, cu inspirație, cu crăpături precum ferestre prin care putem vedea Adevărul. Însă, atenție, acestea nu sunt suficiente pentru a ne ajuta să rezistăm.

Nu poți trece, prin ce ai de trecut, și ajunge pe malul celălalt, dacă nu te ancorezi într-o practică permanentă. Ai nevoie credință, ai nevoie de încredere în puterea ta de creator, încredere în forța Maestrului (tău) Interior, ai nevoie de a-ți clarifica propria-ți consacrare răspunzându-ți, cu sinceritate, la întrebarea: pentru ce sunt, acum, aici, în viață? Iar dacă răspunsul este să merg la o multinațională, să fac bani, să am 2 case și 2 mașini … atunci … citești un articol care nu îți este destinat. Care îți sunt, acum, adevăratele valori? Care îți este, acum, credința ce te călăuzește prin tot ceea ce trăim la nivel global? Clarifică-ți toate astea, altfel, nu vei putea rezista. Pune-ți întrebări sincere și ascultă răspunsul înlăuntrul tău. Rezistă! Ăsta e abia începutul …

Dacă, de-a lungul vieții și, mai ales, în ultimii doi ani, te-ai tot dat la o parte, având atitudinea: lasă, să facă alții valuri … lasă … ce să fac eu … sunt un biet om … alții știu/pot mai mult decât mine … atunci, nu vei reuși. Nu vei rezista la ceea ce are să vină. Dacă tot aștepți, precum în trecut, să vezi mai întâi în ce direcție bate vântul, cât de mari sunt valurile (făcute de alții, bineînțeles!) și dacă te bazezi pe ceilalți să facă ei primul pas, primul val, prima mișcare, prima rostire, la fel, nu vei reuși. Dacă aștepți ca alții să te susțină, să fie de acord cu tine, să aibă aceeași perspectivă (exact și precis precum a ta), nu vei reuși. Sprijină-te pe tine! Conține-te, tu pe tine, în al tău adevăr și în a ta putere. În felul acesta tu îi poți inspira și călăuzi și pe alții care, din varii motive, acum sunt pierduți, speriați, îndurerați. Dacă însă epuizarea în care te afli este, cu adevărat, foarte mare, poate că înțelept ar fi să te dai puțin la o parte și să ai curajul să-i lași pe cei care au energie să creeze calea nouă. Nu te pune Gică-contra, nu te pune în calea lor, tot judecând sau victimizându-te sau criticând aspru. Mai degrabă, odihnește-te, recuperează-ți forțele căci vei avea nevoie să reziști. Este abia începutul! 

Ceea ce vezi acum cu ochii tăi și auzi cu ale tale urechi, ca fiind firul narativ central, NU ESTE Adevărul!! Un bun hipnotizator te poate face să vezi și să auzi ceva dar asta nu înseamnă că este real sau adevărat. Cu toții suntem condiționați să credem prostii. Cât mai multe prostii, secole la rând am fost programați să credem. Și am crezut. Că doar așa se cade. Să fim ascultători și să credem tot ce ni se spune. Noi înșine ne-am tot spus povești pe care am ajuns să le credem a fi adevărate. Una din poveștile pe care ni le-am tot repetat, poate vieți la rând, este aceea cum că: sunt un biet omCe pot face eu. Am limitele mele. Nu pot. Nu merit. Nu știu. … Nu am nicio valoare. Nu am nicio autoritate. FALS!!! Nu este deloc adevărat cum că nu putem. Un mare pachet de minciuni, cu care ne-am hrănit, conștient sau nu, complăcându-ne în neputință și victimizare. Cum ar fi să renunțăm la aceste minciuni pe care ni le-am tot spus nouă, dacă vrem ca minciunile ce curg acum în lume să înceteze? Nu putem schimba nimic în lume dacă nu pornim de la a schimba felul în care ne percepem pe noi înșine. Gândirea îngustă, limitativă, egotică, nu va putea face, niciodată, nicio schimbare radicală. În niciun caz, nu cea de care avem nevoie acum la nivel de umanitate. Suntem mult mai mult decât ne-am dat voie să credem și să ne vedem că suntem.

Pretindem că vrem schimbare însă, din păcate, încă ne mai agățăm de poveștile pe care ni le tot spunem despre noi înșine. Chiar dacă știm deja c-a venit vremea să ne rescriem povesteainsistăm, ne încăpățânăm, ne încrâncenăm, să ținem la „povestea mea”. Continuăm să ne credem și să ne vedem separați și, astfel, hrănim competiția, dezbinarea, consumismul, defrișăm pădurile, jungla amazoniană și distrugem animalele. Iar acum, în contextul actual ce-l trăim, am auzit că sunt oameni care caută unde sunt cele mai sigure locuri din lume pentru a trăi ca și cum ar exista un loc precum acesta.

Cu alte cuvinte, pare că tot insistăm să ne vedem pe noi înșine într-un mod vechi, în vechea paradigmă. A separării. O paradigmă, deloc sustenabilă. O paradigmă ce stă să moară. Dacă nu este, deja, moartă.  Ne conducem pe noi înșine la moarte, cultivând separarea și dezbinarea, ignorând uriașa putere de vindecare ce rezidă în iubire și în împreună, în conexiune. „Să se schimbe domne acest sistem ticălos.” Sau „lasă că nu e acum dracu chiar așa de negru … sigur ne revenim noi la normalitate”. Să se schimbe … nu eu … eu am grijă mare de vechea mea paradigmă defectuoasă, distrugătoare. Apăi, dacă așa alegi să faci, nu vei rezista. Și, am încredere c-ai reținut … ăsta e abia începutul!

Singura noastră șansă, reală, de a ne corecta cursul actual în care ne aflăm este printr-o reînțelegere radicală a ceea ce suntem și cine suntem. Nu este treaba mea acum, în acest articol, să scriu despre cine și ce suntem, însă te încurajez să citești sau să recitești Cartea Maestrului Interior . E mai mult decât o carte. Este un ghid, este un manual util, este o călătorie profundă. O poți folosi, uneori, precum un Oracol. Citește cartea, dându-ți voie să simți călătoriile ghidate și să înțelegi pașii necesari – descriși cu măiestrie de scribul Agnis – pentru a trăi cât mai mult în starea de Prezență. Avem atât de mare nevoie, acum, să cultivăm starea de Prezență. Altfel … ne vor face praf valurile uriașe prin care vom trece. Deci, nu e treaba mea acum să-ți spun cine sau ce ești. Răspunsul este în tine! Însă, Cartea Maestrului Interior, te ajută să pătrunzi în tine și să descoperi, acolo, răspunsul!

Tot ce pot să împărtășesc acum, despre CE suntem, este o reamintire. Căci, dacă citești aceste rânduri, cu siguranță vei rezona la vibrația acestui adevăr pe care ți-l reamintesc acum. Suntem ființe non-duale pierdute în labirintul în care am început să credem că realitatea este doar duală. Poate că, având curajul să curățăm filtrul prin care ne vedem pe noi înșine și prin care-i vedem pe ceilalți, putem recunoaște că pădurea suntem noi, animalele sunt părți din noi, ceilalți („buni-răi”, „albi-negri”…) sunt aspecte ale noastre. Iar ceea ce trăim, acum, la nivel global, este și contribuția noastră. Până nu-l putem vedea pe Dumnezeu în ceilalți, nu putem schimba lumea în care trăim. Doar ne păcălim. Despre asta este noua paradigmă, ancorată în Adevăr, în comuniune, în recunoașterea Divinității în noi înșine și în fiecare om, animal, plantă, copac …

Această nouă paradigmă, bazată pe un alt nivel de Conștiență, este ceea ce îi sperie pe cei care încă se iluzionează că dețin puterea …

Această nouă paradigmă este marele semnal de trezire. Trezirea a început deja de mult. Asta îi sperie. Deci … continuă să te trezești și să reziști. Ăsta e abia începutul! Ne vom reîntâlni peste câteva secole și ne vom aduce aminte că am fost creatori ai unei noi lumi. Indiferent de câte distorsiuni vor mai tot fi, ele se vor diminua în comparație cu ceea ce există astăzi. La urma urmei, vom avea întotdeauna lecții de învățat.

Negarea acestei noi paradigme, prin frică, ambiții și obiective personale, va crea multă suferință. O suferință inutilă. Nu doar la nivel individual! Nu am obosit, oare, să tot hrănim suferința?

Avem deja bazele noii paradigme. Peste tot în lume. Însă, vechea paradigmă se încăpățânează să rămână. Noi o hrănim ori de câte ori suntem în dualitate.

În Occident, libertatea individuală de exprimare este (mă rog, a fost) considerată o mare valoare, dar este atât de exagerată încât ajungem la un comportament extrem de egoist și narcisist în loc de cooperarea și luare în considerare a binelui comun. „Este o țară liberă” a ajuns să însemne că pot face orice vreau când vreau și restul oamenilor să fie al naibii … . „Nu mă călca pe picioare” înseamnă că voi riposta cu arme dacă cineva blochează ceea ce vreau să fac. Desigur, acestea sunt distorsiuni alimentate de vechea paradigmă dualistă.  Cu toate acestea, putem vedea semințele unei noi perspective în interiorul a tot ceea ce trăim acum.

Vreau să cred că dacă citești aceste rânduri, acum, te numeri printre cei care înțeleg că ceilalți oameni sunt doar aspecte ale tale. Ce-ar fi, însă, dacă oamenii ar înțelege că ceilalți oameni sunt, în esență, expresii diferite ale lor și că tuturor li se poate arăta respect, dragoste și grijă. Și că dacă facem asta nu pierdem nimic. Dimpotrivă. Câștigăm. Dăruind, primim. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă oamenii ar înțelege că orice violență față de ceilalți este întotdeauna violență față de ei înșiși și orice abuz sau încercare de a oprima are întotdeauna consecințe personale neplăcute? Asta chiar ar face să existe o paradigmă complet nouă pentru umanitate. Cu toate acestea, acesta este doar începutul a ceea ce ne așteaptă. Ne așteaptă o revoluție totală a Conștienței noastre care va avea un impact asupra tuturor fațetelor vieții … de la economie la știință, la educație, guvern, medicină, tehnologie …

Ca o tușă finală, fie ca atunci când crezi că ești prea oboist și epuizat pentru a mai suporta haosul pe care îl vedem acum, să-ți amintești să reflectezi la miza care este în acest joc! Ceea ce trăim acum, oricât de dureros și de provocator, are o miză uriașă. Deci, este mult prea devreme să renunți sau să-ți plângi de milă sau să fii într-o furie de necontrolat sau în atitudinea judecătorului necruțător.

Toată lumea va trebui să-și aducă contribuția pentru a sprijini această transformare. Vom aveam nevoie de rezistență! Ăsta e abia începutul! Nu avem nevoie de bani sau instrumente convenționale pentru a sprijini această schimbare. Tot ce trebuie să faci este să te repoziționezi, să vezi lumea cu ochi buni și blânzi. Să vezi lumea și pe ceilalți cu iubirea din inima ta. Să crezi în … vindecare prin iubire. Acesta este, de fapt, începutul. A schimba, felul în care privim și a ne repoziționa, a ne recrea adevăratele valori …

Nu te costă nimic,  dacă alegi să privești cu ochi buni și cu bunătatea inimii, oricât de nedrept pare să fie acum totul. Dă-ți voie să simți că este timpul pentru această uriașă schimbare și ea începe înlăuntrul tău.

AmmaRa

PS. Aici ai resurse importante, bazele experienței personale ale acestei noi paradigme:Cartea Maestrului Interior 

Meditație ghidată: Inima aurie a Maestrului

#CONȘTIENȚĂ.

Niciun comentariu, adaugă primul comentariu


Adaugă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Newsletter

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele noutăți