Zâmbetul Pământului » Călătoria Inimii Skip to content

Zâmbetul Pământului

Diana Iovanaș

21 decembrie 2023

Există o anume atitudine interioară care delimitează facerea de creație. Atunci când creez se instalează o stare de curgere, de absorbție totală și abandon, de Prezență, iar Bucuria este intrinsecă.

Luni de zile, poate chiar ani, am fost răscolită de întrebarea compulsivă ”ce mă entuziasmează cu adevărat să fac?”. Pentru ce mă trezesc dimineață cu poftă de Viață? Era un zbucium interior apăsător, o căutare aproape disperată, presiunea de a-mi găsi o Cale prin care să îmi manifest Darurile, tot mai stringentă. Obosită de gânduri, alergam și mă refugiam în noua pasiune căreia îi făcusem loc in viața mea, cobul. Într-o bună zi, din Mintea Tăcută s-a revelat înțelegerea. Pământul ce-l țineam în palme mi-a zâmbit, oglindindu-mă. În sfârșit nu mai fugeam de ceva ci spre ceva.

Cobul se face din lut, nisip, paie și apă. Este un amestec miraculos ce prinde Viață frământat cu picioarele goale. Se produce un fel de schimb de energie, se naște o conexiune caldă între Pământ și trup. Ne armonizăm prin atingere densitățile . Am descoperit un freamăt blând și ferm ce zace în vibrația lutului, freamătul și atributele Pământului ce mă invită să-l simt, să-l miros, să îl mângâi, să mă deschid, să devenim una, Creator și Creație. Gândurile se potolesc, imaginația curge în materie. Întregul trup de om își toarnă rotunjimile în ceea ce nasc din țărână, separarea se spulberă…Intuiesc forme negândite, apar idei nebănuite, inovația se rafinează cu fiecare bulgăr de cob. Devin artistă fără să știu cum. Relație și Creație!

În toate colțurile lumii, lutul poate fi de culoare albă, galbenă, roșie sau neagră, exact ca și pigmenții pielii raselor umane. Fascinant de neîntâmplător!

Eu asta trăiesc cu cobul, Bucuria de a fi în compania intimă a unui prieten ascultător și maleabil, primitor și dăruitor, profund vindecător. Este o Poartă de acces firească spre Pacea Inimii și a Minții, când timpul liniar se topește în Prezență. Ca într-o meditație, alunec în Vis. Adeseori îi vorbesc sau îi cânt cobului și chiar îi cer să mă ghideze. Mereu îmi răspunde în cel mai tainic spațiu interior.

Arta de a lucra cu cob nu are limite. De la case spectaculoase, renovări strălucitoare prin frumusețea lor, arhitecturi alternative unice, cuptoare artizanale, până la mobilier și obiecte de decor interior și exterior, orice este posibil.

Cele mai cuprinzătoare materializări ce se nasc din cob sunt casele. Imaginează-ți un grup de oameni ce construiesc, întocmai cum își trudesc rândunelele cuibul. Sunt case în care cei ce le vor locui își investesc întreaga atenție, energia vitală, entuziasmul și Pacea Inimii, creativitatea și viziunea, pentru ca apoi, acel spațiu devenit Acasă să se dăruiască înapoi oamenilor la fiecare respirație. Cu adevărat, expirația acțiunii răsuflate în energia casei, este inspirată de om, locuind și sfințind cuibul.

Sunt spații fără muchii sau colțuri ascuțite, ci cu rotunjimi și curburi feminine, în care energia aleargă nestingherită, unice prin originalitate , de o frumusețe naturală, armonizate cu mediul înconjurător. Este ceva ce se simte când pătrunzi în intimitatea acestor spații, o căldură ce te învăluie ca într-un uter matern.

Există două etape de bază în construcțiile cu cob. Una masculină, dinamică, care necesită mai mult efort fizic, care ține de structura de rezistență și temelie, etapă în care materialul se așează în mod grosier pentru a susține partea feminină, intuitivă și delicată, de modelat și mângâiat cu blândețe și răbdare. Cele mai multe astfel de case , cuprind în grosimea pereților mici luminatoare realizate din grupări de sticle și borcane prin care lumina naturală pătrunde și se dispersează rafinat, desăvârșind aspectul artistic.

Un alt aspect pe care îl prețuiesc la cob, este faptul că are în compoziția sa doar materiale naturale de la fața locului. Așadar, conține vibrația minerală (lutul și nisipul), cea vegetală (paiele) și cea animală (fire de lână sau păr de cal ce se adaugă la modelaj), omogenizate toate la un loc, cu apă, de către om. Fără utilaje, fără aditivi și chimicale toxice, fără ciment, doar natură .

Cobul mai are Darul de a aduce împreună oameni dornici de a-și descătușa copilul interior cu imaginația neîngrădită, uimire în privire și văpaia aventurii în inimi, oameni ce simt îngemănarea prin Lutul comun ce le zâmbește din interior.

Aceste șantiere sunt animate de voluntari de toate vârstele, chiar și copii, unde joaca , imaginația și măiestria compozită devine artă și unde se face simțit un spirit ancestral, al vremurilor de demult, când comunitățile lucrau în clacă și își plămădeau împreună casele și vetrele și altarele.

Pentru toate acestea iubesc cobul, acest ceva mai presus decât un simplu material de construcții, profund dăruitor, subtil și concret, o veritabilă bucurie a simțurilor ființei!

Am trecut prin experiența de a reface casa și curtea părintească, renovând- o și decorând-o cu cob, mi-am hrănit pasiunea cu ardoarea sufletului, uneori în ciuda îndoielii și a eșecului, iar acum mă simt pregătită a-mi dezvălui Darul și a împărtășii Zâmbetul Pământului!

Cu Recunoștință,

Diana

Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.


Adaugă un comentariu

Newsletter

Abonează-te la newsletter și primești un cupon de reducere de 10% pentru prima ta comandă pe site-ul Călătoria Inimii