Momentul unei pauze sacre

Iată-ne în prag de Solstițiu de iarnă. Un moment de zero, acum, după această lungă expirație ce a început la mijloc de iunie. Curând, după Solstițiu, începem să inspirăm lent pe măsură ce lăsăm lumina să emeargă din întunericul profund și fertil al ființei noastre.

E momentul unei pauze sacre, acum. Oprește-te puțin, din toată agitația. Simte această pauză, acest zero sacru. Am „expirat” (adică, am tot acționat, am tot făcut, ne-am tot agitat), iar acum ne oprim să privim întreaga noastră creație. Ne privim realitatea, viața, relațiile. Privim la tot ce am expirat (adică, la tot ce am creat) din iunie și până acum.

În acest moment de întuneric profund, la Solstițiul de iarnă, de gol, între expirație și inspirație, avem acces la ceva cu adevărat magic. Dacă suntem în prezență, atenți, deschiși.

Din păcate, mulți oameni pierd magia acestui moment căci se agită, se grăbesc să umple „golul” care, în acest moment al anului, este ceva natural. Precum o respirație: inspir, urmează o scurtă apnee – o pauză, un zero plin -, expir, urmează o scurtă apnee – o pauză, un zero gol. La acest zero gol suntem acum, la Solstițiul de iarnă. În loc să ne oprim și să decidem conștient cu ce umplem acest zero gol, ce anume alegem să inspirăm înlăuntrul nostru, pe ce ne menținem atenția, energia sacră creatoare, ne grăbim să umplem cu orice ni se vântură pe sub ochi.

Respiră conștient, chiar acum, lăsându-ți corpul moale și spune-ți:

Pauză. Zero gol. Am tot expirat… am tot făcut … am tot manifestat (mai conștient sau mai puțin, nu contează). Pauză. Zero gol. Solstițiul de iarnă.

În ciuda agitației ce se petrece peste tot în jurul tău (și-n lume, de altfel), AmmaRa te încurajează acum să te oprești puțin și să asculți, să privești la realitatea vieții tale, fără judecată, fără critică. Profită de acest moment magic, Solstițiul de iarnă. Oferă-ți spațiu, creează timp pentru tine, chiar și doar pentru câteva minute.

Spune-ți încă o dată:  Am tot expirat, adică am acționat. Acum, pauză, zero gol.

CE și CUM aleg să inspir acum. Adică, ce aduc în realitatea mea, odată cu nașterea luminii, ce aduc în relațiile mele, în creațiile mele?  

Solstițiul de iarnă este un moment magic. Din întunericul cel mai profund și mai fertil al ființei mele, nasc acum propria-mi lumină. O inspir, încet, în realitatea mea.

CE vreau să luminez?

Nu este despre a demonstra nimic, în aceste zile. Mai degrabă despre a spune NU minții compulsive, agitate. Adu-ți aminte că un NU, de multe ori, este un DA pentru ceva ce are mult mai multă importanță. NU mă agit. DA, le iau încet. Lasă-ți pământul, trupul tău, să se odihnească mai mult în aceste zile.
În aceste zile, când mă plimb prin pădure, înțelepciunea copacilor îmi strigă energia înlăuntru, în profunzimile întunericului hrănitor al ființei mele. Copacii mă strigă în adâncuri, în rădăcinile mele conectate cu ale lor.

Dacă poți asculta acum, la Solstițiul de iarnă, copacii, fă-o! Îți vorbesc într-un mod diferit decât o fac în celelalte anotimpuri.

Nu doar aici, la noi, la Centrul Călătoria Inimii, pădurea ce îmbrățișează Colina Lunii, mustește de înțelepciune iernatică. Ci peste tot în lume unde este iarnă acum.

Trăiesc un fel de intimitate zilnică cu ciclul transformator al focului, atunci când îl aprind în sobițele cu care încălzim spațiile. Lemne arse cu respect și recunoștință, ne hrănesc casa cu căldură iar cenușa lor devine hrană înapoi la copaci.

La Solstițiul de iarnă mă văd cu femeile dragi inimii mele din Cercul Sacru Anam Cara. Pentru mine, Practica Puterii Feminine este și despre a curge, cu înțelepciune, în ritmul sezoanelor, a onora inteligența moștenită prin această ciclicitate feminină acordată cu Natura. A face, din a fi, ne conectează cu ritmul natural și cu inteligența, cu înțelepciunea vie în trupurile noastre, ne conectează cu inima și sufletul, pe măsură ce continuăm să pășim, împreună, pe Calea Conștienței.

Chiar dacă nu ești în acest Cerc Sacru, Anam Cara, dacă te-ai oprit acum să citești aceste rânduri, că ești femeie sau bărbat, îți mulțumesc. Ceva din tine te strigă să te oprești, să simți acest moment magic de Solstițiu de iarnă. Zero gol, după o lungă expirație.

Respiră lent și simte acest moment. Conectează-te cu Maestrul tău Interior. Este și în tine, este in fiecare dintre noi. Simte-ți puterea de Creator, din ce în ce mai conștient, și rămâi în ascultare și-n privire plină de recunoștință pentru toate cele ce sunt acum în viața ta, pentru ceea ce ești, așa cum ești. Simte freamătul luminii tale lăuntrice cum se pregătește să fie inspirată. După Solstițiul de iarnă urmează o lungă inspirație, din nou, până în  iunie, la Solstițiul de vară.

Calea Conștienței, Practica Prezenței, este o cale radicală într-o lume iluminată artificial cu intenția de a ne distrage de la Adevărul ființei. Iar acesta zace în întunericul profund de care am ajuns să ne temem. Am uitat să avem încredere în propriul Maestru Interior și în Puterea Feminină Creatoare devenind, astfel, susceptibili la orice formă de manipulare. Am ajuns să plecăm urechea la tot felul promisiuni sclipicioase cum că dacă cumpărăm x,y,z vom îmbunătății și chiar întregii al nostru, spart în mii ne bucăți, sine. Vom fi fericiți, dacă ne grăbim la shopping. Și-i vom face fericiți și pe cei dragi dacă, repede-repede, le cumpărăm ceva … orice… doar să fie ambalat frumos!

Solstițiul este punctul unde pendulul ajunge în … Zero gol și își începe drumul în sens invers.

Dacă ești pregătit, pregătită, pentru o schimbare radicală în propriul tău drum, dacă ești în deschidere pentru a invoca noul, lumina, acest moment este cel mai bun leac pentru tine.

Chiar merită să te îmbulzești în aglomerația shopping-mall-urilor și să te grăbești în a face cumpărături compulsive? Ce este, oare, mai important – la acest moment magic din an – decât să te oprești puțin și să te acordezi cu tine.

Timpul pe care ți-l acorzi ție se întoarce îmbogățit către capacitatea ta de a inspira lumina și de a o curge pe ceea ce iubești cu adevărat, în relațiile și creațiile tale cele mai semnificative, în comunitatea din care aparții.

Ai încredere în această chemare, din partea naturii, către o pauză sacră, către un zero gol. Culcușește-te cu pătura ta preferată, cu un ceai bun. Du-te la culcare devreme. Deconectează-te de la tehnologie. Creează intimitate cu stiloul și Jurnalul tău. Lasă-ți inima să vorbească. Ascultă, cu deschidere, tăcerea.

Întreabă-te: la ce am curajul să renunț, abandonându-mă acestui întuneric fertil?

Și lasă răspunsul să iasă în multiplele sale nuanțe. Scrie în jurnal. Aprinde, apoi, o lumânare și emană recunoștință pentru toate darurile pe care le-ai primit în acest an. Au fost și neajunsuri și tensiuni, au fost și zdruncinături și mari pierderi, da, a fost cu de toate. Însă, în spatele oricărei provocări a fost, mereu, o mare binecuvântare.
Pune-ți de mai multe ori întrebarea:

la ce am curajul să renunț, abandonându-mă acestui întuneric fertil?

Și încă o întrebare:

ce aleg să luminez în viața mea cu lumina ce renaște din acest solstițiu?

Respiră atent cu tot ce simți în tine, când îți pui aceste întrebări. Și doar ai încredere. Existența, întotdeauna, ne oferă mai mult decât poate biata noastră minte liniară să conceapă. 

Nu te gândi la planuri, la pași, la strategii, la noi rezoluții strălucitoare, ambalate chiar și în cuvinte așa zis spirituale. Nu este momentul, acum, la Solstițiu. Doar odihnește-te în această pauză sacră și sfântă aflată la capătul unei lungi expirații. Apoi, decide CE alegi să inspiri.

Fie să ai parte de un Zero-gol conștient pe care, apoi, să-l umpli cu Lumina Inimii tale.

Și fie ca în 2024 să ai curajul s-o reverși, această Lumină, în toate relațiile și creațiile tale.

Cu iubire și recunoștință,
AmmaRa