O pauză sacră – un binemeritat DAR

Iată-ne în prag de Solstițiu de iarnă. Un moment de zero acum, de pauză, după această lungă expirație ce a început la mijloc de iunie. Curând, după Solstițiu, începem să inspirăm lent pe măsură ce lăsăm lumina să emeargă din întunericul profund și fertil al ființei noastre.

E momentul unei pauze sacre, acum. Oprește-te puțin, din toată agitația. E cel mai frumos DAR pe care ți-l poți oferi. O pauză. Simte această pauză, acest zero sacru. Am „expirat” (adică, am tot acționat, am tot făcut, ne-am tot agitat în toate facerile noastre), iar acum ne oprim să privim întreaga noastră creație. E un moment potrivit să ne oprim și să ne privim, cu bunătatea inimii, întreaga realitate ce se configurează în jurul nostru. Dincolo de toată tensiunea și agitația ce ne înconjoară. Un moment bun, acum la Solstițiu, să ne oferim o pauză în care să ne privim, fără de judecată, viața – așa cum este ea acum, să ne uităm la felul în care s-au așezat relațiile și la creațiile noastre din acest an. La Solstițiul de iarnă, întotdeauna, este un moment bun să privim la tot ce am expirat (adică, la tot ce am creat) din iunie și până acum, la acest moment de întuneric profund.

La Solstițiul de iarnă – moment de întuneric profund, de zero-gol, de pauză între expirație și inspirație – avem acces la ceva cu adevărat magic. Asta, însă, doar dacă suntem în prezență, atenți, deschiși. Doar dacă nu ne lăsăm prinși în nebunia și-n agitația sărbătorilor de iarnă despuiate de orice sacralitate și împodobite cu poleială.

Din păcate, mulți oameni pierd magia acestui moment sacru, de pauză, căci se agită și  se grăbesc să umple „golul” care, în acest moment al anului, este ceva natural. Precum o respirație: inspir, urmează o scurtă apnee – o pauză, un zero plin -, expir, urmează o scurtă apnee – o pauză, un zero gol. La acest „zero gol” suntem acum, la Solstițiul de iarnă. În loc să ne oprim și să decidem conștient cu ce umplem acest „zero gol”, ce anume alegem să inspirăm înlăuntrul nostru, pe ce ne menținem atenția, energia sacră creatoare, ne grăbim să umplem cu orice ni se vântură pe sub ochi.

Respiră conștient, chiar acum, lăsându-ți corpul moale și spune-ți:

Pauză. Zero gol. Mă opresc puțin și doar ascult lumea mea lăuntrică, fără să mă mai tem de ce este în mine. Mă opresc puțin și doar privesc în realitatea vieții mele, fără să mai spoiesc gardul. Adevăr. Acum. Am tot expirat, am tot făcut, am tot manifestat (mai conștient sau mai puțin, nu contează). Acum îmi ofer o pauză. Pauză. Zero gol. Solstițiul de iarnă.

În ciuda agitației, ce se petrece peste tot în jurul tău (și-n lume, de altfel), te încurajez acum să te oprești puțin și să asculți, să privești la realitatea vieții tale, fără judecată, fără critică. Profită de acest moment magic, Solstițiul de iarnă. Oferă-ți spațiu, creează timp pentru tine, chiar și doar pentru câteva minute.

Spune-ți chiar tu, o dată și încă o dată și încă o dată, acum în prag de Solstițiu:

„…  Am tot expirat, adică am acționat. Acum, pauză, zero gol. Îmi ofer această binemeritată pauză. Nu mă grăbesc să umplu acest gol natural pe care-l simt înlăuntru. Acest „gol” interior nu este nimic grav. Acest „gol” lăuntric, de fapt, mă invită la ascultare, la non-facere, la bunătate și îngăduință, la iubire de sine și la așezare în adevărul meu.

CE și CUM aleg să inspir acum. Adică, ce aduc în realitatea mea, odată cu nașterea luminii, ce aduc în relațiile mele, în creațiile mele?  

Solstițiul de iarnă este un moment magic. Din întunericul cel mai profund și mai fertil al ființei mele, nasc acum propria-mi lumină. O inspir, încet, în realitatea mea.

CE vreau să luminez, în viața mea, în relațiile mele, în creațiile mele?

CE vreau să fiu, cu mine, cu ceilalți, cu lumea?

CE vreau să trăiesc în viața mea, în relațiile mele?

CE vreau să manifest în această lume în anul care vine?

Stai cu aceste întrebări. Este un mare DAR pe care ți-l oferi ție, acum, la Solstițiu, în prag de sărbători. Și mai stai și cu întrebarea: ce semnificație dau eu sărbătorilor de iarnă? Nu ce se spune, ce se cade, cum se face, cum dă bine, ce vor ceilalți … Ci ce semnificație dau eu, acum, acestui moment de pauză, de „zero gol” și acestor sărbători?

Nu este despre a demonstra nimic, în aceste zile. Mai degrabă despre a spune NU minții compulsive, agitate.  Este despre a spune NU șleaurilor vechi ce duc și mai mult la închidere, la separare și la o  desacralizare a unui moment, cu adevărat, sacru. Adu-ți aminte că un NU, de multe ori, este un DA pentru ceva ce are mult mai multă importanță. 

Spune-ți chiar tu: NU mă agit. DA, le iau mai încet. 

Lasă-ți pământul, trupul tău, să se odihnească mai mult în aceste zile.
În zilele acestea de dinaintea Solstițiului de iarnă, plimbările mele prin pădure capătă o altă semnificație. Un fel de ascultare mult mai atentă căci înțelepciunea copacilor îmi strigă energia înlăuntru, în profunzimile întunericului hrănitor al ființei mele. Copacii mă strigă în adâncuri, în rădăcinile mele conectate cu ale lor. Mereu m-a fascinat pădurea iarna. Are o energie aparte. Iar copacii vorbesc în „cuvinte” de dincolo de timp și spațiu, de dincolo de cuvinte.

Dacă poți asculta copacii acum, la Solstițiul de iarnă, fă-o! Îți vorbesc într-un mod diferit decât o fac în celelalte anotimpuri.

Nu doar aici, la noi, la Centrul Călătoria Inimii, pădurea ce îmbrățișează Colina Lunii, mustește de înțelepciune iernatică, ci peste tot în lume unde este iarnă acum.

Împărtășește, de simți, jos la comentarii, cum este la tine acest moment acum.

Eu trăiesc un fel de intimitate zilnică cu ciclul transformator al focului, atunci când îl aprind în sobițele cu care încălzim spațiile. Lemne arse cu respect și recunoștință, ne hrănesc casa cu căldură iar cenușa lor devine hrană înapoi la copaci. Dansul flăcărilor, când stau și privesc focul în tăcere, mă reîntoarce în copilărie, în acele nopți în care îmi cream personaje de basm din umbrele reflectate, pe tavan, prin ușița deschisă a sobei de teracotă. Sobă pe care-mi și uscam mănușile înghețate, căci atunci, în acele vremuri, nu eram obligați să stăm în casă îngrădiți de coduri galbene sau roșii sau cine știe ce altă culoare …

La Solstițiul de iarnă, pentru mine, de-a lungul anilor, a devenit și un moment în care mă conectez, cu recunoștință, cu toți cei care au fost de-a lungul anului, aici la noi, la retreaturile noastre. Eman recunoștință pentru fiecare persoană care a fost prezentă, la oricare din aceste retreat.uri pe care le-am oferit în acest an, aici, pe Colina Lunii:

SEVA VIEȚII – Detox, Anam Cara Retreat Magic de Sânziene, ShamaniA,

POARTA SACRĂ- Practica Puterii Feminine, Școala Maestrului Interior 11,

CATEDRALA – Practica Prezenței, Atingerea Vindecătoare a Ființei.

Unele dintre aceste retreaturi au devenit deja tradiție și sunt prezente, an de an, în forme noi, curgeri și manifestări în acord cu momentul și contextul ce-l trăim, atât personal cât și colectiv. Dacă n-ai văzut încă al nostru Calendar 2026, te încurajez să-l deschizi și să-ți lași inima să aleagă.

Pentru mine, Practica Puterii Feminine este și despre a curge, cu înțelepciune, în ritmul sezoanelor, a onora inteligența moștenită prin această ciclicitate feminină acordată cu Natura. A face, din a fi, ne conectează cu ritmul natural și cu inteligența, cu înțelepciunea vie în trupurile noastre, ne conectează cu inima și sufletul, pe măsură ce continuăm să pășim, împreună, pe Calea Conștienței. Iar acum, la Solstițiul de iarnă, această conexiune cu ritmul natural al ființei este mult mai puternică. Dacă … și doar dacă … ne oferim un moment de pauză.

Dacă te-ai oprit acum să citești aceste rânduri, că ești femeie sau bărbat, îți mulțumesc. Ceva din tine te strigă să te oprești, să simți acest moment magic de Solstițiu de iarnă. Zero gol, după o lungă expirație.

Respiră lent și simte acest moment. Conectează-te cu al tău Maestru Interior. Este și în tine, este in fiecare dintre noi. Simte-ți puterea de Creator, din ce în ce mai conștient, și rămâi în ascultare și-n privire plină de recunoștință pentru toate cele ce sunt acum în viața ta, pentru ceea ce ești, așa cum ești. Simte freamătul luminii tale lăuntrice cum se pregătește să fie inspirată.

După Solstițiul de iarnă urmează, apoi, o lungă inspirație, din nou, până în  iunie, la Solstițiul de vară.

Calea Conștienței, Practica Prezenței, este o cale radicală într-o lume iluminată artificial cu intenția de a ne distrage de la Adevărul ființei. Iar acesta zace în întunericul profund de care am ajuns să ne temem. Am uitat să avem încredere în propriul Maestru Interior și în Puterea Feminină Creatoare devenind, astfel, susceptibili la orice formă de manipulare. Am ajuns să plecăm urechea la tot felul promisiuni sclipicioase cum că dacă cumpărăm x,y,z vom îmbunătății și chiar vom întregii al nostru, spart în mii ne bucăți, sine. Vom fi fericiți, dacă ne grăbim la shopping. Și-i vom face fericiți și pe cei dragi dacă, repede-repede, le cumpărăm ceva … orice … doar să fie ambalat frumos! Oare nu am obosit să tot spoim gardul?

Solstițiul este punctul unde pendulul ajunge în … Zero gol și își începe drumul în sens invers.

Dacă te-ai oprit acum să citești aceste rânduri (mulți oameni nu-și mai oferă nici măcar răgazul să citească ceva… ), este pentru că simți nevoia de schimbare radicală în propriul tău drum. Dacă ești în deschidere pentru a invoca noul, lumina, acest moment – de pauză sacră – este cel mai bun leac pentru tine.

Chiar merită să te îmbulzești în aglomerația shopping-mall-urilor și să te grăbești în a face cumpărături compulsive? Ce este, oare, mai important – la acest moment magic din an – decât să te oprești puțin și să te acordezi cu tine?

Timpul pe care ți-l acorzi ție se întoarce îmbogățit către capacitatea ta de a inspira lumina și de a o curge pe ceea ce iubești cu adevărat, în relațiile și creațiile tale cele mai semnificative, în comunitatea din care aparții.

Ai încredere în această chemare din partea naturii, către o pauză sacră, către un zero gol. Culcușește-te cu pătura ta preferată, cu un ceai bun. Du-te la culcare devreme. Renunță la Netflix, în aceste zile. Deconectează-te de la tehnologie. Creează intimitate cu stiloul și Jurnalul tău. Lasă-ți inima să vorbească. Ascultă, cu deschidere, tăcerea. Fii în tăcere și ascultare, alături de cei dragi. Oferă-ți plimbări în natură.

Întreabă-te: 

• la ce am curajul să renunț, abandonându-mă acestui întuneric fertil?

Și lasă răspunsul să iasă în multiplele sale nuanțe. Scrie în jurnal. Aprinde, apoi, o lumânare și emană recunoștință pentru toate darurile pe care le-ai primit în acest an. Împărtășește dintre ele, de simți, mai jos … la comentarii.

Au fost și neajunsuri și tensiuni, au fost și zdruncinături și mari pierderi, da, a fost cu de toate. A fost și cu separări de oameni cu care credeam că vom îmbătrâni împreună. Totul vine, totul pleacă. Nimic nu este fix. Când credem că ceva (lucru, relație, creație) trebuie să rămână „așa cum credem noi că trebuie să fie”, creăm, de fapt, suferință. Totul curge. A fost, deci, cu de toate, la noi toți, în acest magnific an ce se apropie de final. Recunoștință pentru toate experiențele. Fie să avem curajul să recunoaștem că în spatele oricărei provocări a fost, mereu, o mare binecuvântare.
Pune-ți, de mai multe ori, întrebarea:

• la ce am curajul să renunț, abandonându-mă acestui întuneric fertil?

Și încă o întrebare cu care te invit să stai în sinceritatea-ți lăuntrică:

• ce aleg să luminez în viața mea cu Lumina ce renaște din acest Solstițiu?

Respiră atent, cu tot ce simți în tine când îți pui aceste întrebări, rămâi în deschidere și doar ai încredere. Existența, întotdeauna, ne oferă mai mult decât poate biata noastră minte liniară să conceapă. Pentru a primi, însă, avem nevoie de încredere și de o atitudine deschisă ce dizolvă vechile credințe.

Nu te gândi la planuri, la pași, la strategii, la noi rezoluții strălucitoare, ambalate chiar și în cuvinte așa zis spirituale. Nu este momentul, acum, la Solstițiu. Doar odihnește-te în această pauză sacră și sfântă aflată la capătul unei lungi expirații. Apoi, decide CE alegi să inspiri.

Fie să ai parte de un Zero-gol conștient pe care, apoi, să-l umpli cu Lumina și cu Bunătatea Inimii tale. Și fie ca în 2026 să ai curajul s-o reverși, această Lumină, în toate relațiile și creațiile tale.

Fie ca în 2026 să ai determinarea să-ți dizolvi vechile credințe și să te ancorezi în credințe noi ce sunt în acord cu ceea CE EȘTI cu adevărat.

Cu iubire și recunoștință,

AmmaRa