2024 – O binecuvântare

Cine sunt? Ce vreau? Pentru ce?
Actualizează-ți necontenit identitatea

La mulți ani, dragă prieten!

În Călătoria Inimii, o călătorie unică fiecăruia dintre noi, suntem împreună de mulți ani. Aceste scrieri, în diferitele lor forme, le-am creat mereu cu intenția de a împărtăși cu tine din propriile-mi trăiri, experiențe, dureri, bucurii. Am scris și am împărtășit, din dorința de a-ți reaminti că nu ești niciodată singur, singură. Și îți mulțumesc pentru tot ce am traversat, de-a lungul anilor, împreună. Este o binecuvântare, a fi împreună.

Iată, un nou an se deschide acum în fața noastră oferindu-ne 12 coli albe. Ține de fiecare în parte să picteze, coală după coală, în culorile pe care le vrea pornind de la întrebările cheie: Cine sunt eu acum? Ce vreau eu acum? Pentru ce vreau eu asta acum?

Prima coală (adică, prima lună, ianuarie) deja are pe ea culorile pe care fiecare am ales, mai conștient sau nu, să le punem.

Uită-te chiar acum pe această primă coală și vezi cât este trecut reciclat, adică o gândire veche, tipare de comportament, atitudini și poziționări vechi, și cât este ceva nou, născut din Prezență din acest nou început.

Ca fiecare an, sunt convinsă că și 2024 are multe daruri și binecuvântări pentru noi toți. Doar să ne deschidem și să le primim. Și, mai ales, să le recunoaștem atunci când sunt camuflate în straie de provocări, dureri, tensiuni, crize. În miezul acestora, întotdeauna, este un dar și o binecuvântare, chiar dacă nu le putem recunoaște imediat.

O călătorie a trezirii
Eliberarea de trecut este Putere

Însă, înainte de a primi binecuvântările și darurile acestui nou an, te încurajez să reflectezi, încă o dată (poate că ai făcut deja asta, acum de sărbători), la ce ți-a adus anul trecut.

2023 a fost un an de mari transformări, un an în care, atât la nivel personal cât și colectiv, am avut toți o călătorie a trezirii, a trecerii la un alt nivel de conștiență despre CE și CINE suntem cu adevărat. Un an în care am avut curajul să ne uităm, cu o privire mai clară și printr-un filtru curat, la toate relațiile și creațiile noastre.

Oricât de mare ar fi împuternicirea pe care o simțim atunci când, cu adevărat, ne trezim din vechile inerții, și oricât de mare sentimentul de eliberare din chingile trecutului, recunosc că este destul de provocator. Această eliberare, această împuternicire, această privire curată, toate acestea laolaltă ne obligă să dezgropăm traume adânc înrădăcinate, ne forțează să renunțăm la dependențe și obiceiuri toxice și la mecanisme de apărare cu care ne-am identificat de-a lungul vieții (sau, chiar, cine știe câte alte vieți). Tipare precum îngrijorare, rușine, control, învinovățire sau auto-învinovățire (același lucru, de altfel), frică, gândire haotică și repetitivă, judecată.

Lucrând cu atâția oameni anul trecut, atât în sesiuni individuale și de cuplu,  cât și în retreaturile personalizate și, mai ales, la Școala Maestrului Interior ediția a-9-a, Relație și Creație, am înțeles la un nivel mult mai profund, împreună cu fiecare dintre ei, că aceste mecanisme de apărare au fost create pentru a ne proteja și că nu ajută la nimic să le negăm acum sau să ne grăbim să le dizolvăm, înainte de a le onora și a le mulțumi pentru ceea ce ne-au adus. E important să înțelegem ce identitate din noi a fost cea care a creat acele mecanisme de apărare, acele judecăți, acele frici și îngrijorări, și pentru ce a făcut asta. Doar dacă reușim să vedem și să înțelegem că toate au fost create pentru a ne proteja, într-un fel sau altul, putem apoi să le lăsăm a se dizolva.

Gândire și umbră
Prezența este tăcere interioară

Am observat că mulți oameni aflați pe calea spirituală se confruntă cu un mare obstacol. Ei cred că trebuie să gândească mereu pozitiv și că trebuie să se prezinte în fața lumii într-un fel anume care nu îmbrățișează toate aspectele lor, inclusiv „umbrele”. Adică, mulți se chinuie să poarte o anumită mască. De … oameni spirituali, treziți, conștienți. Nu își dau seama că asta îi menține într-un cerc vicios care, mai degrabă, îi îndepărtează de pacea și bunătatea inimii, de starea de Prezență și de conexiunea autentică cu sine, cu ceilalți, cu Existența.

Dacă putem să ne acceptăm cu toate cele ce sunt prezente în noi, dacă putem să îmbrățișăm, cu bunătate, chiar și mintea liniară cu a ei gândire haotică și repetitivă, fără să ne judecăm, fără să ne învinovățim, fără să ne rușinăm, fără să credem că „e degeaba”, fără să ne grăbim să o schimbăm, sau să o reparăm, atunci avem parte de o trăire extraordinară. Pură Prezență cu tot ce este așa cum este. Însă, doar prin practică, determinare, voință și multă credință, putem ajunge la asta. Iar această practică are puterea de a vindeca vechile traume și dureri, de a dizolva obiceiurile și dependențele toxice, de a transforma tiparele care nu mai sunt în acord cu CE SUNTEM ACUM.

Iar ceea ce suntem Acum este Prezență.
Prezența este sentimentul tăcut, profund, transparent al existenței, în care trecutul nu există.
Voința în acest caz zero al ființei, nu este aceea de a face ceva anume, ci voința de a lăsa. Pare un paradox, nu-i așa? Și totuși, aceasta este practica și vindecarea. Trecutul poate fi înviat în orice clipă prin gândire. Gândirea este umbră. Lumina este transparența momentului.

Abundență, Vindecare, Cunoaștere
Totul se petrece în Inima mea

2024, dpdv numerologic, este un an încărcat cu energia cifrei 8. Iar 8 este numărul prosperității, al abundenței, al vindecării. Este, mai presus de orice, un număr umanitar. Este despre umanitatea noastră, a fiecăruia și împreună, în acest an.

Umanitatea a trecut prin multe, în această călătorie cu suișuri și multe coborâșuri, cu albe și multe negre, pentru a ajunge la acest moment pe care-l trăim toți. O călătorie plină de provocări, însă ceva în adâncul nostru a știut întotdeauna că vom ajunge aici. Asta ne-a determinat să continuăm, să avem încredere, orice ar fi.

Un an al abundenței, de alegem s-o recunoaștem în viețile noastre.

Când ne dăm voie să recunoaștem, cu adevărat, putem percepe cum energia abundenței ne îmbrățișează din toate părțile. E nevoie doar să ne deschidem pentru a o simți și pentru a o primi. Este în aerul pe care-l respirăm, este în trupul nostru care se mișcă, este în Natura care ne oferă atâtea, este în Soare, în Lună, în Stele, este în plantele de leac. Abundența este în faptul că suntem, acum, în Viață.

Cum se face că uităm și credem că, mai degrabă, nu avem suficient … ?

Cum se face că ne lăsăm pradă îndoctrinării cu frica neajunsului și cu atitudinea săracului?

Cum am putem să îmbrățișăm abundența într-un mod mult mai conștient?

Ce este, de fapt, abundența pentru tine? Căci dacă te gândești doar la câți bani ai în cont, ratezi esența abundenței. Chiar așa, pune mai jos, la finalul acestui articol, la comentarii, ce este abundența pentru tine.

Pentru mine este să-mi dau voie să mă simt liberă să văd, să simt, să trăiesc îmbrățișarea Divină în tot ce mă înconjoară. Chiar și în momentele de rătăcire, de orbire, de alunecare pe șleaurile vechilor frici, ceva din inima mea, recunoaște această îmbrățișare Divină în propria-mi umanitate.

Îmbrățișează-te cu toate cele ce ești și doar așa poți crește abundența din viața ta. Renunța la auto-judecată și auto-învinovățire, chiar și atunci când, la rândul tău, aluneci pe șleaurile vechi și dureroase. Te poți smulge de acolo, dacă chiar vrei să onorezi CE EȘTI ACUM.

Căci totul – „totul se petrece în Inima mea” – cum spune un străvechi cântec al Școlii Maestrului Interior.
Trecutul și viitorul, lumina și întunericul, eu și ceilalți, interiorul și exteriorul, abundența și sărăcia, boala și vindecarea, ignoranța și cunoașterea – toate sunt valuri în oceanul Inimii mele.
Această conștiență sunt eu/ești tu Acum.

Libertatea este asumarea responsabilității
Și este răspunsul la întrebarea cine sunt eu?

Da, ușor de zis însă mai greu de făcut, pentru mintea liniară ce a hrănit, de-a lungul anilor, anumite credințe, frici, poziționări și interpretări: „A zis x, înseamnă că … ” „M-a privit în felul z, înseamnă că …” „A făcut în trecut în felul x, înseamnă că și mâine tot așa va face… și, deci, trebuie să atac eu înainte… căci, de nu o fac, înseamnă că voi suferi ….” Acest blestemat „înseamnă că …”

Mintea noastră, de-a lungul anilor și experiențelor, a creat tot felul de strategii, din ce în ce mai ingenioase, pentru a ne ține în zona de confort (acolo unde nu se produce nicio schimbare). Și a făcut asta pentru a ne proteja. De ce anume? Tot de ceva închipuit de dânsa, mintea liniară cu ale sale tipare vechi de gândire.

Sufletul nostru, Spiritul nostru, întotdeauna vrea să fie liber, însă, am fost învățați, educați, conduși către a ne limita, nu către a gusta libertatea. Mintea liniară nu se simte în largul ei să îmbrățișeze puterea incomensurabilă ce vine cu libertatea. Mulți pretind că vor să fie liberi însă doar și o clipă de conștiență pură, ce vine la pachet cu asumarea responsabilității și a puterii creatoare, îi sperie. Mai bine să urmeze ce zic alții, așa zisele autorități, leaderi, ghizi spirituali, doctori care au uitat de jurământul făcut … Mulți oameni se simt mai în siguranță dacă urmează ce zic „autoritățile” decât să aibă încredere în propria lor putere de creatori.

Poate că anul acesta putem practica bunătatea cu care să îmbrățișăm mintea liniară cu ai săi demoni.

Poate că anul aceasta ne dăm voie să simțim că nu mai avem nevoie de protecția balaurilor plăsmuiți din frici și obiceiuri vechi.

Poate că anul acesta ne dăm voie să ne visăm și să ne simțim în adevărata noastră natură de creatori.

Începe de la aceste întrebări:
CE SUNT EU ACUM?
CE VREAU EU ACUM?
PENTRU CE VREAU EU, ACUM, CEEA CE VREAU?
Aici este începutul libertății, în asumarea liberă a răspunsului.

Dacă o putem convinge pe a noastră minte liniară că, de fapt, ea nu pierde absolut nimic dacă îmbrățișează această nouă perspectivă, a libertății, a puterii creative, atunci, cu adevărat, creăm abundență în viețile noastre. O abundență în experiențe de tot felul. Nu doar, așa zis, albe și spirituale și pozitive.

Tu când simți că te cenzurezi, că te limitezi, că te îngrădești, că-ți sugrumi libertatea?

În ce situații, relații, contexte, nu îți rostești adevărul? Adevărul tău, cel care este în acel moment. Știm deja că și adevărul are nuanțe diferite și nu este, niciodată, absolut.

Când te dai pe tine la o parte lăsându-l pe celălalt să strălucească (sau … să umbrească)?

Cât îți dai voie să-ți recunoști și să-ți onorezi darurile? Dar să le manifești și să le împărtășești cu lumea?

Cât spațiu acorzi rugăciunii, meditației, iubirii, grijii de sine? Sau te pierzi în a vedea de așa zisul bine pentru ceilalți?

Te mai surprinzi a fi în control sau în dorința de a dovedi sau de a cerși iubirea?

Cât timp petreci în natură, cu animalele, cu plantele?

În funcție de cum răspunzi la aceste întrebări îți poți da seama și de nivelul de abundență din viața ta acum.

Libertatea nu ți-o poate da sau lua nimeni. Ea este o stare lăuntrică.

Realitatea este subiectivă
E timpul să recunoaștem că noi înșine suntem aceia care o creează.

Unii spun că în ultimii 80 de ani, mai ales în anii foarte recenți, vălul iluziei s-a cam dizolvat. Și au dreptate căci ne-am cam prins cum stau lucrurile. Ne-am cam dat seama CE și CINE suntem. Înainte de a ne arunca în această încarnare (și în oricare alta din trecut) toți am făcut angajamentul că vom uita. Că vom fi dincolo de vălul iluziei. Acesta, vălul iluziei, a făcut parte din Contractul Sacru al Sufletului. Doar așa am putut învăța lecțiile ce le-am avut de învățat, doar așa am putut învăța despre dualitate, despre separare, despre suferință … doar uitând CE SUNTEM. Doar uitarea ne-a permis să învățăm mai multe despre noi înșine ca și extensii ale Universului, ca și expresii ale Vieții, ca și expresii ale lui Dumnezeu…

Toate experiențele noastre, fie că ele au rezonat sau nu cu esența ființei, ne-au învățat lecții prețioase. Doar să ne dăm voie să le recunoaștem, aceste lecții, aceste daruri și binecuvântări. Am acceptat să uităm, atunci când ne-am aruncat în întrupare, doar pentru că Sufletul nostru a avut încredere în noi că într-o bună zi ne vom aduce aminte de … CE SUNTEM.

Mii și mii de ani, am tot uitat. Am fost binecuvântați, de-a lungul istoriei umanității, cu mulți care au plantat semințele readucerii aminte, mulți care ne-au arătat calea către ACASĂ la esența ființei. Doar că noi nu am fost pregătiți.

Poate că acum suntem pregătiți. Poate că cei CE SUNTEM ACUM suntem pregătiți să ne reamintim. Dacă te numeri printre cei care, în ultimii ai, au lucrat cu ei înșiși, cu a-și recunoaște umbrele dar și lumina, cu a-și recunoaște mecanismele de apărare, fricile, credințele limitative, atunci vei recunoaște și energia anului 2024 ca fiind un uriaș punct de cotitură în Călătoria Inimilor noastre.
Am lucrat cu propriile umbre până când am înțeles: noi înșine suntem aceia care le generează. Lumea este o oglindă magică în care se reflectă propria noastră lume interioară.

La nivel individual și, mai ales, colectiv. Anul acesta este un an al expansiunii, al adevăratei vindecări, al marilor schimbări, al abundenței. O uriașă schimbare, trăim toți, anul acesta, dizolvând vălul iluziei. Iluzia că suntem separați de ceilalți și de lumea în care trăim.
Revelația, va să zică, este aceea că ceilalți și lumea suntem noi înșine. Pentru această realizare suntem Aici, Acum.

Tot haosul pe care-l trăim în lume acum, toată lupta de putere, frica, separarea, corupția, controlul… toate le putem vedea acum odată ce vălul iluziei se dizolvă. Contează foarte mult să nu intrăm în și mai multă judecată sau auto-învinovățire, odată ce ne prindem de cum stau lucrurile. Putem pretinde că nu am văzut adevărul, putem rămâne în spatele vălului, însă asta va crea și mai multă suferință și va aduce multe provocări pentru fiecare dintre noi …
Sau putem alege să dăm drumul vălului, să intrăm cu conștiență în noua paradigmă a păcii, a întregirii, a conexiunii, a libertății, a prosperității, a lui ÎMPREUNĂ, a iubirii.

Rostul de a fi aici
Adevărul, Iubirea, Frumusețea, Pacea…

Toată frica ce bântuie lumea acum, toată grija și tot haosul, amplificat prin moduri vechi de gândire, nu face decât să încețoșeze viziunea multora și pe mulți îi împiedică să aibă încredere în puterea lor de a visa și de a recunoaște CE SUNTEM ACUM și de a primi darurile și binecuvântările ce acest an ne aduce.

Toți alunecăm în frici. Contează ce facem atunci. Uneori, ne judecăm, alteori chiar ne dorim să nu mai fim în această viață – asta nu face decât să amplifice valul de violență ce există deja în lume. Când te trezești în valul fricii, oferă-ți bunătatea inimii, fii bun și blând cu tine și adu-ți aminte că nu ești singur. Eu uit, de multe ori, când mă cuprinde frica (născută și ea din gândire veche și din interpretări asupra realității), să fiu bună și blândă cu mine însămi. Mi-am spus în repetate rânduri, de-a lungul anilor, în acele momente când frica-i mare, că e degeaba să mai fiu pe aici, că n-are rost. Și … totuși … există iubire …  Iubirea inimii, iubirea pentru viață, mă ține mereu și mereu în încredere.

Nu avem cum să o dizolvăm, negând-o sau identificându-ne total cu frica. Mai degrabă, o recunoaștem și o onorăm. Ne-a protejat, de multe ori. Dacă putem respira, atent, conștient, atunci când ne cuprinde frica, observând-o, atunci nu mai suntem una cu ea și chiar putem recunoaște ce identitate veche a creat această frică și care îi este adevărata nevoie.

Toți am fost învățați să ascundem, undeva în adânc, frica. Asta pentru că nu ne place să o simțim. Nu am fost învățați să stăm și să simțim cum se simte, cu adevărat, frica și ce ascunde ea de fapt în spatele ei. Însă, cu cât o ținem mai îngropată, cu atât ne controlează mai mult și explodează chiar și în momentele cele mai frumoase.

Stai cu frica, data viitoare când apare, observ-o fără a te identifica cu ea. Vezi cum se simte. Vezi ce gânduri se nasc din frică. Adu-ți aminte că un gând e doar un gând, nu este realitatea. În niciun caz nu este realitatea momentului prezent. Un gând despre trecut poluează, instantaneu, momentul prezent și creează o realitate ce nu are niciun fundament în ceea ce este acum.

Atunci când ne observăm stările produse de frică, judecată, îngrijorare, fără a ne identifica cu ele, ele încep să se dizolve și regăsim pacea inimii.

Oare cum ar fi viața ta dacă în relațiile tale ai crea stări, vorbe, gesturi din bunătatea și din pacea inimii? Ai simți libertatea de care scriam mai sus. Ai simți că nu mai operezi din spațiul nevoii, al dreptății, al disperării, al judecății și al interpretării. Ai simți darurile și binecuvântările clipei prezente. Ai simți, în relații, CE SUNTEM ACUM.

Putem alege cine suntem și ce vrem de fapt
Aceasta este Libertatea care derivă din Prezență.
Adevărul, Iubirea, Frumusețea și Pacea sunt motivul pentru care suntem aici.
Este adevăra noastră Identitate.

Pentru noi toți este posibil să facem asta. Nu sunt doar cuvinte goale. Este, cu adevărat, posibil să cultivăm starea de Prezență și să creăm din pacea și din bunătatea inimii. Oricât de mari ar fi umbrele sau balaurii trecutului și oricât de adânci vechile șleauri. Nu doar că putem dar este și obligația și responsabilitatea noastră, acum că avem ceva mai multă conștiență, să transmutăm aceste vechi tipare de gândire, credințe limitative, emoții distrugătoare, comportamente și dependențe toxice.

Transmutarea este necesară, pentru că mintea noastră personală și colectivă a tot folosit fiecare mecanism de apărare pe care l-a avut la dispoziție în această eră a uitării doar pentru a păstra vechile structuri. Mintea noastră liniară se agață de credințe vechi, ideologii, tradiții, dogme, teorii și orice cu care s-a putut identifica … doar, doar să nu se schimbe. Am ajuns toți, de multe ori, pe un prag al marii schimbări ca apoi, imediat, să ne agățăm de teorii vechi, de tradiții vechi, folosindu-le pentru a menține o veche identitate. Mintea liniară nu vrea schimbare pentru că ego-ul crede că moare.
Dacă ai privit vreodată, cu sinceritate, înlăuntrul tău, știi că tu nu ești acest ghem de gânduri și frică și trecut, numit generic ego.
CE SUNTEM, cu adevărat, nu moare niciodată.

Poate că anul acesta este un an în care avem curajul să ne antrenăm mintea, să o învățăm să îmbrățișeze și să onoreze schimbarea. Însă, nu pornind de la a judeca ceea ce este acum. Mintea noastră liniară are de câștigat, dacă învață asta. Noi toți avem de câștigat dacă renunțăm la nebunească loialitate față de vechi moduri de gândire, de interpretări, de frică, haos și separare, de credința că nu avem suficient …

Dacă te numeri printre cei care privesc înlăuntru, cu sinceritate, care sunt într-un proces de lucru lăuntric, atunci știi deja că singurul mod de a naviga printre aceste vechi tipare care acum ies la suprafață cu mare forță, este de a le recunoaște, mai întâi, apoi de a le îmbrățișa, de a sta cu emoțiile prezente, fără însă a fi într-o identificare cu ele.

Iubire de Sine
Tot ceea ce iubim în „afara” noastră suntem noi înșine.
Ceilalți și Lumea – sunt oglinzi

Un alt mod de a naviga prin aceste vechi tipare este prin mișcarea corpului, pentru că acolo este energia stagnantă. De aceea, eu iubesc mișcarea. Mișcarea înseamnă viață, înseamnă curgerea energiilor băltite, înseamnă eliberarea minții din prizonieratul vechii gândiri. Prin scuturare, prin sport, prin dans, prin mers în natură, eliberăm emoțiile stocate. Le permitem vechilor tipare să fie văzute, auzite și onorate.

Doar din acest spațiu, al recunoașterii a ceea ce este, așa cum este, mintea noastră poate să înțeleagă că nu ne mai grăbim să dăm la o parte sau să reparăm ceea ce este.

Poate că asta este, cu adevărat, iubirea de sine și de aproapele nostru. Poate doar așa, prin iubire de sine și compasiune, vindecăm vechile răni și domolim balaurii trecutului. De fapt, asta a și încercat mintea noastră inițial, atunci când a creat mecanismele de apărare. Să ne protejeze de durerile rănilor și de flăcările balaurilor.

Ca și copii, toți am vrut asta, să fim văzuți, ascultați, iubiți, acceptați așa cum suntem. Poate că anul acesta ne oferim nouă înșine și celor dragi din preajma noastră exact asta. O prezență plină de iubire și de bunătate. Nimeni nu ne-a învățat asta, de-a lungul anilor, vieților. Însă, în ultimii ani, tot mai mulți oameni au început să se iubească, să se accepte, să se recunoască.
Împreună, învățăm CE SUNTEM ACUM și că fiecare avem nevoie de bunătatea și iubirea propriei noastre inimi.
Reînvățăm cine și ce suntem, ce sunt ceilalți și Lumea: noi înșine.

O Lume binecuvântată
de o nouă Identitate

Energia prezentă, ca și conjuncturi astrale, ca și tot ce se petrece în lume la nivel de umanitate, este precum cea care a fost în perioada anilor 1600, 1700. Revoluția Franceză, nașterea Americii. Ultimii 100 de ani ne-au tot pregătit pentru următoarea noastră mare Renaștere. De la scena ce se petrece la nivel global până la scenele din relațiile noastre, toți experimentăm acum transformări interioare și exterioare.

Nu cred că există o formulă fixă pentru cum să trecem prin această perioadă. Dacă știi tu vreuna, scrie-mi și mie. Eu pot împărtăși doar singura modalitate pe care o știu de a naviga prin aceste vremuri de mare tranziție. Și anume, să fim mai flexibili, mai buni și mai blânzi, cu noi înșine și cu cei din jurul nostru. Și să îmbrățișăm schimbarea renunțând la vechile moduri de a gândi, de a privi, de a interpreta. Mai multă curgere și flexibilitate. Mai multă bunătate și iubire. Ceea ce vom trăi în următorii ani, sunt convinsă, are potențialul de a ne binecuvânta pe fiecare în parte și pe noi toți împreună ca și umanitate, de a binecuvânta frumoasa noastră planetă. Mama Țerra.

Energia este coaptă ca noi să avem acest quantum leap la nivel de conștiență în legătură cu CE SUNTEM ACUM.

Fie ca în acest nou an:

• Să continuăm să aducem echilibru între masculin și feminin, onorând renașterea principiului feminin creator.
• Să naștem creații care unesc și nu care separă
• Să reformatăm instituțiile, educația, medicina în așa fel încât, cu adevărat, să servească pe toată lumea nu doar pe câțiva

Și fie să avem curajul să intrăm, cu conștiență și din CE SUNTEM ACUM, în acest proces de uriașă transformare.

Fie să fondăm toate creațiile noastre pe principii ale integrității și ale transparenței și care să fie în beneficiul tuturor oamenilor. Orice altceva, ancorat încă în „al meu”, „doar pentru mine” va împiedica transformarea. De fapt, energia prezentă în lume acum nu prea va mai permite astfel de forme separatoare. Această energie este IUBIREA și ea conduce la unitate nu la separare.

Fie ca în acest an cât mai mulți oameni să aleagă Calea Conștienței, Practica Prezenței, trezindu-se din iluzie și recunoscându-se pe sine în ceilalți.

Fie ca din ce în ce mai mulți oameni să respecte și să onoreze natura, animalele, pădurile, apele.

Un echilibru energetic pare că se instalează acum, chiar la început de an nou, permițându-ne să trăim mai multă iubire, pace, bucurie, frumusețe, prosperitate, creativitate. În ciuda tuturor virozelor, fie să ne recunoaștem vitalitatea născută din mișcare.

Unii spun că începe o decadă care va schimba totul!

Poate despre această schimbare spuneau anticii, chiar dacă mesajele lor au fost interpretate greșit de multe religii și structuri sociale. Trăim acum ceea ce, de fapt, chiar noi ne spuneam. Ne readucem aminte CE SUNTEM ACUM.

Bine am venit cu toți la această nouă Renaștere. Binevenită fie prezența străbunilor, a ghizilor, al lui EU SUNT.

Cei CE SUNTEM ACUM suntem aici în aceste vremuri de mare Renaștere.

Fie ca iubirea și pacea inimii, bunătatea și compasiunea, să curgă în relațiile și în creațiile noastre.

Fie să recunoaștem abundența, în diferitele ei forme, prezentă în viețile noastre din inimile noastre.

Fie ca toți să ne bucurăm de energia prosperității prezentă în acest an îmbrățișat de vibrația cifrei 8.

Fie să ne dăm voie să simțim că Existența, întotdeauna, ne servește.

Fie să recunoaștem că planeta noastră este frumoasă și că merită s-o respectăm, respectându-ne trupurile.

Fie să cultivăm, cât mai multe momente pe zi, starea de Prezență. E tot ce contează. Și fie să recunoaștem că în ea, în clipa prezentă, rezidă puterea noastră de creatori conștienți.

Suntem împreună, prieten drag, în această mare transformare. S-o onorăm!

La mulți ani, în Conștiență și în Prezență!

Cu recunoștință pentru Renaștere,

Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)