Nu trebuie să știi că ești sursa întregii Puteri de a crea realitatea. De aceea, Adevărul îți este ascuns. Și dacă afli, atunci nu trebuie să o crezi. Astfel, manipularea este legea care slujește orice sistem. Dacă afli și crezi, atunci structurile de putere ale acestei lumi vor încerca din răsputeri să te împiedice să trăiești
Continue reading
Agnis & AmmaRa, către tine Om: Acesta este, probabil cel mai important Crăciun pe care-l vei fi trăit vreodată
Adevărata renaștere a lui Christos nu se petrece în piețele publice, ci în adâncurile propriei Inimi. Este o întoarcere din exterior către profunzimea Ființei și descoperirea unui Adevăr mai profund despre noi înșine și despre existență. Este o transformare adâncă a identității pe care ne-am asumat-o și care a creat lumea exact așa cum este ea.
Continue reading
Înainte de orice, înainte de a începe să citești ce am a împărtăși mai jos cu tine, te invit acum să respiri profund…
Continue reading
Perspectivele tale nu-ți permit să vezi și să simți că ești mult mai puternic decât ți-ai dat voie vreodată să crezi. Nu ți-ai dat seama de puterea ta de creator căci nimeni nu te-a învățat să crezi în ea. Și nici n-ai profitat la maxim de a ta putere, într-un sens bun și constructiv, din cauza perspectivelor tale care te-au reținut, te-au limitat. Schimbă-ți perspectiva! Asta îți va schimba viața.
Perspectivele noastre, sunt lentilele prin care vedem lumea. Acei ochelari fumurii, sau roz, pe care îi tot purtăm pentru a privi realitatea din jurul nostru. De cele mai multe ori, experiențele noastre de viață, cultura în care trăim, și, în cele din urmă, modul în care le transpunem în credințe devin perspectivele noastre. De exemplu, experiența mea de viață cu oameni din țări străine, atunci când călătoream mult singură, a fost predominant pozitivă. Din experiența mea, oamenii au fost de ajutor mai mereu și foarte primitori. Aceasta a devenit credința mea și, în cele din urmă, perspectiva mea pe care am purtat-o cu mine ori de câte ori am călătorit. Știu însă că alți oameni au avut și alte experiențe și, ca urmare, perspectivele lor despre oamenii din țări străine pot fi diferite. O fi de la dorul de a călători, de vin acum cu acest exemplu. J
Nicio perspectivă nu este bună sau rea, nici complet corectă sau incorectă. Sunt două piese diferite ale aceluiași puzzle care, atunci când sunt puse împreună, aduc o vedere mai clară și mai largă asupra realității.
Perspectivele noastre ne colorează felul în care ne vedem, pe noi înșine, și felul în care vedem lumea, felul în care răspundem evenimentelor vieții, și felul în care interacționăm cu ceilalți.
Ele sunt create printr-o porțiune restrânsă a experiențelor noastre individuale de viață și se bazează, de asemenea, pe cultura noastră, familie, religie etc. Este imposibil pentru cineva să aibă o perspectivă, cu adevărat, imparțială asupra a ceva, deoarece nu ne putem scăpa de experiențele noastre de viață și de lucrurile care ne-au făcut „noi”.
Așadar, perspectivele noastre sunt doar un mod de a privi o anumită situație. Sunt nenumărate feluri, zeci, poate chiar sute, de a privi aceeași situație. Și fiecare este doar o mică parte din marele puzzle, din marele Adevăr și din realitatea acelei situații. Asta înseamnă că … dacă vrem să înțelegem ceva, cu adevărat, avem nevoie să ne lărgim perspectiva acelei situații dincolo de ceea ce credem acum. Dincolo de perspectiva pe care o avem acum. Iar asta nu este atât de ușor de făcut pe cât pare. Avem tendința să ne protejăm propriile perspective făcând, conștient sau inconștient, alegeri care să valideze acea perspectivă și credințele noastre actuale. Adică, ne trezim că citim articole care se aliniază cu propria perspectivă, vorbim cu oameni care au aceeași perspectivă sau se uită la canale de știri care împărtășesc aceeași perspectivă. Și, în același timp, filtrăm orice informație care ar putea nega propria perspectivă sau credințele noastre. Reacționăm defensiv în fața oamenilor care spun sau fac ceva diferit decât perspectiva noastră. Am putea chiar merge până într-acolo încât să discredităm cercetări solide punându-le eticheta „teoria conspirației”. Ceea ce se întâmplă, când facem asta, este o limitare. O sufocare. O închidere. Ne închidem în fața informației care ne-ar putea ajuta să ne creăm o perspectivă mai solidă, mai curată, mai largă, despre situația în cauză. Făcând asta, limitându-ne, ne încetăm creșterea, evoluția și chiar împiedicăm schimbarea. Pentru că atunci când ne schimbăm perspectivele, când le lărgim, putem schimba și situația.
Iată de ce: perspectivele tale modelează și modul în care vor decurge interacțiunile și experiențele tale viitoare. Vei intra în orice situație cu o idee și o perspectiva predeterminate despre cum va merge. Cu toții am experimentat asta. Dacă mergi la o petrecere așteptându-te că te vei simți super bine, în mod sigur, te vei distra de minune. Dar dacă mergi acolo, așteptându-te să fie ”nașpa”, atunci sigur vei avea parte de momente oribile. Există o fabulă grozavă care ilustrează acest lucru frumos. Un bătrând stă pe o bancă la jumătatea distanței dintre două sate. Vede un bărbat apropiindu-se, mergând dintr-un sat în altul. El îl întreabă pe bărbat: „cum sunt oamenii din satul tău?” Bărbatul răspunde: „Sunt amabili și primitori”. Bătrânul răspunde: „vei găsi că oamenii din satul alăturat, către care te îndrepți acum, sunt la fel, amabili și primitori.”
Așadar, perspectivele tale nu sunt create doar din experiențele tale de viață dar ele modelează și experiențele tale de viața în viitor.
Este destul de profund când te gândești la asta. Este aproape ca și cum perspectivele noastre ne conduc viața, nu noi! Asta înseamnă că perspectivele noastre sunt greșite sau proaste? Deloc. Perspectivele tale te ajută să înțelegi lumea și îți organizează experiențele în alte perspective și descoperiri. Ele îți oferă un cadru inițial din care să vezi lumea. Dar dacă vrei să trăiești cu curaj și autentic, trebuie să recunoști că perspectivele tale sunt incomplete și doar un mic punct de vedere. Perspectivele tale sunt un punct de plecare din care poți continua să explorezi și să crești și să înveți mai multe despre tine în acest proces.
Pentru a lărgi – și chiar a schimba – perspectivele, astfel încât să ai mai multă claritate și cât mai multă conștientizare, trebuie să începi prin a identifica care sunt perspectivele tale acum.
De exemplu, pune-ți următoarele întrebări: ce îmi tot spun despre ce trăim acum la nivel global? Care sunt gândurile, emoțiile, atitudinea, în raport cu tot ce trăim la nivel macro acum? Ce îmi spun, ce simt, ce gândesc, cum mă simt în corpul meu, atunci când sunt total în perspectiva mea asupra contextului actual?
Pare simplu, acest exercițiu, să-ți identifici perspectivele. Însă ele fac parte din tine, într-atât încât nici măcar nu le poți recunoaște ca perspective. În schimb, le vezi ca fapte. Hai să facem asta acum, împreună, … Imaginează-ți că un prieten drag, la care ții foarte mult, ți-a împărtășit că, de curând, a făcut ceva care, din perspectiva ta, îi poate dăuna sănătății sau poate crezi chiar că și-a pus viața la risc. Dacă el ți-a cerut părerea despre ceea ce el a făcut … ce alegi să-i spui? Cum alegi să-i spui? Te înfurii pe el? Îi arăți tu cum „trebuie să fie” sau „cum e corect”? Dacă procedezi astfel, uiți că nu de asta are el nevoie acum. Răspunsurile tale sunt doar o … perspectivă asupra perspectivei sale! A-i spune perspectiva ta nu înseamnă a-l condamna pentru ce a făcut și nici a-l convinge să facă altfel. Perspectiva ta este doar ceea ce gândești tu în legătură cu acea situație sau acel fapt.
Deci, să ne întoarcem la întrebările de mai sus. La micul exercițiu pe care ți l-am propus, cu ajutorul căruia îți poți identifica perspectiva asupra contextului actual ce-l trăim toți. Mai pune-ți întrebările, încă o dată, dacă simți nevoia. Stai și ascultă răspunsurile sincere ce se nasc în interiorul tău. O atitudine deschisă, ajută enorm.
Cu perspectiva definită, dă-ți voie și petrece ceva timp reflectând asupra ei. Cum ți-a modelat această perspectivă viața, alegerile, deciziile. Mă refer, în primul rând, la alegeri ce țin de tema de mai sus. Contextul actual. Dar nu numai. Vei vedea că această perspectivă, de-a lungul vieții tale, ți-a modelat felul în care te-ai raportat la sănătate, curaj, integritate, autoritate, adevărul tău, încredere în a ta putere.
Petrece puțin timp cu asta. Găsește exemple din viața ta, situații, contexte, relații din trecutul tău, în care ai intrat cu această perspectivă pe care ai identificat-o făcând exercițiul pe care ți l-am propus, stând cu întrebările de mai sus. Cum ți-a influențat această perspectivă (asupra sănătății, autorității, curajului, integrității, umanității …) momente din viața ta? Ți-a determinat această perspectivă ceea ce ai spus sau ai făcut în diferite situații din trecutul tău? Perspectiva ta te-a făcut să pierzi o oportunitate sau ți-a deschis o ușă? Te-a făcut să faci un compromis sau să-ți simți curajul? Cum îți modelează viața ta de azi aceeași perspectivă? Poți transfera această perspectivă și asupra altor zone ale vieții tale? Dacă da, care a fost impactul? Sau care este acum? Cum influențează relațiile tale, jobul tău, creațiile tale? Reflectează asupra evenimentelor din viață care te-au făcut să crezi și mai mult această perspectivă. Cum ai continuat să „alimentezi” această perspectivă și să o validezi?
Fii blând și bun cu tine însuți în timpul acestui proces de introspecție. Reflectează. Perspectiva ta se bazează pe mulți factori și poate că ai dezvoltat-o folosind cele mai bune informații pe care le aveai la momentul respectiv. Poate că nu. Poate că doar te-ai mulțumit cu știrile de la tv sau cu „așa se face”, „fac și eu ca toată lumea”, „ei știu mai bine decât mine”? Nu mai contează acum. … Perspectiva ta actuală este, pur și simplu, cea care are capacitatea de a-ți modifica și schimba noile perspective … pe măsură ce alegi acum să schimbi …
Odată ce îți înțelegi mai bine perspectiva și simți că o înțelegi cu adevărat, petrece ceva timp să vezi care ar fi și alte perspective pentru aceeași situație. Discută cu oameni care au o altă perspectivă decât a ta, fă și câteva cercetări și pune-ți întrebări. DA, pune-ți întrebări! Cel mai important lucru este să rămâi cât mai deschis posibil. Dacă observi că te închizi, că opui rezistență în fața a ceea ce descoperi, dacă opui rezistență la ceea ce citești, auzi, vizionezi (altceva decât la știri!!), doar oprește-te puțin, respiră atât cât ai nevoie pentru a liniști emoțiile ce, cu siguranță, se trezesc în tine. Și adu-ți aminte doar că ești într-un proces de a căuta perspective diferite. Nu trebuie să fii de acord cu ceea ce descoperi ci doar vrei să înțelegi cum pot vedea alți oameni același tip de situație.
Deoarece perspectiva este doar o mică fărâmă a adevărului apoi poți explora și „proba” alte perspective. Pentru fiecare perspectivă suplimentară pe care ai identificat-o, întreabă-te cum ai trece prin viață dacă aceasta ar fi perspectiva ta? Ce ar fi diferit? Cum ți-ar schimba viața? Ce beneficii ai putea avea? Ce ar putea fi diferit sau mai rău? În ce mod adăugarea acestei perspective (sau schimbarea ei) la perspectiva ta îți va crește înțelegerea situației actuale? Cum te-ar putea ajuta să fii mai autentic și mai fidel cu tine însuți? Înarmat cu toate aceste informații, întreabă-te ce ai schimba despre perspectiva ta actuală. Cum ai extinde?
Odată ce ți-ai redefinit perspectiva, atunci este timpul să o pui în manifestare. Adică, să-ți trăiești noua perspectivă. Acest lucru necesită încredere, determinare, voință, practică. Adică, puțină muncă din partea ta, deoarece te antrenezi la un nou mod de a fi și un nou mod de a privi lumea. Cu asta, și nu cu altceva, fie să-ți injectezi viața, cu noua perspectivă pe care o alegi până când ea devine naturală.
Desigur, treaba cu perspectivele este că întotdeauna va exista o altă perspectivă pe care ai luat-o în considerare. Îți pot garanta că, după ce ți-ai perfecționat perspectiva, vei întâlni pe altcineva care are o perspectiva complet diferită decât a ta …
Când se întâmplă asta, începe prin a recunoaște perspectiva celeilalte persoane. Amintește-ți că fiecare perspectivă are sâmburi (oricât de mici) de adevăr și de înțelepciune dar că nicio perspectivă nu este 100% corectă sau incorectă. Prin recunoașterea celeilalte perspective, creezi o minte deschisă și capacitatea de a avea o conversație pentru a înțelege perspectiva diferită. Petrece ceva timp pentru a înțelege perspectiva celeilalte persoane. Fără ranchiună, fără critică, fără judecată, fără negativitate. Întreab-o de ce crede asta și cum a ajuns la această perspectivă. Ascultă cu mintea deschisă, astfel încât să poți descoperi puncte de vedere suplimentare care ți-ar putea mări perspectiva personală. Apoi treci prin același proces de mai sus pentru a vedea impactul pe care acest punct de vedere l-ar putea avea asupra vieții tale și apoi ia o decizie dacă dorești sau nu să îți mai extinzi perspectiva …
Pe măsură ce îți extinzi și modifici perspectivele, vei descoperi că o mai mare claritate și înțelegere care vin cu aceasta îți vor oferi mai multe opțiuni cu privire la modul în care răspunzi și acționezi … și prin urmare te va împuternici mai mult.
AmmaRa
Înainte de orice, înainte de a începe să citești ce am a împărtăși mai jos cu tine, te invit acum să respiri profund. Câteva respirații atente, ample și pline de recunoștință pentru acest moment, pentru viață, pentru curajul tău de a privi înainte cu încredere, în ciuda fricii atât de prezente în lume. Respiră. Respiră amplu, simțindu-ți axa verticală a ființei umane care ești. Da, o ființă umană care-și respectă și onorează UMANITATEA. Privește înainte. Nimic și nimeni nu te poate zdruncina dacă tu nu-i dai voie. Privește înainte cu o privire ancorată în încredere. Simte energia care curge prin tine. Nu energia fricii, atât de prezentă acum în lume. Nici cea a îndoielii, a nemulțumirii sau a vinovăției. Ci energia încrederii în puterea ta. În tot acest circuit energetic care ne unește, ai rolul tău. Simte-l cât de important este. Nu e deloc adevărat că ești doar un biet om. Ai rolul tău crucial în acest proces macro de transformare în care suntem îmbăiați toți. Vibrația ta unică o poți emana, încărcată acum cu mai multă încredere și cu recunoștință pentru umanitate. Respiră amplu și deschide-te, fără teamă, în fața fluxului energetic mai larg, ce curge acum în toată lumea.
Cu siguranță, te va mai lua valul îndoielii. Vei mai uita de sursa puterii tale. Fie să-ți amintești însă, din ce în ce mai des, că puterea și vitalitatea sunt în tine. Că te poți conecta la ele cu ajutorul respirației conștiente și a atenției întoarsă înlăuntrul tău. Nimeni nu-ți poate spune, cu adevărat, cine și ce ești. Doar tu poți să descoperi asta. Oprește-te, de mai multe ori pe zi, din iureșul nebun și întoarce-ți atenția înlăuntru, pe senzații, respirând conștient. Întrebă-te, de cât mai multe ori pe zi: ce simt acum în mine înlăuntrul meu? Ce gândesc acum este, cu adevărat, ceea ce vreau eu să gândesc? Dă-ți voie, cât mai mult, să simți energia care curge prin tine, să simți că tu ești energie. O energie curgătoare, deloc stagnantă în frică și îndoială. O energie rezistentă, deloc speriată de ce spun unii și alții. O energie revitalizantă, deloc despuiată de forță. Asta ești. O energie permanent reînnoită de încrederea în puterea ta. O energie liberă pe care nimeni nu o poate înrobi sau distruge. Simte energia umanității curgând prin tine. O energie liberă, da – liberă, în permanentă înnoire. Asta suntem, dacă ne dăm voie să simțim. Nimeni nu ne poate distruge.
Nu mai putem pretinde că, dacă ține ochii închiși și dacă nu ne rostim, dacă plecăm capul și ne supunem normelor, lucrurile se vor întoarce la „normalitate”. Care „normalitate”? Tot mai mulți oameni se trezesc, deschid ochii, se rostesc din adevărul lor – onorând drepturile omului și vibrația umanității care curge prin noi toți. Ne apropiem de finalul acestui an pe care cu greu îl putem descrie. Fiecare dintre noi este o ființă suverană care se poate ridica pentru a-și revendica puterea de creator.
Tu ce alegi acum? Te ridici, privind înainte cu a ta privire ancorată în vibrația umanității, sau pleci capul, sufleci mâneca și întinzi brațul pentru a fi injectat? Puterea este, întotdeauna, la tine! Adu-ți mereu aminte de asta!
Uriașa provocare prin care trecem toți, nu pare deloc să se termine prea curând. Nici vorbă de asta. Însă, nu mai este cale de întoarcere. Nu ne mai întoarcem la ceea ce ajunseserăm să credem că este „normalitate”. Acum, în stadiul în care suntem, putem privi și merge doar înainte, într-o nouă lume, căci cale de întoarcere nu mai este. Ne-am confruntat, în ultimii doi ani, cu cele mai inimaginabile și mai întunecate umbre de pe fața pământului. Pare însă că lumina conștienței noastre și vocea adevărului începe să slăbească forța acestor umbre. Încrederea noastră în umanitate, de asemenea, expune umbrele și le dizolvă. Respirația atentă, conștientă, privirea îndreptată înainte, forța conexiunii și încrederea într-un împreună înrădăcinat în vibrația umanității, ne vor fi instrumente de care ne putem folosi în următoarea perioadă. Refuză să fii înrobit! Rămâi cu privirea îndreptată înainte și cu încredere în a noastră umanitate. Împreună.
Nu ești niciodată singur!
Orice se poate întâmpla acum, după toate cele ce-am trăit în ultimii doi ani și după toate cele se sunt expuse, aduse în lumina adevărului. Totul are consecințele sale. Universul nostru lăuntric, felul în care am gândit și ne-am separat, unii de alții, în trecut, a contribuit la ce trăim acum. Nu înseamnă să ne judecăm ci doar să ne asumăm responsabilitatea și să recunoaștem că prin felul în care schimbăm, fiecare, acum, pregătim scena pentru ce va urma și ce vom trăi în lunile ce vin.
Deși este prezentă o uriașă energie a eliberării pare că o forță se opune. Însă, de asemenea, există o putere de rezistență în fața presiunii de a ne conforma. Fiecare va rezista în felul său. Dacă ți se pare că ești singur în a ta rezistență, să știi că nu este deloc așa. Nu ești singur! Suntem foarte mulți, peste tot în lume, care am ales să onorăm umanitatea. Să rămânem cu privirea îndreptată înainte, înrădăcinată în adevăr și în încredere. O privire de nezdruncinat în fața oricăror „umbre”. Fiecare moment trăit în prezență, în conștiență, în încredere, în adevăr, în iubire, contribuie la valul uriaș de trezire ce curge acum în lume. Nu este prezent doar valul fricii și al supunerii ci și cel al trezirii, al încrederii, al umanității ce-și apără drepturile.
Eclipsa de Lună, ce tocmai a avut loc la Lună Plină, pe noi – aici sus pe Colina Lunii, la Centrul Călătoria Inimii – ne-a ajutat să ne eliberăm din legături vechi, ancestrale chiar, karmice. O uriașă schimbare de perspectivă, doar având curajul să punem la îndoială tot ce ni se prezintă acum. Am ales să avem încredere în ce simțim, să avem încredere că putem construi noi conexiuni, noi relații, explorând perspective noi, ancorate în Adevărul a cărui vibrație este inconfundabilă.
Așa cum te-am mai încurajat de multe ori în Meditațiile Vindecătoare te invit și acum să te întrebi dacă gândești propriile tale gânduri sau ale altora? Frica este cel mare și mai contagios virus ce există! La fel ca și propaganda, un virus. Separarea, izolarea, de asemenea, viruși. Cât din ceea ce gândești acum sunt gândurile tale sau doar le-ai preluat, fără să simți ce este bun pentru tine, fără să reflectezi? Sau ai ajuns să te temi că vei deveni un paria social doar pentru că îți pui întrebări sau pentru că ai opinii diferite sau pentru că îndrăznești să cauți răspunsuri în acord cu adevărul pe care-l simți curgând în tine? A face toate astea – care, până nu de mult, făceau parte din drepturile omului – a devenit acum un act revoluționar. Un act de mare curaj.
Este disponibilă tuturor, această putere. Curajul de a gândi propriile noastre gânduri, de a ne pune întrebări, de a contrazice tendințele, de a ne spune părerea, de a ne rosti adevărul. Mulți din cei care s-au ridicat și au rostit adevărul, au fost reduși la tăcere, banați. Unii au dispărut de tot. Însă, nu trebuie să ne sperie. Din ce în ce mai mulți oameni, îndrăzneți, curajoși, se ridică și se rostesc în numele libertății și al umanității.
Suntem în acel punct în care ne dăm seama, din ce în ce mai mulți, cui ne-am predat puterea. Și acum, cu încredere, ne-o luăm înapoi. Puterea de creatori. Trăim scena de luptă din filmul ce rulează acum la multiplexul global. Nu putem ambala în cuvinte „spirituale” ceea ce se petrece acum. DA, este o adevărată luptă. Ego-uri imature, minți robotizate, egotice și manipulatoare, încearcă cu disperare să lupte contra inimilor noastre deschise și atotvăzătoare. Putem respira în inimile noastre tot ce se petrece acum în lume? Da, putem! Însă asta cere curaj și forță, îndrăzneală și încredere. O încredere pe care nici nu am visat-o vreodată. O încredere născută din vibrația adevărului și din determinarea de a nu (mai) face compromisuri.
Curând despotismul va atinge apogeul prin încercări disperate de a ne aduce pe toți înapoi, cuminți și înghețați de frică, în rândul celor care se conformează fără a-și pune nicio întrebare.
Cu siguranță vom asista, în rândul celor care se laudă cu puterea lor asupra altora, la turnuri incredibile în firul lor narativ. Nu are cum să nu se petreacă asta. Întregul comportament folosit pentru a controla umanitatea, în ultimii doi ani, vor încerca să-l schimbe într-un mod disperat.
Declarații grăbite, deja au început să apară, pentru a justifica un control din ce în ce mai mare. Ai grijă căci acestea sunt decrete frenetice ale celor care știu că puterea lor scade în fața unei hotărâri publice tot mai mari. Vor fi impuneri de restricții suplimentare asupra populației.
Putem alege să ne lăsăm păcăliți de firul narativ ce continuă să ni se prezinte sau putem alege a vedea dincolo de acesta, recunoscând că există o poveste mult mai importantă încă de spus la scară largă. Povestea celor care refuză să-și supună mintea, trupul sau sufletul. Sunt aceia care construiesc rețele noi și păstrează vie conexiunea, sunt aceia care își recunosc puterea lăuntrică, se rostesc din adevăr, rămân fermi în integritatea lor. Milioane de oameni din întreaga lumea, anul aceasta, au mărșăluit pentru libertate și pentru drepturile noastre ca și oameni. Milioane de oameni vor continua să facă pași în această direcție. A libertății, a umanității. Valoarea oamenilor care aleg libertatea în locul fricii nu poate și nu va fi redusă. Este o forță a naturii dincolo de voința oricărui individ.
Să avem răbdare și să rămânem în încredere, refuzând să ne înclinăm în fața disperării în absența unei rezoluții rapide. Anul viitor din ce în ce mai mulți oameni se vor trezi dându-și seama de minciunile ce ne-au fost turnate. Mulți dintre cei care au refuzat să facă acest lucru vor găsi curajul să-și adauge în mod public vocea la revărsarea adevărului. Provocările vor continua, da, dar consecințele acestei treziri globale vor avea ecou în anii următori, în timp ce vom face neîncetat tot ce trebuie făcut pentru a-și manifesta roadele.
Nu este vorba despre a ne recupera libertatea, deoarece atunci când libertățile pot fi luate atât de ușor, nu am fost niciodată, cu adevărat, liberi. Este vorba de a trăi liber acum și de a refuza să ne cedăm vreodată suveranitatea noastră. Este vorba despre curaj fără compromisuri, responsabilitatea radicală, înțelepciune atemporală care ne dezvăluie următorul pas – pentru fiecare dintre noi, la nivel individual, și pentru umanitate, la nivel colectiv. Aceasta este acum lumea care se trezește ca niciodată și vede prin secole de minciuni înainte ca viitorul nostru să se nască din cenușa lor.
Fie ca focul umanității să fie mereu viu în inimile noastre și fie ca forța sufletelor noastre să ne călăuzească pe calea vindecării născută din iubire și adevăr.
S-ar putea să trebuiască să ne confruntăm cu frica, ura, criticile și respingerea pe calea ce am ales să urmăm. Dar vom întâlni și aliați neașteptați, ne vom face noi prieteni, vom descoperi rezistența noastră puternică și vom înțelege lumea într-un mod cu totul nou. Ochii larg deschiși nu mai pot fi înșelați și nici mințile care nu corespund normei nu mai pot fi închise (dacă au putut fi vreodată).
Așa că… respiră adânc, simțindu-ți integritatea și umanitatea. Ancorează-te în axa ta verticală de ființă umană și privește înainte cu încredere. Ești un punct luminos pe suprafața Mamei Pământ, unit cu milioane și milioane de puncte luminoase. Oameni, asemenea ție, care aleg să respecte și să onoreze libertatea omului de a alege.
Cu încredere și cu iubire, AmmaRa
„Can’t we give ourselves one more chance?Why can’t we give love that one more chance?” Freddy Mercury
Aceasta pare să fie tema principală pentru luna noiembrie, presiunea. Dacă am știut vreodată să ne recunoaștem adevărul, acum pare că începem să ne îndoim, cu atâta presiune din toate părțile. Toți ne simțim, într-un fel sau altul, Under Pressure.
Ne simțim presați din interior, căci vrem să ne acordăm cu adevărul nostru lăuntric. Dar, de multe ori, nici nu mai știm care este acela, dacă nu știm să ne ascultăm cu atenție. Ne simțim presați din exterior, și pe bună dreptate, căci sub pretextul de a ni se face ”binele”, tot despre presiune este vorba. Am tot lăsat, în ultima vreme, ne-am tot eliberat de vechi tipare de gândire și mecanisme emoționale, însă tema reinventării noastre, despre care am pomenit luna trecută, este încă prezentă. Suntem în plin proces alchimic, coagulându-ne o nouă identitate, atât la nivel personal (fiecare în felul său), cât și la nivel colectiv. Nu e un lucru ușor. La asta se adaugă presiunea suplimentară în ceea ce privește poziția pe care o luăm în fața a ceea ce ni se impune. Trebuie să facem alegeri noi, unele chiar foarte grele, ce țin de integritatea și de libertatea noastră. Am putea spune că luna aceasta vine încărcată cu multă tensiune și știm toți ce se întâmplă cu un recipient pus sub presiune.
Această presiune ne obligă să ne găsim echilibrul și curajul de a arăta care este poziția noastră, ceea ce susținem și care este adevărul nostru. Și va crește dacă, la nivel personal, nu mai rezonăm cu locul în care suntem, dacă nu mai suntem în acord cu oamenii din jurul nostru. Și, de asemenea, dacă nu ne-am eliberat încă de vechi atașamente emoționale. Presiunea crește până în punctul în care nu mai putem rămâne în expectativă și va trebui să alegem.
Cu alte cuvinte, presiunea este o forjă a adevărului. Ne obligă să ne poziționăm, să alegem, adică să exercităm propria noastră libertate. Fie să avem curajul a ne deschide și a recunoaște că a venit momentul să lăsăm vechile atașamente de sisteme ce nu ne mai reprezintă! Și fie să mergem mai departe fără a mai stagna în ele, găsind în noi puterea de a ne renaște. Nu vrem să ne tot bălăcim în resturi emoționale și să ne învârtim, la nesfârșit, într-un cerc, vicios, de victimizare. Făcând asta, victimizându-ne, pierdem oportunitatea de a folosi energia prezentă acum pentru noi toți. O energie foarte puternică, a renașterii, a împuternicirii, și care vine să ne ajute să evoluăm.
Tensiunea este, uneori, foarte bine venită. Fără ea, am bălti în apele nămoloase ale neputinței și ale compromisului. Gândiți-vă la un termen limită. Unii oameni (eu, de exemplu, am funcționat așa multă vreme) lucrează cel mai bine în conformitate cu termenele limită, deoarece acestea oferă o structură sarcinii sau proiectului. Ne aflăm acum, cu tot ce trăim la nivel global, într-un termen limită energetic pentru a schimba modul în care gândim, modul în care privim realitatea și înțelegem cum să creăm următorul pas. Recunoscând, însă, că nu putem crea un nou pas înainte de a ne întoarce înlăuntru, mai întâi. Înainte de a reflecta la tot ce am creat. Căci la ceea ce trăim, la nivel global, am contribuit fiecare. Prin propriile măști, închideri, îndoieli, suspiciuni, furii, violențe, lipsă de respect. Și, mai ales, prin falsitatea pe care, fiecare în felul său, a hrănit-o de-a lungul vieții în diferite situații, relații, contexte.
Modul în care ne privim pe noi înșine și realitatea, acum, este atât o sarcină individuală, cât și una colectivă. În mijlocul haosului și al confuziei – unde și cum să mergem mai departe? – presiunea pe care o simțim cere echilibru. Și merită să ne oprim puțin și să ne punem întrebări. Fără a ne pune, cu sinceritate, întrebări și a ne oferi un răgaz pentru a asculta răspunsurile născându-se, tot cu sinceritate, înlăuntrul nostru, această presiune se va prelungi. Căci echilibrul nu vine decât în urma unui răspuns. Realitatea nu poate fi înșelată de răspunsuri prefabricate sau de bun simț. Pentru obținerea echilibrului și ieșirea de sub presiune este nevoie de un răspuns acordat cu adevărul nostru interior. Altfel, presiunea se prelungește.
Mai sunt la locul potrivit acum? Mă simt, cu adevărat, sprijinit/ă, susținut/ă, în ceea ce privește binele meu, sănătatea mea, evoluția mea?
Toți avem nevoie de o disciplină puternică acum, pentru a nu aluneca în negare, în letargie, în depresie, pentru a nu intra pe șleaul vechi de învinuire sau pe panta resentimentelor. Este nevoie să ne folosim voința și practica zilnică pentru a rămâne în recunoștință și apreciere pentru ceea ce avem în acest moment, fără a pierde din vedere consacrarea vieții noastre.
Pentru ce sunt aici, acum, în această viață? Doar pentru a-mi plăti ratele la bancă și a mă supune unui sistem cu care nu rezonez deloc? A avea o viziune pentru viitorul nostru personal este extrem de important, deoarece va da sens și scop oricărei provocări sau lupte pe care o întâmpinăm pe măsură ce avansăm sub presiune. „Under pressure”
Tensiunea este o energie care face ca lucrurile să se întâmple. Sub presiune, materialul recipientului nostru se poate sparge sau dezintegra. Luna aceasta ar putea fi o provocare pentru structurile fizice în care trăim. Orice lucru fix sau dur este supus presiunii, căci se opune curgerii vieții în mișcare. La fel este și cu structurile noastre numite ego. El este acela care simte schimbarea, adică mișcările de val ale vieții, ca pe o presiune, pentru că prin natura sa rigidă se opune curgerii. Inevitabil, opoziția este preludiul unei mari destructurări … de ego. Și o dată cu acesta este în primejdie rezultatul conjugat al tuturor structurilor egotice ale acestei lumi, adică sistemele sale de putere.
Un mare dar ne oferim dacă ne acordăm atenție și grijă, fiind cât mai prezenți posibil în monitorizarea propriei presiuni interioare și exterioare, pentru a-i înțelege cauzele și a acționa în consecință.
Adesea, nerăbdarea poate crea tensiune. Am decis să mergem mai departe cu o relație, un proiect, dar rezultatele nu se întâmplă precis așa cum vrem sau exact la momentul la care ne dorim. Nerăbdarea creează tensiune. O altă sursă a presiunii ce simțim poate fi o alegere sau o acțiune pe care am amânat-o sau frustrarea de a nu putea vedea clar ce este în față. Sentimentul de necunoscut, creează tensiune. Presiunea internă poate fi, de asemenea, legată de bătălia dintre alegerile pe care ceilalți ne presează să le facem, spre deosebire de alegerile pe care noi vrem să le facem și care sunt mai aliniate cu ceea ce vrea inima noastră, mai în acord cu adevărul nostru.
Dacă ai citit până aici, te încurajez acum să te oprești puțin și să identifici sursa, sau sursele, presiunii pe care o simți acum.
Odată ce le-ai identificat, găsește în tine curajul și voința (nu este adevărat că nu le ai! Ele sunt acolo, înlăuntrul tău!), determinarea și consecvența, pentru a te angaja din nou în alegerea corectă și apoi oferă-ți darul de a avea încredere în momentul potrivit și de a primi sprijinul de care ai nevoie pentru a realiza acest lucru.
Cere! Vei primi susținere, sprijin, odată ce te deschizi și ceri. Înrădăcinează-te, adânc, în propriul tău adevăr și ai încredere în a ta putere de creator. Tu, doar tu, îți creezi propriul destin! Încredere!
Lucrul cu presiunea simțită ca venind din exterior necesită disciplina voinței și a atenției tale. Identifică care este, pentru tine acum, cea mai mare sursă a presiunii pe care o simți. Da, poate părea ceva doar de ordin personal însă, adu-ți aminte, nu este niciodată doar individual. Este, întotdeauna, și colectiv. Mai ales acum, în contextul pe care-l trăim toți la nivel global. Drepturile omului, violență, justiție, inegalitate, încălzirea globală, agățarea de sisteme vechi ce nu servesc binelui nostru … Toate acestea, laolaltă, formează un mare declanșator de presiune în relațiile noastre, în comunitățile noastre, la locul de muncă.
Stabilește-ți limitele în fața presiunii pe care o simți din partea celorlalți,
mai ales dacă aceasta este despre ceva ce nu este în acord cu tine. A-ți seta limite clare este o modalitate de a rămâne, cu încredere, pe calea ce ai ales. Setează-ți limitele de care ai nevoie însă respectă alegerile fiecăruia. Poate că poți pierde contractul de muncă la actualul job, dacă alegi să spui „NU” la ceva care nu este în acord cu credința ta, cu adevărul tău. Și, da, asta provoacă disconfort și mult stres. Însă, curajul de a-ți respecta integritatea, demnitatea, umanitatea, te obligă să-ți extinzi viziunea asupra a ceea ce credeai că poți face. Te obligă să ai încredere că poți să manifești o altă creație (un alt job). Ceva la care ai tot visat și ai crezut, din varii motive, că nu poți, nu ești în stare, nu e momentul … Iată, această presiune, poate creează exact contextul potrivit în care tu să te împuternicești.
Realitatea ne servește, întotdeauna.
Dar nu să rămânem cei care am fost, ci ne ajută să ne transformăm, să evoluăm. Instrumentele sale de evoluție conțin această presiune. Este o presiune asupra ego-ului nostru care tinde să se autoconserve, o presiune asupra conceptelor despre noi înșine și despre realitate, o presiune, de fapt, asupra noastră, cei care am fost. Prezentul, în eternă curgere, presează asupra structurilor trecutului forțând schimbarea. Este presiunea Vieții asupra încremenirii în proiectul vechi în care tindem să înghețăm, noi și Lumea. Da, Realitatea ne servește. Dar nu lui ego, ci Sufletului nostru a cărui prioritate este, dintotdeauna și pentru totdeauna, ascensiunea interioară.
Fie că vine din interior, fie din exterior, presiunea creează o oportunitate. Aceea de a ne reinventa. Și dacă rezonezi cu toate acestea, atunci fă primul pas plonjând în această Meditație Vindecătoare pe care am creat-o pentru acest moment: Întoarcere la Adevărul interior
Adevărul este, simplu, ceea ce este. Nimic nu poate distorsiona ceea ce este. Chiar dacă este negat, ignorat sau reinterpretat, Adevărul pur și simplu este ceea ce este și nimic nu-l poate schimba în pulsația sa eternă.
Desigur, perspectivele asupra Adevărului sunt nenumărate, atunci când privim lucrurile prin prisma gândirii liniare, căci aceasta privește orice lucru din exterior. Prin intermediul gândirii liniare putem evalua formele lucrurilor, suprafețele lor, dar nu putem pătrunde niciodată în interiorul lucrurilor, al situațiilor, al formelor. Din exterior, orice lucru are o multitudine de nuanțe, și toți cei care-l privesc au o perspectivă diferită asupra adevărului despre acel lucru. Dar asta nu înseamnă că lucrul pe care-l privim își modifică adevărul pentru fiecare. Dimpotrivă, el ne cheamă să ne rafinăm capacitatea de a percepe acest Adevăr.
A gândi despre realitate,
adică a folosi exclusiv gândirea liniară pentru a evalua adevărul, este tot una cu a ne plasa în afara tuturor lucrurilor, a ne separa de ele și a nu le putea simți. Desigur, suntem educați temeinic pentru a face acest lucru și această educație care pune accentul pe judecata asupra realității ne înstrăinează de aceasta. Întreaga structură a personalității noastre liniare, ego, este întemeiată în judecată, adică în plasamentul Atenției sub forma gândirii liniare.
A ne plasa în afara realității
nu este nici un avantaj. Dimpotrivă. Vom avea o imagine parțială, foarte superficială asupra oricărui lucru, om sau situație. Științele, în versiunea lor strict gânditoare, au crezut foarte mult timp că pentru a cunoaște un lucru acesta trebuie tăiat în bucățele cât mai mici pentru a fi cunoscut. Numai că în felul acesta științele liniare au cunoscut numai dimensiunea materială a lucrurilor, adică tot formele lor. Între timp, științele au evoluat. Iau în considerare dimensiuni subtile, precum energii, spectre de frecvențe și, de vreo sută de ani deja, câmpurile rafinate care stau la baza existenței materiale. Au inventat instrumente pentru a extinde capacitatea de a percepe la nivelul acestor câmpuri de forțe.
Astăzi, tabloul celor mai evoluate științe arată identic cu acela pictat de marii mistici ai umanității. Descrie dimensiunile subtile ale realității materiale și afirmă că materia este o emanație a câmpului cuantic și nu invers. Misticii lumii știau acest lucru dintotdeauna.
Un singur lucru lipsește din consecințele acestor descoperiri asupra naturii realității: schimbarea paradigmei, adică a felului în care noi privim realitatea, ceea ce este, adică Adevărul. Continuăm să privim suprafața lucrurilor, să disputăm la nesfârșit care este adevărul mai mic pe care-l percepem în comparație cu altele și mai ales continuăm să ignorăm cu desăvârșire faptul că
suntem născuți din același Adevăr și că avem în interiorul nostru acces la cele mai subtile dimensiuni ale acestuia.
Paradigma separării de realitate,
în care am fost educați, cedează greu. Am fost educați cu precădere să cultivăm forma liniară a gândirii, și foarte mulți oameni nu au auzit niciodată de celelalte secvențe ale minții. Ei nu cunosc decât secvența de emisie a minții, căci în esență asta este gândirea liniară, așa cum o cunoaștem. Suntem într-o permanentă emisie, un zumzet necontenit al gândurilor și suntem atât de obișnuiți să funcționăm cu Atenția noastră turnată în forma gândirii liniare, încât atunci când survine un moment de tăcere încercăm să-l acoperim rapid cu zgomotul unei noi gândiri liniare.
Astfel devine gândirea liniară casa noastră și devenim o structură numită ego, alcătuită din moduri de a gândi, care creează secvențe de emoții și atitudini, mereu aceleași, și un anumit mod de a ne raporta la realitate. De aici se naște sentimentul nostru de ruptură, sentimentul că ”mai este ceva dincolo de această realitate”, de aici se naște întrebarea ”cine sunt eu cu adevărat”.
Nu putem simți Adevărul despre realitate și nici despre noi înșine, pentru că funcționăm într-un mod al Atenției care, de fapt, nu ne permite percepția Adevărului.
Toate școlile liniare ale acestei lumi așa cum este ea, se ocupă de educația gândirii. Ne învață cum să gândim, ne dă liniile directoare ale gândirii, pretinzând că acestea sunt cheile pentru a cunoaște Adevărul. Este, desigur, fals, căci există nenumărate grade ale Adevărului, unele mai mici ca anvergură și profunzime, altele mai mari, dar nici unul dintre aceste grade de profunzime și anvergură nu sunt accesibile prin gândirea liniară. Căci aceasta se referă doar la suprafețele lucrurilor, plasându-se în exteriorul lor, și nu are acces la profunzime și anvergură, care sunt dimensiuni sferice ale realității.
Adevărul, adică ceea ce este, orice ar fi, se petrece întotdeauna într-o sferă numită Existență.
În zadar deschidem vectori de gândire liniară investigând elementele interioare acestei sfere din exteriorul lor. O linie nu poate conține în ea multiplicitatea unei sfere. Pentru a le cunoaște este nevoie să găsim în noi înșine capacitatea de a simți, de a ne scufunda în dimensiunile rafinate care alcătuiesc sfera existenței și a rezona cu diferitele realități și structuri dinamice ale acesteia. Poate te întrebi de ce
nu se predă în școlile lumii nimic despre natura sferică a ființei și despre faptul că noi suntem născuți și alcătuiți din aceleași câmpuri de vibrație și avem capacitatea înnăscută de a percepe și a modifica în mod natural aceste câmpuri, în orice moment. Acestea sunt cunoștințe despre natura profundă a omului și a existenței care pot fi experimentate oricând de către oricine are întrebări. Un răspuns este acela că dacă noi toți am avea acces la această ”tehnologie” interioară naturală, atunci am avea acces nu numai la Adevăr, adică la ceea ce este, netrunchiat, ci și la modificarea acestuia. (caută articolul Ceea ce nu trebuie să știi …) Imaginează-ți o lume în care oamenii sunt conștienți
de adevărata lor putere de ființe creatoare, născute din esența a tot ceea ce există, o lume în care Adevărul nu poate fi ascuns, pentru că este perceput de către toți. Imaginează-ți ce s-ar întâmpla cu sistemele de putere ale acestei lumi, care nu umanitatea o servesc, ci pe ele însele, sisteme politice, economice, militare, sociale, imaginează-ți transformările pe care le-ar suferi științele, medicina și educația, felul în care ar servi nu suprafețele lucrurilor, injustiția, abuzul și violența, ci adevărata natură profundă a umanității care nu caută până la urmă decât un singur lucru: bucuria de a trăi, frumusețea, iubirea și adevărul, viața și exprimarea de sine.
Câtă vreme suntem în gândirea liniară nu putem percepe nimic și suntem orbi, prizonieri ai unor raționamente extrem de rudimentare care generează frică și separare, care ne îndepărtează tot mai mult de Adevărul despre noi înșine și despre Existență.
Au existat dintotdeauna Școli ale Adevărului despre Ființă,
în toate timpurile. Și mai există și astăzi. Una dintre ele este Școala Maestrului Interior. În ea se predă nu Adevărul, căci Adevărul nu poate fi predat ci doar trăit, ci mijloacele prin care putem să ne reeducăm percepția asupra propriei noastre ființe și asupra realității. Nu putem modifica decât dimensiunile pe care le percepem direct, cu alte cuvinte nu putem crea decât în dimensiunile care ne sunt accesibile conform gradului nostru de Conștiență.
A fi conștient este a percepe și a crea.
A fi conștient nu înseamnă doar a înțelege relațiile dintre lucruri, ci a le simți și a le transforma, a le modela. Mulți știu despre dimensiunile rafinate ale propriei lor ființe dar nu le pot simți și nu pot lucra cu ele, pentru că a ști nu este destul. A percepe Adevărul într-un grad tot mai profund și tot mai vast,
înseamnă a antrena percepția și capacitatea de a modela în primul rând Adevărul interior care este alcătuit din propria … gândire, din atitudini, cuvinte interioare, emoții și energii bio-fizice, inclusiv expresia lor cea mai densă, corpul. Este un proces care necesită lucrul îndelungat cu Atenția, necesită interiorizare, curaj, determinare, încredere, necesită îndrăzneala infernală de a ieși din turmă, din bunul simț, din rolurile noastre vechi care au fost modelate pentru a supraviețui într-o lume în care ne simțeam neputincioși. Cam asta face o Școală a Ființei.
Este o Școală a Adevărului care nu-ți este servit pe tavă, ca o teorie pe care trebuie să o înveți și să i te conformezi. Este despre a trăi Adevărul tu însuți și despre a avea încredere în ceea ce percepi și exprimi. Este o Școală care se adresează oamenilor suficienți de maturi încât să aibă curajul de a lăsa să se dizolve acea structură numită ego, alcătuită în esență din gândire liniară străină, apoi din emoții și atitudini conforme cu regulile trecutului.
Nimic din ceea ce ai gândit vreodată nu este al tău
Te-ai gândit vreodată că nimic din ceea ce tu consideri gândurile ”tale” nu este ”al tău”? totul ți-a fost servit, picurat în ureche din fragedă pruncie ca fiind ”Adevărul”. Și au fost mereu numai perspective asupra acestuia, trunchieri, așchii care au aparținut celorlalți, masei, culturii în care te-ai născut, conștiința ți-a fost turnată într-o tavă de cozonac standard, o paradigmă pe care nu ai pus-o niciodată la îndoială. Poate ți-a fost lene să-ți pui întrebări, poate te-ai considerat prea mic pentru a afla tu însuți adevărul despre tine, poate ai intuit unele lucruri dar te-ai conformat, ai devenit cetățean disciplinat al acestei lumi, gata să trăiești, să-ți plătești ratele și impozitele și să mori apoi cuminte, la locul tău, după ce ai hrănit lumea cu energia sacră a Inimii tale, pe care nu ai apucat niciodată să o cunoști.
Pe jumătate, lumea aceasta te-a forțat să fii așa cum ești, pe de-altă parte indolența și conformismul tău s-au simțit ca acasă în mediocritatea pe care sistemele o cer, chiar și de la cei mai înalți funcționari ai lor. Adevărata gândire nu are nimic de-a face cu conformismul și mai ales cu liniaritatea. Cei mai mari gânditori ai lumii au refuzat să creadă ce li s-a spus și au plonjat în interiorul lor, au ascultat Existența, au primit inspirația din spațiile vaste ale Minții universale, infinite, de o profunzime și o anvergură inimaginabile pentru bieții vectori liniari care se predau în școlile de sclavi ale lumii. Ei nu au crezut că ”știu” deja de la școlile lor înalte Adevărul, ci s-au deschis pentru a-l primi. Asta înseamnă de fapt ”Inspirație”, la propriu, înseamnă a primi înăuntru spiritul tău, adică o dimensiune a propriei tale ființe de care gândirea liniară habar nu are. Adevărul, care este o nuanță a Existenței, adică a tot ceea ce este, sau a lui Dumnezeu dacă vrei, este Sferic și Pulsatoriu. Tot ceea ce există pulsează, oamenii, stelele, spațiul, atomii și Adevărul … adică ceea ce este. O ființă umană este articulată asemenea Existenței, pulsează și conține în sine toate dimensiunile acesteia. Noi suntem va să zică una cu Adevărul
numai că am uitat să ne acordăm cu el. Mintea pulsează și ea, la fel cu fiecare dimensiune a noastră, dar noi am uitat natura ei pulsatorie. Suntem necontenit în emisie, ca un walkie/talkie stricat, al cărui buton s-a blocat. De aceea nu putem auzi nimic, simți nimic. Existența ne vorbește necontenit, în ea ne-am născut și suntem parte din ea, dar noi nu auzim nimic pentru că perorăm în continuu. Ne e frică de tăcere, deși tăcerea mentală ne-ar deschide porțile percepției și ale adevărului despre lucruri, oameni și situații. De ce ne este frică de tăcere? Pentru că structura fundamentală de ego este gândirea liniară, adică tot ceea ce am fost învățați despre adevăr.
Ne e frică de tăcere pentru că tăcerea este disoluția structurii numită ego și ne umple de spaimă, chiar dacă înțelegem teoretic că Mintea universală este exact această tăcere interioară.
Una peste alta, ceea ce te învață o astfel de școală a ființei, nu este despre Adevăr, ci cum să devii una cu Adevărul, cum să-l trăiești în tine însuți și cum să-l exprimi în această lume, prin relațiile și creațiile tale. A deveni una cu Adevărul
este cu totul altceva decât a ști ceva despre acest adevăr. La acest lucru se referea marele Maestru al Umanității spunând ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” referindu-se nu numai la el însuși ci la orice ființă umană. Noi toți suntem Calea, Adevărul și Viața și fiecare dintre noi are de parcurs această Cale magistrală a Conștienței către Adevărul despre Viață. Acesta este Adevărul pe care sistemele acestei lumi, inclusiv bisericile care au devenit ele însele sisteme, îl țin departe de cunoașterea ta.
Privește în lumea noastră acum,
așa cum arată. Acesta este rezultatul ne-trăirii personale a Adevărului despre adevărata noastră natură și despre Existență. O lume în care manipularea și milioane de adevăruri parțiale sunt vehiculate în toate felurile, în care tu nu știi ce să crezi pentru că nu poți să te conectezi direct la Adevăr. O lume a rupturii care reprezintă propria ta ruptură de Existență, lipsită de orice putere pentru tine, pentru că nu poți recunoaște sursa lăuntrică a Puterii, o lume a războaielor, nedreptății și a crizelor care reprezintă propriile tale războaie lăuntrice și propriile tale crize, proiectate pe ecranul sferic al realității. Și totuși, dacă citești aceste rânduri, atunci ești pregătit(ă) pentru Adevăr și pentru a deveni propria ta Cale și a-ți asuma propria ta viață. Sunt deja mulți în această lume care parcurg marea transformare de paradigmă și care trăiesc deja grade de Adevăr tot mai profunde și tot mai vaste. Poate că vei găsi în tine curajul de a face primul pas către asumarea lumii tale interioare și către Adevăr.
***Ei bine, toate acestea despre natura Adevărului și a felului în care el poate fi trăit, au fost declanșate astăzi, ascultând ultima din seria Meditațiilor Vindecătoare ghidate de AmmaRa. Este despre Adevăr, despre înrădăcinarea în propria ființă, despre crearea încrederii în ceea ce simțim, despre validarea Puterii noastre lăuntrice în acest context. Ascultând-o cu ochii închiși, conectat cu … Umanitatea prin cuvintele ei, am simțit importanța momentului acestuia pentru noi toți și pentru această lume. Un moment de uriașă tensiune și confuzie, dar care este o imensă oportunitate pentru noi toți și pentru … tine. Lumea noastră se zguduie din temelii. Dar nu în Adevărul ei, căci acesta este imuabil în profunzimea sa cea mai adâncă, ci în structurile ei, care sunt rezultatul structurilor noastre de gândire. Ele sunt acelea care se clatină și ele se vor prăbuși, pentru că felul nostru de a ne raporta la existență prin gândirea liniară și-a atins gradul maxim de expansiune și de durere. Suntem împreună în această transformare și avem toate mijloacele de a crea o nouă lume. Aceasta este realitatea din care se nasc aceste rânduri, pe care le alătur Meditației Vindecătoare ghidată de AmmaRa, și care se numește Întoarcere la Adevărul interior.
Agnis
Ne-am tot spus că suntem capabili să ne creăm o nouă poveste sau, mai degrabă, o nouă identitate. Ne-am și pus pe treabă, cu încredere că putem și iat-o acum provocată. Identitatea nouă, ce ne-am pus la distilat, ne este provocată la maxim în această perioadă.
Suntem, de fapt, provocați să ne uităm cu mai multă sinceritate la noi înșine și să vedem din ce suntem, cu adevărat, făcuți. Suntem provocați să fim cât se poate de sinceri și să recunoaștem dacă ne-am păstrat vii angajamentele pe care ni le-am făcut nouă înșine, în legătură cu această nouă identitate și nouă poveste ce ne creăm acum în viața noastră, sau am alunecat în vechile tipare. Suntem provocați să fim sinceri și să privim în jurul nostru, recunoscând, fără judecată, cine sunt cei care ne susțin procesul de transformare și cine nu. Suntem provocați să recunoaștem dacă suntem sau nu pe drumul cel bun. În adâncul nostru, întotdeauna știm adevărul.
Care este Calea ce-am ales? Suntem, sau nu, pe ea? Cel mai probabil, în această lună vom trece printr-un proces anevoios, chinuitor chiar, de a renunța la vechile credințe, de a ne asculta – cu adevărat – durerea, de a renunța la confort și la iluzii, la identități vechi și la atașamente. Că ne place sau nu, noi toți dăm drumul la ceva vechi acum. Eliberăm la niveluri foarte profunde. Pare că luna aceasta, cu tot ce se petrece în lume dar și cu conjuncturile astrale, este momentul în care noua poveste, noua identitate (distilată, coagulată de procesul alchimic prin care toți am trecut, mai conștient sau nu) trece de la idee la realitate. Vom trăi din plin, fiecare în felul său, ce înseamnă să ne manifestăm noua identitate. Adică, vom experimenta cu ce vine la pachet această nouă identitate. Această nouă poveste ce criza ne obligă să ne creăm. La ce avem nevoie să renunțăm? De ce anume sau cine a venit momentul să ne separăm? Ce trebuie lăsat în dizolvare? Iată doar câteva întrebări cu care merită să ne așezăm în ascultare.
De fapt, provocarea prin care ne trecem cu această nouă poveste este chiar canalul nașterii ei. Ne naștem o nouă identitate. Da, este întunecos, presează rău, ne sperie al naibii, dar nu mai este cale de întors, odată ce-am intrat pe canalul nașterii. Așa și cu procesul reinventării noii noastre identități. Oricât de necunoscut pare să ne fie tărâmul pe care ne naștem noua identitate, este unul creativ și plin de potențiale. Dacă alegem să-l vedem așa. Smulgându-ne din frică și negativitate, din judecată și dezamăgire, din supunere și izolare, începem să simțim energia creatoare, inspirația și elanul cu care ne putem reinventa.
În foarte multe feluri, această lună este una pivot cu un focus uriaș pe procesul nostru de transformare. Oricum am da-o, nu putem fenta schimbarea. Transformarea. Și, de fapt, de ce am face asta? Doar trăim o mare criză. Iar o criză este, întotdeauna, o mare oportunitate. Însă transformarea, noua poveste (adică, noua viață ce ne creăm), noua identitate, are nevoie de disciplină, de încredere în a lăsa vechiul (tipare de gândire și de comportament, credințe limitative, obiceiuri sau relații toxice, dependențe…) și a se reinventa.
În această perioadă, cel mai înțelept ar fi să stăm departe de orice poate fi exces și să ne creăm timp și spațiu pentru ceva nou. Dacă alegem să privim viața într-un mod creativ, am putea vedea câtă schimbare suntem capabili să îmbrățișăm.
Nu la toată lumea va fi vorba de o schimbare a orașului, a țării, a job-ului sau a relației. Mulți oameni se vor reinventa pe dinăuntru. Își vor renaște lumea interioară permițând esenței autentice să iasă la suprafață, schimbându-și felul în care se raportează la existență.
La nivel individual dar și colectiv creăm crize, precum cea prin care trecem acum, pentru a ne împinge propriile limitele, în care ne-am încorsetat, să stimuleze schimbarea. Însă, aceste momente de criză pot fi foarte stresante cauzând îngrijorare și anxietate despre viitor.
Fie să ne aducem mereu aminte să privim o criză precum o oportunitate pentru a îmbunătăți sau pentru a schimba radical ceva în viața noastră. Fricțiunile dintr-o criză produc energie și putere creatoare pe care le putem direcționa în a ne reinventa. La capătul crizei este, întotdeauna, eliberare și inspirație. O inspirație din care creăm noul. Condiția este să avem încredere în a noastră putere de creatori și să nu ne supunem jocului manipulator ce continuă peste tot în lume.
Contează enorm să ne oprim și să privim înlăuntrul nostru, să ne întrebăm „cât adevăr este în viața mea acum?” , și să luăm o decizie în legătură cu noua noastră identitate, noua poveste.
Odată ce o decizie este luată și apoi este urmată de angajament și determinare, de disciplină și de practică, și mai ales de încredere, apare și energia de care avem nevoie pentru a o manifesta. Atunci când ne agățăm de vechile tipare, rămânând în stagnare, în băltire, în călduț, este nevoie de un efort din partea noastră, unul conștient, pentru a ne elibera de agățarea de vechi forme de gândire, de rostire sau non-rostire, vechi tipare de comportament. Cel mai mare disconfort pe care-l simțim este acela dinainte de a lua o decizie. Odată luată decizia, totul se așază, se configurează împrejurul nostru pentru a ne servi. Chiar dacă nu vedem și nu simțim asta imediat. Un mare disconfort simțim înainte să decidem ce vrem pentru corpul nostru, de exemplu, ce vrem pentru viața noastră.
Plec capul, mă supun, fac precum mi se cere, chiar dacă în corpul meu simt altceva? Sau, decid pentru mine, având încredere în înțelepciunea corpului de a se vindeca?
Aici avem de clarificat calea noii povești a vieții noastre. Asumându-ne puterea de creatori, ne putem reinventa. Sau, hrănind frica și inconștiența, putem alege vechile șleauri. Ne putem păstra în vechea poveste, punând-o undeva, pe un raft, să mai colecteze ceva praf. Sau o putem injecta cu niște mutații genetice, sperând că vom deveni invincibili și prefăcându-ne că nu vedem cum jucăm jocul manipulator. Orice alegere este sacră. Fie s-o facem asumându-ne responsabilitatea.
E nevoie de curaj, de mult curaj, pentru a naviga în această lună cu ochii deschiși, privind în față adevărul și toate alegerile ce-am făcut în legătură cu noua identitate, noua poveste de viața pe care o creăm acum.
Dacă ai tendința de a te da la o parte când vine vorba de tensiuni și confruntări, poate că acum, când integritatea îți este pusă la încercare, a venit momentul să iei o poziție. Cu siguranță vor fi oameni care vor acționa eronat, agresiv, proiectându-și fricile în exterior, pe alții, și poziționându-se în jurul vechilor credințe la care le este atât de frică să renunțe. Cei care reacționează pe baza fricii au nevoie de multă compasiune din partea noastră a celor care, cât de cât, ne putem păstra centrul și încrederea în puterea noastră de creatori. Fie să nu luăm niciodată proiecțiile la modul personal și fie să ne focusăm doar pe ce avem noi, fiecare, de lăsat, de curățat, și de reinventat fără a ne compara cu ceilalți și fără a ne proiecta, la rândul nostru, propriul disconfort asupra celorlalți.
Avem toți o uriașă oportunitate în această lună să vindecăm și discordia profundă între masculin și feminin dar, din păcate, nu înainte ca discordia să escaladeze în indignare, sentimente de nedreptate și să declanșeze foarte multe reacții emoționale.
Amintește-ți că toate acestea duc la o revoluție care, în cele din urmă, se va termina bine. Poate nu în forma în care-ți imaginezi tu „binele” însă, dacă recunoști că sunt întotdeauna aspecte subtile, profunde, care țin de mister și de Divinitate, poți simți acest BINE.
Multe dintre reacțiile celor din jurul nostru sunt bazate pe frică, multă frică. O compasiune neutră, din partea cât mai multora dintre noi, pentru experiența creată colectiv și în care ne aflăm cu toții, ar putea ajuta la diminuarea valului de frică.
Cel mai bun mod de a naviga în acest sens este să fim conștienți de ceea ce musai a venit momentul să se schimbe în colectiv (în finanțe, economie, sănătate, politică, industrie…) și să continuăm să privim, cu sinceritate, înlăuntrul nostru. Acolo, în interior, fiecare este stăpânul lumii sale. În următoarele săptămâni, de mari turbulențe, ajută foarte mult să ne asumăm curajul de a privi înăuntru pentru a vedea cum putem lucra cu propriul echilibru între masculin și feminin. Dacă ne dezbinăm, ne separăm, între noi, în cele mai apropiate relații, de iubire, de prietenie, cum să pretindem că la nivel colectiv putem fi uniți? Nu putem naviga, pe oceanul coștienței, dacă nu ne onorăm adevărul. Cât adevăr este în viața mea acum?
Suntem în această criză toți, împreună. Energia tensionată pe care o vom simți în această primă parte a lunii poate fi folosită pentru a iniția îmbunătățiri în diferite aspecte ale vieții noastre (sănătate, relații, creații, prietenii…), prin curajul de a lăsa, de a repara – acolo unde-i cazul -, de a schimba radical dacă este nevoie.
Fie să ne aducem aminte să rămânem centrați, practicând bunătatea și compasiunea, încredere și deschiderea, orice ar veni din exterior. Asta nu înseamnă să fim de acord sau să plecăm capul! Multe pot veni, și vor tot veni, din exterior. Însă …
cum aleg să privesc, este puterea mea. Nimeni nu mi-o poate lua. Cum aleg să gândesc, este puterea mea. Nimeni nu mi-o poate lua. Cum aleg să mă poziționez, este puterea mea. Nimeni nu mi-o poate lua. Cum aleg să alchimizez, tot ce vine către mine, este puterea mea. Nimeni nu mi-o poate lua. Cum aleg să creez înlăuntrul meu, este puterea mea. Nimeni nu mi-o poate lua.
Doar așa putem naviga prin provocările uriașe într-un mod pozitiv și productiv. Oricât de provocată ne este acum noua poveste, noua identitate, pe care le-am pus la distilat și coagulat, ne putem opri să privim, cu sinceritate, înlăuntrul nostru. Ne putem pune întrebarea „cât adevăr trăiesc acum în viața mea?” .
Toată nebunia ce trăim acum, peste tot în lume, nu o putem dizolva luptându-ne, în exterior, cu ea. Dacă am ales, cât de cât, calea conștienței, atunci ne dăm seama că suntem, de fapt, provocați să ne uităm cu foarte multă sinceritate la noi înșine și să vedem și să recunoaștem din ce suntem, cu adevărat, făcuți. Suntem provocați să fim în adevăr și în curajul de a recunoaște dacă ne-am păstrat vii angajamentele pe care ni le-am făcut nouă înșine sau am alunecat în vechile tipare. Într-un fel sau altul, fiecare ne-am făcut noi angajamente ce țin de o nouă identitate, o nouă poveste de viață. Le-am respectat? Le respectăm, aceste angajamente? Sau vechile tipare de gândire, de rostire sau non-rostire, de comportament, vechile credințe limitative, frica, toate astea sunt mai puternice decât angajamentul făcut?
Fără judecată, doar să recunoaștem care este adevărul acum în viața noastră. Și să avem curajul să luăm o nouă decizie. Odată luată decizia, oricât de mare pare să fie provocarea, Existența se configurează în jurul nostru pentru a servi binelui nostru suprem.
Este o lună în care creștem uriaș, la nivel personal, dacă avem grijă de nevoile noastre, dacă rămânem în deschidere și cu o atitudine pozitivă, în încredere și-n adevăr. Este foarte ușor să alunecăm pe vechile șleauri, împinși de știrile ce se mediază pe toate canalele, de presiunile din ce în ce mai greu de suportat, în legătură cu așa zisul va@@iiin, sau de reacțiile celorlalți și de climatul plin de judecată, de frică și de discordie.
Fie să rămânem cu focusul pe propriile intenții, pe adevărul personal, păstrând conștiența că facem parte dintr-o țesătură colectivă care trece printr-o tranziție deloc confortabilă.
Este o lună numai bună să ne re-examinăm angajamentele, pe măsură ce recunoaștem că avem multe opțiuni pentru a ne urma procesul de creștere, de transformare, de evoluție. Nu este deloc adevărat că nu avem încotro. Prinși în frică și-n anxietate, în închidere și-n suspiciune, nu ne-am dat voie să vedem că avem mai multe opțiuni la dispoziție decât ne-am putut imagina. Există direcții noi, schimbări noi. Poveste nouă. Identitate nouă. Doar să avem grijă să fim atenți dacă direcția pe care o luăm ne aparține, este în acord cu nevoile noastre și deciziile noastre, sau aparține altcuiva. Cuiva care doar pretinde că ne vrea binele.
Fie să ne amintim, din ce în ce mai repede și mai des, că avem nevoie să expirăm, mai întâi, să eliberăm, să lăsăm, să facem spațiu… ca apoi să putem naște ceva nou.
Expir amplu, pentru a elibera, ascult, privesc, simt și-apoi inspir profund, pentru a putea crea ceva nou, cu o nouă decizie, cea în acord cu ceea ce sunt acum, o decizie în acord cu adevărul meu, nu cu ce vor alții pentru mine. Expir, eliberând frica, inspir, conectându-mă cu încrederea în puterea mea de creator.
Ne mai ajută și să ne reamintim unde ne aflăm în propriul ciclu al vieții pentru a putea integra, cu mai mare ușurință, ceea ce se schimbă, nu doar înlăuntrul nostru ci și în lume, sau pentru a integra mai ușor ceea are nevoie de schimbare. Există momente, precum acesta din aceste zile, când este mai important să fim „pro-activi” prin a lăsa, a face curat, a elibera vechiul, reinventându-ne propria poveste de viață. Și, continuând a distila și coagula noua identitate. Poate că acum suntem precum șerpii care-și leapădă pielea. Ei devin mai ursuzi, și au nevoie să fie lăsați singuri, să-și urmeze propria lor rutină.
Fie să ne oferim momente de solitudine, de introspecție, de ascultare lăuntrică, fără să ne mai expunem la tot felul de opinii, păreri, „adevăruri”, presiuni, rămânând însă ancorați, centrați, și cu o atitudine deschisă. Și oferindu-ne acest răgaz, această reîntoarcere înlăuntru, ne ajută să schimbăm și rutina predictibilă sau prea multa facere în care alunecaserăm. Pași mărunți, ce merită a fi recunoscuți și onorați. Orice mică izbândă, reușită (că-i în modul de comunicare, în atitudine, în gândire…), merită a fi recunoscută și nicidecum ignorată. Enormitatea a tot ceea ce se petrece în lume, la nivel global, poate fi descurajantă și ne poate arunca într-o stare de disperare. Ne dă sentimentul că regresăm, în loc să evoluăm. Și nu este deloc așa. Doar lepădăm o piele veche.
Focus. Disciplină. Apreciere pentru micile realizări. Profundă recunoștință pentru tot ceea ce avem și suntem. Toate acestea sunt un veritabil antidot împotriva potențialei spirale în negativitate.
Fie să nu luăm nimic personal și să ne rostim adevărul despre propriul proces, asumându-ne responsabilitatea pentru propria creștere și evoluție. Și fie să ne mai folosim și de ceva simț al umorului în fața spectacolului de rahat ce se desfășoară în jurul nostru. Este, fără doar și poate, și propriul nostru rahat.
În această lună, relațiile își au vârfuri și coborâșuri ce pot fi extreme. Ba pe cele mai înalte culmi, ba în cele mai întunecate adâncimi. Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să le oferim celorlalți spațiul lor și, în același timp, să ne asigurăm că ne luăm spațiul propriu de care fiecare avem nevoie. Asta nu înseamnă separare, izolare.
Mai ales în primele 3 săptămâni ale acestei luni, fie să ne abținem de la a lua orice decizie permanentă, ireversibilă, în legătură cu relațiile noastre, cu excepția cazului în care decizia ne este deja foarte clară și vine dintr-un spațiu al adevărului și nu din reacție. Pe de altă parte, pe măsură ce eliberăm relații sau dinamici de relații care nu ne mai servesc, creăm spațiu, creăm un nou container pentru noile relații care ne pot servi mai bine procesul de creștere, de transformare, de evoluție.
Fie să avem curajul să ne deschidem către noi relații și să primim în viețile noastre oameni care vin în viața noastră odată ce ne îndepărtăm de tiparele care trebuie eliberate.
Oamenii au nevoie de multă compasiune, în această lună. Inclusiv noi care credem că suntem, cât de cât, mai conștienți. Compasiune pentru noi toți. Toți am alunecat în judecată, în disperare, în a fi prea duri cu noi înșine, în prea multă facere, sau prea mare închidere. Toți am crezut că este nedrept ceea ce ni se întâmplă, uitând că, într-un fel, fiecare a creat propria realitate a vieții ce trăim acum.
Care este acum relația cu mine însămi, cu mine însumi? Ce îmi spun? Ce gândesc? Care-i credința mea acum?
Fie să avem curajul să facem un pas înapoi și să privim, cu ochiul bun și blând al inimii, cu compasiune și o privire neutră, la tot ce se petrece în lume. Oferindu-ne însă un moment de solitudine, de introspecție sinceră. Solitudine nu înseamnă să fugim de ce se petrece, nu, ci înseamnă să ne oferim mai multă susținere și înțelegere pentru a lua deciziile cele mai potrivite pentru noi acum. Și cu mai multă compasiune.
Grija față de sine, îngrijirea corpului, ar trebui să fie în topul listei noastre cu „lucruri de făcut”. Pe măsură ce problemele fizice apar, pentru a reflecta schimbarea interioară, crește însă și nevoia de grijă față de noi înșine. Dar cum ar fi să nu așteptăm să apară problemele fizice ca noi să începem să ne îngrijim? Această grijă ar trebui să includă: dieta, exercițiile fizice, practica spirituală, ieșirea din rutina predictibilă și din obiceiurile toxice, momente de odihnă, de ascultare lăuntrică, și curajul de a elimina cât mai multe din cele ce ne stresează și ne poluează (timp prețios petrecut pe canalele media, la știri…). Emoțiile pot fi foarte mari, în această perioadă.
Fie să ne aducem aminte că suntem precum un șarpe ce-și schimbă pielea. Noua piele încă nu a apărut. Să nu ne judecăm dacă ne luăm mai mult timp de odihnă și de ascultare lăuntrică, chiar dacă această alegere poate dezamăgi pe altcineva care se așteaptă ca noi să tot facem și să fim mereu disponibili. A ne lua timp pentru noi, nu înseamnă a ne separa.
Ficatul procesează și menține furia și iritarea, nemulțumirea și dezamăgirea. Îngrijirea ficatului poate fi utilă în această lună, deoarece procesăm furia colectivă acumulată în jurul nedreptății, ne îmbibăm în mult prea învechitul dezechilibru între masculin și feminin și ani (poate chiar vieți la rând) de represiune. Avem toți, înlăuntrul nostru, capacitatea de regenerare și resursele necesare pentru vindecare. Contează enorm credința noastră.
În ce și cine aleg să cred? Într-o sursă exterioară, o aparentă „autoritate”, sau în înțelepciunea trupului meu?
În loc să tot proiectăm în afara noastră, cum că alții ne pot vindeca și salva, poate c-a venit momentul să ne asumăm responsabilitatea asupra propriei noastre vindecări. Căci, de fapt, nimeni nu o va face pentru noi.
E vorba de corpul meu, cel fizic, cel emoțional, cel mental, cel spiritual. Dacă nu mă opresc puțin, să-mi pun întrebări, să mă ascult, să mă simt, să-mi recunosc nevoile și să-mi onorez vibrația adevărului, cine o va face pentru mine?
În această lună nu pare să avem o energie prea armonioasă în ceea ce privește business-ul sau proiectele în care suntem implicați. Și nici armonie în direcția parteneriatelor sau a unor colaborări, dacă cei cu care colaborăm sunt deja robotizați. Este o direcție a vieții noastre încărcată cu incertitudine și supusă, din cauza contextului global, la multă învinovățire, judecată, neîncredere și confuzie. Cel mai înțelept ar fi să așteptăm și doar să privim, să observăm neutru tot ce se așază armonios, pe calea ce-am ales, și tot ceea ce, pur și simplu, nu merge. Nu pare să fie un moment potrivit pentru a lua acum decizii majore în legătură cu proiecte, mari sau mici.
Următoarele săptămâni sunt pline de incertitudini și confuzie, pentru noi toți. Se va limpezi însă, sunt convinsă de asta, începând cu luna următoare. Da, înțelept ar fi să nu luăm acum decizii majore, în legătură cu proiecte mari (sau mici), cu parteneriate, dar este un moment potrivit pentru a elibera, a da drumul la ceea ce am tot amânat de multă vreme. Proiecte. Relații. Parteneriate. Doar să fim atenți ca decizia să fie luată din inimă și nu ca o reacție.
O decizie luată după o profundă introspecție și ascultare lăuntrică, ca fiind o recunoaștere a adevărului interior, ca fiind ceva cu care rezonez profund, și nu ca o reacție negativă împotriva a ceva ce nu îmi place sau ca o supunere la ceva ce face toată lumea.
Orice spațiu pe care-l creem, în aceste următoare săptămâni, curățenie, eliberare, rostire, separare, clarificare, creează loc pentru ceva nou. Ce simțim, ce observăm că se petrece înlăuntrul nostru, atunci când facem curat, când dăm delete la foldere vechi, când curățăm beciul, pivnița, debaraua, sertarele? Când dăm drumul la tot ce ne ține în veche energie, ce se întâmplă înlăuntrul nostru? Încă nu știm ce și cum va fi, dar simțim eliberarea, curățenia, lejeritatea, ușurătatea.
Pe măsură ce mediul fizic înconjurător continuă să ne surprindă cu schimbările radicale, cu tipare neprevăzute, fie să avem curajul a ne opri puțin și a reflecta asupra propriului mediu lăuntric care este în proces de mare schimbare. Să ne gândim la atitudinile noastre, la credințele noastre, ca fiind mediul nostru înconjurător lăuntric. Atunci când se petrece un cutremur, undeva pe planeta noastră, rezonăm cu acesta onorând mișcările lăuntrice care se petrec în noi. Atunci când se petrece o inundație sau o furtună, ne putem privi eliberările emoționale. Când un vulcan erupe, putem să-i folosim influența precum o explozie profundă a creativității. Aspectul distrugător al tuturor acestor fenomene îl putem vedea precum un agent al schimbării care destructurează propriul nostru mediu, și tipare învechite, calcificate, rigidizate, înghețate.
Fie să găsim înlăuntrul nostru puterea de a emana compasiune, față de noi, mai întâi de toate, să fim flexibili cu orice plan ne-am fi făcut, să vedem provocările ca pe uriașe oportunități, să profităm de amânările venite din exterior – ca semn că avem nevoie să mai reflectăm, să cultivăm răbdarea față de starea vremii, atât cea din afară cât și cea dinlăuntrul nostru. (acum când scriu, aici la noi, un vânt foarte puternic suflă de parcă vrea să smulgă totul din adâncuri și să curețe…)
Suntem provocați să recunoaștem dacă suntem sau nu pe drumul cel bun și dacă suntem sau nu împreună cu oameni care ne susțin procesul de transformare.
În adâncul nostru noi știm, întotdeauna, Adevărul
Cu încredere,
PS. Am ales ca ilustrație a acestui articol una dintre cele mai semnificative picturi ale lui William Blake, The Angel of Revelation, pentru că ilustrează perfect momentul acesta al existenței noastre, în care, lăsând trecutul în urmă, ne ridicăm în picioare iluminați de propria noastră Revelație despre noi înșine și despre Existență.
Folosit ca și instrument de manipulare, pe de o parte, iar pe de alta ca și formă de a camufla, fumul aburitor al fantomei numită covid a păcălit pe foarte mulți dar nu pe toată lumea. Poate că, mai mult decât oricând, avem nevoie toți de curaj și dedicație pentru Adevăr.
Îmbrățișează fără frică Adevărul! Căci Adevărul poate fi negat, sau ignorat, sau deturnat, dar asta nu-l schimbă cu nimic. Adevărul nu poate fi distrus, iar timpul scoate întotdeauna la suprafață Adevărul, oricât de mult ar fi ascuns, în mod inevitabil.
Jean Francois Detroy: Timpul dezvăluind Adevărul
Noua dogmă, numită @ovid, care nu tolerează nicio întrebare, nicio îndoială, nicio altă părere, și-a împrăștiat teritoriul groazei de-a lungul întregului glob. În același timp, cei care se luptă să păstreze cele mai bazice drepturi umane și să mențină încrederea că viața merită a fi trăită, că ne putem baza unii pe alții, că avem dreptul să facem alegeri personale în ceea ce privește sănătatea noastră, corpul nostru, că putem crea o rețea socială bazată pe conexiune adevărată, sunt din ce în ce mai reduși la tăcere.
O altfel de gândire decât cea care se vehiculează în lumea media, unde propaganda conduce, este considerată a fi o crimă. Dovezi, adevăruri, dreptul la libertatea de a alege, sunt toate sacrificate pe altarul tiraniei fricii.
Cam ăsta este, în primul rând, motivul pentru care am ales să nu mai postez aici, pe fb. Asta însă nu însemnă că nu mai sunt activă. Ba dimpotrivă. Îmi continuu, Creația, aici, sus, pe Colina Lunii, cu totală încredere în Adevăr, în Iubire, în Frumusețe, în Pace, în Vitalitate, în Creativitate, în Bucurie, în Abundență. Iată, atribute ale Divinității pe care le folosesc ca și repere fundamentale în viața mea acum. Chiar dacă nu am mai postat pe fb asta nu înseamnă că nu mai cred în conexiune, în împreună, în integritate. Nici vorbă. Cred însă în întâlniri veritabile, bazate pe sinceritate și pe autenticitate.
Tensiunea este uriașă, peste tot în lume. Nu avem cum s-o negăm. Tensiune și frustrare, pe măsură ce presiunile din partea sistemului devin și mai mari. Cu cât mai mult ignorăm, ne facem că nu vedem adevărul, cu atât mai mare stresul. Nu avem decât să ne privim direct în față fricile și apoi, cu acest curaj care se naște atunci când facem asta, să acționăm în direcția adevărului nostru. Doar așa putem simți schimbările pe care le visăm. Nu putem să ne mai punem contra curgerii Râului Vieții, pretinzând sau tot sperând că lucrurile se vor întoarce la „normalitate”. Avem nevoie să învățăm a curge cu viața deschizându-ne în fața acestei uriașe oportunități, ce Existența ne oferă, de mare schimbare.
Poate că nu este nevoie să facem tot felul de proteste (care, de cele mai multe ori, ies total în defavoarea intenției inițiale), însă, cu siguranță, avem nevoie să ne găsim propriul adevăr, să ne reconectăm cu încrederea în a noastră putere de creatori și să ne înrădăcinăm în pământul nostru – trupul. Când ne ascultăm cu atenție, oferindu-ne un moment de răgaz și de privire lăuntrică, putem auzi cum fiecare celulă din corpul nostru strigă „NU” față de această injectare pe care unii o vor obligatorie. Nu mai este nevoie să plecăm capul, doar pentru că așa am fost învățați, să ne supunem pentru a fi acceptați și respectați. Ne putem accepta și respecta pe noi înșine, recunoscând faptul că integritatea este mai importantă decât orice „bravo” din partea celor care vor să ne injectăm. Căci nu-l putem numi un adevărat va@@in.
Avem, în aceste zile, oportunitatea ( ne-am lăsat semne și în astre!) să revizuim și să reflectăm asupra a ceea ce am crezut a fi adevărat. Să ne revizuim credințele, gândurile, mai ales. Să reflectăm și să revizuim de ce gândim, credem, ceea ce credem. Cu atâta ușurință, de multe ori, fără să ne oprim și să ne întrebăm ce simțim, de fapt. În aceste următoare câteva săptămâni, suntem toți îmbăiați într-o energie care ne invită să reflectăm și să revizuim:
Sunt gândurile noastre? Sunt credințele noastre? Ne mai reprezintă ele, oare, sau nu? Auzim și repetăm pur și simplu mecanic, robotic, sau mai degrabă ascultăm, ne ascultăm, și ne punem întrebări?
În lumea în care trăim nimic nu mai este ceea ce pare să fie. De aceea, un act de putere creativă este să ne redobândim încrederea în adevărul nostru. Făcând asta, catalizăm o reîntoarcere acasă. Adică, o întoarcere la încrederea că trupul nostru are toate resursele pentru a se vindeca. Odată eliberat de frica cu care a fost ținut prizonier. Sau, mai corect ar fi să spunem, cu care noi l-am ținut prizonier. Căci, până la urmă, nimeni nu ne-a forțat să credem nimic.
La noi, aici, sus pe Colina Lunii, la Centrul Călătoria Inimii, a fost o vară plină cu multe retreat-uri magice în care cheia esențială au fost întâlnirile autentice, reale. Întâlniri autentice cu îmbrățișări și lacrimi de recunoștință, cu vindecări și curățări, cu detox și dans și muzică și respirație. Cu prezență și frumusețe și iubire. Cu oglindiri zguduitoare și ecouri eliberatoare. Cu adevăr, magie, conștiență. Cu meta-fizică, misticism, simplitate. Cu psihologie sacră, cu roata medicinei shamanice, cu Anam Cara Retreat Magic de Sânziene, devenit deja o tradiție. Și, mai ales, cu Școala Maestrului Interior – a 7-a ediție. Fără nicio rezervă, pot spune c-a fost o călătorie mistică, această ediție a școlii. Înscrierile la a 8-a ediție au început deja să curgă*. Despre ce ne-a adus nouă, mie și lui Agnis, și celor prezenți la această a 7-a ediție în parcursul numit Școala Maestrului Interior, vom împărtăși foarte curând.
Pentru noi, în această vară, la fiecare retreat, tema „relații autentice”, a fost o temă centrală. Și, mai ales, tema adevărului. Așa că, împreună cu toți cei prezenți, ne-am revizuit relațiile. Adică, mai simplu spus, ne-am uitat, cu sinceritate la relațiile noastre și ne-am dat voie să recunoaștem dacă sunt sau nu în acord cu ceea ce noi visăm să trăim. Cât adevăr există în relațiile ce trăim acum în viețile noastre? Care sunt relațiile care ne susțin evoluția și care sunt cele care ne țin în băltirea vechilor roluri?
Provocări uriașe, chiar și în cele mai solide relații, au făcut să scoată la suprafață adevăruri nerostite în multe din relațiile (de cuplu, mai ales, dar nu numai) celor care au participat la retreat-urile verii.
Nu este deloc adevărat cum că nu se poate. Nu se poate să ne rostim adevărul. Ba se poate. Putem trăi în integritate. Putem să ne rostim cu sinceritate și să ne deschidem să-l ascultăm, pe celălalt, cu sinceritate, fără să ne impunem „adevărul nostru”.
Chiar avem nevoie toți să îndrăznim să fim pe cât se poate de curajoși în afirmațiile noastre născute, însă, din ascultare lăuntrică și nu preluate de undeva din fumul aburitor cu care suntem învăluiți. Doar trăind acest curaj, în a ne rosti cu sinceritate, putem simți că devenim suverani independenți.
Cei care au ceva în comun, întotdeauna, se vor găsi unii pe alții. Oricât de mare se vrea a fi separarea. Noi ne-am găsit, de-a lungul verii, cu foarte mulți oameni care au aceeași cale ca și a noastră. Calea Conștienței bazată pe Adevăr și în Iubire, pe Frumusețe și în Pace, pe Vitalitate și-n Creativitate, pe Bucurie și-n recunoștință pentru Abundența Existenței.
A onora adevărul a fost o cheie esențială de-a lungul acestui an, în tot ceea ce am împărtășit aici sus pe Colina Lunii, la Centrul Călătoria Inimii. Încrederea în Magia Vieții, bazându-ne relațiile semnificative în Adevăr, este ceea ce ne călăuzește pe mai departe toate creațiile. (Meditează!)
Conexiune. Comuniune. Frumusețe. Trib cu aceleași valori, recalibrând, împreună, viitorul.
Cu cine ne-am acordat, cu cine am rezonat, cu adevărat, anul acesta? A fost o întrebare ce s-a născut acum, de curând, înlăuntrul meu. Am stat cu ea, emanând recunoștință pentru fiecare răspuns ce a ieșit din spațiul sacru al inimii mele.
Dacă tot ți-ai oferit acest răgaz să citești ce am simțit să împărtășesc acum cu tine, te invit să-ți oferi un moment de ascultare lăuntrică în care să-ți dai voie să recunoști:
Cu cine te-ai acordat anul acesta? Ce fel de relații ai cultivat? În ce ai avut, sau n-ai avut, încredere? Cine ți-a stat alături și cine a ieșit din viața ta? Ce calități ai descoperit la tine? Ai reușit să-ți rostești adevărul, oricare a fost acesta, cu iubire și fără învinovățire? Ai reușit să păstrezi calmul și grația atunci când aveai opinii diferite?
Poate că am stat, de-a lungul anului, mai mult tăcuți, negându-ne adevărul sau ignorând vocea lăuntrică ce se vrea a se rosti, doar pentru că ne-am spus „E degeaba… ”, „Ce pot să fac eu? Doar nu mă pot lupta cu sistemul”. „Oricum, nimeni nu mă aude pe mine… ..”.
Dacă așa a fost, nu-i nimic. Nicio judecată. Însă, în aceste ultime luni ale anului, putem recunoaște oportunitatea – prezentă acum – de a ne opri puțin și de reflecta, cu adevărat, la toate astea, la cum am putea face altfel. Și, mai ales, la cum am putea FI altfel.
Foarte mulți oameni sunt de-a dreptul obosiți de tot acest fum aburitor suflat asupra noastră. Unii se complac în el sau, din varii motive, au cedat. Ații se luptă însă, pe parcurs, își uită intenția inițială. Dacă le-a fost vreodată clară. Unii acceptă, știind că a accepta nu înseamnă a fi de acord. Și mai sunt oameni care, în urma pierderilor suferite, se simt, pur și simplu, treziți la viață. Își redobândesc încredere în puterea lor de creatori. De la început! Coală albă! Mai sunt și cei pierduți în confuzie și parcă împietriți tot așteptând ca cineva să le dea răspunsul la întrebarea: „încotro acum?”. Iar cei care și-au pierdut ființe dragi, și-acum sunt în durere, au nevoie de susținere. Nicicum de separare. Sunt mulți și cei ce recunosc acest moment, în istoria umanității, ca fiind unul de mare transformare, asumându-și, în mod conștient, contribuția. Oricât de copleșitor pare să fie totul, uneori, în jurul nostru, și oricât de neputincioși am putea părea că suntem, în fața jocului condus de cei ce se cred la putere, nu este adevărat că nu putem face nimic.
Sunt convinsă că toți ne-am pus această întrebare: dar ce-aș putea să fac eu, un biet om, în așa fel încât să aibă efect în nebunia asta de evenimente? Răspunsul rapid: nimic. Însă, când decidem „nimic”, dându-ne la o parte și lăsând marile evenimente să se întâmple, ne alăturăm majorității care doar se supune. A crede că suntem neputincioși, ne dăm puterea unor forțe și unor sisteme din-afara noastră care, apoi, acționează în numele binelui nostru. Ei își pun în acțiune propriile lor credințe care, din păcate, sunt sinistre și distrugătoare. Ceea ce trăim acum este și un apel la ÎMPREUNĂ, nicidecum la separare.
Avem nevoie să redescoperim curajul. Acel curaj simplu cu care, fără-i să-i pese de consecințe, copilul a strigat: „dar regele este dezbrăcat” ! * Când este rostit, adevărul are o vibrație ce demolează citadela falsității și oricărei manipulări. Când cedăm în fața neputinței, îi împuternicim pe cei care distrug. Când alegem indiferența, ne trădăm propria viață, lumea și umanitatea. Și, cu toate astea, nu vreau să spun că „trebuie să acționăm”, să ne luptăm. Căci nu este totul doar despre acțiune. Noua lume în care visăm să trăim, este mai întâi de toate trăită înlăuntrul nostru. Este visată. Nu este doar despre acțiune și luptă acum. Ci despre conștiență, încredere, creație lăuntrică.
Felul în care privim acum, la tot ce se petrece în lume, nu este doar o chestiune privată. Cum văd eu lumea, e treaba mea și-atât. NU! Ce alegem să visăm, cât mai mulți împreună, poate influența ceea ce se petrece acum în lume. Felul în care gândim, modul în care ne exprimăm, cum ne privim unii pe alții, ce creăm înlăuntrul nostru. Totul contează. Când ne predăm în fața neputinței, ne ciocnim cu disperarea și mai adăugăm un strat la ea. Când ne luăm puterea înapoi și alegem să vedem toate posibilitățile pe care le avem pentru a ne vindeca și a ne transforma, creativitatea noastră se trezește la viață și înflorește, devine o adevărată forță activă în procesul de renaștere al lumii. De aceea, în orice colțișor al lumii ne-am afla acum, în loc să credem că suntem neputincioși, fie să ne dăm voie să devenim agenți ai transformării și ai uniunii în această lume spartă în bucăți. În fața noastră se poate deschide un uriaș câmp de energie când intenția ne este direcționată nu către separare ci către transformare. Dacă ne dezbinăm, sistemul a câștigat. Dacă rămânem împreună, Umanitatea noastră înflorește.
Un val copleșitor, pare să se ridice din nou aici în România și să ne facă să credem că … „nu am ce să fac… mai bine mă supun”.
Fie să nu ne lăsăm păcăliți nici de această voce lăuntrică ce ne spune „e degeaba, n-ai cu cine, fă și tu ca toată lumea…” și nici de mesajele de alertă ce zbiară pe telefoanele noastre.
Avem nevoie toți de curaj ca și dedicație pentru Adevăr.
PS1: Dacă te interesează mai multe detalii despre Școala Maestrului Interior – ediția a 8-a, scrie-ne!
PS2:„regele este dezbrăcat” – este din basmul lui Hans Christian Andersen: ,,Hainele cele noi ale regelui’’
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important pas în a crea o Lume Nouă. Autentică. O lume în care să conștiențizăm că noi suntem cei care aparținem Mamei Pământ. Că pământul nu este o sursă inepuizabilă din care doar să luăm și să luăm fără a da înapoi nimic. O Lume Nouă în care să alegem să respectăm și să onorăm Mama Pământ, în recunoștință și iubire.
Cum ar fi dacă ne-am da voie să simțim că suntem, cu toții, copiii Mamei Pământ, conectați între noi prin însăși umanitatea noastră?
A ne simți și celebra umanitatea în această nouă energie este poate, intenția cea mai puternică din care s-a născut
Iar aceste 4 Temeiuri sunt, de fapt, principiile pe care se bazează viziunea despre Creație a culturilor străvechi, ancestrale.
Aproape toate tradițiile shamanice, pentru a fi în armonie și echilibru cu mediul în care trăiesc, dar și cu natura interioară a Ființei, își extrag puterea din cele patru arhetipuri universale: Războinicul, Vindecătorul, Vizionarul și Învățătorul. Și cum fiecare dintre aceste arhetipuri își are rădăcinile mitologice adânc înfipte în istoria umanității, noi, la rândul nostru, ne putem conecta cu înțelepciunea lor. Învățând sa trăim aceste arhetipuri în interiorul nostru, avându-le în armonie, ne vindecăm pe noi și lumea fragmentată în care trăim și să simțim, cu adevărat, noua energie, Noul Pământ căruia îi aparținem. Putem naște, în mod conștient, o Lume Nouă. Trebuie doar să vrem! Eu vreau. Tu?
În toate tradițiile shamanice, sănătatea optimă este considerată a fi expresia armonioasă a acestor patru arhetipuri. Însă, din păcate, foarte puțini oameni sunt aceia care întrupează, în mod armonios, toate aceste patru arhetipuri universale. Împreună însă, în acest Retreat de 5 zile, vom învăța a le aduce întru armonie în interiorul nostru, pentru a le putea manifesta apoi în viața de zi cu zi. Dacă ne dorim cu adevărat să fim sănătoși și în armonie cu noi înșine, cu ceilalți și cu mama Natură, avem nevoie să învățăm cum să gestionăm energiile celor patru arhetipuri prezente în noi toți.
O zi pentru fiecare arhetip, direcție, element al Naturii. În fiecare dintre aceste niveluri, explorăm, prin experiență directă, energia fiecăruia dintre cele 4 arhetipuri.
Fiecare Călătorie include ghidarea către înțelegerea principiului de bază al acelui arhetip, folosind instrumentele transformării corespunzătoare acelui arhetip. Și, de asemenea, identificarea „umbrei” respectivului arhetip, la fel de importantă.
Practica, ce se va desfășura în sânul Naturii, include exerciții de întrupare a principiului de bază al respectivului arhetip.
Această Călătorie Shamanică a Inimii este, de fapt, o incursiune în mai multe culturi și „adevăruri”la care te invit doar dacă…
…alegi să înveți a fi mai prezent și cum să-ți folosești adevărata putere. Atunci, vino să-ți trezești Războinicul din tine!
…alegi să fii atent la tot ce vine din inimă, la tot ce are inimă și tot ce are un sens. Atunci, vino să-ți simți Vindecătorul din tine!
…alegi a spune mereu adevărul fără a învinovăți și fără a judeca. Atunci, vino să-ți urmezi Vizionarul din tine!
…alegi să fii deschis în fața a orice vine spre tine fără a te agăța de rezultat. Atunci, vino să asculți Învățătorul din tine!
Poate ca William Blake a fost inspirat de cele patru arhetipuri când a scris:”I in a fourfold vision see / And a fourfold vision is given me / Fourfold is my supreme delight…”
Te aștept să ne deschidem împreună, pe Colina Lunii, în fața Puterii Personale, a Iubirii, a Creativității și a Înțelepciunii. Acestea toate fiind daruri cu care ne-am născut și care zac adânc adormite în splendoarea Ființei Sferice care suntem. Daruri dornice a fi readuse la viață și manifestate în această Lume Nouă pe care o putem naște doar împreună. Poate părea doar o metaforă, dar nu este deloc așa. Cu adevărat, cred că, împreună, putem naște această Lume Nouă. Darurile noastre, unice fiecăruia, abia așteaptă să fie manifestate pe acest Nou Pământ în care am ales să ne trăim Aventura minunată numită Viață!
ne transformăm în flăcările înțelepte ale Bătrânului Foc Sacru, ne recuperăm vocea Adevărului, ne limpezim Viziunea, ne deschidem Inimile ne recunoaștem, ne reamintim, ne renaștem, ne recuperăm Ritmul unic și învățăm să-l onorăm, ne redobândim adevărată Putere Personală, ne integrăm trecutul – acceptându-l, ne purificăm corpul întorcându-ne în uterul Mamei Pământ
Și, mai presus de orice, ShamaniA este un Retreat în care ne bucurăm împreună de Spiritele bătrânilor Fagi și ale pădurii de Mesteceni. Ne bucurăm de aerul curat și limpede – hrană atât de necesară corpului nostru îmbâcsit de stres și de toxine. O binevenită detoxifiere. Ne bucurăm de liniștea și calmul colinelor rupte din file de basme. Liniște si calm după care agitata noastră minte tânjește atât de mult.
Cu încredere și recunoștință că alegi să-ți oferi în dar acest transformator Retreat –
îți mulțumesc și te invit să-ți ocupi locul tău special în Cercul Sacru pe care-l vom crea, la Lună Plină, pe Colina Lunii.
Cu recunoștință,
AmmaRa
