Adevărul nu poate fi ascuns
Folosit ca și instrument de manipulare, pe de o parte, iar pe de alta ca și formă de a camufla, fumul aburitor al fantomei numită covid a păcălit pe foarte mulți dar nu pe toată lumea. Poate că, mai mult decât oricând, avem nevoie toți de curaj și dedicație pentru Adevăr.
Îmbrățișează fără frică Adevărul! Căci Adevărul poate fi negat, sau ignorat, sau deturnat, dar asta nu-l schimbă cu nimic. Adevărul nu poate fi distrus, iar timpul scoate întotdeauna la suprafață Adevărul, oricât de mult ar fi ascuns, în mod inevitabil.
Jean Francois Detroy: Timpul dezvăluind Adevărul
Noua dogmă, numită @ovid, care nu tolerează nicio întrebare, nicio îndoială, nicio altă părere, și-a împrăștiat teritoriul groazei de-a lungul întregului glob. În același timp, cei care se luptă să păstreze cele mai bazice drepturi umane și să mențină încrederea că viața merită a fi trăită, că ne putem baza unii pe alții, că avem dreptul să facem alegeri personale în ceea ce privește sănătatea noastră, corpul nostru, că putem crea o rețea socială bazată pe conexiune adevărată, sunt din ce în ce mai reduși la tăcere.
O altfel de gândire decât cea care se vehiculează în lumea media, unde propaganda conduce, este considerată a fi o crimă. Dovezi, adevăruri, dreptul la libertatea de a alege, sunt toate sacrificate pe altarul tiraniei fricii.
Cam ăsta este, în primul rând, motivul pentru care am ales să nu mai postez aici, pe fb. Asta însă nu însemnă că nu mai sunt activă. Ba dimpotrivă. Îmi continuu, Creația, aici, sus, pe Colina Lunii, cu totală încredere în Adevăr, în Iubire, în Frumusețe, în Pace, în Vitalitate, în Creativitate, în Bucurie, în Abundență. Iată, atribute ale Divinității pe care le folosesc ca și repere fundamentale în viața mea acum. Chiar dacă nu am mai postat pe fb asta nu înseamnă că nu mai cred în conexiune, în împreună, în integritate. Nici vorbă. Cred însă în întâlniri veritabile, bazate pe sinceritate și pe autenticitate.
Orice falsificare a Adevărului este oportunitatea de a-l căuta și găsi
Tensiunea este uriașă, peste tot în lume. Nu avem cum s-o negăm. Tensiune și frustrare, pe măsură ce presiunile din partea sistemului devin și mai mari. Cu cât mai mult ignorăm, ne facem că nu vedem adevărul, cu atât mai mare stresul. Nu avem decât să ne privim direct în față fricile și apoi, cu acest curaj care se naște atunci când facem asta, să acționăm în direcția adevărului nostru. Doar așa putem simți schimbările pe care le visăm. Nu putem să ne mai punem contra curgerii Râului Vieții, pretinzând sau tot sperând că lucrurile se vor întoarce la „normalitate”. Avem nevoie să învățăm a curge cu viața deschizându-ne în fața acestei uriașe oportunități, ce Existența ne oferă, de mare schimbare.
Poate că nu este nevoie să facem tot felul de proteste (care, de cele mai multe ori, ies total în defavoarea intenției inițiale), însă, cu siguranță, avem nevoie să ne găsim propriul adevăr, să ne reconectăm cu încrederea în a noastră putere de creatori și să ne înrădăcinăm în pământul nostru – trupul. Când ne ascultăm cu atenție, oferindu-ne un moment de răgaz și de privire lăuntrică, putem auzi cum fiecare celulă din corpul nostru strigă „NU” față de această injectare pe care unii o vor obligatorie. Nu mai este nevoie să plecăm capul, doar pentru că așa am fost învățați, să ne supunem pentru a fi acceptați și respectați. Ne putem accepta și respecta pe noi înșine, recunoscând faptul că integritatea este mai importantă decât orice „bravo” din partea celor care vor să ne injectăm. Căci nu-l putem numi un adevărat va@@in.
Pune-ți întrebări! Și ai încredere în ceea ce simți!
Avem, în aceste zile, oportunitatea ( ne-am lăsat semne și în astre!) să revizuim și să reflectăm asupra a ceea ce am crezut a fi adevărat. Să ne revizuim credințele, gândurile, mai ales. Să reflectăm și să revizuim de ce gândim, credem, ceea ce credem. Cu atâta ușurință, de multe ori, fără să ne oprim și să ne întrebăm ce simțim, de fapt. În aceste următoare câteva săptămâni, suntem toți îmbăiați într-o energie care ne invită să reflectăm și să revizuim:
Sunt gândurile noastre? Sunt credințele noastre? Ne mai reprezintă ele, oare, sau nu? Auzim și repetăm pur și simplu mecanic, robotic, sau mai degrabă ascultăm, ne ascultăm, și ne punem întrebări?
În lumea în care trăim nimic nu mai este ceea ce pare să fie. De aceea, un act de putere creativă este să ne redobândim încrederea în adevărul nostru. Făcând asta, catalizăm o reîntoarcere acasă. Adică, o întoarcere la încrederea că trupul nostru are toate resursele pentru a se vindeca. Odată eliberat de frica cu care a fost ținut prizonier. Sau, mai corect ar fi să spunem, cu care noi l-am ținut prizonier. Căci, până la urmă, nimeni nu ne-a forțat să credem nimic.
La noi, aici, sus pe Colina Lunii, la Centrul Călătoria Inimii, a fost o vară plină cu multe retreat-uri magice în care cheia esențială au fost întâlnirile autentice, reale. Întâlniri autentice cu îmbrățișări și lacrimi de recunoștință, cu vindecări și curățări, cu detox și dans și muzică și respirație. Cu prezență și frumusețe și iubire. Cu oglindiri zguduitoare și ecouri eliberatoare. Cu adevăr, magie, conștiență. Cu meta-fizică, misticism, simplitate. Cu psihologie sacră, cu roata medicinei shamanice, cu Anam Cara Retreat Magic de Sânziene, devenit deja o tradiție. Și, mai ales, cu Școala Maestrului Interior – a 7-a ediție. Fără nicio rezervă, pot spune c-a fost o călătorie mistică, această ediție a școlii. Înscrierile la a 8-a ediție au început deja să curgă*. Despre ce ne-a adus nouă, mie și lui Agnis, și celor prezenți la această a 7-a ediție în parcursul numit Școala Maestrului Interior, vom împărtăși foarte curând.
Pentru noi, în această vară, la fiecare retreat, tema „relații autentice”, a fost o temă centrală. Și, mai ales, tema adevărului. Așa că, împreună cu toți cei prezenți, ne-am revizuit relațiile. Adică, mai simplu spus, ne-am uitat, cu sinceritate la relațiile noastre și ne-am dat voie să recunoaștem dacă sunt sau nu în acord cu ceea ce noi visăm să trăim. Cât adevăr există în relațiile ce trăim acum în viețile noastre? Care sunt relațiile care ne susțin evoluția și care sunt cele care ne țin în băltirea vechilor roluri?
Provocări uriașe, chiar și în cele mai solide relații, au făcut să scoată la suprafață adevăruri nerostite în multe din relațiile (de cuplu, mai ales, dar nu numai) celor care au participat la retreat-urile verii.
Curajul de a valida propriul adevăr
Nu este deloc adevărat cum că nu se poate. Nu se poate să ne rostim adevărul. Ba se poate. Putem trăi în integritate. Putem să ne rostim cu sinceritate și să ne deschidem să-l ascultăm, pe celălalt, cu sinceritate, fără să ne impunem „adevărul nostru”.
Chiar avem nevoie toți să îndrăznim să fim pe cât se poate de curajoși în afirmațiile noastre născute, însă, din ascultare lăuntrică și nu preluate de undeva din fumul aburitor cu care suntem învăluiți. Doar trăind acest curaj, în a ne rosti cu sinceritate, putem simți că devenim suverani independenți.
Cei care au ceva în comun, întotdeauna, se vor găsi unii pe alții. Oricât de mare se vrea a fi separarea. Noi ne-am găsit, de-a lungul verii, cu foarte mulți oameni care au aceeași cale ca și a noastră. Calea Conștienței bazată pe Adevăr și în Iubire, pe Frumusețe și în Pace, pe Vitalitate și-n Creativitate, pe Bucurie și-n recunoștință pentru Abundența Existenței.
A onora adevărul a fost o cheie esențială de-a lungul acestui an, în tot ceea ce am împărtășit aici sus pe Colina Lunii, la Centrul Călătoria Inimii. Încrederea în Magia Vieții, bazându-ne relațiile semnificative în Adevăr, este ceea ce ne călăuzește pe mai departe toate creațiile. (Meditează!)
Conexiune. Comuniune. Frumusețe. Trib cu aceleași valori, recalibrând, împreună, viitorul.
Cu cine ne-am acordat, cu cine am rezonat, cu adevărat, anul acesta? A fost o întrebare ce s-a născut acum, de curând, înlăuntrul meu. Am stat cu ea, emanând recunoștință pentru fiecare răspuns ce a ieșit din spațiul sacru al inimii mele.
Dacă tot ți-ai oferit acest răgaz să citești ce am simțit să împărtășesc acum cu tine, te invit să-ți oferi un moment de ascultare lăuntrică în care să-ți dai voie să recunoști:
Cu cine te-ai acordat anul acesta? Ce fel de relații ai cultivat? În ce ai avut, sau n-ai avut, încredere? Cine ți-a stat alături și cine a ieșit din viața ta? Ce calități ai descoperit la tine? Ai reușit să-ți rostești adevărul, oricare a fost acesta, cu iubire și fără învinovățire? Ai reușit să păstrezi calmul și grația atunci când aveai opinii diferite?
Poate că am stat, de-a lungul anului, mai mult tăcuți, negându-ne adevărul sau ignorând vocea lăuntrică ce se vrea a se rosti, doar pentru că ne-am spus „E degeaba… ”, „Ce pot să fac eu? Doar nu mă pot lupta cu sistemul”. „Oricum, nimeni nu mă aude pe mine… ..”.
Dacă așa a fost, nu-i nimic. Nicio judecată. Însă, în aceste ultime luni ale anului, putem recunoaște oportunitatea – prezentă acum – de a ne opri puțin și de reflecta, cu adevărat, la toate astea, la cum am putea face altfel. Și, mai ales, la cum am putea FI altfel.
Confuzia se naște atunci când nu avem încredere în ceea ce simțim
Foarte mulți oameni sunt de-a dreptul obosiți de tot acest fum aburitor suflat asupra noastră. Unii se complac în el sau, din varii motive, au cedat. Ații se luptă însă, pe parcurs, își uită intenția inițială. Dacă le-a fost vreodată clară. Unii acceptă, știind că a accepta nu înseamnă a fi de acord. Și mai sunt oameni care, în urma pierderilor suferite, se simt, pur și simplu, treziți la viață. Își redobândesc încredere în puterea lor de creatori. De la început! Coală albă! Mai sunt și cei pierduți în confuzie și parcă împietriți tot așteptând ca cineva să le dea răspunsul la întrebarea: „încotro acum?”. Iar cei care și-au pierdut ființe dragi, și-acum sunt în durere, au nevoie de susținere. Nicicum de separare. Sunt mulți și cei ce recunosc acest moment, în istoria umanității, ca fiind unul de mare transformare, asumându-și, în mod conștient, contribuția. Oricât de copleșitor pare să fie totul, uneori, în jurul nostru, și oricât de neputincioși am putea părea că suntem, în fața jocului condus de cei ce se cred la putere, nu este adevărat că nu putem face nimic.
Sunt convinsă că toți ne-am pus această întrebare: dar ce-aș putea să fac eu, un biet om, în așa fel încât să aibă efect în nebunia asta de evenimente? Răspunsul rapid: nimic. Însă, când decidem „nimic”, dându-ne la o parte și lăsând marile evenimente să se întâmple, ne alăturăm majorității care doar se supune. A crede că suntem neputincioși, ne dăm puterea unor forțe și unor sisteme din-afara noastră care, apoi, acționează în numele binelui nostru. Ei își pun în acțiune propriile lor credințe care, din păcate, sunt sinistre și distrugătoare. Ceea ce trăim acum este și un apel la ÎMPREUNĂ, nicidecum la separare.
Avem nevoie să redescoperim curajul. Acel curaj simplu cu care, fără-i să-i pese de consecințe, copilul a strigat: „dar regele este dezbrăcat” ! * Când este rostit, adevărul are o vibrație ce demolează citadela falsității și oricărei manipulări. Când cedăm în fața neputinței, îi împuternicim pe cei care distrug. Când alegem indiferența, ne trădăm propria viață, lumea și umanitatea. Și, cu toate astea, nu vreau să spun că „trebuie să acționăm”, să ne luptăm. Căci nu este totul doar despre acțiune. Noua lume în care visăm să trăim, este mai întâi de toate trăită înlăuntrul nostru. Este visată. Nu este doar despre acțiune și luptă acum. Ci despre conștiență, încredere, creație lăuntrică.
Nu există libertate fără Adevăr. Dacă nu este Adevăr, atunci nu este libertate
Felul în care privim acum, la tot ce se petrece în lume, nu este doar o chestiune privată. Cum văd eu lumea, e treaba mea și-atât. NU! Ce alegem să visăm, cât mai mulți împreună, poate influența ceea ce se petrece acum în lume. Felul în care gândim, modul în care ne exprimăm, cum ne privim unii pe alții, ce creăm înlăuntrul nostru. Totul contează. Când ne predăm în fața neputinței, ne ciocnim cu disperarea și mai adăugăm un strat la ea. Când ne luăm puterea înapoi și alegem să vedem toate posibilitățile pe care le avem pentru a ne vindeca și a ne transforma, creativitatea noastră se trezește la viață și înflorește, devine o adevărată forță activă în procesul de renaștere al lumii. De aceea, în orice colțișor al lumii ne-am afla acum, în loc să credem că suntem neputincioși, fie să ne dăm voie să devenim agenți ai transformării și ai uniunii în această lume spartă în bucăți. În fața noastră se poate deschide un uriaș câmp de energie când intenția ne este direcționată nu către separare ci către transformare. Dacă ne dezbinăm, sistemul a câștigat. Dacă rămânem împreună, Umanitatea noastră înflorește.
Un val copleșitor, pare să se ridice din nou aici în România și să ne facă să credem că … „nu am ce să fac… mai bine mă supun”.
Fie să nu ne lăsăm păcăliți nici de această voce lăuntrică ce ne spune „e degeaba, n-ai cu cine, fă și tu ca toată lumea…” și nici de mesajele de alertă ce zbiară pe telefoanele noastre.
Avem nevoie toți de curaj ca și dedicație pentru Adevăr.
AmmaRa
PS1: Dacă te interesează mai multe detalii despre Școala Maestrului Interior – ediția a 8-a, scrie-ne!
PS2:„regele este dezbrăcat” – este din basmul lui Hans Christian Andersen: ,,Hainele cele noi ale regelui’’
Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.