Privește înainte. Cu AmmaRa
Adevărul ne face liberi. Cu condiția să-l recunoaștem
Ne-am tot spus că suntem capabili să ne creăm o nouă poveste sau, mai degrabă, o nouă identitate. Ne-am și pus pe treabă, cu încredere că putem și iat-o acum provocată. Identitatea nouă, ce ne-am pus la distilat, ne este provocată la maxim în această perioadă.
Suntem, de fapt, provocați să ne uităm cu mai multă sinceritate la noi înșine și să vedem din ce suntem, cu adevărat, făcuți. Suntem provocați să fim cât se poate de sinceri și să recunoaștem dacă ne-am păstrat vii angajamentele pe care ni le-am făcut nouă înșine, în legătură cu această nouă identitate și nouă poveste ce ne creăm acum în viața noastră, sau am alunecat în vechile tipare. Suntem provocați să fim sinceri și să privim în jurul nostru, recunoscând, fără judecată, cine sunt cei care ne susțin procesul de transformare și cine nu. Suntem provocați să recunoaștem dacă suntem sau nu pe drumul cel bun. În adâncul nostru, întotdeauna știm adevărul.
Transformarea de sine este Calea Vieții. A rezista este durere
Care este Calea ce-am ales? Suntem, sau nu, pe ea? Cel mai probabil, în această lună vom trece printr-un proces anevoios, chinuitor chiar, de a renunța la vechile credințe, de a ne asculta – cu adevărat – durerea, de a renunța la confort și la iluzii, la identități vechi și la atașamente. Că ne place sau nu, noi toți dăm drumul la ceva vechi acum. Eliberăm la niveluri foarte profunde. Pare că luna aceasta, cu tot ce se petrece în lume dar și cu conjuncturile astrale, este momentul în care noua poveste, noua identitate (distilată, coagulată de procesul alchimic prin care toți am trecut, mai conștient sau nu) trece de la idee la realitate. Vom trăi din plin, fiecare în felul său, ce înseamnă să ne manifestăm noua identitate. Adică, vom experimenta cu ce vine la pachet această nouă identitate. Această nouă poveste ce criza ne obligă să ne creăm. La ce avem nevoie să renunțăm? De ce anume sau cine a venit momentul să ne separăm? Ce trebuie lăsat în dizolvare? Iată doar câteva întrebări cu care merită să ne așezăm în ascultare.
Doar frica limitează Creația
De fapt, provocarea prin care ne trecem cu această nouă poveste este chiar canalul nașterii ei. Ne naștem o nouă identitate. Da, este întunecos, presează rău, ne sperie al naibii, dar nu mai este cale de întors, odată ce-am intrat pe canalul nașterii. Așa și cu procesul reinventării noii noastre identități. Oricât de necunoscut pare să ne fie tărâmul pe care ne naștem noua identitate, este unul creativ și plin de potențiale. Dacă alegem să-l vedem așa. Smulgându-ne din frică și negativitate, din judecată și dezamăgire, din supunere și izolare, începem să simțim energia creatoare, inspirația și elanul cu care ne putem reinventa.
Iar frica este… trecutul
În foarte multe feluri, această lună este una pivot cu un focus uriaș pe procesul nostru de transformare. Oricum am da-o, nu putem fenta schimbarea. Transformarea. Și, de fapt, de ce am face asta? Doar trăim o mare criză. Iar o criză este, întotdeauna, o mare oportunitate. Însă transformarea, noua poveste (adică, noua viață ce ne creăm), noua identitate, are nevoie de disciplină, de încredere în a lăsa vechiul (tipare de gândire și de comportament, credințe limitative, obiceiuri sau relații toxice, dependențe…) și a se reinventa.
În această perioadă, cel mai înțelept ar fi să stăm departe de orice poate fi exces și să ne creăm timp și spațiu pentru ceva nou. Dacă alegem să privim viața într-un mod creativ, am putea vedea câtă schimbare suntem capabili să îmbrățișăm.
Nu la toată lumea va fi vorba de o schimbare a orașului, a țării, a job-ului sau a relației. Mulți oameni se vor reinventa pe dinăuntru. Își vor renaște lumea interioară permițând esenței autentice să iasă la suprafață, schimbându-și felul în care se raportează la existență.
Orice criză este expresia oportunității de a schimba ceva înlăuntru
La nivel individual dar și colectiv creăm crize, precum cea prin care trecem acum, pentru a ne împinge propriile limitele, în care ne-am încorsetat, să stimuleze schimbarea. Însă, aceste momente de criză pot fi foarte stresante cauzând îngrijorare și anxietate despre viitor.
Fie să ne aducem mereu aminte să privim o criză precum o oportunitate pentru a îmbunătăți sau pentru a schimba radical ceva în viața noastră. Fricțiunile dintr-o criză produc energie și putere creatoare pe care le putem direcționa în a ne reinventa. La capătul crizei este, întotdeauna, eliberare și inspirație. O inspirație din care creăm noul. Condiția este să avem încredere în a noastră putere de creatori și să nu ne supunem jocului manipulator ce continuă peste tot în lume.
Contează enorm să ne oprim și să privim înlăuntrul nostru, să ne întrebăm „cât adevăr este în viața mea acum?” , și să luăm o decizie în legătură cu noua noastră identitate, noua poveste.
Cărarea se naște sub picioarele tale pe măsură ce pășești
Odată ce o decizie este luată și apoi este urmată de angajament și determinare, de disciplină și de practică, și mai ales de încredere, apare și energia de care avem nevoie pentru a o manifesta. Atunci când ne agățăm de vechile tipare, rămânând în stagnare, în băltire, în călduț, este nevoie de un efort din partea noastră, unul conștient, pentru a ne elibera de agățarea de vechi forme de gândire, de rostire sau non-rostire, vechi tipare de comportament. Cel mai mare disconfort pe care-l simțim este acela dinainte de a lua o decizie. Odată luată decizia, totul se așază, se configurează împrejurul nostru pentru a ne servi. Chiar dacă nu vedem și nu simțim asta imediat. Un mare disconfort simțim înainte să decidem ce vrem pentru corpul nostru, de exemplu, ce vrem pentru viața noastră.
Plec capul, mă supun, fac precum mi se cere, chiar dacă în corpul meu simt altceva? Sau, decid pentru mine, având încredere în înțelepciunea corpului de a se vindeca?
Singura libertate posibilă este asumarea responsabilității pentru noi înșine
Aici avem de clarificat calea noii povești a vieții noastre. Asumându-ne puterea de creatori, ne putem reinventa. Sau, hrănind frica și inconștiența, putem alege vechile șleauri. Ne putem păstra în vechea poveste, punând-o undeva, pe un raft, să mai colecteze ceva praf. Sau o putem injecta cu niște mutații genetice, sperând că vom deveni invincibili și prefăcându-ne că nu vedem cum jucăm jocul manipulator. Orice alegere este sacră. Fie s-o facem asumându-ne responsabilitatea.
E nevoie de curaj, de mult curaj, pentru a naviga în această lună cu ochii deschiși, privind în față adevărul și toate alegerile ce-am făcut în legătură cu noua identitate, noua poveste de viața pe care o creăm acum.
Fii tu însuți. Înfruntă presiunea prin transparență
Dacă ai tendința de a te da la o parte când vine vorba de tensiuni și confruntări, poate că acum, când integritatea îți este pusă la încercare, a venit momentul să iei o poziție. Cu siguranță vor fi oameni care vor acționa eronat, agresiv, proiectându-și fricile în exterior, pe alții, și poziționându-se în jurul vechilor credințe la care le este atât de frică să renunțe. Cei care reacționează pe baza fricii au nevoie de multă compasiune din partea noastră a celor care, cât de cât, ne putem păstra centrul și încrederea în puterea noastră de creatori. Fie să nu luăm niciodată proiecțiile la modul personal și fie să ne focusăm doar pe ce avem noi, fiecare, de lăsat, de curățat, și de reinventat fără a ne compara cu ceilalți și fără a ne proiecta, la rândul nostru, propriul disconfort asupra celorlalți.
Avem toți o uriașă oportunitate în această lună să vindecăm și discordia profundă între masculin și feminin dar, din păcate, nu înainte ca discordia să escaladeze în indignare, sentimente de nedreptate și să declanșeze foarte multe reacții emoționale.
Amintește-ți că toate acestea duc la o revoluție care, în cele din urmă, se va termina bine. Poate nu în forma în care-ți imaginezi tu „binele” însă, dacă recunoști că sunt întotdeauna aspecte subtile, profunde, care țin de mister și de Divinitate, poți simți acest BINE.
Cât Adevăr este în viața mea, acum?
Multe dintre reacțiile celor din jurul nostru sunt bazate pe frică, multă frică. O compasiune neutră, din partea cât mai multora dintre noi, pentru experiența creată colectiv și în care ne aflăm cu toții, ar putea ajuta la diminuarea valului de frică.
Cel mai bun mod de a naviga în acest sens este să fim conștienți de ceea ce musai a venit momentul să se schimbe în colectiv (în finanțe, economie, sănătate, politică, industrie…) și să continuăm să privim, cu sinceritate, înlăuntrul nostru. Acolo, în interior, fiecare este stăpânul lumii sale. În următoarele săptămâni, de mari turbulențe, ajută foarte mult să ne asumăm curajul de a privi înăuntru pentru a vedea cum putem lucra cu propriul echilibru între masculin și feminin. Dacă ne dezbinăm, ne separăm, între noi, în cele mai apropiate relații, de iubire, de prietenie, cum să pretindem că la nivel colectiv putem fi uniți? Nu putem naviga, pe oceanul coștienței, dacă nu ne onorăm adevărul. Cât adevăr este în viața mea acum?
Puterea personală se naște întotdeauna în interior
Suntem în această criză toți, împreună. Energia tensionată pe care o vom simți în această primă parte a lunii poate fi folosită pentru a iniția îmbunătățiri în diferite aspecte ale vieții noastre (sănătate, relații, creații, prietenii…), prin curajul de a lăsa, de a repara – acolo unde-i cazul -, de a schimba radical dacă este nevoie.
Fie să ne aducem aminte să rămânem centrați, practicând bunătatea și compasiunea, încredere și deschiderea, orice ar veni din exterior. Asta nu înseamnă să fim de acord sau să plecăm capul! Multe pot veni, și vor tot veni, din exterior. Însă …
cum aleg să privesc, este puterea mea. Nimeni nu mi-o poate lua. Cum aleg să gândesc, este puterea mea. Nimeni nu mi-o poate lua. Cum aleg să mă poziționez, este puterea mea. Nimeni nu mi-o poate lua. Cum aleg să alchimizez, tot ce vine către mine, este puterea mea. Nimeni nu mi-o poate lua. Cum aleg să creez înlăuntrul meu, este puterea mea. Nimeni nu mi-o poate lua.
Doar așa putem naviga prin provocările uriașe într-un mod pozitiv și productiv. Oricât de provocată ne este acum noua poveste, noua identitate, pe care le-am pus la distilat și coagulat, ne putem opri să privim, cu sinceritate, înlăuntrul nostru. Ne putem pune întrebarea „cât adevăr trăiesc acum în viața mea?” .
Loialitate, față de noi înșine
Toată nebunia ce trăim acum, peste tot în lume, nu o putem dizolva luptându-ne, în exterior, cu ea. Dacă am ales, cât de cât, calea conștienței, atunci ne dăm seama că suntem, de fapt, provocați să ne uităm cu foarte multă sinceritate la noi înșine și să vedem și să recunoaștem din ce suntem, cu adevărat, făcuți. Suntem provocați să fim în adevăr și în curajul de a recunoaște dacă ne-am păstrat vii angajamentele pe care ni le-am făcut nouă înșine sau am alunecat în vechile tipare. Într-un fel sau altul, fiecare ne-am făcut noi angajamente ce țin de o nouă identitate, o nouă poveste de viață. Le-am respectat? Le respectăm, aceste angajamente? Sau vechile tipare de gândire, de rostire sau non-rostire, de comportament, vechile credințe limitative, frica, toate astea sunt mai puternice decât angajamentul făcut?
Fără judecată, doar să recunoaștem care este adevărul acum în viața noastră. Și să avem curajul să luăm o nouă decizie. Odată luată decizia, oricât de mare pare să fie provocarea, Existența se configurează în jurul nostru pentru a servi binelui nostru suprem.
Privește înainte, cu AmmaRa
Octombrie. La nivel personal
Presiune
Este o lună în care creștem uriaș, la nivel personal, dacă avem grijă de nevoile noastre, dacă rămânem în deschidere și cu o atitudine pozitivă, în încredere și-n adevăr. Este foarte ușor să alunecăm pe vechile șleauri, împinși de știrile ce se mediază pe toate canalele, de presiunile din ce în ce mai greu de suportat, în legătură cu așa zisul va@@iiin, sau de reacțiile celorlalți și de climatul plin de judecată, de frică și de discordie.
Fie să rămânem cu focusul pe propriile intenții, pe adevărul personal, păstrând conștiența că facem parte dintr-o țesătură colectivă care trece printr-o tranziție deloc confortabilă.
Expansiune
Este o lună numai bună să ne re-examinăm angajamentele, pe măsură ce recunoaștem că avem multe opțiuni pentru a ne urma procesul de creștere, de transformare, de evoluție. Nu este deloc adevărat că nu avem încotro. Prinși în frică și-n anxietate, în închidere și-n suspiciune, nu ne-am dat voie să vedem că avem mai multe opțiuni la dispoziție decât ne-am putut imagina. Există direcții noi, schimbări noi. Poveste nouă. Identitate nouă. Doar să avem grijă să fim atenți dacă direcția pe care o luăm ne aparține, este în acord cu nevoile noastre și deciziile noastre, sau aparține altcuiva. Cuiva care doar pretinde că ne vrea binele.
Lasă!
Fie să ne amintim, din ce în ce mai repede și mai des, că avem nevoie să expirăm, mai întâi, să eliberăm, să lăsăm, să facem spațiu… ca apoi să putem naște ceva nou.
Expir amplu, pentru a elibera, ascult, privesc, simt și-apoi inspir profund, pentru a putea crea ceva nou, cu o nouă decizie, cea în acord cu ceea ce sunt acum, o decizie în acord cu adevărul meu, nu cu ce vor alții pentru mine. Expir, eliberând frica, inspir, conectându-mă cu încrederea în puterea mea de creator.
Distilează
Ne mai ajută și să ne reamintim unde ne aflăm în propriul ciclu al vieții pentru a putea integra, cu mai mare ușurință, ceea ce se schimbă, nu doar înlăuntrul nostru ci și în lume, sau pentru a integra mai ușor ceea are nevoie de schimbare. Există momente, precum acesta din aceste zile, când este mai important să fim „pro-activi” prin a lăsa, a face curat, a elibera vechiul, reinventându-ne propria poveste de viață. Și, continuând a distila și coagula noua identitate. Poate că acum suntem precum șerpii care-și leapădă pielea. Ei devin mai ursuzi, și au nevoie să fie lăsați singuri, să-și urmeze propria lor rutină.
Introspecție
Fie să ne oferim momente de solitudine, de introspecție, de ascultare lăuntrică, fără să ne mai expunem la tot felul de opinii, păreri, „adevăruri”, presiuni, rămânând însă ancorați, centrați, și cu o atitudine deschisă. Și oferindu-ne acest răgaz, această reîntoarcere înlăuntru, ne ajută să schimbăm și rutina predictibilă sau prea multa facere în care alunecaserăm. Pași mărunți, ce merită a fi recunoscuți și onorați. Orice mică izbândă, reușită (că-i în modul de comunicare, în atitudine, în gândire…), merită a fi recunoscută și nicidecum ignorată. Enormitatea a tot ceea ce se petrece în lume, la nivel global, poate fi descurajantă și ne poate arunca într-o stare de disperare. Ne dă sentimentul că regresăm, în loc să evoluăm. Și nu este deloc așa. Doar lepădăm o piele veche.
Focus, disciplină, recunoștință
Focus. Disciplină. Apreciere pentru micile realizări. Profundă recunoștință pentru tot ceea ce avem și suntem. Toate acestea sunt un veritabil antidot împotriva potențialei spirale în negativitate.
Râsul și rahatul
Fie să nu luăm nimic personal și să ne rostim adevărul despre propriul proces, asumându-ne responsabilitatea pentru propria creștere și evoluție. Și fie să ne mai folosim și de ceva simț al umorului în fața spectacolului de rahat ce se desfășoară în jurul nostru. Este, fără doar și poate, și propriul nostru rahat.
Octombrie. La nivel de relații
Rămâi deschis(ă)
În această lună, relațiile își au vârfuri și coborâșuri ce pot fi extreme. Ba pe cele mai înalte culmi, ba în cele mai întunecate adâncimi. Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să le oferim celorlalți spațiul lor și, în același timp, să ne asigurăm că ne luăm spațiul propriu de care fiecare avem nevoie. Asta nu înseamnă separare, izolare.
Rămân cu o atitudine lăuntrică deschisă, chiar dacă-mi ofer timp și spațiu pentru mine.
Mai ales în primele 3 săptămâni ale acestei luni, fie să ne abținem de la a lua orice decizie permanentă, ireversibilă, în legătură cu relațiile noastre, cu excepția cazului în care decizia ne este deja foarte clară și vine dintr-un spațiu al adevărului și nu din reacție. Pe de altă parte, pe măsură ce eliberăm relații sau dinamici de relații care nu ne mai servesc, creăm spațiu, creăm un nou container pentru noile relații care ne pot servi mai bine procesul de creștere, de transformare, de evoluție.
Fie să avem curajul să ne deschidem către noi relații și să primim în viețile noastre oameni care vin în viața noastră odată ce ne îndepărtăm de tiparele care trebuie eliberate.
Noi ”întâmplăm” realitatea
Oamenii au nevoie de multă compasiune, în această lună. Inclusiv noi care credem că suntem, cât de cât, mai conștienți. Compasiune pentru noi toți. Toți am alunecat în judecată, în disperare, în a fi prea duri cu noi înșine, în prea multă facere, sau prea mare închidere. Toți am crezut că este nedrept ceea ce ni se întâmplă, uitând că, într-un fel, fiecare a creat propria realitate a vieții ce trăim acum.
Care este acum relația cu mine însămi, cu mine însumi? Ce îmi spun? Ce gândesc? Care-i credința mea acum?
Solitudine revelatoare
Fie să avem curajul să facem un pas înapoi și să privim, cu ochiul bun și blând al inimii, cu compasiune și o privire neutră, la tot ce se petrece în lume. Oferindu-ne însă un moment de solitudine, de introspecție sinceră. Solitudine nu înseamnă să fugim de ce se petrece, nu, ci înseamnă să ne oferim mai multă susținere și înțelegere pentru a lua deciziile cele mai potrivite pentru noi acum. Și cu mai multă compasiune.
Octombrie. La nivel de sănătate și de corp fizic
Ecologia corpului, a inimii, a minții
Grija față de sine, îngrijirea corpului, ar trebui să fie în topul listei noastre cu „lucruri de făcut”. Pe măsură ce problemele fizice apar, pentru a reflecta schimbarea interioară, crește însă și nevoia de grijă față de noi înșine. Dar cum ar fi să nu așteptăm să apară problemele fizice ca noi să începem să ne îngrijim? Această grijă ar trebui să includă: dieta, exercițiile fizice, practica spirituală, ieșirea din rutina predictibilă și din obiceiurile toxice, momente de odihnă, de ascultare lăuntrică, și curajul de a elimina cât mai multe din cele ce ne stresează și ne poluează (timp prețios petrecut pe canalele media, la știri…). Emoțiile pot fi foarte mari, în această perioadă.
Fie să ne aducem aminte că suntem precum un șarpe ce-și schimbă pielea. Noua piele încă nu a apărut. Să nu ne judecăm dacă ne luăm mai mult timp de odihnă și de ascultare lăuntrică, chiar dacă această alegere poate dezamăgi pe altcineva care se așteaptă ca noi să tot facem și să fim mereu disponibili. A ne lua timp pentru noi, nu înseamnă a ne separa.
Regenerare prin credință
Ficatul procesează și menține furia și iritarea, nemulțumirea și dezamăgirea. Îngrijirea ficatului poate fi utilă în această lună, deoarece procesăm furia colectivă acumulată în jurul nedreptății, ne îmbibăm în mult prea învechitul dezechilibru între masculin și feminin și ani (poate chiar vieți la rând) de represiune. Avem toți, înlăuntrul nostru, capacitatea de regenerare și resursele necesare pentru vindecare. Contează enorm credința noastră.
În ce și cine aleg să cred? Într-o sursă exterioară, o aparentă „autoritate”, sau în înțelepciunea trupului meu?
Responsabilitate
În loc să tot proiectăm în afara noastră, cum că alții ne pot vindeca și salva, poate c-a venit momentul să ne asumăm responsabilitatea asupra propriei noastre vindecări. Căci, de fapt, nimeni nu o va face pentru noi.
E vorba de corpul meu, cel fizic, cel emoțional, cel mental, cel spiritual. Dacă nu mă opresc puțin, să-mi pun întrebări, să mă ascult, să mă simt, să-mi recunosc nevoile și să-mi onorez vibrația adevărului, cine o va face pentru mine?
Octombrie. La nivel de creație, de proiecte, de parteneriate
Acționează înăuntru, nu în afară
În această lună nu pare să avem o energie prea armonioasă în ceea ce privește business-ul sau proiectele în care suntem implicați. Și nici armonie în direcția parteneriatelor sau a unor colaborări, dacă cei cu care colaborăm sunt deja robotizați. Este o direcție a vieții noastre încărcată cu incertitudine și supusă, din cauza contextului global, la multă învinovățire, judecată, neîncredere și confuzie. Cel mai înțelept ar fi să așteptăm și doar să privim, să observăm neutru tot ce se așază armonios, pe calea ce-am ales, și tot ceea ce, pur și simplu, nu merge. Nu pare să fie un moment potrivit pentru a lua acum decizii majore în legătură cu proiecte, mari sau mici.
Ia decizii cu Inima. Criteriul: ce simți?
Următoarele săptămâni sunt pline de incertitudini și confuzie, pentru noi toți. Se va limpezi însă, sunt convinsă de asta, începând cu luna următoare. Da, înțelept ar fi să nu luăm acum decizii majore, în legătură cu proiecte mari (sau mici), cu parteneriate, dar este un moment potrivit pentru a elibera, a da drumul la ceea ce am tot amânat de multă vreme. Proiecte. Relații. Parteneriate. Doar să fim atenți ca decizia să fie luată din inimă și nu ca o reacție.
O decizie luată după o profundă introspecție și ascultare lăuntrică, ca fiind o recunoaștere a adevărului interior, ca fiind ceva cu care rezonez profund, și nu ca o reacție negativă împotriva a ceva ce nu îmi place sau ca o supunere la ceva ce face toată lumea.
Creează spațiu
Orice spațiu pe care-l creem, în aceste următoare săptămâni, curățenie, eliberare, rostire, separare, clarificare, creează loc pentru ceva nou. Ce simțim, ce observăm că se petrece înlăuntrul nostru, atunci când facem curat, când dăm delete la foldere vechi, când curățăm beciul, pivnița, debaraua, sertarele? Când dăm drumul la tot ce ne ține în veche energie, ce se întâmplă înlăuntrul nostru? Încă nu știm ce și cum va fi, dar simțim eliberarea, curățenia, lejeritatea, ușurătatea.
Octombrie. La nivel de mediu înconjurător
Realitatea este sincronică cu lumea interioară
Pe măsură ce mediul fizic înconjurător continuă să ne surprindă cu schimbările radicale, cu tipare neprevăzute, fie să avem curajul a ne opri puțin și a reflecta asupra propriului mediu lăuntric care este în proces de mare schimbare. Să ne gândim la atitudinile noastre, la credințele noastre, ca fiind mediul nostru înconjurător lăuntric. Atunci când se petrece un cutremur, undeva pe planeta noastră, rezonăm cu acesta onorând mișcările lăuntrice care se petrec în noi. Atunci când se petrece o inundație sau o furtună, ne putem privi eliberările emoționale. Când un vulcan erupe, putem să-i folosim influența precum o explozie profundă a creativității. Aspectul distrugător al tuturor acestor fenomene îl putem vedea precum un agent al schimbării care destructurează propriul nostru mediu, și tipare învechite, calcificate, rigidizate, înghețate.
Totul este despre noi înșine
Fie să găsim înlăuntrul nostru puterea de a emana compasiune, față de noi, mai întâi de toate, să fim flexibili cu orice plan ne-am fi făcut, să vedem provocările ca pe uriașe oportunități, să profităm de amânările venite din exterior – ca semn că avem nevoie să mai reflectăm, să cultivăm răbdarea față de starea vremii, atât cea din afară cât și cea dinlăuntrul nostru. (acum când scriu, aici la noi, un vânt foarte puternic suflă de parcă vrea să smulgă totul din adâncuri și să curețe…)
Suntem provocați să recunoaștem dacă suntem sau nu pe drumul cel bun și dacă suntem sau nu împreună cu oameni care ne susțin procesul de transformare.
În adâncul nostru noi știm, întotdeauna, Adevărul
Cu încredere,
AmmaRa
PS. Am ales ca ilustrație a acestui articol una dintre cele mai semnificative picturi ale lui William Blake, The Angel of Revelation, pentru că ilustrează perfect momentul acesta al existenței noastre, în care, lăsând trecutul în urmă, ne ridicăm în picioare iluminați de propria noastră Revelație despre noi înșine și despre Existență.
1 Comments
[…] ultima vreme, ne-am tot eliberat de vechi tipare de gândire și mecanisme emoționale, însă tema reinventării noastre, despre care am pomenit luna trecută, este încă prezentă. Suntem în plin proces alchimic, […]