Echinocțiul de Primăvară este nu doar o zi, cum am fost învățați, ci o adevărată Călătorie de 33 de zile. De când am învățat, cu mulți ani în urmă, din cultura Mayașă, despre această Călătorie de 33 de zile, am ales s-o onorez în fiecare an.  Călătoria de 33 de zile, a Echinocțiului de Primăvară, începe pe 5 martie – zi în care, în cultura Mayașă, se spunea că Șarpele Luminii, K’uKuulKaan, coboară pe Pământ. Acesta – Șarpele Luminii – reprezintă trezirea conștiinței care iese din somnul de iarnă și își începe Călătoria de la întuneric către lumină. Născută în întunericul Solstițiului de Iarnă și hrănită de pântecul Mamei Pământ de-a lungul întregii ierni, conștiința noastră este acum matură și gata să iasă în lume.

Prima parte a călătoriei este o călătorie interioară, ghidată de Principiul Feminin al ființei noastre.

Este o perioadă care ne invită la a reflecta, la meditație, la introspecție, la conținere, la a primi și la a practica toate darurile Femininului Interior. Este, de asemenea, perioada în care ne dăm jos pielea de care nu mai avem nevoie și care nu ne mai servește. Adică, renunțăm la măști, la roluri, la identități de care nu mai avem nevoie, onorându-le pentru ce ne-au adus până acum pentru a putea fi cei care suntem în acest moment. Este, de asemenea, perioada curățeniei. Ne curățăm șifonierele, dulapurile, sertarele, inbox-ul prea plin, garajele, magaziile. CURĂȚENIE! Este și perioada în care unii prieteni, cu care nu mai suntem în rezonanță, ies din viața noastră lăsând loc unora noi. Uneori, nu este deloc ușor, atâta vreme cât alegem să ne agățăm de vechi roluri, ba chiar poate fi dureros și poate părea ca o mare pierdere. Și… totuși, atât de eliberator și de vindecător.

Pentru mine, această primă parte a călătoriei de 33 de zile, în ultimii ani, a fost o perioadă de solitudine, de introspecție, de călătorie oferită mie însămi în dar de ziua mea. Anul aceasta, pentru prima oară, îmi petrec întreaga călătorie de 33 de zile a Echinocțiului aici pe Colina Lunii și Dealul Zmeului. Și ziua mea de naștere mi-o voi petrece onorându-mi rădăcinile ancestrale adânc înfipte în acest pământ sacru unde am ales să-mi trăiesc acum viața.

Anul trecut, a fost prima oară, de mulți ani, când  mi-am petrecut această perioadă – rezervată solitudinii – alături de oameni dragi. Împreună cu ei am hălăduit pe urmele Sfântului Francisc la Assisi. Nebunia pandemiei ne-a prins pe acolo și chiar de ziua mea, pe 10 martie, ne-am oferit o zi Julverniană. Gonind de la Assisi la Napoli, unde am prins ultimul zbor înainte să se închidă totul, și … bum… aterizați la Paris pentru a celebra ziua mea de naștere într-un restaurant la Trocadero. Eu care visasem să fiu în Trastevere, Roma, de ziua mea. Iată-mă la… Trocadero. Adio rezervările făcute atunci la Roma și toate suprizele pe care le organizasem pentru cei cu care eram. Viața bate filmul (și orice pregătire am face noi). Doamne da ce zi mai fu – 10 martie 2020. Intenția călătoriei a fost să celebrăm Umanitatea. Și… wow, în ce fel am mai celebrat-o!

Ce surpriză îmi rezervă anul acesta Viața? Rămân în deschidere și în curgere, în încredere, iubire și recunoștință pentru VIAȚĂ.

Prima parte a Călătoriei de 33 de zile, este îndreptată către interior, către introspecție, către a găsi ce-i de curățat și de lăsat.

La ce renunț? Această renunțare, chiar și la lucrurile pe care nu le mai vrem, este, de fapt, împotriva a ceea ce am fost învățați în această lume materială care ne-a tot spus „cu cât mai mult, cu atât mai bine”  și că a acumula poate deveni un scop în viață. Mai ales în societatea în care trăim și care ne-a educat să credem că suntem în neajunsuri, în lipsuri, în sărăcie – chiar și atunci când avem mai mult decât suficient.

La ce renunț? Această renunțare la unele relații chiar și atunci când conștientizăm că nu mai împărtășim aceeași consacrare este și ea împotriva a ceea ce am fost învățați – „să păstrăm relațiile bune” chiar și cu prețul de a fi nesinceri cu noi înșine.

Primele 16 zile din martie, onorează, în felul tău unic, Energia Sacră Feminină. Principiul Feminin se trezește. Înlăuntru. Ascultare. Tăcere. Răbdare. Deschidere. Blândețe. Compasiune. Iubire. Curățenie.

Alegem acum, la început de Martie, să avem încredere în felul în care dimensiunea sacră, feminină, a ființei noastre (femei sau bărbați, deopotrivă) ne ghidează. Principiul Feminin, ce se trezește acum, ne călăuzește cu iubire, înțelepciune și compasiune, în marele proces al transformării. Cu cât alegem, în mod conștient, să avem încredere în Principiul Feminin, în dimensiunea sacră a feminității noastre, cu atât renunțarea de care menționam mai sus devine mai ușoară și mai naturală. Curgere. Curățenie. 

Mijlocul Călătoriei de 33 de zile este chiar ziua Echinocțiului de Primăvară.

În zilele întunecate ale iernii, suntem încurajați de energia prezentă să ne întoarcem cât mai mult cu atenția înlăuntrul nostru. Să cultivăm mai mult tăcerea, liniștea, fiind în întunericul interior. Unde greșim noi este că am ajuns să ne temem de acest întuneric. Îl asociem cu moartea. Nu știm să fim în tăcere, în non-facere, în nemișcare. Ne temem să ne odihnim. Ne temem că lumina nu mai apare. Că rămânem blocați în întuneric.

Dar, așa cum Mama Pământ se rotește în jurul axei sale și aduce lumina, așa și noi ne putem baza pe întoarcerea propriei noastre lumini și propriei energii creatoare. Ne putem baza pe bogăția lăuntrică a resurselor aflate în grădina interioară a ființei noastre. Pare însă că ne este foarte greu să avem încredere că viața noastră are vreun sens atunci când suntem în non-facere, în ascultare, în tăcere, în ceea ce pare a fi „neproductiv”. Învățând să onorăm ritmurile Naturii, ale Mamei Pământ, descoperim că și noi avem aceleași ritmuri ce au nevoie a fi respectate și onorate. Aici, pe Colina Lunii fiind, am învățat că este în regulă să mă odihnesc mai mult în întunericul lăuntric, în ascultare și tăcere, și să-i permit acum luminii să se desfășoare, încet și blând și ferm deopotrivă, conducându-mă către creații noi. Indiferent unde te afli acum, la fel este și pentru tine. „Șarpele Luminii” trezește conștiința, în fiecare dintre noi, și o aduce la suprafață.

Echinocțiul de Primăvară – mijlocul călătoriei de 33 de zile. Oportunități pentru noi începuturi. Dincolo de blocajele pe care le mai putem simți, există încrederea totală în puterea noastră de a ne exprima autenticitatea, de a ne aventura în acțiuni noi. Nu mai e loc de întors înapoi! E de datoria noastră să învățăm de la trecut, să ne îmbrățișăm sentimentele în momentul prezent și să mergem mai departe, înainte, conștienți și deschiși în fața mesajelor pe care viața ni le oferă arătându-ne calea. Avem nevoie să învățăm a (ne) asculta și a descoperi misterul ascuns în frumusețea fiecărui moment trăit conștient.

Când vom fi la Echinocțiu, pe 20 martie, vom fi trăit deja 16 zile din Călătoria de 33 de zile! Deși suntem ghidați de Energia Sacră Feminină în această primă parte a călătoriei, Sacrul Masculin este prezent și ne susține. Fie să ne dăm voie să fim conștienți de prezența acestuia.

Echinocțiul ne oferă oportunitatea de a face posibilă nunta între Sacrul Feminin și Sacrul Masculin.

Putem oare crea acest spațiu sacru în viața noastră, dându-le voie celor două forțe cosmice, să-și găsească echilibrul perfect și în armonie înăuntrul nostru? Le putem oare da voie să stea împreună în mod egal? Împreună! Putem oare simți energia specială a Echinocțiului, trăind-o ca pe o aniversare dacă tot vine o dată pe an? Și oricum am privi acest eveniment el este, în mod cert, o celebrare a uniunii celor două polarități cosmice, Feminin și Masculin, într-una singură. Cheia este să ne aducem aminte că aceste două forțe sunt egale. Au fost, în felul lor, Sacrul Masculin și Sacrul Feminin, cele care ne-au adus în acest punct, îndeplinindu-și, fiecare, rolul specific.

Dacă nu-i permitem energiei feminine să ne ghideze nu vom atinge această celebrare a egalității, nu vom atinge pragul echilibrului și al armoniei. Valabil și dacă nu-i vom permite energiei masculine să susțină întregul proces având încredere totală că poate face asta.

Pentru mine, ultimii ani, despre asta au tot fost. Despre încredere. Au tot fost praguri peste praguri, teste după teste și provocări după provocări. Doar pentru a fi aici, unde sunt acum, și a mă simți cea care sunt. Pentru a putea simți acum, cu adevărat, că suntem UNA. Feminin și Masculin. Împreună. Și pentru a avea totală încredere. ÎNCREDERE. Acest miracol numit Încredere!

Da, această uniune are loc mai întâi în interiorul nostru și abia apoi este reflectată în lumea din jur și în realitatea pe care ne permitem s-o creăm și în care, la rândul nostru, ne lăsăm creați.

Despre asta este ultima parte a Călătoriei de 33 de zile.

Ultimele 16 zile, adică imediat după Echinocțiu, sunt despre a aduce această Uniune întru manifestare în dimensiunea vieții de zi cu zi, în dimensiunea densă, pământească. Acestea sunt zilele în care putem vedea, cu claritate, misiunea noastră și în care ne putem seta scopuri, știind însă că singurul scop și misiunea ultimă este aceea de a ne trăi viața în mod conștient. Conștiență! Este perioada călătoriei în care alegem să acționăm, cu responsabilitate și conștiență, cu încredere în puterea noastră de Creatori.

Simțind în interiorul nostru cele două forțe, Sacrul Feminin și Sacrul Masculin, lucrând împreună, în echilibru și armonie, putem simți cum creațiile noastre sunt înrădăcinate adânc în energia Mamei Pământ și, în același timp, continuă să rămână puternic ancorate cu Tatăl Cer. Acesta este momentul pentru acțiune și pentru a pune lucrurile în mișcare. Este, de asemenea, timpul în care ne vedem Visurile transformându-se în realitate. Este momentul marii schimbări! A schimbării radicale!

Poate că a venit, în sfârșit, momentul să facem altfel, dându-ne voie, mai întâi, să fim. E momentul să ne schimbăm întregul sistem de valori, de principii, de credințe și convingeri.

Echinocțiul este, cu adevărat, o Călătorie de 33 de zile care ne poate schimba viața!

Vă invit, așa cum am făcut-o și în anii trecuți, să începem împreună această Călătorie de 33 de zile. Pe 5 martie o începem și vedem, apoi, unde ne poate conduce! Eu pe 5 martie, așa cum am scris mai sus, nu mă mai pornesc niciunde în lume ci mă plonjez în rădăcinile-mi adânc ancorate aici pe Colina Lunii și pe Dealul Zmeului. 

Cum alegi să-ți începi, pe 5 martie, Călătoria de 33 de zile? Pășește în această călătorie, cu prezență și conștiență, oferindu-ți-o în dar.  Echinocțiul este, cu adevărat, o Călătorie de 33 de zile care îți poate schimba viața!

16 zile în energia Sacrului Principiu Feminin + ziua de Echinocțiu + 16 zile în energia Sacrului Principiu Masculin = o Călătorie transformatoare. Tu decizi cum ți-o trăiești!

Am încredere că pe 20 martie vom celebra, împreună, UNIUNEA între Sacrul Feminin și Sacrul Masculin. Oriunde ne-am afla în lume asta aflată într-un mare proces de transformare. Proces la care putem contribui, fiecare în felul său, pornind de la onorarea Uniunii între Feminin și Masculin. Oare n-am obosit de atâta luptă și competiție, de atâta neîncredere și suspiciune? Putem face altfel! Chiar cred că putem căci o spun din experiență directă! Și asta nu mi-o poate lua nimeni!

Echinocțiul este oportunitatea pe care ne-o oferim, an de an, pentru a putea face posibilă nunta între Sacrul Feminin și Sacrul Masculin.

Fie să parcurgem, cu conștiență, această călătorie de 33 de zile.

Pentru echilibru și armonie, pentru iubire și compasiune, pentru DRAGOSTE ȘI TREZIRE,

AmmaRa 

La ultima întâlnire de lucru în Cercul Sacru Anam Cara, care a avut loc de curând, una dintre femeile prezente, în a ei împărtășire, a rostit și „suntem condamnați la moarte!”. O expresie atât de bine înfiptă în credințele noastre și convingerile cu care am fost crescuți și educați. De atunci, îmi tot răsună această expresie. Drept pentru care am ales să-i ofer puțin spațiu, dimineața, când mă așez în ascultare.

De ce am ajuns să credem atât de tare că suntem condamnați la moarte? L-am întrebat pe Dumnezeu.

Și El mi-a răspuns:

Lăsând natura să curgă prin ființa ta, fără să-i pui piedici, fără să i te împotrivești, fără să te aștepți la un anumit rezultat …  Lăsând viața să curgă, fără încrâncenare, fără înverșunare, fără împotrivire, asta te-ar face să simți că moartea nu este o condamnare ci punctul culminant al vieții tale trăită în curgere și în prezență.

Doar tăcere și profundă recunoștință, în fața unui astfel de răspuns.

Bun, dar cum am ajuns să credem că moartea este o condamnare?

Răspunsul, când mă așez în ascultare, este întotdeauna pregătit să iasă din adâncurile ființei. Condiționările noastre sunt cele care nu ne dau voie să fim în curgere, în ritm cu natura, pur și simplu, să fim naturali. Oricât de mult am învățat în trecut să-mi ascult ritmurile, învățând de la ele, niciodată nu am reușit să le onorez și să le respect atât de mult ca acum, de când locuim aici în mijlocul naturii.

De când suntem mici (ce zic eu, de fapt, de când ne naștem) condiționările cu care suntem amprentați ne învață că trebuie să fim mai tari și mai puternici decât natura. Suntem educați să ne rupem de natură și de ritmurile ei. Și, deci, de propriile ritmuri. Suntem educați să credem că suntem mai tari decât natura, că suntem chiar supranaturali!

Și eu am crezut asta, multă vreme în viața mea. Până când mi-am dat voie să intru mai adânc în natură și în propria-mi ființă. În loc să cred că sunt mai tare decât ea, în loc să mă lupt cu ritmurile, am ales să intru în ele.

Toți avem această capacitate, această inteligență și libertatea de a ne explora ritmurile. De a redescoperi Natura și ritmurile ei în noi înșine. Doar așa putem ajunge ACASĂ. Fără a ne mai tot lupta cu ritmurile naturale ale ființei, putem ajunge să curgem cu mai multă lejeritate în marele ritm al vieții. Și poate că așa moartea ajunge să nu mai fie o condamnare. De ce nu, o bucurie, o sărbătoare, o celebrare. De ce nu am muri fără să ne mai plângem? De ce nu am muri emanând profundă recunoștință pentru viața care ne-a oferit atât de mult? De ce nu am considera moartea ca fiind culmea supremă a tot ceea ce am trăit? DA, dar pentru asta trebuie să trăim! Adică, chiar să trăim! Nu doar să ne chinuim să supraviețuim bălăcindu-ne la nesfârșit în apele călduțe ale vechilor condiționări.

Să trăim!

În tot ceea ce facem în Călătoria Inimii: cărți, meditații, retreaturi, însoțiri individuale sau de cuplu și, mai ales, Școala Maestrului Interior, este despre a-i învăța – pe cei ce vin către noi-  arta de a trăi în prezență. Și, la rândul nostru, învățăm împreună cu ei.

Însă, de când stau în ascultare cu această expresie „suntem condamnați la moarte”, pot afirma cu totală încredere că ceea ce oferim noi este și despre arta de a muri în prezență și conștiență.

Dacă învățăm să trăim în prezență, bucurându-ne la maxim de tot ceea ce are viața a ne oferi, atunci moartea poate fi o sărbătoare.

Fie să scoatem moartea din pachetul în care am ambalat-o împreună cu boala și suferința căci de aici naștem tot felul de probleme. Gândind că moartea = boală și suferință. Și, deci, condamnare!

Dacă alegem să trăim cum se cuvine, vom ști și să murim cum se cuvine. Nemai fiind condamnați ci sărbătorind punctul culminant al vieții – moartea.

Învățând să murim în timpul vieții, învățăm, de fapt, să trăim. Renăscându-ne în fiecare clipă.

AmmaRa

P.S. Pentru Școala Maestrului Interior, ediția a 7 a, mai avem doar câteva locuri disponibile. Este o Ediție Specială, ancorată în rădăcini mistice, precum străvechile Școli de Mistere. O Ediție Specială, codată cu energia Alchimiei și turnată în forma unei Călătorii Inițiatice cu tema: Încredere în Magia Vieții.

Dacă te atrage, scrie-ne! Poate că unul dintre puținele locuri rămase este al tău. Învățăm să murim, în această Călătorie Inițiatică, și, deci, învățăm să trăim cu adevărat. Renăscându-ne și recuperându-ne Încrederea în Magia Vieții. 

În vreme ce ego-uri imature, aflate la putere, încă se iluzionează că ne pot controla și manipula prin frică, lumea se întoarce către dimensiunea ei feminină – atât de mult timp ignorată, abuzată și pedepsită. Această întoarcere către rotunjime, către bunătate, către compasiune, către iubire, către conexiune și împreună, nu este rezultatul unei mișcări feministe planetare, ci o necesitate a Conștiinței acestei lumi.

Anima Mundi se trezește!

Peste tot în lume femeile au început să ocupe poziții pe care, cu doar câteva luni în urmă, nu ni le ne imaginam c-ar putea fi oferite femeilor.

Milioane de femei simt această trezire a umanității în trupurile și în Conștiința lor ca pe o nevoie a regăsirii de sine. Aceeași nevoie o resimt societățile acestei lumi tulburate, aflate în procesul mai larg al regăsirii la nivelul întregii Umanități.

Ceea ce trăim toți, acum, este despre a regăsi, a reîntrupa, a exprima această dimensiune – a principiului feminin – în lumea în care trăim. Iar acest lucru începe cu viața noastră.

Femei și bărbați, ne renaștem în această perioadă, întrupându-ne dimensiunea feminină a ființei noastre.

Reconectându-ne cu ritmurile naturale ale ființei, ne vindecăm. Onorându-ne puterea feminină creatoare, contribuim la procesul macro de vindecare și transformare al umanității.

A aduce Puterea Feminină în viața ta, a o întrupa și a o exprima, schimbă totul pentru tine, femeie. E valabil însă și pentru tine, bărbatul care ești, căci a învăța să-ți onorezi sensibilitatea naturală, ne mai îngropând-o și negând-o, este cel mai mare dar pe care ți-l poți oferi și cel mai prețios dar pe care-l poți aduce, acum, umanității. 

Aducem împreună, femei și bărbați, Puterea Feminină creatoare în relațiile noastre . În relațiile cu trupurile noastre și cu sănătatea noastră. În relațiile cu cei pe care-i iubim, în felul în care ne exprimăm, în noile noastre creații. Această criză prin care am trecut, și încă mai trecem, ne oferă oportunitatea de a ne renaște și de a naște creații noi. Relații și creații noi bazate pe mai multă bunătate și îngăduință, hrănite cu mai multă iubire și compasiune, cu mai multă frumusețe și conexiune cu natura.

Cu siguranță ai obosit de izolare, suspiciune, îndoială, frică, separare. Ai obosit de măști și de prefăcătorie. De manipulare și control. Cu siguranță că și tu tânjești după conexiune, apartenență, adevăr, iubire, armonie, pace și bucurie.

Principiul Feminin, renăscut la nivel planetar și înlăuntrul fiecăruia dintre noi, ne reconectează cu puterea vindecătoare a iubirii, cu conexiunea, cu încredere în magia vieții.

Felul în care creezi realitate în orice gest, emoție și gând îți schimbă starea de sănătate, vitalitatea și nivelul de bucurie al vieții tale. Abia asta schimbă lumea. Am tot creat în feluri pur masculine. Și în unele cazuri va trebui să continuăm a onora felul masculin de a face lucrurile.  Însă, dacă vrem – cu adevărat – o nouă lume, felul masculin de a face lucrurile e nevoie să fie ancorat în sensibilitate, în iubire, în frumusețe, în pace, în compasiune, în bunătate, în … Puterea Feminină Creatoare. Dacă vrem să renaștem lumea e nevoie să recunoaștem că …

Anima Mundi se trezește!

AmmaRa

Pentru cea mai mare parte dintre oameni, dimensiunea spirituală a existenței nu are nici o legătură cu viața de fiecare zi, cu lumea în care trăim, cu corpul nostru, relațiile și situațiile vieții noastre, cu banii, politica și gunoaiele de pe străzi. Este o ruptură. Dimensiuni diferite. Asta se petrece de foarte mult timp.

Iconografia spirituală înfățișează personaje rarefiate, care nu par să aparțină acestei lumi, învăluite în aburi, cu figuri severe sau aeriene, în vreme ce realitatea înconjurătoare este ancorată în materie și scop. Această ruptură ține nu numai de cultură – adică dimensiunea colectivă a spațiului interior, ci și de felul nostru personal în care ne raportăm la aceste dimensiuni ale existenței. Această majoritate nu poate simți dimensiunea rafinată a existenței. Divinitatea este o abstracție la care se raportează doar prin gândire, și doar din exterior. Nu este o trăire, o percepție, ci mai degrabă o idee.

Această majoritate ignoră cu desăvârșire faptul că realitatea formelor, a densității și materiei, se naște necontenit împrejurul nostru, prin propriile noastre gesturi, de gândire, emoție, atitudine, prin felul în care relaționăm cu ceilalți și cu existența. Asta face ca ruptura să se adâncească. Dumnezeu pare tot mai departe, nevăzut, neauzit, de ne-înțeles și ne-perceput, iar această lume tot mai lipsită de sens, mai haotică și supusă unor forțe necunoscute. Labirintul.

Identificarea totală cu propria gândire, care se raportează la orice din exterior, în mod analitic dar lipsit de capacitatea de a simți, conduce la o înstrăinare, la o însingurare față de tot ceea ce există. Căci, identificați cu procesele de gândire, suntem separați nu numai de dimensiunea rafinată a existenței, ci și de oameni, situații, de propriul corp fizic. Încercarea de a ghici, de a evalua logic, de a face strategii pentru controlul realității, conduce în mod inevitabil la constatarea că nu există o strategie suficient e elaborată pentru a preveni surprizele oferite de existență. Frica existențială se amplifică. Gândirea, exacerbată, pune stăpânire și polarizează întregul spațiu interior, rotindu-se în cercuri din ce în ce mai strâmte. Până când sentimentul de neputință, al lipsei de sens, oboseala, devin mai puternice decât orice dorință de a schimba ceva.

Dimensiunea spirituală și cea densă, a propriei ființe și a existenței, sunt expresii ale unei singure realități.

Ele se nasc una din cealaltă, necontenit, și acest lucru poate fi trăit de oricine este suficient de motivat pentru a cultiva starea interioară ce permite percepția directă a adevărului. Este o chestiune de maturitate interioară, psihologică, de profunzime a experienței de viață, dar și una de abordare și de practică. Această majoritate rătăcită în labirint nu are timp pentru explorarea lăuntrică. Iar dacă tensiunea rupturii interioare devine prea mare, preferă să ia o pastilă, decât să coboare în interior.

Starea lăuntrică ce dezvăluie unitatea întregii existențe manifestate, o numesc Prezență. Cultivarea stării de Prezență este o artă a vieții, a percepției, este cultivarea Conștienței. Este despre a simți experiența vieții tot mai profund și tot mai vast. Fiecare dintre noi este un centru pulsatoriu al realității. Pulsația este necontenită și seamănă cu respirația. Fiecare inspirație aduce ceva în interiorul nostru, din marea realitate exterioară corpului fizic, fiecare expirație emană ceva din interior, din centru, un fel de radianță pe care o modulăm în gândire, emoție, gest, atitudine, acțiuni.

Inspirația este secvența perceptivă a acestei pulsații, cea care ne conectează cu tot ceea ce există. Expirația este secvența creatoare a pulsației. Percepem și emanăm realitate la fiecare ciclu de respirație. Conștiența acestui proces este o chestiune de Atenție. Nu putem percepe în mod obișnuit acest proces pentru că întreaga noastră Atenție este investită în gândire, iar aceasta este doar unul dintre nivelurile de densitate ale propriei noastre ființe. Când devenim una cu gândirea noastră, din sfera profundă și vastă a ființei noastre și a întregii existențe, nu mai simțim nimic.

În esență, starea de Prezență dezvăluie percepției adevărata natură a realității, interioare și exterioare corpului.

În interior, Prezența dezvăluie percepției directe întreaga mecanică rafinată a gândirii, emoției, energiilor vitale și a corpului fizic și creează posibilitatea de a administra în mod conștient aceste dimensiuni ale propriei ființe. În exteriorul corpului fizic, descoperim că spațiul lăuntric al gândirii, emoției și energiilor vitale se transferă prin relații, prin gesturi și creează întregul context al vieții noastre.

Cu alte cuvinte, trăirea stării de Prezență dezvăluie prin experiență directă faptul că noi suntem sursa propriei noastre realități, că o construim, o emanăm necontenit, o creăm pe fiecare expirație, cu fiecare gând și fiecare gest, și o percepem, o simțim, rezonăm cu ea pe fiecare inspirație. Structura sferică, fluidă a realității devine o evidență. Se naște responsabilitatea față de propria gândire creatoare de realitate, față de propriile emoții, față de atitudinile noastre în raport cu tot ceea ce există.

Starea de Prezență dezvăluie de asemeni natura personalității noastre liniare și faptul că tot ceea ce considerăm eu, este o poveste, o mână de fotograme ale trecutului, de poziționări, de imagini și de judecăți, de concluzii asupra unor evenimente trecute. În Prezență descoperim că ceea ce suntem este sursa personalității liniare, izvorul ego-ului. Suntem creatorii acestuia. Acesta este momentul în care natura profundă a ființei se revelează Atenției noastre, și descoperim PREZENȚA.

Grafiez cu majuscule PREZENȚA care impregnează tot ceea ce există,

pe care o respirăm, din care ne naștem necontenit și în interiorul căreia creăm realitatea propriei vieți. Dimensiunile pe care le-am crezut separate se dovedesc în sfârșit a fi expresii ale acestei PREZENȚE universale. Gândirea, emoția, vitalitatea noastră, corpul fizic, gesturile și atitudinile noastre, închiderile și deschiderile, sunt modulări ale acestui centru de realitate care suntem, iar ceea ce creăm este, pur și simplu, viața, situațiile vieții noastre. Centrul de realitate care suntem pulsează între a simți și a crea.

Întreaga noastră existență se revelează ca și creație, ca și situațiile vieții noastre. Realitatea nu mai este ruptă în dimensiunea ei spirituală, metafizică, divină și cea materială, fizică. Dimpotrivă trăim revelația simplă că meta-fizica este numai o fizică a dimensiunilor rafinate, și face parte din același proces al cărui centru, din ce în ce mai conștient cu cât practicăm starea, devenim.

Divinul și umanul sunt aspecte ale unei singure realități.

Starea de Prezență este începutul unui extraordinar drum de transformare interioară care, în cele din urmă transformă întreaga noastră viață, corpul fizic și starea lui de sănătate, relațiile noastre cu ceilalți și cu lumea, modul nostru de a gândi și de a administra emoțiile, modul în care privim lucrurile, proiectele noastre, afacerile, politica, absolut totul. Este nașterea unei noi lumi interioare și exterioare deopotrivă.

Labirintul se topește împrejurul nostru, relațiile devin vii și puternice, conexiunea noastră cu realitatea devine profundă, căci aceasta face parte din noi înșine. Se schimbă felul în care ne mișcăm și în care mâncăm, în care gândim și acționăm, găsim nu sens, ci semnificație a propriei vieți, redescoperim lucrurile care contează cu adevărat pentru noi, descoperim autenticitatea și curajul de a fi noi înșine, descoperim iubirea și adevărul, libertatea și frumusețea acestei lumi și a existenței.

Prezența este o stare extinsă de Conștiență adică de percepție, de a simți, dar implică și o nouă putere creatoare, pe măsura acestei Conștiențe. A crea viețile pe care le dorim nu este un eres, un vis orb, ci devine un exercițiu de manifestare al divinității noastre interioare. Nu mai este o chestiune de dezvoltare personală și maturizare a structurii egotice, ci exprimarea Conștienței Maestrului.

Am dezvoltat foarte mult acest subiect în Cartea Maestrului Interior.

De fapt, întreaga Carte este un ghidaj către trăirea Prezenței, care merge foarte adânc în natura realității și dezvăluie harta sferică a ființei, nivelurile, reperele și aplicațiile acestei Cunoașteri. De asemeni am explorat împreună cu foarte mulți oameni, foarte multe cercuri această abordare atemporală, care nu aparține unui moment sau unui timp anume al umanității, ci este mai degrabă a umanității universale, eterne, care se manifestă în toate timpurile și spațiile. Dar aplicațiile Prezenței sunt nenumărate în viețile noastre liniare, în sănătate și relații, în proiectele și acțiunile noastre, în relația cu noi înșine, cu cerul și cu pământul. Este o abordare unificatoare, care dezvăluie natura profundă a ceea ce suntem și adevărul despre realitate, prin trăire directă.

Am simplificat și esențializat moduri de lucru cu Atenția, astfel încât starea de Prezență, ca punct de plecare în transformarea propriei vieți, a devenit simplu de trăit și de practicat în oricare din împrejurările vieții. Și mai ales în împrejurările dificile, care funcționează ca un semnal că am pierdut conexiunea cu centrul din interiorul nostru. Toate workshop-urile și seminarele Școlii Maestrului Interior sunt aplicații în diferite direcții ale lucrului cu Prezența, de la care începe totul.

Dimensiunea umană, această lume cu tot ceea ce există în ea, nu a fost, nu este, și nu va fi niciodată ruptă de dimensiunea spirituală și rafinată a existenței. Ele sunt una. Noi suntem aceia care le unificăm prin propria noastră Conștiență. Suntem aici, în această dimensiune, pentru a realiza această unificare, pentru a o trăi și a o manifesta în viețile noastre. Adevărata spiritualitate este a fi conștienți în mijlocul vieții, de a ne deschide în fața existenței și a o percepe, de a crea realități noi în viețile noastre, din această Conștiență. Motivațiile noastre în viață depind de Conștiența noastră, de măsura în care percepem adevărul despre noi înșine și despre realitate. Dorințele și acțiunile noastre, de-asemeni. Felul în care percepem Adevărul, Iubirea, Frumusețea și Libertatea sunt o expresie a Conștienței. Cu cât aceasta este mai profundă și mai vastă, mai rafinată, cu cât gesturile noastre se nasc mai mult din Prezență, cu atât umanitatea și divinitatea noastră se dovedesc a fi un singur lucru, iar experiența vieții noastre devine mai plină de bucurie și frumusețe.

Abundența existenței este infinită. Ne separă de percepția ei doar închiderea noastră față de marele rest. Această închidere nu este o eroare sau o cădere. Face parte din marele nostru drum interior. Intrăm într-un fel de sertare ale realității numai pentru ca într-o bună zi să redescoperim adevărul, iar acesta este un moment uriaș în experienței umane. Închiderea este o stare a propriei conștiințe. Ne închidem pentru a ne proteja, pentru a ne feri de durere, fără să ne dăm seama că astfel ne limităm percepțiile și profunzimea și anvergura naturală a ființei. Întregul parcurs către deschiderea propriei inimi este un drum transformator, interior și transcendent. Iar starea de Prezență este practica fundamentală a deschiderii voluntare, a percepției unor dimensiuni ale ființei noastre care nu au fost pierdute niciodată, doar au fost ignorate. E un moment potrivit pentru a redeschide porțile.

Poate că ai început deja să-ți pui întrebări despre semnificația vieții tale, poate că ai început să te întrebi încotro. Poate că ai început deja să-ți dai sema că ceva din interiorul tău, din gândirea, atitudinile, emoțiile tale generează realitatea pe care o trăiești ca experiență de viață. Poate că ai citit deja despre principiul rezonanței, sau al atracției în viața ta a lucrurilor pe care le cultivi în interior. Ei bine, nu este posibil să creezi în mod conștient rezonanța, pănă când nu poți percepe dimensiunile adânci ale interiorului tău. Nu poți opera transformări în spații pe care nu le percepi. Realitatea exterioară corpului fizic, sau contextul vieții tale, întâmplările aparent rupte de gândirea și emoțiile tale, sunt de fapt oglindirea acestor dimensiuni profunde, inconștiente. Așa se face că nu putem recunoaște în viețile noastre conexiunea profundă între lumea noastră interioară și evenimentele exterioare. Nu ne dăm seama pentru că nu putem simți, nu suntem conștienți de aceste dimensiuni. 

Prezența deschide toate porțile lăuntrice ale percepției și ale înțelegerii lumii noastre interioare și a evenimentelor din viețile noastre.

Nu numai că putem simți spații altădată inconștiente, dar putem schimba atitudini vechi și alegeri vechi și gândire veche care generează contextul vieții noastre. Dacă vrei să schimbi ceva important în viața ta, este nevoie să schimbi mai întâi în interiorul tău. Iar pentru a pătrunde acolo, Prezența este practica fundamentală. Tot ceea ce ai vrut vreodată să cunoști, să vindeci, să schimbi, să vezi, este la o răsuflare distanță. 

Această stare de Atenție centrată în interior, deschisă, senzitivă și ancorată pe verticală deschide porți atât de largi pentru cunoaștere prin experiență, încât este baza tuturor explorărilor Școlii Maestrului Interior, a tuturor direcțiilor și abordărilor terapeutice și a întregii cunoașteri. Am intrat de atât de multe ori în marea Conștiință prin această poartă, cu atât de mulți oameni, încât cărarea a devenit un drum în toată regula. Oricine poate acum păși pe acest drum. Am rafinat mijloacele de a intra în starea de Prezență și am redescoperit o străveche cunoaștere, ce aparține Umanității eterne. Fiecare om care trăiește adevărul despre sine și despre existență lărgește calea pentru tot mai mulți semeni ai săi. Consecința ultimă a acestei căi este transformarea întregii vieți și un salt imens în termeni de bucurie a vieții, de vitalitate și de putere de a ne materializa visele.

Prezența schimbă totul, transformă corpul și starea de sănătate, trasformă felul în care suntem în relațiile cele mai importante ale vieții noastre, ne conduce la depășirea barierelor emoționale alcătuite din frică, furie, rușine sau vinovăție, dizolvă tristețea și apatia existențială, reașează gândirea pe căi noi, creative și vii și deschide orizontul unor noi moduri de a fi autentici. Pe orice nivel al existenței te-ai afla, practica Prezenței aduce un salt uriaș în calitatea vieții. 

Până atunci, draga mea, dragul meu, te invit să rămâi conectat cu ceea ce suntem și facem noi, cei aflați în Călătoria Conștientă a Inimii. Ia-ți Cartea Maestrului Interior și practică Prezența. Vino la Retreat-urile noastre din această vară. Practica Prezenței este unul fundamental, mai ales dacă nu ai nici o experiență în acest sens. Abonează-te la newsletter, scormonește în arhivele site-ului Călătoria Inimii, unde vei găsi sute de articole scrise de noi, cei care trăim toate acestea de foarte mult timp deja. Conectează-te cu această Comunitate extraordinară de oameni care trăiesc în viețile lor deja minunăția de a fi și de a crea realități conștiente. Împreună e mai ușor.

Nu există alt mod de a schimba această lume, decât prin propria noastră schimbare.

O reverență deschisă,

Agnis

Chiar acum, în vreme ce citești aceste rânduri, lumea se întoarce către dimensiunea ei feminină, atât de mult timp ignorată, abuzată și pedepsită. Această întoarcere către rotunjime, către bunătate, către compasiune nu este rezultatul unei mișcări feministe planetare, ci o necesitate a Conștiinței acestei lumi. Anima Mundi se trezește. Milioane de femei simt această trezire a umanității în trupurile și în Conștiința lor ca pe o nevoie a regăsirii de sine. Aceeași nevoie o resimt societățile acestei lumi tulburate, aflate în procesul mai larg al regăsirii la nivelul întregii Umanități. Este despre a regăsi, a reîntrupa, a exprima această dimensiune în lumea în care trăim. Acest lucru începe cu viața noastră. Ne renaștem, întrupându-ne dimensiunea principiului feminin. Onorându-ne puterea feminină creatoare, contribuim la procesul macro de vindecare și transformare al umanității.

Exprimă-ți Puterea Feminină Creatoare în Viața ta

Închide ochii, respiră adânc cu atenția ta în Pântec, ca un oftat eliberator, simte energia care fierbe acolo pregătită pentru Creație, pentru expresie, pentru conținere, pentru compasiune. Cercuri Sacre ale Feminității iau naștere pretutindeni în lume ca urmare a acestei treziri colective. Pântecul tău este conexiunea cu această energie sacră, cu această Putere care a fost prea mult timp îngropată. Este timpul pentru trezire. Dacă citești aceste rânduri ești pregătită să schimbi lumea devenind chiar tu schimbarea. E timpul pentru exprimarea atributelor sacre ale eternului Feminin în propria noastră viață. Respiră în Pântec și simte conexiunea cu marea comunitate a femeilor care se pregătesc să re-nască lumea. Frumusețea, bunătatea, armonia, pacea, compasiunea, iubirea acestei lumi se naște în tine, dacă alegi să re-devii ceea ce ai ales cândva să fii.

A aduce Puterea Feminină în viața ta, a o întrupa și exprima va schimba totul pentru tine, înainte de a schimba lumea. Relațiile tale cu cei pe care-i iubești, felul în care te exprimi în carieră și în lume, felul în care creezi realitate în orice gest, emoție și gând îți va schimba starea de sănătate, vitalitatea și nivelul de bucurie al vieții tale. Abia asta schimbă lumea.

Transformări interioare, Împreună. Practica Puterii Feminine este o practică pentru femeile care aleg să se regăsească pe ele însele.

În Practica Puterii Feminine regăsești Încrederea în ceea îți oferă Existența.

Femei printre Femei. Împreună. Timpurile singurătății se sfârșesc. Conexiunea între noi, femeile, renaște. Comuniunea este chiar Zeița adormită în fiecare din noi, renăscând, chiar acum.

Dorul după acest Împreună, după Comunitate, este de fapt dorul după trăirea Adevărului interior, dorul după Zeița adormită despre care am știut întotdeauna că este acolo, înăuntru. Dacă simți această tânjire, află că nu ești singură. Multe femei simt la fel ca și tine. Un dor de apartenență la o comuniune de utere, de pântece, de inimi de femei. Este Zeița care se trezește în Cercuri și Ritualuri Sacre ale Feminității, pretutindeni, în clipa în care tu citești aceste rânduri.

Practica Puterii Feminine este, pe de o parte, practica ta cu tine însăți, în ritmul tău și în intimitatea vieții tale, și, pe de alta, o Comunitate a trezirii interioare.

Citind aceste rânduri, fii atentă la senzațiile nedeslușite din pântec. Ai încredere în ceea ce simți. Vei ști să recunoști vibrația inconfundabilă a adevărului pe cale să se nască. Re-născându-te pe tine, renaști Lumea. La asta te invit eu, AmmaRa. La Practica pe care am născut-o în numele Zeiței Interioare. Te invit la Renașterea propriei tale puteri feminine creatoare. Creația acestei noi lumi începe în fiecare din noi. În interior. Împreună naștem Zeița și Puterea Feminină a acestei Lumi.

Dimensiunea arhetipală a Divinității Feminine este celebrată și onorată în moduri diferite în funcție de țară, cultură, societate și educație. Cu toate aceste (aparențe) diferențe, dacă ne dăm voie, putem simți conexiunea puternică ce există între noi femeile. Dincolo de rasă, de cultură, de religie, de educație, fire energetice unesc pântecele noastre. Este o rețea de energii subtile care conectează și susțin realitățile acestei lumi. Dincolo de diferențe, există ceva esențial ce ne leagă. Nu ne leagă doar aceleași dureri, frici, griji, îndoieli, aceeași nevoie de conexiune și susținere, aceeași dorință de a fi recunoscute, văzute și iubite pentru ceea ce suntem în adâncul nostru. Mai degrabă mă refer la esența comună a Puterii Feminine care-și are rădăcinile în pământ, în planetă, în Gaia. Suntem nodurile acestei țesături din fire energetice care transcend spațiul geografic, timpul, religia și cultura. Dincolo de competiții, dincolo de judecăți, dincolo de comparații împărtășim toate această Putere Feminină care poate naște o nouă lume.

Singurul lucru care ne separă de această Putere este Conștiența noastră. 

Conștiența lui Împreună. Iar umanitatea are nevoie acum, mai mult ca niciodată, de această Putere Feminină a noastră asumată în mod conștient. A trăi, a simți, a întrupa, a exprima, a manifesta în această nouă lume dimensiunea sacră a ceea ce suntem cu adevărat nu este un moft, un curent trendy sau un hobby, ci o necesitate lăuntrică a noastră și a lumii. Recuperarea dimensiunii feminine a existenței este o chestiune care privește această planetă și Umanitatea în ansamblu, în acest moment.

Cu toate ne dorim să fim Inima, să fim brațele divinității sacre feminine și, chiar dacă poate n-o rostim, să împărtășim blândețea și tandrețea ei în aceste momente de cumpănă prin care trece acum întreaga planetă. Lumea întreagă, mai mult inconștient decât conștient, încearcă din răsputeri să găsească un echilibru între masculin și feminin. Bărbații și mai ales femeile care aud această chemare au un rol important de jucat în Marele Joc Cosmic numit Viață. Te numeri printre ele?

Fiecare dintre noi suntem chemate să ne manifestăm feminitatea din plin și să nu ne mai temem de ea considerându-i atributele drept slăbiciuni. În noi, femeile, dincolo de toate durerile prin care am trecut, dincolo de toate provocările pe care ni le-am oferit, dincolo de suferința în care ne-am pierdut atâția ani, iubirea necondiționată există ca un datuum. Este natura noastră intrinsecă, profundă, chiar dacă a fost acoperită cu straturile iluziei. În inimile noastre, există compasiune și daruri unice care așteaptă a fi manifestate. Lumea în care trăim are nevoie de forța noastră vitală, de creativitatea noastră, de puterea de a ne rosti adevărul, și, mai presus de orice, de capacitatea noastră de a asculta cu atenție, de a conține Existența. Să ascultăm, deci, fără judecată, fără critică, fără să pretindem că știm noi mai bine decât ceilalți. Lumea are nevoie de tăcerea și așezarea pe care doar o adevărată femeie o poate oferi.

Avem capacitatea de a vindeca rănile trecutului, în viețile noastre și ale altora, de a alina, dar acest lucru îl putem face tot din această așezare și încredere lăuntrică. Am tot scris despre arta ascultării atente care nu este altceva decât arta conținerii sau a compasiunii, pentru că a devenit o practică esențială în tot ceea ce fac și pentru că, sunt convinsă, este o calitate esențială a oricărei femei conștiente. Nu e nevoie să devenim „shamani”, guru, maeștri, învățători, deși avem toate aceste calități în noi. E, mai degrabă, nevoie să putem crea, în mod conștient, mai multă liniște în interiorul nostru – pentru a putea emana, apoi, pacea împrejurul nostru.

În timpuri străvechi, femeile care aveau capacitatea de a trăi stări de conștiință extinsă și de a păstra vie conexiunea lor cu Divinitatea, aparțineau unor Școli de Mistere. Astfel de școli ofereau un spațiu de transformare în care, cei prezenți, puteau să acceseze cu mai mare ușurință și claritate, darurile sufletului. Școli de Mistere ce ofereau, ca și unelte de lucru, tehnologii ale sacrului ce putea transmuta inconștiența de zi cu zi într-o Deplină Conștiență. Li se oferea oportunitatea de a se renaște pe ei înșiși, pe ele însele, parcurgând etapele unei Școli de Mistere. Noi, în Călătoria Inimii, ne-am tot ferit să numim Școala Maestrului Interior o Școală de Mistere însă dacă te invit pe tine să-ți rostești adevărul poate că e momentul să am curajul de a rosti și eu acest adevăr. Școala Maestrului Interior este o Școală de Mistere. 

În orice clipă, te poți renaște și tu, dacă alegi asta.

De-a lungul timpurilor femeile au căutat mereu să păstreze deschisă poarta către dimensiunea Divină, să păstreze vie legătura cu dimensiunea spirituală a ființei lor. Făcând asta își păstrau, astfel, conexiunea cu adevărata lor Putere Feminină.

Practica Puterii Feminine este:

– o expresie a unei Școli de Mistere din vremuri străvechi adaptată la nevoile zilelor noastre.

– o Călătorie ce are darul de a te conecta, într-o formă nouă, cu intuiția ta și cu puterea inițiatoare a conexiunii.

– conectarea cu Adevărul ultim al Ființei care ești.

– o cale către o nouă perspectivă, mult mai largă, mai sferică, despre tine, despre viața ta și despre lumea în care trăiești.

– posibilitatea de a evolua spiritual într-o lume a cărei unică șansă este tocmai o nouă spiritualitate.

– parcursul în care tu însăți îți oferi nenumărate oportunități de a te vindeca.

– integrarea trecutului, onorându-l. 

– rescrierea propriei povești personale.

– spațiul în care te poți conecta, în mod profund, cu scânteia divină ce aprinde focul creativ din tine.

– conectarea cu senzualitatea ta și cu adevărul tău.

– o călătorie inițiatică în inima arhetipurilor sacrului feminin care îți permite să evoluezi, în ritmul tău, către…

– … o Viață trăită în Conștiență, în Prezență, în mai multă Bucurie și IUBIRE.

Renaște-te Femeie!

Renaște-te, Femeie! – mă vei tot auzi încurajându-te.

E vocea sufletului tău care te invită la această renaștere.

Renaște-te Femeie!

Pentru că după ce vei fi ajuns în Centrul Ființei tale, în miezul de unde izvorăște Puterea ta de femeie, vei putea manifesta o Viață trăită în bucurie și abundență, în iubire și compasiune, în încredere și creație conștientă. O viață perfect aliniată, și acordată în mod armonios, cu contractul sacru al sufletului tău.

Cu încredere în procesul renașterii tale,

AmmaRa

Am crezut mereu în iluzia unui ”eu” nemișcat care traversează timpul. Acum descoperim că întreaga experiență a Vieții este o Călătorie a Ființei.

#Călătoria Conștiinței #Călătoria Inimii 

https://www.youtube-nocookie.com/embed/nTVQSUTPcsY

Fiecare dintre noi este într-o Călătorie … a Inimii. Căci Inima noastră se transformă necontenit, încăpând tot mai mult în interorul său. Dar este mai mult decât atât. Totul, absolut totul se transformă și curge. Putem vedea asta în interiorul nostru. Nu mai suntem nici măcar cei care am fost acum o oră sau o zi, pentru că experiența vieții ne transformă. Gândurile, rostirile, atitudinile, emoțiile, senzațiile și corpul nostru se transformă. Celulele corpului nostru se schimbă permanent. Relațiile noastre cu ceilalți, aflați la rândul lor în transformare, și cu lumea, sunt în transformare. Identitatea noastră deasemeni. Oriunde privim împrejurul nostru realitatea este curgere. Stelele de pe cer, natura, oamenii … existența este o Călătorie a Spiritului aflat în manifestare. Și … totul se petrece în cele din urmă în propria noastră Inimă. Ceea ce considerăm ”eu” devine tot mai profund și tot mai vast, până când, în etapa ultimă a devenirii, cuprinde întregul univers și întreaga Creație. Și aceasta este Călătoria Inimii.

Pentru ce suntem aici, în această lume, în această experiență a vieții? Pentru ce sunt în această relație, situație, configurație de realitate? Pentru ce sunt în acest loc, aici, acum, respirând în mijlocul Existenței care mă înconjoară de pretutindeni?

Pare o întrebare filosofică, dar nu este.

Răspunsul pe care ni-l dăm determină felul în care privim realitatea momentului și răspunsul pe care-l dăm celuilalt, situației, contextului.

Cu alte cuvinte, este o întrebare care schimbă complet experiența vieții.

Mult timp credem că suntem aici pentru a face un lucru sau altul, pentru a împlini o misiune mai mare sau mai mică, pentru a obține ceva, pentru a realiza ceva. Și este adevărat. Pe măsură ce ne maturizăm odată cu experiența vieții descoperim că toate obiectivele pe care le-am avut pe parcurs sunt subscrise unuia ultim, care este obiectivul Sufletului nostru. El are legătură cu experiența umană în sine și cu identitatea pe care ne-o asumăm.

În ultimă instanță suntem aici pentru transformările interioare care se nasc pe parcursul experienței de a fi oameni în carne și oase. Gândirea, emoțiile și atitudinile noastre se transformă, gradul nostru de conștiență, măsura în care percepem realitatea și felul în care îi răspundem.

Relația noastră cu noi înșine și cu tot ceea ce reprezintă experiența vieții, oamenii, situațiile și lumea se transformă. Acesta este aurul experienței umane. Acest proces lăuntric numit, de multe ori, Ascensiune.

Existența este asemenea unei oglinzi.

Ea reflectă toate fenomenele noastre interioare și le transformă în situații. Viața este o sală a oglinzilor. Oamenii, împrejurările, totul. Mult timp alergăm înafară încercând să modificăm reflexia. Nu merge. Descoperim în cele din urmă că e nevoie să schimbăm lumea interioară care este sursa întregului context trăit.

Trecem prin împrejurări dure, uneori. Crize. Dar ele sunt bune pentru evoluția Sufletului nostru pentru că altfel nu am schimba nimic. Crizele sunt momente în care este nevoie să părăsim moduri vechi de a fi, pentru unele noi. Sunt momente de alegere între cei care am fost și cei care vrem să devenim

Sunt momente de umbră. Trecutul și umbra sunt același lucru. Sunt moduri în care ne-am obișnuit să funcționăm și despre care spunem ”așa sunt eu”. Identitate veche. Este alcătuită din moduri de a gândi, atitudini, emoții, moduri de a relaționa și de a ne… considera.

A rămâne în trecut este a rămâne în umbră.

Inevitabil, dansul vieții și al oglindirilor în marea sală a oglinzilor care este lumea încarnată, ne conduce către momentele de criză și de noi alegeri.

Durerea se naște mereu din rămânerea în trecut și în umbră, în imobilitate, în vreme ce viața curge, aflată în eternă mișcare. Dar dacă alegem să schimbăm, atunci din întuneric se naște lumina. Închizând ușile trecutului, deschidem noi direcții în viețile noastre.

Sigur, nimeni nu ne-a spus că realitatea este o oglindă a lumii interioare și că înăuntru se câștigă orice confruntare între trecut și prezent, între întuneric și lumină. Nimeni nu ne-a învățat despre legile imuabile care guvernează această lume interioară și nici faptul că aceleași legi guvernează Universul.

Ba dimpotrivă, pare că întreaga noastră educație și întreaga lume pe care am clădit-o ne învață necontenit să stăm cu Atenția noastră în afară, să ne luptăm pentru a schimba lumea oglinzilor.

În felul acesta am devenit niște sclavi.

Stăpâniți de frică și de sentimentul separării, suntem ușor de manipulat și de stăpânit. Artizanii și stăpânii acestei lumi își doresc un singur lucru: o umanitate care să fie prizonieră în sala oglinzilor, în jocul iluziei, înfricoșată și inconștientă de adevărata sa natură.

Cu alte cuvinte, într-un singur loc ei nu își doresc să mergem: în interior. Nu doresc să descoperim Adevărul despre ființa umană și despre Existența din care ne-am născut. Pentru că astfel ne-am elibera din închisoarea oglinzilor.

Am învăța că lumea se schimbă, schimbând lumea interioară a gândirii, emoțiilor și atitudinilor.

A ne pune întrebarea pentru ce sunt aici este un punct crucial.

Răspunsul ultim, dincolo de toate răspunsurile mai mici este acesta:

sunt aici pentru a redescoperi ce sunt cu adevărat. Nu cine. CE!

Asta orientează întreaga experiență a vieții către procesul interior al Ascensiunii și către descoperirea divinității propriei ființe și a întregii Existențe.

Privind din această perspectivă, lumea noastră interioară, gândirea, emoțiile și atitudinile noastre, sănătatea și relațiile noastre, afacerile și relația de cuplu, absolut fiecare dimensiune a vieții și orice împrejurare se dezvăluie înțelegerii complet diferit de cum suntem obișnuiți.

Când trăim o situație ce pare că ni se opune, e suficient să ne punem această întrebare, să ne reamintim că suntem aici pentru a descoperi ceva despre noi înșine și pentru a schimba ceva în lumea interioară.

În loc să ne luptăm cu realități exterioare, vom coborî înăuntru și vom schimba moduri vechi de a gândi, de a relaționa, de a răspunde, vom schimba vechi mecanisme emoționale și mecanisme de supraviețuire, cum le numim noi în Școala Maestrului Interior.

Și această schimbare lăuntrică schimbă realitățile exterioare în moduri … magice. Fără luptă cu oglinzile lumii.

Procesul Ascensiunii constă în șlefuirea lumii interioare.

În diminuarea umbrei și cultivarea luminii. În dizolvarea închiderii și cultivarea deschiderii. În ieșirea din mecanismele trecutului și trăirea în Prezență. În ieșirea din prizonieratul fricii, al durerii și al separării, și cultivarea atributelor eterne ale Existenței în viețile noastre: Adevărul, Iubirea, Frumusețea, Pacea și Armonia.

Aceste timpuri aspre sunt o criză.

Adică un moment în care trecutul se agață cu ghearele și cu dinții încercând să păstreze forme și structuri, personale, colective, sociale, politice, economice, care sunt pe cale de dispariție. Fluxurile mari ale Vieții tind să le măture, iar aceste structuri vor să supraviețuiască.

Dar ele sunt doar formele exterioare ale propriilor noastre structuri interioare.

Doar frica de necunoscut și de schimbare ne împiedică să mergem mai departe.

Dar această frică și această rezistență a trecutului, umbra adică, se dizolvă natural în fața luminii inevitabile care se naște din procesul Ascensiunii interioare. Fiecare din noi și Umanitatea suntem în acest proces și nimic nu poate schimba asta.

Această cunoaștere a legilor lumii interioare, a alcătuirii rafinate din care Existența se scurge în manifestare, este accesibilă fiecăruia dintre noi. Cu alte cuvinte, mijloacele prin care putem schimba realitatea există. Constă în schimbarea lumii interioare a gândurilor, emoțiilor și atitudinilor. Asta schimbă relația cu noi înșine, cu oamenii și cu existența. Și în cele din urmă schimbă lumea.

Am avut norocul – forjat în experiența procesului Ascensiunii – de a deschide porțile Cunoașterii acestor procese și în această viață. Am creat experiența unei vieți așa cum mi-am dorit-o, aliniată cu Adevărul, Iubirea și Frumusețea eternă a Existenței.

Împărtășesc această Cunoaștere cu oamenii în Școala Maestrului Interior care este o școală modernă de mistere. Adică o școală a experienței lăuntrice conștiente ce conduce către schimbarea radicală a perspectivei despre noi înșine și viață.

Cel mai important instrument este Cartea Maestrului Interior. La început a fost un suport de curs pentru studenții Școlii, dar a devenit mult mai mult decât atât. Este o călătorie ghidată în profunzimea ființei celui care o parcurge și conține toate reperele necesare pentru a iniția procesul Ascensiunii.

Deși este ea însăși o experiență în sine, cartea are o extensie practică. Un parcurs în 7 etape de profunzime pe care l-am numit Inițiere în Practica Prezenței. Este o aplicație ce conține 7 meditații ghidate care transformă Cunoașterea Cărții într-o experiență personală ce consolidează procesul Ascensiunii lăuntrice.

Sunt vremuri dominate de umbră și închidere. Le vedem înafara noastră, dar sunt generate de inconștiența propriei umbre. Cartea Maestrului Interior și Inițiere în Practica Prezenței sunt instrumente pe care le poate folosi oricine are suficientă maturitate pentru a-și asuma poziția de centru și creator al propriei vieți.

Ele sunt răspunsul la întrebarea pentru ce sunt aici, acum, în această viață, în această relație, în această lume. Și sunt o dezvăluire practică a dansului între întuneric și nașterea inevitabilă a luminii în viețile noastre.

Cartea Maestrului Interior și Parcursul Inițiere în Practica Prezenței livrează oricărui student determinat tehnologia interioară, pas cu pas, ce face posibilă administrarea lumii interioare și plasarea ei în poziția pe care o merită: aceea de sursă a întregii experiențe de viață.

Lucrez cu mulți oameni aflați în procesul Ascensiunii. Magia funcționează. Tot ceea ce pare misterios se dezvăluie pe măsură ce procesul avansează și devine Cunoaștere aplicabilă direct situațiilor din viețile noastre. O Cunoaștere eliberatoare din corzile fricii, ale gândirii compulsive, ale emoțiilor distructive. Dar mai ales eliberatoare de sub puterea iluziei. E adevărat, nimeni nu ne-a învățat nimic despre toate acestea. Dar o putem face noi înșine, acum.

Existența are o natură psihică, în profunzimea ei.

A cunoaște și a stăpâni această dimensiune este în puterile noastre. Suntem născuți din această Existență. Este mama noastră, în cel mai vast termen al său. Avem în noi toate atributele sale. Rămâne doar să le dezgropăm din straturile de umbră și să le trăim. Pentru asta suntem aici.

Agnis

PS. Urmează o lună plină în care dansul întunericului și al luminii creează o poartă cu un potențial imens de transformare. Rămâi cu ochii pe site. Avem un eveniment.