DA, iată, o primă Eclipsă de Lună – la prima Lună Plină, din noul an, noua decadă – ce vine cu energia care ne poate aduce: fie eliberare din îngustimi în care ne-am încorsetat, fie o și mai mare închidere, separare, rezistență în fața schimbării. Fie puterea de a vedea altfel lucrurile, oamenii, relațiile, creațiile, fie alunecarea în vechea tentație de a ne da dreptate și de a găsi veșnicele scuze și justificări.

Energia Eclipsei poate fi foarte puternică și poate stârni emoții profunde care ne vin mănușă în a ne justifica vechile poziționări. Poate că e nevoie să fim puțin mai atenți cum ne folosim de emoțiile noastre. Poate că e nevoie, în loc să ne lăsăm pradă emoțiilor, mai degrabă să ne punem întrebarea: Este oare adevărat? Adică, poate că e nevoie să ne gândim sau să ne imaginăm cum ne-am simți dacă am alege să renunțăm la nevoia de dreptate, să renunțăm la principii vechi și în total dezacord cu ceea ce suntem acum. Să ne imaginăm cum ar fi dacă am alege să vedem situația, relația, creația, dintr-un alt unghi, cu o altă lumină, cu alți ochi, privind printr-un filtru mai curat.

Pare că avem, în fața noastră, o Eclipsă a extremelor.

Fie ne eliberăm, având încredere în puterea noastră de creatori și pășind cu mult curaj prin toate fricile și condiționările vechi, fie ne încorsetăm și mai mult, ne separăm, ne dăm dreptate – justificându-ne alegerile de a rămâne în tipare vechi și în relații călduțe care ne susțin băltirea și frica de schimbare.

Suntem îmbăiați toți, în aceste zile, într-o energie pe care o putem folosi fie pentru a ne elibera de propria noastră închisoare (emoțională, mentală, spirituală, familială), fie pentru a suda și mai mult ușa închisorii. Putem face asta, cu o asemenea ușurință (căci suntem experți deja), doar spunându-ne în continuare: „nu am cu cine”, „e degeaba”, „nimic nu se schimbă niciodată”, „viața este doar o luptă și un mare chin, mai bine mor”, „nu pot”, „nu merit”, „nu sunt suficient de puternică să…”, „ce mai am eu de spus când au spus deja alții…”… Și, iată cum, sudăm și mai mult ușa închisorii în care ne-am închis noi singuri.

Energia prezentă ne permite să ne amintim că experiența personală nu este niciodată doar personală. Condiția – pentru a ne aduce aminte de acest adevăr – este să vrem să ne schimbăm. Cu adevărat, să vrem a face asta.

Experiența noastră personală este, întotdeauna, și colectivă și trans generațională. Și transpersonală. Suntem toți îmbăiați într-un câmp energetic în care fiecare își aduce contribuția. Mai conștient sau mai puțin conștient, toți contribuim, mereu și mereu, cu fiecare vorbă și cu fiecare gest, la hrănirea potențialului uriaș disponibil fiecăruia. Din nou, însă, condiția este să vrem să ne schimbăm. Să vrem a ne depăși micul, îngustul „eu”, „al meu”, „perspectiva mea”, „opinia mea”, „adevărul meu”, „dreptatea mea”. Să ne deschidem în fața unei perspective mai largi în care să ne dăm voie a vedea cu alți ochi, cu o altă privire, lucrurile, oamenii, alegerile și emoțiile lor.

A pune o altă lumină asupra situațiilor, circumstanțelor, tensiunilor, crizelor, poate conduce la vindecare sau rezoluție, la finalitate sau integrare.

Suntem conștienți, eu și Agnis, în urma multor experiențe și a multor ani de lucru intens cu oamenii, că toți putem avea „puncte moarte” în raza viziunii. Că viziunea, de multe ori, nu este clară. Și că avem nevoie toți, mereu și mereu, să privim dincolo de ceea ce credem că știm. Pentru noi, în Consacrarea pe care ne-am asumat-o, este nevoie să avem în atenție că există, întotdeauna, aceste aspecte nevăzute pe care însă, cu atenție și prin prezență, cu fermitate uneori dar cu iubire de fiecare dată, cu recunoștință și încredere, le aducem la suprafață. Intenția noastră este, de fiecare dată, aceea de a aduce vindecare, transformare, întregire, bucurie, creativitate, împreună, iubire.

Însă nu putem și nici nu vrem a face asta cu forța. Fiecare din cei cu care lucrăm, până la urmă, este responsabil să își schimbe propriile perspective, învechite și îmbâcsite în tipare de gândire compulsivă, în dependențe, în credințe preluate de la alții. Noi le oferim uneltele – simple și extrem de utile – dar fiecare le folosește, sau nu, în funcție de alegerile și deciziile pe care le ia.

Împărtășesc acum cu tine, așa cum o fac de multe ori, aducându-ți în lumina conștienței, că nu este o Lună Plină obișnuită aceasta, ci una ce vine și cu o Eclipsă de Lună.

Am simțit doar să-ți reamintesc că Eclipsele Lunare, care pică la Lună Plină, au o energie foarte potentă. Am încredere că ne putem folosi cu înțelepciune de această energie. Iar alegerile și gesturile pe care le facem acum, la această Lună Plină, deciziile pe care le luăm – să fim conștienți – au puterea de a ne conduce către claritatea viziunii, către transformarea la care am tot visat.

Eclipsele Lunare aduc cu sine portaluri de energie accelerată care ne ajută să schimbăm și să mișcăm lucrurile din loc. Să curgem. Să creăm. Ne mai aduc, de asemenea, finaluri, încheieri, rezoluții și puterea de a da drumul la acele lucruri sau relații de care ne-am tot agățat dar care nu ne mai servesc. Ba dimpotrivă, mai degrabă ne împiedică procesul de transformare și de evoluție.

Eclipsele Lunare pot fi chiar provocatoare, de cele mai multe ori, când ele curăță o anumită cale pe care nu ne simțeam pregătiți s-o pornim. Eclipsele Lunare, de asemenea, accelerează călătoria sufletului nostru eliberând ceva din viața noastră sau iluminând adevăruri de care avem nevoie pentru a putea merge mai departe.

S-ar putea ca la această Eclipsă de Lună, la Lună Plină, să ne simțim foarte emoționali și extra sensibili sau chiar irascibili. Fie să ne ajutăm de emoții pentru a schimba perspectiva și nicidecum pentru a ne încorseta mai mult și mai adânc în vechile tipare.

Cum Luna Plină pică în semnul Racului – care guvernează inima – s-ar putea să ne simțim limitele și lanțurile și zidurile pe care ni le-am pus în jurul inimii crăpând și inima deschizându-se. Asta ne poate aduce, pe de o parte, frumusețe și pe de alta durere. Fie să ne ascultăm durerile și, învățând din ele, să le dizolvăm cu iubire și compasiune.

Deschide-ți inima puțin mai mult, la această Lună Plină cu Eclipsă Lunară.

Depășește-ți propriile-ți limitări.

Lărgește-ți centrul inimii. Simte-ți spațiul inimii ca fiind centrul ființei tale. Sursa. 

De multe ori, avem nevoie să acționăm, la Lună Plină.

De data asta însă, la această Lună Plină cu Eclipsă Lunară, fie să avem curajul de a rămâne în liniște și așezare,

în ascultare și deschidere, în încredere că putem primi ceea ce are Universul să ne ofere.

Fie să ne dăm voie să fim ghidați, călăuziți, punându-ne încrederea în Univers și în ceea ce vine către noi ca făcând parte din calea sufletului și destinului nostru. Păstrând însă vie încrederea în noi înșine și în puterea noastră de co-creatori, împreună cu marea Sursă. Această Eclipsă este foarte conectată cu cea Solară pe care am trăit-o de Crăciun la ultima Lună Nouă din anul ce am încheiat, din decada ce-a trecut. Mai ții minte ce ai ales, în urmă cu două săptămâni, la Lună Nouă?

Mulți din cei cu care lucrez în sesiunile individuale de terapie și de Life Coach sau Relational Coach* , îmi împărtășesc în aceste zile că se simt prinși în dinamica veche a familiei. Cum este la tine, vis-a-vis acest subiect: dinamica familiei? Te invit să te așezi în ascultare atentă, în aceste zile cu Lună Plină și Eclipsă Lunară, reflectând asupra a ceea ce înseamnă, acum, pentru tine „familie” sau relații apropiate.

Și dacă ești, cât de cât ca și mine, s-ar putea să simți și tu nevoia, în aceste zile, să stai mai mult cu tine însuți, cu tine însăți. S-ar putea să simți nevoia să înveți a fi mai apropiat de tine însuți, de tine însăți. Setându-ți, cu blândețe fermă, limite mai clare față de cei dragi, dai dovadă de iubire de sine, de grijă față de tine, și nicidecum de egoism. Contează însă felul în care alegi să-ți setezi și să-ți rostești limitele.

Te invit să ai mare grijă și atenție, în aceste zile, la modul în care comunici cu ceilalți și cum abordezi orice conversație mai tensionată ce poate apărea. Căci Luna Plină vine și cu tensiuni. Nu este însă obligatoriu să le trăim ca în trecut. Așa este, adevărul ne eliberează! Dar cum unele adevăruri sunt chiar dureroase la început fie să avem grijă cum ne rostim. Până la urmă însă orice nou adevăr, descoperit sau revelat, ne aduce mereu mult mai multă claritate. Ne lărgește și ne rafinează Viziunea.

În Parcursul de Dezvoltare Personală, Spirituală, Integrală – Școala Maestrului Interior – îi ghidăm pe participanți în a se exprima, din adevăr și autenticitate.

Îi călăuzim către a-și deschide inimile și a se conecta cu emoțiile și, împreună, învățăm a ne simți acasă cu noi înșine. Și despre asta este și acum, în aceste zile cu Lună Plină. Învățăm toți, și fiecare în felul său unic, să fim, să ne simțim ACASĂ cu noi înșine.

În ciuda oricăror tensiuni, stârnite de vechile dinamici trăite în familie, ne putem oferi momente de liniște și ascultare, de tăcere și introspecție. S-ar putea să simțim nevoia să ne rostim adevărul sau să descoperim că un adevăr este adus la suprafață, parcă special pentru noi, prin rostirea făcută de altcineva, și că acesta ne schimbă calea și chiar direcția vieții. Nu sunt doar cuvinte aruncate acum. Am trăit asta și cu adevărat este posibil. Un adevăr adus la suprafață are puterea de a schimba traiectoria vieții.

Toți suntem călăuziți la această Eclipsă Lunară către a ne elibera, a da drumul la lucruri și relații ce nu ne mai servesc. Și făcând asta ne putem accelera mișcarea înainte pe calea sufletului nostru. Suntem pregătiți să facem asta. DA! Suntem!

 Elena Francisc Țurcanu

AmmaRa

* Pentru terapii individuale sau sesiuni de Life & Relational Coach, îmi puteți scrie pe adresa:  dana.lar@calatoriainimii.ro                                                

* Aventurează-te în  Călătoria Inițiatică – Școala Maestrului Interior, generația a 7 a – Inițiere în Magia Vieții! este cel mai mare DAR pe care ți-l poți oferi în procesul tău de vindecare, de transformare, evoluție, de întregire.

Nu știu cum a fost la tine luna trecută, ultima din an și din magnifica decadă ce am încheiat, dar la mine a fost cu o mare curățare și o imensă eliberare pentru care nu pot fi decât recunoscătoare. Am sentimentul, convingerea chiar, că în această lună – prima din an și din noua decadă – mulți dintre noi vom fi martorii dizolvării unor „structuri” vechi și unor relații pe care ne-am bazat în trecut. Inclusă fiind și dizolvarea relației vechi cu noi înșine. Indiferent cum a fost ultima perioadă pentru tine, adu-ți aminte acum: grija față de tine, doar tu ți-o poți dărui.

Fie să rămânem pro activi, în deschidere și îngăduință, în ascultare și încredere, în loc să reacționăm. Și fie să ne păstrăm focusul, cultivând atenția și prezența, pe ceea ce ne dorim și nu pe ceea ce nu mai vrem. Atenția pe alegerile noi, pe relațiile noi, pe creațiile noi, și nu pe ceea ce a fost, de ce a fost și cum a fost. Totul a fost, așa cum a fost, doar pentru a ne servi în procesul de creștere, de vindecare, de transformare, de evoluție. Fie să emanăm recunoștință căci doar așa ne putem Renaște. Altfel, nu vom face decât să recreăm, la nesfârșit vechiul.

Cum ar fi dacă ne-am onora  – cu mai multă lejeritate, bucurie și încredere – intențiile, alegerile, deciziile? Având însă curajul să fim în curgere și flexibilitate și să ne oferim, zilnic, momente de ascultare lăuntrică. Ascultare atentă cu ajutorul căreia să pășim în spațiul necunoscut din care putem, cu adevărat, Renaște.

La asta te invit în această lună de ianuarie, prima din an și din noua decada. La a-ți onora intențiile, alegerile și deciziile, cu mai multă bucurie și încredere, cu mai multă lejeritate și flexibilitate. La Ascultare Atentă cu ajutorul căreia te poți Renaște.

Tu, cu tine

Ai grijă de tine. Ai grijă de tine. Ai grijă de tine. De câte ori am auzit aceste vorbe și le-am luat, cu adevărat, în considerare simțind că ne vorbim noi înșine prin vocea celui care le-a rostit? Ai grijă de tine! Dacă acesta ar fi mesajul acestei luni? Un mesaj nu subtil ci chiar unul direct. Ai grijă de tine! Nimeni n-o va face în locul tău. Tot ce ai neglijat în ceea ce te privește, are acum nevoie de atenția ta. Onorează-ți intențiile și alegerile.

Tot ce ai amânat – pentru că, bineînțeles, grija de alții a avut prioritate -, are acum nevoie de atenția ta.

Sau poate că doar ai opus rezistență în fața schimbării, găsind strategii ingenioase, spirituale chiar, pentru a rămâne în băltire și în roluri vechi. Poate că ai creat noi prietenii cu oameni care să-ți susțină vechile roluri și identitatea la care nu vrei să renunți, în loc să te inspire către a-ți trăi potențialul maxim.

Indiferent ce și cum ai fost și ai făcut în ultima perioadă, această lună ianuarie, acum, prima din noua decadă în care am intrat, este o mare oportunitate să te întorci la tine cu sinceritate, cu bunătate, cu încredere. Deschizându-te față de tine, oferă-ți grija de care simți că ai nevoie la nivel fizic, mintal, emoțional. Creează-ți un plan pe care să-l numești: grijă fața de mine.

Reevaluează-ți prioritățile, oferindu-ți timp în liniște și solitudine pentru a vedea înlăuntrul tău care-ți sunt dorințele cele mai arzătoare și adevăratele nevoi, și ce alegeri poți face acum. Iar dacă sunt acțiuni pe care le simți a fi copleșitoare, începe încet. Fă pași mici. Ascultându-te cu atenție, rămâi cu focusul pe ceea ce îți dorești cu adevărat să creezi în viața ta și, mai ales, să fii.

O lună, prima din această decadă, pe care o poți deja simți ca fiind una ce aduce transformare. Ține doar de tine să o trăiești ca atare. Prin practică și disciplină, prin atenție și încredere, prin deschidere și recunoștință. Iar dacă nu poți singur, singură, cere susținere, cere conținere de la oameni cu care simți că rezonezi acum. Nu suntem niciodată singuri, chiar dacă, de multe ori, ne încăpățânăm să credem asta.

Reevaluează-ți limitele și setează-ți altele noi în acord cu ceea ce ești acum. Acesta este un alt aspect al uriașului potențial transformator cu care a început luna ianuarie. Și asta face parte, de asemenea, din a avea grijă de tine. A te pune pe primul loc nu înseamnă nicidecum egoism. Ba dimpotrivă. Înseamnă a putea dărui apoi din sursa care ești și pe care înveți a o recunoaște. Dacă nu îți oferi acum grija și atenția și încrederea și bunătatea și deschiderea și sinceritatea și frumusețea și iubirea și compasiunea de care ai nevoie, atunci când?

Relații

A avea grijă de tine înseamnă și a evalua relațiile în care ești. Care sunt cele sănătoase pentru tine și în care relații e nevoie să faci schimbări? Poate că ai tot spus „da” când, de fapt, voiai să spui „nu”. Poate că ai oferit mai mult decât era nevoie, alunecând în cine știe ce roluri vechi mult prea bine cunoscute. Poate că ai făcut compromisuri a căror energie o resimți acum la nivel fizic. Poate că ți-ai asumat ceea ce nu ținea de tine. A avea grijă de tine înseamnă a privi la toate astea și a-ți răspunde cu sinceritate la întrebarea dacă ai sau nu ceva de curățat la nivel de relații.

Iar dacă ai fost în închidere, în zgârcenie față de tine, în „nu pot”, în „nu merit”, în „nu sunt suficient de…”, poate că a venit momentul să te deschizi și să primești. Poate că a venit momentul să accepți susținere, iubire, conținere, ajutor. Căci dacă chiar îți dorești relații mai bune în viața ta atunci ai nevoie, cu adevărat, să te deschizi. Totul este posibil dacă îți păstrezi atenția pe a crea și a dezvolta relații care sunt, cu adevărat, acordate cu tine în ceea ce privește iubirea, parteneriatul, compatibilitatea, rezonanța.

Sănătatea și corpul tău

A avea grijă de tine începe prin a avea grijă de sănătatea ta, de corpul tău. Această dimensiune a vieții noastre este cea în care naștem cele mai mari judecăți de sine pentru că aici alunecăm cel mai mult în a nu ne respecta alegerile (sănătoase) pe care le facem. Ne promitem multe, în ceea ce privește corpul nostru (sport, mișcare, dietă, hrană sănătoasă, disciplină), și de cele mai multe ori nu ne ținem de promisiuni. Asta ne aruncă în judecată de sine, în autocritică (aspră, bineînțeles) și în neîncredere cum că putem. Și iată cum ne întoarcem la vechile obiceiuri și la rutina predictibilă.

Ne întoarcem la ceea ce cunoaștem, fentând, din nou, schimbarea, transformarea. Ne întoarcem către oameni care să ne confirme că este ok această neputință în fața schimbării. Poate că a venit momentul ca atunci când alunecăm, în loc să ne judecăm, mai degrabă să reajustăm planul inițial pe care ni l-am făcut și să continuăm. În loc să ne întoarcem către persoane care știm, din start, că ne vor ține în vechile comportamente și tipare de gândire nesănătoase, să avem – mai degrabă – curajul de a ne rosti față de persoane care știm că ne provoacă (oricât de dureroase ar fi, uneori, provocările) să ne manifestăm adevăratul potențial.

Avem toți anumite credințe, în ceea ce privește sănătatea și corpul fizic, de care ne agățăm pentru că nu știm altceva. Poate că a venit momentul să îndrăznim să lucrăm cu câmpul cuantic, cu acel spațiu „necunoscut” în care putem îndrăzni să creăm orice. Cum ar fi? DA, cum ar fi să ne trezim zâmbind în fiecare dimineață? Cum ar fi să credem că avem, întotdeauna, energia necesară pentru a crea orice dorim? Cum ar fi să ne dăm voie să simțim că suntem sănătoși, că corpul nostru este în forma și condiția fizică optimă, că suntem deschiși pentru a primi – cu recunoștință – tot ceea ce Existența ne servește? Cum ar fi?

Nu sunt doar cuvinte aruncate aiurea acestea. Chiar este posibil. Contează însă practica, disciplina, determinarea. Poate că a venit momentul să avem o altă atitudine în fața credințelor noastre. Mai degrabă „o să văd atunci când am să cred” decât „am să cred atunci când am s-o văd”.

Împământează-te, luna aceasta, în propria-ți putere de a te Renaște, aducându-ți aminte că totul în Univers începe cu energie pe care nu o vezi și care curge, mereu și mereu, în corpul tău. Tot ceea ce ai amânat în ultima perioadă, din punct de vedere al sănătății tale, are nevoie acum de atenția ta.

Ascultă-ți corpul! Oprește-te și ascultă-ți corpul. Și cere ajutorul, cere conținere, cere însoțire. Adu-ți aminte că nu suntem niciodată singuri.

Ce înseamnă pentru tine a avea grijă de tine? Adu claritate, față de tine, în privința asta. Întreabă-te: Ce înseamnă să am grijă de mine? Dacă nu am grijă acum, atunci când?

Pentru a te susține în grija față de tine, dacă nu știi de unde să începi, te invit să parcurgi Retreat-ul online Arta Ascultării Atente. Iar dacă există durere acum în viața ta, oferă-ți în dar cele 3 Meditații pentru Dizolvarea Durerii.

Proiecte și parteneriate

O lună perfectă pentru a finaliza ce este de finalizat în proiectele tale, amânate poate mult prea mult, și de a închide ce mai este de închis în relațiile cu care nu mai rezonezi. Fie renaști entuziasmul și zvâcul creator pentru proiectele și creațiile tale, fie le pui cruce.  Folosește-te de energia inspiratoare prezentă în această lună și îndrăznește să schimbi tot ce este de schimbat în proiectele tale și mai ales în relațiile tale, de prietenie, de business. Ai curajul, de asemenea, să te smulgi din zona de confort și să acționezi în direcția noilor creații la care visezi. Energia restructurării este și ea prezentă luna aceasta.

Restructurează, Resetează, Renaște(te),  evaluându-ți resursele. Și nu mă refer (doar) la finanțele tale. Resursele tale rezidă în ideile tale, în talentele tale, în parteneriate, în oameni care văd în tine potențialul tău infinit și care te susțin în a ți-l manifesta.

Fie să conștientizezi, și noi toți de altfel, că această restructurare, resetare, Renaștere personală contribuie la procesul macro de Renaștere în care se află acum umanitatea. Fie să conștientizăm cât mai mulți că a avea grijă de noi înșine înseamnă a avea grijă și de relațiile noastre, de creațiile noastre, de lumea în care trăim, de Mama Pământ.

Cu recunoștință pentru al tău curaj de a te Renaște, îți urez Iubire, Bucurie, Frumusețe și Adevăr acum, la început de nouă decadă!

Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)

Suntem mulți!, care simțim Adevărul

Am trăit de foarte, foarte multe ori momentele cosmice ale deschiderii, împreună cu oamenii pe care i-am însoțit, personal sau în marile cercuri ale regăsirii de sine pe care le numim Călătoria Inimii. Am fost centrul și martorul revelației, a unor transformări uluitoare, ale conexiunilor magice care se stabilesc între inimile oamenilor, martorul Adevărului despre noi înșine, care izbucnește copleșitor, martorul Iubirii, al Frumuseții și al Armoniei care sunt atribute fundamentale ale umanității sacre ce trăiește în noi toți.

Mi-am spus de nenumărate ori că oamenii care trăiesc această frumusețe nu o vor uita niciodată, nu o vor putea îngropa și nu se vor putea întoarce în labirinturile fricii, ale răcelii și ale platitudinii, nu vor mai merge niciodată pe cărările mediocrității și ale compromisului, ci vor rămâne în picioare, transformându-și viețile, relațiile și lumea în care trăim cu toți.

De o mie de ori am văzut curgând pe obraji lacrimile recunoașterii Adevărului despre noi înșine, ochii iluminați de cutremurarea Ființei, am simțit vindecarea uriașă care se naște din deschidere și din încredere, din regăsirea conexiunii cu ceilalți, cu cerul și cu pământul, cu divinitatea omniprezentă pe care o respirăm, o privim și o atingem. Am văzut frumusețea izbucnind din interiorul inimilor și rețelele vieții arzând strălucitor între noi, am văzut fețele transfigurate în fața dezvăluirii adevăratei naturi a realității, a măreției și a splendorii a ceea ce suntem cu toți.

Și de o mie de ori am văzut cum aceiași oameni se întorc apoi în cochiliile lor închise, în cazematele înghețate ale gândirii, în moduri de a exista rudimentare și plate, în dimensiunea convențională și dureroasă a labirintului, în care inimile sunt închise, privirile tăioase, măștile tot mai groase ascunzând o durere tot mai mare.

Am văzut cum minunăția durează doar trei zile,

cum vechile roluri și moduri de a trăi ocupă din nou spațiul deschis al inimii, am văzut cum lacrimile recunoașterii îngheață și cum, aceiași oameni care au trăit Revelația despre ei înșiși, despre ceea ce sunt în adâncurilor lor, renunță la ea, înfricoșați, se prăbușesc din nou în genunchi, reluându-și locurile în șirurile lungi de sclavi ai sistemelor de control ale acestei lumi, sub puterea obișnuințelor, a presiunii infernale a dimensiunii orizontale a existenței. Am văzut cum umanitatea divină și splendidă dispare, corodată de spaima ieșirii din rând.

M-am întrebat de multe ori ce ne face să ne întoarcem din nou și din nou în micile noastre infernuri, deși am trăit Adevărul, Iubirea, Frumusețea și măreția ființei umane. De ce este atât de greu să păstrăm această perspectivă eliberatoare, această verticalitate deschisă, această conexiune profundă între noi, care ar schimba nu numai felul în care ne trăim viețile, noi și ai noștri, dar ar schimba lumea în care trăim.

De ce ne întoarcem în labirint, în singurătate, în durere, după ce am trăit divinitatea interioară, după ce am băut din cupa Adevărului și a Iubirii? Ce ne face să punem pe noi din nou armurile de oțel ale unor identități care au devenit prea strâmte, ce ne face să punem mâna din nou pe săbiile atacului și ale apărării, ce ne face să rostim la nesfârșit cuvintele care ne conduc către moarte, după ce am gustat din apele Vieții?

De ce renunțăm la frumusețe și la măreția propriei ființe, întorcându-ne la compromis, la micime, la prudență, la zgârcenie și la frică, deși înțelegem perfect că asta ne ucide? De ce abdicăm de la splendoare, prăbușindu-ne din nou în mediocritate, de ce continuăm să ne repetăm poveștile mizerabile despre noi înșine, deși am trăit înălțimea amețitoare a ceea ce suntem cu adevărat?

Am găsit multe răspunsuri în timp, și am creat mereu abordări noi, menite să ne ajute pe toți să păstrăm conexiunea cu Adevărul, Iubirea, Frumusețea și Libertatea interioară și să le păstrăm în viețile noastre, ducând Cunoașterea în  familii, la job-urile noastre, în lume…

Dar acum am înțeles o nuanță importantă pe care se întemeiază puterea Labirintului.

Credința noastră că suntem, în ultimă instanță, singuri.

Trebuie să credem că suntem singuri, că nu putem face nimic în fața valurilor de inconștiență și nebunie ale acestei lumi. Trebuie să credem că suntem neputincioși, izolați, neînțeleși, că orice schimbare este imposibilă, că lumea este așa cum este, o mașinărie uriașă care are regulile ei, iar noi suntem singuri față în față cu această mașinărie.

Aceasta este strategia Labirintului de a strivi Revelația trăită, de a anihila minunăția. Pare că toată lumea e oarbă și trăiește în același fel, pare că nimeni nu are curajul să se ridice în picioare, că obiceiurile sociale de masă sunt atotputernice, că toți oamenii trăiesc supuși modurilor vechi de a trăi, cutumelor, iar mecanismele sociale pulverizează Adevărul, Frumusețea, Iubirea și Libertatea pe care le-am trăit. Pare că trebuie să închidem Revelația înapoi în cutie, căci altfel nu am putea trăi în această lume.

Această psihologie a singurătății, a izolării, a fricii de a fi altfel, este instrumentul de putere al platitudinii. A crede că suntem singuri.

Privim împrejur și vedem doar oameni închiși în alveolele lor, preocupați să păstreze aparențele, ascunzând aceeași nefericire, cu aceiași poleială, mergând în fiecare zi pe cărările tot mai adânci ale obișnuinței, dependenți de exterior, ocupați cu alergarea către finalul previzibil, lipsiți de idealuri și de valori, crezând că viața e doar o luptă pentru supraviețuire. Și mai vedem că aceleași structuri sunt acolo dintotdeauna, organizând marșul către neant și lipsă de sens, atotputernice și de neclintit și atunci ne spunem că e inutil, că nu putem face nimic, că suntem singuri și poate ar fi mai bine să ne vedem de culoarul din labirint repartizat nouă, până la capăt, căci așa e viața.

E un fals!

Suntem mulți!

Suntem mulți aceia care simțim, care înțelegem, care vedem, care intuim Adevărul, care percepem că umanitatea este într-un punct de cotitură fundamentală. Suntem mulți aceia care vor și pot să trăiască în alte sisteme de valori, întemeiate în deschidere, în conexiune, în natura profundă a ființei noastre, în Adevărul a ceea ce suntem. Suntem mulți aceia care înțeleg că această deschidere este marea Cale. Trăim timpuri în care avem mijloacele, tehnologia interioară și exterioară care ne permite să schimbăm totul în viețile noastre, avem energia, cunoașterea, avem tot ceea ne trebuie pentru a spulbera labirintul începând cu propria noastră viață!

E suficient să privim împrejur în alt fel, să ne re-cunoaștem, să comunicăm, să constatăm cu simplitate că putem să trăim la înălțimea visului nostru despre noi înșine și despre umanitate. E suficient să ne privim, pentru a descoperi că nu suntem singuri, dimpotrivă, suntem mulți cei care au trăit deja Adevărul despre ceea ce suntem și care vor să trăiască altfel.

Această pulverizare, această singurătate, această credință că e fiecare pentru el, că nu putem fi împreună, că suntem condamnați la platitudine și la a sta disciplinați în rând – aceasta este cea mai mare armă a Labirintului, și se poate sfârși acum, dacă alegem acest lucru. Nu e nevoie să plecăm nicăieri din viețile noastre pentru a trăi pe măsura frumuseții și adevărului nostru interior. E nevoie doar să fim împreună, e nevoie doar cultivăm Încrederea în noi înșine și în cei asemenea nouă, e nevoie să exprimăm ceea ce suntem în mod liber, aici, acum, în mijlocul lumii. Vom avea surpriza de a descoperi că suntem mulți!

În toate cotloanele Labirintului, tăcuți, sunt oameni care au început să fie conștienți, să-și dorească altceva, care au început să-și dea seama că realitatea se naște în fiecare din noi în interiorul său, din modurile noastre de a gândi și din atitudinile noastre. Ei nu așteaptă decât un singur lucru: să vadă că mai sunt și alții. Nu au curajul încă să se ridice singuri.

Dar… suntem mulți!

Nu mai este nevoie să plecăm în munți și în singurătate pentru a trăi Revelația, pentru a trăi Adevărul și Frumusețea și Iubirea, nu e nevoie să ieșim din sisteme, nu e nevoie să fim out of the grid. Dimpotrivă, e nevoie să fim în interiorul tuturor rețelelor și să schimbăm din interior totul. Un timp foarte îndelungat, această credință că trebuie să fim înafara lumii pentru a trăi Adevărul, a fost poate validă. Dar nu și acum. Lumea este reflexia propriilor noastre gânduri, emoții, atitudini și alegeri. Iar lumea noastră interioară se schimbă. Acum avem totul în mână, moduri simple și clare de a o administra, putem în sfârșit să alegem ceea ce gândim despre noi înșine și existență, avem mijloacele de a anihila marele dușman interior al fricii, avem cunoașterea asupra felului în care putem construi relații noi cu noi înșine și cu lumea exterioară.

Și suntem mulți aceia care vor și pot să trăiască altfel fără să plece nicăieri!

Cunosc oameni care o fac deja, care au ieșit din izolare și neîncredere, care-și transformă viața acasă, în firmele lor, în afacerile lor. Sunt medici, profesori, educatori, antreprenori care clădesc deja o lume nouă începând cu propriile lor vieți, fără să plece nicăieri. Acest împreună există deja. De-acum important este să privim împrejur, să ne re-cunoaștem, să ieșim din cochilie, din izolare, din singurătate, din neîncredere. Maestrul Interior, universal, renaște deja în tot mai multe inimi. Îi vei recunoaște pe cei asemenea ție după zâmbet. Vei ști că simt, ca și tine, caută, ca și tine, că sunt vii, ca și tine, că nu au abandonat.

A simți este ceea ce ne diferențiază, a percepe, a ne conecta cu realitatea în mod diferit, a fi conștienți, a fi deschiși, a rosti ceea suntem, ceea ce gândim, ceea ce dorim, a urma calea interioară a adevărului, a iubirii și a frumuseții!

Acest verb, A SIMȚI, este cheia.

Suntem mulți cei care simțim, deja!

Labirintul nu simte nimic, este impersonal, este alcătuit din entități pulverizate care se mișcă după reguli, din oameni care gândesc și vorbesc la fel, care trăiesc în locurile comune, de bun simț, ce permit labirintului controlul prin frică. Ei sunt necontenit în exterior, crezând că acolo sunt toate bunătățile lumii, iar acesta este instrumentul prin care Labirintul supraviețuiește. A fi cu Atenția în afară este tot una cu a fi părăsit spațiul interior din care se naște realitatea, a fi copleșiți de grijă, frică, îngrijorare, a nu realiza că noi suntem, de fapt creatorii acestei lumi. Frica de a fi noi înșine, neîncrederea în ceea ce simțim este modul în care labirintul ne stăpânește.

Culoarele Labirintului sunt pline de oase de ros pentru gândirea noastră liniară, amplasate strategic, astfel încât să fim ocupați tot timpul. Trebuie să fim ocupați, să nu avem timp pentru a sta în interior și a descoperi marele adevăr!

Antidotul este pur și simplu a fi atenți în interior, a ne asculta, curajul de a recunoaște, a rosti ceea ce simțim, ceea ce percepem despre noi înșine și despre lumea în care trăim, de a fi împreună, de a ne aduna cu cei asemenea nouă. Vom descoperi că suntem mai mulți decât am crezut. Suntem mulți cei care simțim!

Lumea labirintului este construită de aceia care nu simt, sau care se tem să simtă.

Tu, cel care citește aceste cuvinte, tu SIMȚI.

O lume în care oamenii simt, se simt între ei, în care oamenii sunt conectați, sunt conștienți de rețelele vieții care ne unifică în orice moment, o lume în care împreună este mai puternic decât ego nu numai că este posibilă acum, dar este inevitabilă. Este singura cale, oricât de mult am amâna alegerea de a o trăi.

Doar ego este singur. Doar ego nu simte nimic altceva decât emoțiile distructive generate de propria sa gândire. Doar ego este veșnic în a face. Doar ego este pulverizat la nesfârșit în mii de direcții, neavând centru și nici percepție. Doar ego este absorbit în roluri dureroase, oscilând la nesfârșit între luptă și apărare, înfricoșat și lacom, încercând la nesfârșit să astupe golul interior cu lucruri, distrugând totul împrejur, secătuind totul în separarea sa față de ceilalți și de Întreg. Doar ego se refugiază sub măști tot mai groase, la adăpostul cărora naște o nesfârșită critică de sine și a lumii, născută din frică.

Dar tu simți deja!

Ai deschis deja porțile inimii. Trebuie să știi că suntem mulți asemenea ție și că este momentul să fim împreună. Este o revoluție, dar nu una cu armele în mâini. Ar însemna încă odată să încercăm să schimbăm în exterior ceea ce nu am putut schimba în interior. Este o revoluție lăuntrică și a felului în care trăim, ne exprimăm și relaționăm unii cu ceilalți. O revoluție a percepției, a simțirii, a felului în care ne raportăm la existență. Este despre cum ne privim, cum mâncăm, cum ne mișcăm, cum gândim, este o revoluție de perspectivă care va schimba în cele din urmă tot ceea ne înconjoară, pe măsura noastră.

Noi toți suntem noduri fundamentale de realitate în marea rețea a Vieții, fiecare om este o sursă de realitate care respiră, primește și dăruiește necontenit și toate structurile acestei lumi se hrănesc din aceste surse. Tu însuți ești o sursă de realitate necontenită. Nu ai cum să fii altfel, căci aceasta este natura ta, iar puterile lumii știu acest lucru. Dacă nu te-ai teme, dacă ai avea încredere în tine și în ceea ce simți, ai putea să refuzi să mai hrănești cu energia inimii tale sisteme care nu te mai reprezintă. Și asta nu trebuie să se întâmple. Trebuie să te îndoiești, să te temi, să fii în rând, să alimentezi în continuare labirintul! Dacă devii conștient, dacă ai timp să privești în interior s-ar putea să descoperi adevărul.

Ei bine, Adevărul este aici, este trăit, este validat de mulți asemenea ție.

Nu cei dimprejurul nostru sunt responsabili pentru lumea noastră interioară, pentru gândurile și emoțiile noastre, pentru atitudinile și pentru felul în care alegem să răspundem realității în orice moment, ci noi înșine. Nu guvernele, politica, băncile, armatele sau tehnologia sunt responsabile pentru că suntem prizonieri în labirint, ci neîncrederea noastră în ceea ce simțim, în ceea ce suntem, în revelațiile și frumusețea pe care o percepem, dar pe care nu o validăm. Nu tehnologia este responsabilă pentru pulverizarea noastră mentală, pentru recăderea în obiceiuri vechi și moduri vechi de a răspunde realității. Toate aceste sisteme sunt oglinzile lumii noastre interioare, ale relațiilor dintre noi pe care a venit timpul să le re-creăm.

A re-crea felul în care relaționăm este despre  deschidere inimii, despre exprimare, despre împreună, despre a nu ne mai crede singuri. Când revoluția lumii interioare prin conștiență și prin deschidere se întâmplă, relațiile noastre cu noi înșine și cu ceilalți se transformă, iar sistemele exterioare se schimbă la rândul lor.

Avem tot ce ne trebuie pentru a pune în operă această transformare, pentru a nu ne mai întoarce în labirint. Iar începutul este această recunoaștere: suntem mulți, și împreună suntem cu mult mai mult decât o sumă de individualități! Suntem una!

Călătoria Inimii este călătoria transformării prin conștiență a propriei ființe. Toți suntem în această călătorie sacră. Am traversat multe praguri ale identității noastre, fiecare în propria sa poveste. Acum este un prag uriaș, care constă în transformarea colectivă a ceea ce numim ego, și de redescoperire a adevăratei noastre naturi. Totul este copt, aici și în lume, pentru această transformare. Crizele de toate felurile, personale și colective, sunt expresia acestui moment, în care putem alege altfel. Să mergem pe vechile căi, sau să avem curajul de a urma ceea ce simțim în adâncul nostru.

Totul începe în interior, iar instrumentele transformării interioare sunt aici, simple, puternice, clare, curățate de orice ideologie sau dogmă, experențiale, repetabile de o mie de ori în orice împrejurare a vieții. Ele sunt tot mai puternice pe măsură ce tot mai mulți oameni le folosesc. Conștiința este una. Eliberează-ți puterea interioară care se întemeiază pe uniunea cu tot ceea ce există. Ești una cu acest Întreg, cu Umanitatea cosmică, universală, și ai posibilitatea de a folosi toată această putere interioară pentru a transforma totul în viața ta, și împreună, lumea.

Tu știi și simți deja aceste lucruri în tine, și mulți alții o fac. Dar ne-exprimate, aceste percepții  conduc din nou la conflict interior și la trăirea vechii neputințe, a resemnării și a singurătății închise.

Eliberează-te.

Fă un pas către ceilalți, către noi, către cei care am ales să manifestăm ceea ce suntem în interiorul nostru și în viețile noastre. Ieși din cochilie, explorează, trăiește Adevărul, Iubirea, Frumusețea și Libertatea, manifestă-le în cele mai obișnuite momente ale vieții tale și transformă-le astfel în momente magistrale. Creează conexiune cu cei asemenea ție și asta te va ține în picioare în fața îndoielii și a presiunii dimensiunii liniare a existenței. Sprijină-te pe cei asemenea ție. Intră în Cerc și rostește adevărul pe care îl trăiești. Nu abdica de la ceea ce simți, de la visul tău despre tine însuți. Împărtășește pentru a fi mai puternic.

Folosește rețelele acestei lumi pentru a emana un adevăr nou, pentru a rămâne conectat cu ceilalți asemenea ție, pentru a redescoperi și reconfirma acest adevăr, pentru a crea structuri noi de realitate în viața ta și în această lume.

Îmi vie să strig: hey, oameni buni, știu, simt că sunteți acolo, undeva, în cotloanele labirintului, neîncrezători, știu că simțiți ceea ce simt și eu, ceea ce simțim deja mulți, a venit vremea să ne recunoaștem ca noduri creatoare de realitate în rețeaua vieții, să ne asumăm ceea ce suntem.

Acesta este un call to action.

Adică ce să facem? parcă vă aud.

Practică Prezența în fiecare zi, amintește-ți ceea ce cunoști deja, și dacă nu-ți amintești, vino să înveți din nou mijloacele simple ale Adevărului, Iubirii, Frumuseții și Libertății interioare, aplică-le, trăiește pe măsura ta, cu curaj, rămâi în conexiune cei care simt la fel ca tine. Fă alegeri pe măsura viselor tale despre tine însuți și nu abdica de la încredere.

Suntem mulți deja! Acum e nevoie să fim Împreună!

Fie ca 2020 să fie momentul astral al acestui mulți, împreună!

Amen,

Agnis

P.S. Rămâi aproape. Urmărește Călătoria Inimii. Vei găsi toate instrumentele de care ai nevoie, plus comunitatea. 2020 să fie!

Simte vibrația acestor cuvinte:

Împreună. Dăruim. Acum. 

Călătoria Inimii este, în același timp, o călătorie inidividuală și colectivă în care suntem fiecare în propriul său proces de vindecare, transformare și evoluție dar și împreună. Și tot timpul anului, fiecare în felul nostru, dăruim permanent. Primind, în același timp, de la Marea Sursă. De la Existență. De la Viață.

Nu doar în luna decembrie dăruim, dar toți simțim mai puternic vibrația acestor cuvinte, acum, de Sărbători, Împreună. Dăruim. Acum. 

Viața este mereu precum o școală.

Dar nu precum cea în care sunt acum copii noștri, sufocați cu prea multe teme de făcut și injectați cu vaccinurile competiției, ale gândirii liniare și conflictului.

Dacă citești aceste rânduri, și tu simți, la fel ca mine și ca noi toți cei aflați pe calea conștienței, că vindecarea și dezvoltarea personală, practica spirituală, fac parte din școala vieții.  Toate cele ce se întâmplă în lume acum – drame politice, culturale, sociale și de mediu, conflicte internaționale, probleme legate de ecologie, noi realizări tehnologice – toate se intensifică în același timp cu maturizarea umanității. 

În procesul nostru, al fiecăruia în parte dar și împreună, în dansul vieții pe Calea Conștienței, învățăm să practicăm Prezența, să fim mai mult în compasiune unii față de ceilalți, să ne ascultăm mai mult, să ne susținem și să ne conținem.  Învățăm să hrănim ceea ce ne unește și nu ceea ce ne separă.  Învățăm să fim în ACUM, onorând ceea ce suntem ÎMPREUNĂ. Iar acest împreună ne învață mereu cum este să DĂRUIM dar și să PRIMIM.Împreună învățăm despre ascultare, despre compasiune, despre iubire, vitalitate, vindecare, atingeri, recunoaștere. 

Tot împreună învățăm și conștientizăm că putem, cu adevărat putem, contribui la schimbarea lumii. 

Nu este deloc adevărat că nu putem face nimic pentru schimbarea lumii în care trăim. Putem avea propria noastră contribuție în lumea în care trăim. Indiferent în ce formă este această contribuție.  

ACUM suntem ÎMPREUNĂ și DĂRUIM poate părea ceva ironic când totul dă impresia că se năruie în jurul nostru. 

Imersată în creațiile în care sunt în acest moment ,conștientizez, din ce în ce mai profund, că…

…realitatea nu este niciodată „problema” ci felul în care noi alegem să o percepem și să o privim crează „problema”.

… realitatea este frumoasă, așa cum este, în ciuda gunoaielor pe care continuăm să le aruncăm în natură uitând că le aruncăm, de fapt, în noi înșine

… realitatea este un motiv de bucurie, în ciuda durerilor și provocărilor – uneori chiar insuportabile.  În prag de Sărbători, acum, te încurajez să te oprești puțin, să respiri atent și conștient, aruncând o privire sinceră înlăuntrul tău și să-ți dai voie să ai curajul să vezi că realitatea nu este „problema” ci felul în care tu alegi să te raportezi la ea crează tensiuni și distorsiuni, crează conflicte și separare. Filtrul prin care privești orice situație, persoană, context, poate fi curățat chiar acum. Fă-o! Merită! E cel mai mare dar pe care ți-l poți face ție și îl poți dărui celor din jurul tău și umanității.

Suntem mulți aceia care învățăm că existența ne servește întotdeauna, că viața este un dar prețios și frumos.  Aleg să am încredere că simțim viața și alegem s-o trăim, nu precum o sursă de nefericire ci simțind-o a fi baza bucuriei.

BUCURIE. DA! Cel mai prețios leac tămăduitor.

Te invit să ai curajul să privești în față acest paradox pe care-l trăim acum. Toate dramele ce se petrec acum în lume și, în același timp, toată frumusețea și bucuria de a fi în viață. Acest paradox ne învață și ne ajută să creștem. 

Te încurajez, din toată inima, să te alături Existenței care, întotdeauna, ne servește și nu ne este potrivnică. Intră în joc cu noi.

ACUM suntem ÎMPREUNĂ și DĂRUIM  

Este darul nostru. Împreună. De la noi sunt cărțile. De la tine, gestul.

Cărți pe care să le dăruiești cuiva, unei persoane sau unei familii, unei asociații sau fundații, unui spital care nu și le poate permite acum, dar care le dorește și căreia simți că i-ar folosi. 

Am dăruit deja peste 100 de cărți în aceste zile. Mai avem încă pe atâtea. Sunt grupate în zeci de pachete și gata să ajungă CADOU la cei care, din păcate, nu își pot permite să le cumpere acum dar care s-ar bucura foarte mult să le aibă.  

Familii, Asociații, Fundații, Spitale, la care poate că noi nu știm cum să ajungem acum dar poate că tu știi. Tu doar vii și îl ridici. Gratis. Este cadoul nostru.  Și apoi livrezi pachetul acolo unde știi că cei ce-l primesc s-ar bucura cel mai mult.

Iar împreună, noi și tu, anunțăm cât mai multe persoane de aceste daruri.

Pășim curând în 2020 iar noi, în Creația Colectivă numită Călătoria Inimii, am decis să continuăm să dăruim cu generozitate.  Nu doar cărți și articole, călătorii ghidate și meditații, ci mult mai multe. 

Acum însă vă mulțumesc, în numele meu, al lui Horia (Agnis) și al Manuelei (Redactor-Șef al Editurii), pentru tot sprijinul pe care ni-l oferiți în acest proiect: ACUM suntem ÎMPREUNĂ și DĂRUIM.

De data aceasta, cărți!  

Cărțile sunt instrumente fundamentale în procesul de vindecare și transformare în care ne aflăm cu toții. Procesul de transformare este unul continuu. Iar o carte, de multe ori, poate fi piatra de temelie în acest proces. Poate fi scânteia care declanșează marele shift.

Am încredere că, dacă citești aceste rânduri acum, rezonezi cu invitația mea, a noastră, de a intra în acest joc și de a te bucura, alături de noi, de frumosul dans între a primi și a dărui. Ori de câte ori primim, dăruim. La fel cum ori de câte ori dăruim, primim. Am încredere că te smulgi din zona de confort și ne faci o vizită. Te așteptăm cu ceai bun, îmbrățișări calde și vindecătoare, și cu o energie pe care o vei simți precum un balsam tămăduitor. 

Pentru a noastră evoluție, ACUM suntem ÎMPREUNĂ și DĂRUIM,

Cu iubire și recunoștință,

Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)

O ultimă Lună Nouă din acest an ce pică chiar a 2 a zi de Crăciun și vine și cu Eclipsă Solară. Să ne bucurăm de energia prezentă în aceste zile pline de vești neașteptate, de sincronicități fericite și de ceea ce putem numi „noroc chiar când nu te aștepți”.

Unii astrologi spun că este cea mai norocoasă eclipsă de care-și amintesc.

Și nu-s prea tineri cei ce spun asta. Așadar, să profităm la maxim și, deschizându-ne, să ne oferim un moment de liniște, de ascultare interioară, de atenție îndreptată înlăuntru, atunci când Luna va trece între Pământ și Soare întunecându-l. În această trecere, toate posibilitățile ne sunt disponibile dacă avem curajul a ne deschide și a privi, cu sinceritate, la ceea ce vrem să manifestăm, să înfăptuim, să fim, să devenim, să trăim. Pe durata eclipsei este un moment prielnic să ne scriem scopurile, conectându-ne mai întâi înlăuntrul nostru cu visurile pe care le avem.

De asemenea, este o mare oportunitate să ne investigăm, cu sinceritate, obiceiurile, dependențele, credințele limitative, rutinele predictibile, comportamentele ce ne țin pe loc, în băltire și stagnare, în non-manifestare. Și să avem curajul a le lăsa. A curăța. O imensă oportunitate să creăm căi noi către a ne manifesta visurile, să creăm și noi tipare de gândire – ieșind din compulsiune și din paranoia, din frică și din îndoială.

O Eclipsă de Soare ce deschide și accelerează un portal către niveluri mai înalte de conștiință.

Pe durata unei Eclipse Solare o nouă poartă ni se deschide și ne permite să mergem înainte onorându-ne chemarea sufletului.

S-ar putea să nu ne prindem, la început, cum c-am fi pășit pe o nouă poartă. Pasul, trecerea, poate fi printr-un gând nou sau poate fi în forma unei emoții pe care avem curajul să o ascultăm și din care să învățăm. Ca apoi, încet, încet, să acționăm în direcția lecției învățate.

Indiferent unde ne-am afla pe calea noastră și în procesul de transformare și de evoluție, în aceste zile toți primim o energie abundentă și expansivă. Ține însă de fiecare dintre noi cum și-o downloadează și cum o folosește în noile creații și în noile relații.

Fie să ne amintim că Relațiile noastre sunt cele mai importante creații din viața noastră!

Chiar dacă zilele de după această Eclipsă Solară sunt foarte potrivite pentru a ne seta, cu claritate, intențiile pentru ceea ce vrem să fim și să creăm în noul an, fie să ne amintim că această nouă poartă – deschisă la Lună Nouă – are darul și puterea să schimbe ceea ce am crezut că ne dorim sau creează spațiu pentru noi intenții și visuri la care nici nu ne-am gândit înainte.

În Călătoria Inimii am lucrat intens în ultimele luni, în workshop-urile noastre, în călătorii inițiatice și în ceremonii sacre, cu energia vindecării. Se pare că și la această Eclipsă energia puternică a vindecării este prezentă și ne îndeamnă să ne transcendem tipare vechi, să lăsăm credințele născute în copilărie și hrănite până acum, să ne eliberăm din încorsetările și amprentele părinților.

Avem o energie asociată cu creșterea, cu expansiunea, cu prosperitatea, cu abundența, cu norocul, în aceste zile. Depinde de fiecare cum alege să trăiască această energie și cum decide să o manifeste în viața sa.

Eu am ales să finalizez o creație pe care o lansez la începutul anului viitor. Adică, foarte curând! Și abia aștept să o împărtășesc cu tine.

Tu cum alegi să trăiești aceste zile cu Lună Nouă, cu Eclipsă de Soare și cu Sărbătoarea sfântului Crăciun?

Am încredere că nu te lași sufocat de nebunia ce se amplifică acum când mulțimea se pierde în cumpărături febrile uitând că nu trăim doar pentru consumism.

Adu-ți aminte să te oprești puțin, dacă simți că te ia valul, și să respiri atent și conștient întorcându-ți atenția înlăuntrul tău. Această Lună Nouă, ultima din acest an, însoțită de eclipsa parțială de soare, ne afectează și ne influențează viața pentru următoarele 6 luni de acum înainte. Așadar, merită să-ți oferi măcar puțină atenție și să-ți clarifici ce și cum vrei să fii, ce și cum vrei să trăiești, ce și cum vrei să creezi. Și să-ți definești, cu mai mare claritate: pentru ce vrei să trăiești? Ce relații vrei să cultivi în viața ta?

Dă-ți voie să te conectezi cu energia entuziasmului creator ce îți aduce o schimbare pozitivă în viața ta. Adu-ți aminte că tu ești creatorul stărilor tale. Este o eclipsă de soare, la Lună Nouă, numai bună pentru a începe lucruri noi și proiecte care-ți aduc bucurie. Lasă-te surprins. Multe sincronicități poți trăi, de alegi a te deschide, și vești frumoase poți primi – de alegi a accepta că existența îți servește întotdeauna. S-ar putea chiar să-ți întâlnești perechea fără nici măcar să cauți. Dar e nevoie, totuși, să ai ochii deschiși… și să asculți vibrația adevărului lăuntric. Adevărul are, întotdeauna, o vibrație aparte. Dincolo de orice poleială.

Poate că a venit momentul să renunțăm la a ne mai tot agăța de răni și traume vechi care ne-au definit și ne-au format identitatea de până acum. De asemenea, cum ar fi să alegem, la această Lună Nouă – ultima din an – să renunțăm la a ne mai lua atât de în serios, să ne dăm voie să curgem în mai multă lejeritate și joacă, aducând bucuria în viața noastră prin creațiile pe care le facem nu pentru că „trebuie” ci pentru că asta ne este vocația și consacrarea.

Fie să avem curajul să ne transcendem dramele trans generaționale, onorându-ne părinții și străbunii, dar alegând să facem precum alegem noi acum.

Fie să ne dăm voie, la această Lună Nouă, cu Eclipsă de Soare, ce pică chiar de Crăciun, când vom fi înconjurați de familia biologică, să avem curajul a ne ridica deasupra dinamicilor vechi și nesănătoase, a merge dincolo de tiparele comportamentale care nu ne mai servesc și fie să avem curajul să ne dăm voie să fim așa cum simțim că suntem acum, fără să impunem nimic asupra celor din familia noastră. Dar, poate, luminozitatea ființei noastre, îi va contagia și pe ei și, împreună, vom putea crea o nouă dinamică. OK… Call me a dreamer, but I hope I am not the only one!

Fie să folosim energia armonioasă prezentă la această Eclipsă de Soare pentru a ierta, pentru a vindeca, pentru a lăsa, pentru a seta noi limite, pentru a spune NU ca apoi să putem spune DA, pentru a practica recunoștința, blândețea, bunătatea, compasiunea și iubirea.

Fie să ne bucurăm toți de energia expansivă, armonioasă și plină de iubire, simțind-o și primind-o precum un mare dar din partea Universului.

Într-un fel sau altul toți ne-am dorit armonie și expansiune de-a lungul anului ce-l încheiem acum. Așa că, să ne deschidem pentru a o primi și pentru a ne bucura de ea, folosind-o în noile creații pe care le setăm acum pentru anul 2020. Un an ce ne promite ceva diferit, complet diferit, de anii trecuți. Iar poarta prin care intrăm în noul an este chiar acum. La ultima Lună Nouă, cu Eclipsă de Soare. Valuri cosmice, puternice, vin să ne ridice și să ne pregătească, pentru ce va fi să trăim în noul an, în noua decadă.

În Creația noastră Colectivă, Călătoria Inimii, am decis să onorăm aceste valuri cosmice și să ne folosim de ele coborându-ne în profunzimile noastre din care, apoi, să ne ridicăm și să împărtășim cu tine, cu voi, cu lumea.

Fie să ne aducem însă aminte că depinde de cum alegem să privim ceea ce ne oferă existența. Și fie să avem curajul, în ciuda tuturor fricilor sau, mai degrabă, datorită acestora, să ne întrupăm puterea creatoare cu responsabilitate.

Cu recunoștință,

Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)

Când o femeie spune DA inimii ei, ascultându-și chemarea Sufletului, ea creează MIRACOLE. În Călătoria Inițiatică din Peru (de unde abia m-am întors și despre care voi împărtăși curând) am avut în grup o femeie minunată care a decis să trăiască, zilnic, miracole. Și așa a și fost pentru ea. A ales să vadă, să simtă, să recunoască, miracolele existente în fiece clipă și în fiecare întâlnire, în fiecare experiență pe care am trăit-o împreună de-a lungul călătoriei. Mulțumesc, pentru a ta încredere în miracole, dragă Felicia. M-am bucurat să te observ cum îți asculți inima.

Ascultă-ți inima, Femeie!

Cu adevărat, când ne ascultăm inimile, creăm Miracole care ne schimbă întreaga viață.

Inimile noastre, dragele mele femei, ne șoptesc mereu, ne îndeamnă, ne împing, ne dau ponturi însă, din păcate, de cele mai multe ori nu ascultăm. Ne rătăcim în tipare de gândire veche. În răni vechi pe care le tot punem în față atunci când ne prezentăm. În roluri ce nu ne mai servesc și care doar ne împiedică să strălucim și să ne vindecăm.

În Practica Puterii Feminine asta îmi doresc să învățăm. În primul și în primul rând, să ne ascultăm. Dincolo de măști, dincolo de poveștile pe care ni le-am tot repetat și care ne-au creat identitatea cu care ne încorsetăm, dincolo de roluri în care ne-am rigidizat. Ne ascultăm. Inimile. Inima din piept. Inima din uter. Ne ascultăm Pământul. Corpul. Trupurile de Femei. Dăm drumul apelor din pântec să curgă limpezi în lume și învățăm să le ascultăm curgerea curgându-ne împreună cu ele.

Curgi, Femeie, curgi! Curgi, Femeie, curgi!

Prin simplul fapt că învățăm să ne ascultăm, începem să deschidem porți miraculoase!

Cele mai multe porți și mai importante din viața mea le-am deschis doar așa – ascultându-mi inima.

Indiferent cât de ilogic, irațional, nebunesc părea pe moment. Am spus DA și am ascultat-o. Inima. Chemarea Sufletului. Chiar dacă nu înțelegeam sau nu o numeam astfel – chemarea sufletului, șoapta inimii – am ascultat-o și m-am aruncat, de multe ori, în gol!

De aceea sunt atât de pasionată să lucrez cu voi femeile. Uneori, recunosc, alunec și eu în credința veche: „Doamne, da’ greu mai este cu muierile”. Însă mă scutur rapid și doar zâmbesc, onorând ritmul și alegerile fiecăreia. Și, mai ales, onorându-mi consacrarea și decizia de a continua să călăuzesc.

Practica Puterii Feminine ne oferă, de fiecare dată, oportunitatea de a crea și de a trăi miracole. Împreună, femei printre femei, renunțând la poveștile pe care ni le-am tot repetat despre răni vechi, creăm Magie Vindecătoare.

În Călătoriile Practica Puterii Feminine fiecare femeie care a participat și-a depășit obstacole și bariere, și-a topit rezistențe ce erau între ea și inima ei. Toate femeile din Comunitatea Practica Puterii Feminine au conștientizat că ele au fost cele care și-au pus aceste bariere și dându-le jos, având curajul să-și depășească propriile limite, au spus DA miracolelor.

Aceste Călătorii nu sunt despre a învăța tehnici, metode, sisteme filosofice, ci, mai degrabă, sunt parcursuri către schimbări radicale.

Poate că simți nevoia să deschizi un nou capitol în viața ta, chiar acum la finalul acestui an.

Poate că tânjești după tine cea autentică, cea eliberată de constrângeri și tot felul de limitări.

Poate că vrei o nouă relație cu tine însăți. Vrei să te renaști pe tine în adevărul tău.

Poate că vrei o relație de cuplu mai profundă și o altfel de relație cu cei din jurul tău.

Poate că vrei să-ți schimbi perspectiva asupra Lumii și să accepți că tu ești Creatoarea Vieții tale și a realității pe care o trăiești.

Poate că vrei mai multă liniște, mai mult calm, mai multă armonie în viața ta.

Poate că simți că a venit momentul să te manifești în deplinătatea ta de femeie.

Sau poate toate acestea la un loc sunt prezente acum în viața ta și în inima ta.

Nu ești singura. Toate vrem schimbare de perspectivă, liniște, armonie, autenticitare, manifestarea visurilor. Toate acestea, și multe altele, sunt prezente la multe femei. Iar ei, bărbații, vor aceleași lucruri.

Și fiecare dintre noi se îndreaptă către ce simte că îi poate aduce mai multă liniște, mai mult calm, mai multă armonie, mai multă iubire.

Eu am mers către a practica, eu cu mine însămi mai întâi, puterea mea feminină după ce Practica Stării de Prezență și Ascultarea Atentă au devenit rugăciunea mea zilnică, după ce Practica Recunoștinței m-a învățat să nasc bucuria chiar și în cele mai dificile momente.

Consacrarea noastră în Călătoria Inimii – o Viață trăită cât mai CONȘTIENT – m-a ajutat să devin, în primul rând, mai conștientă de propria-mi feminitate.

În Călătoriile Practica Puterii Feminine îți onorezi cele mai profunde dorințe – locuirea și onorarea corpului, renunțarea la programări, setări, credințe vechi, mecanisme și obiceiuri ce nu-ți mai servesc de mult, dar de care încă te mai agăți. Aceste călătorii îți aduc mai multă claritate și reconectarea cu intuiția, cu esența ta feminină. Îți oferă cadrul ca tu să naști o nouă relație cu tine însăți. O relație care să aprindă strălucirea ta, creația, bucuria, abundența. O relație cu tine însăți bazată pe încredere, inspirație, autenticitate.

Ascultă-ți inima și spune DA chemării sufletului tău, femeie dragă! Oferă-ți acum în dar Călătoria Eroinei. Este, cu adevărat, cel mai prețios cadou pe care ți-l poți face la această Lună Nouă. Poate că a venit momentul să recunoști că tu ești Eroina propriei tale Călătorii. Călătoria Vieții tale de Femeie.

Eu sunt convinsă că din întunericul, adânc și fertil, al ființei tale, îți poți naște radianța și strălucirea și puterea feminină creatoare.

Te primesc, cu mare drag, în cuibul Călătoria Inimii. În orice formă alegi să fii – fizic la Retreat-urile verii  sau aventurându-te în Călătoria Eroinei…

AmmaRa 

ps. Pentru tine, bărbatul care citești aceste rânduri,  Călătoria Eroinei  poate fi un foarte frumos cadou pentru femeia dragă din viața ta. Sau, de ce nu, așa cum mulți bărbați curajoși s-au aventurat, această Călătorie a Eroinei poate fi cea care-ți aduce o perspectivă nouă și proaspătă și o profundă înțelegere asupra principiului feminin.

Dragă prieten al Călătoriei Inimii,

Prin Arta Ascultării Atente, îmi dau voie acum să te călăuzesc – de-mi vei permite – în a ta Călătorie de vindecare. Multe au fost, pentru noi toți în ultimele luni, rănile emoționale și chiar durerile fizice. Avem nevoie să creăm echilibru în corpurile noastre și în viețile noastre. Și avem nevoie de vindecare. Cu energia vindecării este codată acum Călătoria Arta Ascultării Atente. O energie a vindecării ce va curge prin corpul tău, prin gândurile tale, prin credințele tale, prin inima ta, prin sufletul tău. Unii spun că mintea este o poartă între corp și suflet. Poate că este așa. Poate că nu. Nu știu. Știu doar că atunci când facem curat în gânduri, în tiparele vechi de gândire, când scoatem în conștiență credințe adânc îngropate în inconștient și alegem să le înlocuim, creăm miracole în procesul de vindecare. 

Această Călătorie este, în mare parte, și o invitație să-ți întorci atenția către condiția minții tale, a gândurilor tale, a credințelor tale. În așa fel încât să te reconectezi cu propria ta putere de Creator Conștient al realității pe care o trăiești.

Toți și fiecare în parte avem o putere lăuntrică cu care ne putem conecta atunci când învățăm să ne ascultăm, să avem grijă de nevoile noastre și să renunțăm la obiceiuri toxice, la credințe vechi.

Această Călătorie, Arta Ascultării Atente, este ghidul tău către a ta putere creatoare. Un ghid ce te va purta în toate colțișoarele ființei tale turnând lumină, conștiență și energie vindecătoare. Condiția este ca tu să te deschizi, cu compasiune și îngăduință, în fața emoțiilor, durerilor, rănilor vechi ce, poate, vor ieși spre vindecare.

Este o Călătorie înlăuntrul tău pe care doar tu o poți face.

Eu voi fi vocea ta. Însă, călătoria tu o faci de vrei, cu adevărat, să-ți înțelegi gândurile, emoțiile, durerile, și ce vor ele să comunice cu tine. Doar tu te poți conecta cu propriul tău adevăr. Eu te pot conduce până la acesta. Însă tu vei fi față-în-față cu el. Adevărul tău.

Dacă te întreb acum…ce vrei, cu adevărat, de la viața ta acum… știi să răspunzi? Dar dacă ți-aș cere să faci un gest plin de iubire față de tine acum. Ce ai face? Și ce ți-ai spune? Simți iubire pentru tine acum?

Te voi conduce în această Călătorie, Arta Ascultării Atente, către mai multă iubire pentru tine căci vei ajunge să-ți simți esența – Iubirea! Vindecarea ta este, acum, o prioritate. PRIORITATE! Nu aștepta să devină o urgență!

Arta Ascultării Atente este și o Călătorie în care vei putea simți vocea criticului lăuntric, al judecătorului aspru din tine … dar vei învăța să le conții cu blândețe și iubire și compasiune. Căci, dacă vrei vindecare și transformare, ai nevoie să înveți să te iubești în orice situație și orice context. Ai nevoie să începi a iubi viața, cu tot ce îți oferă și să înveți să știi ce vrei să creezi în viața ta.

De cele mai multe ori, corpurile noastre intră în dezechilibru, creează boli, din cauza mult prea multor griji, a mult prea multor așteptări pe care ni le creăm. Fie vrem să arătăm într-un anumit fel, sau să fim într-un anumit fel. Sau cei din jurul nostru să fie într-un anumit fel. Așteptări. Griji … cum că nu avem, nu putem, nu suntem … 

În Arta Ascultării Atente intenția mea este de a te conduce către mai multă acceptare și blândețe și iubire și îngăduință. Mai multă Conștiență! Dincolo de auto-critică, de auto-judecată. Prin respirație și ascultare atentă, să ne hrănim corpurile către vindecare și transformare.

Arta Ascultării Atente este Călătoria perfectă nu doar pentru a te asculta ci și pentru a te exprima pe tine, prin eliberarea emoțiilor și a credințelor vechi, prin eliberarea durerilor stocate în corpul fizic. Iar energia codată în această Călătorie te va însoți, te va susține, te va călăuzi.

Acest an, multora dintre noi ne-a adus schimbări majore și noi începuturi. De aceea acum este un moment potrivit de a coborî înlăuntru și de a asculta înțelepciunea lăuntrică a corpului.

Reflectează, chiar acum la sfârșitul acestor rânduri pe care le-am împărtășit cu tine, pe care prag simți că te afli acum în viața ta.

Ce vrei să schimbi? Ce vrei să lași? Ce vrei să vindeci? Ce vrei să transformi?

Dacă simți în tine acum nevoia de a deschide mai larg porțile percepției și ale creației conștiente de realitate …

Dacă simți în tine acum nevoia de a-ți re-crea viața aducând în ea mai multă bucurie, mai multă iubire, mai multă abundență …

Dacă simți în tine acum nevoia de a-ți schimba atitudinea închisă și de a începe să te deschizi în fața existenței …

Dacă simți în tine acum nevoia de a te (re) întoarce la tine … și de a-ți asculta, mai mult, corpul, energiile vitale, emoțiile, gândurile …

Dacă simți în tine acum nevoia de a (re) crea relații noi în viața ta …

… poate că prin Arta Ascultării Atente  este, pentru tine acum, Calea!

O Călătorie de 30 de zile – prin teme fundamentale procesului de transformare – de introspecție, de investigație, de ascultare atentă, de întrebări sincere.

O Călătorie prin care poți să cultivi o fundație solidă ce-ți va permite să creezi un mai mare echilibru în viața ta.

Pentru a fi mai ușor pentru tine am creat o serie de teme, una pentru fiecare zi, asupra cărora să reflectezi. Și o serie de întrebări pe care, am încredere, ți le vei pune cu cea mai mare sinceritate.

Sunt doar sugestii, invitații, nimic obligatoriu. Doar tu știi ce este mai bine pentru tine. Le poți face, temele propuse, sau nu. Tu alegi. Poți reflecta asupra întrebărilor sau nu. Tu alegi. Dacă simți, poți citi mărturiile celor care au parcurs acest program.

Prin așezare în ascultare atentă, suntem capabili să ne regăsim curajul de a persevera ori de câte ori întâlnim obstacole sau dificultăți în viața noastră. Căci puterea de Creatori Conștienți ai propriei noastre realități rezidă în spațiul lăuntric al liniștii interioare, al păcii, al vibrației Shanti. Prin practică, arta ascultării o putem transforma într-o artă.

Această Călătorie în Arta Ascultării Atente, este una pe care o poți practica în intimitatea casei tale și, pe cât posibil, la aceeași oră. Fie dimineața. Fie seara. Însă … nici asta nu este obligatoriu. Te poți așeza în ascultare în funcție de cum îți poți crea timp și spațiu. Și la intervalul orar cel mai potrivit pentru tine. Important este să fii doar tu. O jumătate de oră, doar pentru tine. Iar dacă poți crea o atmosferă frumoasă, în care să aprinzi o lumânare, poate un bețișor parfumat, cu atât mai bine. Dar, din nou, este doar o sugestie. Tu știi cum e mai bine pentru tine. Însă, cu cât spațiul din jurul tău este mai liniștit, cu atât îți va fi mai ușor să intri în ascultare. Creându-ți acest spațiu, precum un ritual sacru, începi să simți cum este să devii propriul tău discipol.

Setează-ți, de fiecare dată, intenția de a rămâne în deschidere și ascultare. În fiecare zi va fi o temă diferită. Unele dintre acestea poate că te vor tulbura, altele te vor inspira, altele te vor forța să lași, să dai drumul obiceiurilor vechi, credințelor ce nu mai sunt în acord cu tine, altele îți vor aduce multă claritate, mai multă blândețe cu tine, mai multă iubire și compasiune, mai multă îngăduință cu ale tale emoții.

Factorul repetiție joacă un rol important aici. Zi de zi, în așezare și ascultare, vei crea un obicei nou. Acela în care întoarcerea atenției în interior va deveni ceva natural.

Îți recomand să creezi timp zilnic – adică să nu sari nicio zi – și astfel vei putea simți sensul curgerii întregului parcurs înlăuntrul tău.

Chiar dacă alegi, poate, să practici dimineața, te invit să îți oferi câteva minute și seara în care să reflectezi asupra temei zilei respective. Să o faci însă cu deschidere, cu recunoștință și cu multă iubire. Cu multă, multă, recunoștință.

Și îmi permit să-ți mai recomand să îți notezi. Nu doar răspunsurile la întrebările pe care le vei primi zilnic, ci să ai – pe durata acestei Călătorii de 30 de zile – un Jurnal. Jurnal în care să îndrăznești să-ți notezi:

• Ce simți că apare, ca și senzație, în corpul tău pe durata ascultării?
• Ce emoții, ce gânduri?
• Ce voci lăuntrice încep să pălăvrăgească sau să argumenteze?
• Ce imagini, amintiri apar în lumina conștienței?

Ținând un jurnal vei putea vedea cu mai mare claritate schimbările ce se petrec cu tine. Abia după ce se instalează în tine obiceiul – și devine ceva natural – de a te așeza și de a-ți oferi ascultare în liniștea lăuntrică, vei simți cum întreaga ta realitate începe să se schimbe. Viața ta capătă un nou gust, o nouă perspectivă.

O nouă conexiune cu a ta respirație care este Cheia în orice proces de vindecare, de transformare de întregire.

O nouă conexiune cu a ta blândețe, cu a ta iubire, cu a ta compasiune.

Fie ca această Călătorie, de te vei aventura în ea, să-ți aducă, dincolo de toate provocările cu care vine la pachet, multă bucurie și multe zâmbete și poftă de viață. Fie să-ți aducă multă putere de a face ceea ce vrei, cu adevărat, și încredere de a păstra Calea Conștienței!

Cu vibrația liniștii lăuntrice, îți mulțumesc că, împreună, ne rafinăm ascultarea atentă și o transformăm într-o artă. Umanitatea însăși are nevoie de o asemenea artă, în aceste momente tulburătoare pe care le traversează.