“Te împiedici de șapte ori, te ridici de opt ori” zice un proverb Japonez
Virus. Pandemie. Dezastre la nivelul climei. Conflicte rasiale. Decapitări în public. Agresivitate. Violență. Dezechilibre economice. Sărăcie cumplită pentru mulți. Democrația e în declin, asta dacă a existat vreodată cu adevărat. Lumea toată pare în derivă. Plus lipsa de conexiune, izolarea, frica dusă la paroxism, permanenta suspiciune, nu fac decât să afecteze sănătatea fizică și emoțională. Mai mult decât niciodată, avem nevoie acum să învățăm cum să ne clădim Reziliența ce ne întărește sistemul imunitar.
Reziliență
Nevoia de a recurge la instrumente care să ne ajute să facem față la toate astea, este uriașă acum. Mai ales nevoia de a recurge la reziliență. Mai mare decât niciodată. Cum facem față, când suntem provocați? La ce instrumente recurgem? Cum ne adaptăm? Ce tipare de gândire abordăm? De ce, oare, unii oameni se refac mult mai rapid decât alții, din orice tragedie sau pierdere? De ce unii oameni pare că rămân blocați într-un anumit moment al vieții lor, într-o anumită situație sau întâmplare, o tragedie, o pierdere sau chiar o ceartă, o neînțelegere, fără să poată să meargă mai departe? Cum de rămân, ani la rând, o viață întreagă chiar, blocați și neiertători, în judecată și amărăciune, fără să poată să abordeze o altă perspectivă asupra acelei situații?
Când suntem confruntați cu provocări, ne putem da seama care este nivelul de reziliență pe care-l avem. Aceasta, reziliența, reprezintă cât de bine ne adaptăm evenimentelor din viața noastră. O persoană cu reziliența bună are capacitatea de a se remonta, de a se repoziționa mult mai rapid și cu mult mai puțin stres decât cineva cu o reziliență mai puțin dezvoltată. O persoană cu reziliența bună are puterea să-și păstreze sistemul imunitar mult mai crescut decât cineva cu o reziliență mai slabă. Toți avem, în noi, reziliență. Numai că nu am antrenat-o. Nu am pus-o în slujba noastră. Reziliența nu înseamnă că o persoană nu simte intensitatea evenimentului sau a problemei sau a provocării. Nici vorbă. O simte. Însă, a găsit instrumentele cu care se ajută să iasă mai repede din acea problemă, fără să mai băltească acolo zile, săptămâni, luni sau chiar ani.
Ce nu este reziliența
A avea reziliență nu înseamnă a nu simți dificultățile sau stresul unei tragedii sau a unei probleme, a unei provocări. Mulți oameni care au suferit traume majore și provocări uriașe în viețile lor au traversat dureri emoționale foarte mari. Calea către reziliență, de fapt, implică trăirea și depășirea multor emoții, dureri și provocări. Acestea au fost trăite și traversate. Nici vorbă să nu fi existat. Și nici evitate nu au fost. Reziliența implică tipare de gândire și de comportament pe care oricine le poate învăța și dezvolta. Sunt multe studii și cercetări care dovedesc că toți avem capacitatea de a învăța reziliența. Că aceasta nu este ceva extraordinar și rezervat doar unor oameni „speciali” ci o abilitate disponibilă înlăuntrul fiecăruia dintre noi. Nimic ieșit din comun. Fiecare dintre noi avem capacitatea de a învăța reziliența. Trebuie doar să practicăm ceea ce ne ajută să ne dezvoltăm reziliența. Ca și atunci când îți lucrezi un mușchi, antrenându-te, la fel este și cu reziliența. Cere timp, cere intenție focusată, cere Practica Prezenței.
Cele mai simple și mai la îndemână 4, hai să le numim, „componente” pe care avem nevoie să ne păstrăm atenția, când vrem să ne clădim și să ne întărim reziliența sunt: conexiunea, starea de bine, gândirea sănătoasă și direcția (adică, un scop). Având atenția în aceste 4 direcții ale realității vieții tale, aceasta poate să îți aducă putere să depășești momentele dificile și experiențele traumatice. Te provoc la un exercițiu. Pune-ți atenția, preț de 30 de zile, pe următoarele „strategii” pentru a-ți crește reziliența:
Fă curat în relațiile tale:
Conectează-te cu oameni care sunt empatici și înțelegători. Asta îți amintește că nu ești singur în mijlocul dificultăților. Focusează-te pe a găsi și a te înconjura cu oameni de încredere, care emană compasiune, care-ți validează sentimentele, care (îți) susțin skilurile ce conduc către reziliență. Cam greu, în această perioadă, să ne înconjurăm, fizic, cu oameni – mai ales cu oameni „pozitivi” – dar nu este imposibil. Ni se cere să rămânem izolați și în neîncredere, să hrănim suspiciunea. Alege cu discernământ pe cine suni, cu cine vorbești, cu cine interacționezi chiar și în mediul virtual.
Ai grijă de corpul tău:
pare să fi devenit o expresie clișeu dar este, cu adevărat, ceva extrem de important pentru sănătatea mentală, pentru sistemul imunitare și pentru a-ți construi reziliența. Grija de corp. Știi foarte bine deja că stresul este atât fizic cât și emoțional. De la gândire la nutriție, de la hidratare și sport, de la somn și atitudine deschisă, încrezătoare, toate contează enorm pentru sănătatea corpului. Ai grijă la modul de viață ce-l alegi, pentru a-ți întări corpul, a reduce nivelul de anxietate și depresie. Ai grijă de corpul tău. E templul tău. E pământul tău. Tratează-l cu respect, onorându-l!
Evită supapele negative:
poate fi foarte mare tentația să îți maschezi durerea sau îndoiala, neputința sau furia, în alcool, droguri sau alte substanțe, dar asta este ca și cum ai pune un bandaj peste o rană adâncă ce are nevoie să fie curățată mai întâi. Astfel de supape nu fac decât să te țină în tipare, credințe și comportamente vechi care, inevitabil, conduc la slăbirea sistemului imunitar.
Ajută-i pe ceilalți:
de multe ori ne trezim că-i ajutăm pe ceilalți dintr-un rol de salvator. Și când aceștia nu văd și nu apreciază ajutorul nostru ne transformăm, rapid, în călăi nemiloși. Ajută-i pe ceilalți dar nu din rolul de salvator ci atunci când ți se cere și acolo unde este, cu adevărat, nevoie de tine. Dăruiește. Dăruind, primești. Și când faci asta amplifici sentimentul de încredere în sine. Iar încrederea în sine conduce la creșterea rezilienței și la întărirea sistemului imunitar.
Caută mereu oportunități noi pentru a te descoperi, pentru a crește, pentru a evolua.
Oamenii, de multe ori, consideră că și-au crescut respectul de sine ca rezultat în urma unei … dureri sau provocări. De exemplu, după o tragedie sau ceva extrem de dureros, oamenii când își revin spun că au relații mai bune, cu ei – în primul rând -, că trăiesc un sentiment de putere, de izbândă că au reușit, foarte mulți recunoscând și onorând puterea ce și-au luat-o chiar din mijlocul vulnerabilității. Nu mai consideră vulnerabilitatea ca și slăbiciune ci ca sursă de putere creatoare. Asta le mărește sentimentul de stimă de sine și aprecierea față de viață.
Acceptă schimbarea
Dă-ți voie să vezi și să simți cum schimbarea este parte din ciclul vieții. Acceptă această realitate. Unele idealuri sau scopuri se tot schimbă, pe măsură ce noi ne schimbăm. Iar acum, în contextul ce-l trăim, multe din scopurile noastre nici nu mai sunt valabile. Nu mai sunt de obținut, ca rezultat al situației pe care o traversăm la nivel global, nu doar individual. A accepta circumstanțele pe care nu le poți schimba, te ajută să te focusezi pe ceea ce poți, cu adevărat, schimba.
Practica Prezenței clădește reziliența. Studii și cercetări
Noile cercetări arată că a fi în prezență, a cultiva starea de prezență, conduce la creșterea rezilienței și întărirea sistemului imunitar. Reziliența psihologică este mai pronunțată la oamenii care practică meditația, prezența. Toate studiile arată că reziliența este, în mare parte, cultivată dinlăuntru, prin modul în care percepem și reacționăm la factorii de stres. Prin Practica Prezenței reușim să facem față mai ușor gândurilor și emoțiilor dificile fără să ne închidem, fără să ne simțim copleșiți. A ne opri puțin și a ne observa gândurile, haotice – de cele mai multe ori și născute din credințe vechi, ne poate ajuta să rezistăm tentației de a aluneca în povești, în interpretări. Și, astfel, prin această practică a prezenței putem merge mai departe fără a rămâne blocați. Cercetătorii au descoperit că unii oameni sunt, dpdv biologic, mai vulnerabili la stres. Felul în care corpurile și creierele noastre răspund în fața provocărilor, diferă de la om la om într-un mod foarte semnificativ. Din fericire, ne putem antrena. Reziliența este o calitate înnăscută ce trebuie doar trezită la viață.
Ce este Practica Prezenței și care îi sunt beneficiile?
Practica Prezenței este descrisă foarte în detaliu în Cartea Maestrului Interior. A aduce atenția pe ceea ce experimentezi în momentul prezent, atât înlăuntru, pe senzații, cât și în afară… fără judecată. Este, ceea ce este… Atenția pe respirație, atitudinea deschisă… sunt chei esențiale în Practica Prezenței. Pentru noi, în Călătoria Inimii, și toți cei care au transformat-o într-un mod de viață, Practica Prezenței, este un instrument pe care-l folosim pentru a deveni mai conștienți de modul în care percepem și răspundem la situațiile din viața noastră. Practica Prezenței nu este o baghetă magică, sau ceva esoteric, o șuntare spirituală. În lume sunt acum mii de aplicații cu meditații și ceea ce mulți numesc „mindfulness”. (nu rezonez cu acest termen atât de comercializat acum). Din ce în ce mai multe studii apar în reviste de specialitate care demonstrează eficiența stării de prezență asupra tratamentului sau reducerii simptomelor multor boli. Mentale, emoționale și fizice. Calitatea sănătății noastre și, în general, a vieții, este mult îmbunătățită prin Practica Prezenței.
Capacitățile de a-ți dezvolta și a-ți întări reziliența – calmul lăuntric în mijlocul furtunilor, a vedea cu claritate opțiunile, a putea să-ți schimbi, cu ușurință, perspectivele și a răspunde cu flexibilitate, a face alegeri noi bazându-te pe încredere – sunt toate în tine, daruri din naștere. Conectează-te cu ele!
Cercetările au revelat că practica prezenței ne poate ajuta să dezvoltăm o mai mare reziliență. Dar cum?
Un mod de a privi reziliența este acela de a fi capabili să ne revenim repede din orice criză sau situație dificilă. A fi în stare să nu intrăm total în emoțiile negative, să nu ne identificăm cu ele, odată ce ele apar, să le trăim dar să nu rumegăm pe ele la nesfârșit. La asta ajută meditația sau Practica Prezenței, ne permite să nu băltim în emoțiile negative. Sunt și anumite schimbări la nivelul creierului, la nivel de circuite neuronale, care, prin meditație, prin cultivarea stării de prezență, conduc la diminuarea atașamentului de emoții negative. Prin băltire, mă refer la tendința de a rumega, la nesfârșit, regrete (de ce n-am zis…x, trebuia să fac y, ar fi fost mai bine dacă aș fi plecat/rămas… ). Când trăim ceva dificil, este foarte sănătos să experimentăm orice fel de emoții apar, oricât de „negative” ar fi acestea, dar apoi să le lăsăm, să nu ne agățăm la nesfârșit de ele. Practica Prezenței facilitează această lăsare, această renunțare la a tot bălti în emoții ce nu ne mai servesc.
Poate că te ajută să-ți reamintesc că Practica Prezenței nu este deloc despre a opri emoțiile dificile, de a le împiedica să apară, atunci când trăim ceva dificil, ci, mai degrabă, ne ajută să relaționăm cu ele într-un mod mai înțelept, mai curgător. Așa cum, dpdv fizic ne antrenăm pentru un maraton, avem nevoie să învățăm să ne antrenăm și mental pentru a ne putea întări, pe de o parte, mușchii rezilienței și, pe de alta, sistemul imunitar. Atenție! am auzit că nea covid19 ocolește sistemele imunitare întărite și reziliența solidă!
Și tot din fericire se pare că reziliența nu este doar ceva ce putem învăța ci ceva de care ne putem contagia. Cum ar fi dacă am decide să ne molipsim, unii de la alții, de … reziliență? Prin Practica Prezenței! Comunitățile reziliente sunt cele în care sunt mai mulți oameni rezilienți. Părinții rezilienți tind să crească copii rezilienți. Acesta este adevăratul motiv pentru care propria ta practică a prezenței este atât de importantă. Nu doar tu ești singurul beneficiar al eforturilor tale.
Emoțiile noastre și reziliența
Cultivă, atât cât poți, bunătatea, îngăduința, generozitatea, minunarea, bucuria. Emoțiile pozitive ne scot din contracturi și din reacții, aducându-ne în deschidere și receptivitate, în curgere și flexibilitate.
A te focusa pe emoții pozitive nu înseamnă a șunta sau a da la o parte emoțiile dificile. Experiența durerii, a furiei, a disperării este reală. Dar poți învăța să o recunoști, durerea, furia, disperarea, fără a te identifica total.
Până la urmă, toate emoțiile – atât cele care ne plac cât și cele care ne displac – ne pot ghida fie către boală, închidere și protecție, fie către deschidere, receptivitate, expansiune, bucurie și sănătate optimă.
Este propria ta responsabilitate cum le trăiești și le exprimi. Este propria ta responsabilitate să înveți a-ți dizolva emoțiile distructive. Ai multe instrumente la dispoziție. Folosește-le!
Joacă-te cu această simplă practică
Odată cu plonjarea în experiența Cartea Maestrului Interior și în programul online ce însoțește cartea, Inițiere în Practica Prezenței, pentru a descoperii pașii simpli ai stării de prezență, te încurajez să te joci și cu această practică: „Aleg, în orice situație, să văd partea bună și să eman recunoștință.”
Vezi partea bună – Oprește-te pentru un moment și observă orice gest de bunătate, de recunoștință, de minunare pe care l-ai avut astăzi sau pe care ți-l amintești din trecut. Acordează-te cu sentimentul de bunătate a acelui moment. Poate că simți căldură în corp, o lejeritate în inimă, și pentru 10-20 sec păstrează atenția pe amintirea acelui moment. Savureaz-o, permițându-i creierului să aibă timpul de a înregistra experiența și de a o stoca în memorie pe termen lung. Setează-ți intenția de a evoca această amintire de încă 5 ori pe ziua de azi. Această repetare aprinde rețelele neuronale, înregistrând amintirea ca tu să o poți accesa ori de câte ori vrei și transformând-o într-o resursă pentru starea ta de bine. Întărindu-ți baza rezilienței, devii competent în a crea noi circuite neuronale pentru reziliență.
Transformă Practica Prezenței într-un mod de viață
Poate că nu putem să trăim adevărata bucurie, la care tot visăm, până când nu ne înțelegem suferințele și învățăm să le depășim. Căci, atâta vreme când fericirea noastră depinde de lucruri din afară noastră, de lucruri, de relații, de situații ce sunt în permanentă schimbare, atunci vom fi veșnic nemulțumiți și dezamăgiți. Și atâta vreme cât Practica Prezenței este doar din când în când, la vreun workshop sau un retreat, creșterea noastră spirituală și eliberarea de suferință vor fi limitate.
Dacă vrem să obținem pacea și serenitatea, liniștea la care am tot visat, atunci Practica Prezenței trebuie să devină un stil de viață. Fericirea noastră va depinde de ceva ce este constant.
În toată nebunia ce trăim acum, la nivel individual și colectiv, singurul lucru constant din viața noastră este … momentul prezent.
Și asta este, de fapt, miezul unei vieți trăite în Practica Prezenței.
Cu recunoștință,
AmmaRa
Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.