La ultima întâlnire de lucru în Cercul Sacru Anam Cara, care a avut loc de curând, una dintre femeile prezente, în a ei împărtășire, a rostit și „suntem condamnați la moarte!”. O expresie atât de bine înfiptă în credințele noastre și convingerile cu care am fost crescuți și educați. De atunci, îmi tot răsună această expresie. Drept pentru care am ales să-i ofer puțin spațiu, dimineața, când mă așez în ascultare.
De ce am ajuns să credem atât de tare că suntem condamnați la moarte? L-am întrebat pe Dumnezeu.
Și El mi-a răspuns:
Lăsând natura să curgă prin ființa ta, fără să-i pui piedici, fără să i te împotrivești, fără să te aștepți la un anumit rezultat … Lăsând viața să curgă, fără încrâncenare, fără înverșunare, fără împotrivire, asta te-ar face să simți că moartea nu este o condamnare ci punctul culminant al vieții tale trăită în curgere și în prezență.
Doar tăcere și profundă recunoștință, în fața unui astfel de răspuns.
Bun, dar cum am ajuns să credem că moartea este o condamnare?
Răspunsul, când mă așez în ascultare, este întotdeauna pregătit să iasă din adâncurile ființei. Condiționările noastre sunt cele care nu ne dau voie să fim în curgere, în ritm cu natura, pur și simplu, să fim naturali. Oricât de mult am învățat în trecut să-mi ascult ritmurile, învățând de la ele, niciodată nu am reușit să le onorez și să le respect atât de mult ca acum, de când locuim aici în mijlocul naturii.
De când suntem mici (ce zic eu, de fapt, de când ne naștem) condiționările cu care suntem amprentați ne învață că trebuie să fim mai tari și mai puternici decât natura. Suntem educați să ne rupem de natură și de ritmurile ei. Și, deci, de propriile ritmuri. Suntem educați să credem că suntem mai tari decât natura, că suntem chiar supranaturali!
Și eu am crezut asta, multă vreme în viața mea. Până când mi-am dat voie să intru mai adânc în natură și în propria-mi ființă. În loc să cred că sunt mai tare decât ea, în loc să mă lupt cu ritmurile, am ales să intru în ele.
Toți avem această capacitate, această inteligență și libertatea de a ne explora ritmurile. De a redescoperi Natura și ritmurile ei în noi înșine. Doar așa putem ajunge ACASĂ. Fără a ne mai tot lupta cu ritmurile naturale ale ființei, putem ajunge să curgem cu mai multă lejeritate în marele ritm al vieții. Și poate că așa moartea ajunge să nu mai fie o condamnare. De ce nu, o bucurie, o sărbătoare, o celebrare. De ce nu am muri fără să ne mai plângem? De ce nu am muri emanând profundă recunoștință pentru viața care ne-a oferit atât de mult? De ce nu am considera moartea ca fiind culmea supremă a tot ceea ce am trăit? DA, dar pentru asta trebuie să trăim! Adică, chiar să trăim! Nu doar să ne chinuim să supraviețuim bălăcindu-ne la nesfârșit în apele călduțe ale vechilor condiționări.
Să trăim!
În tot ceea ce facem în Călătoria Inimii: cărți, meditații, retreaturi, însoțiri individuale sau de cuplu și, mai ales, Școala Maestrului Interior, este despre a-i învăța – pe cei ce vin către noi- arta de a trăi în prezență. Și, la rândul nostru, învățăm împreună cu ei.
Însă, de când stau în ascultare cu această expresie „suntem condamnați la moarte”, pot afirma cu totală încredere că ceea ce oferim noi este și despre arta de a muri în prezență și conștiență.
Dacă învățăm să trăim în prezență, bucurându-ne la maxim de tot ceea ce are viața a ne oferi, atunci moartea poate fi o sărbătoare.
Fie să scoatem moartea din pachetul în care am ambalat-o împreună cu boala și suferința căci de aici naștem tot felul de probleme. Gândind că moartea = boală și suferință. Și, deci, condamnare!
Dacă alegem să trăim cum se cuvine, vom ști și să murim cum se cuvine. Nemai fiind condamnați ci sărbătorind punctul culminant al vieții – moartea.
Învățând să murim în timpul vieții, învățăm, de fapt, să trăim. Renăscându-ne în fiecare clipă.
AmmaRa
P.S. Pentru Școala Maestrului Interior, ediția a 7 a, mai avem doar câteva locuri disponibile. Este o Ediție Specială, ancorată în rădăcini mistice, precum străvechile Școli de Mistere. O Ediție Specială, codată cu energia Alchimiei și turnată în forma unei Călătorii Inițiatice cu tema: Încredere în Magia Vieții.
Dacă te atrage, scrie-ne! Poate că unul dintre puținele locuri rămase este al tău. Învățăm să murim, în această Călătorie Inițiatică, și, deci, învățăm să trăim cu adevărat. Renăscându-ne și recuperându-ne Încrederea în Magia Vieții.
Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.