2022. Care îmi sunt valorile?

Trăim un moment de transformare profundă a realității, personal și colectiv. A aștepta ca ceva ”să se rezolve”, în viețile noastre și în lume, este a mai pasa încă odată responsabilitatea realității în afara noastră. Nimic în viețile noastre nu se schimbă fără ca noi să alegem altceva. Dacă nu putem alege, atunci libertatea nu există. Suntem încă odată victime ale realității. A alege între două realități create deja nu este o mare creație. Marile alegeri se referă la Valorile după care ne conducem viața. Visul nostru despre realitate este ancorat, întotdeauna, în Valori. Care sunt deci valorile mele? În ce aleg să cred? Ce mă motivează? Unde vreau să merg în viața mea? Milioane, dacă nu cumva miliarde de oameni nu-și dau seama de acest lucru, că Valorile asumate creionează visul, iar visul devine realitatea vieții.

Am renunțat, cu mulți ani în urmă, la „rezoluțiile de început de an”. Iar anul acesta, având în vedere prin ce trecem ca și umanitate, cu atât mai mult am simțit că nu mai au nicio semnificație astfel de rezoluții de început de an. Mai degrabă, poate, doar o Rezoluție a Sufletului – ținând cont de ceea ce trăim, la nivel global, ca și proces macro de transformare. Și, cu siguranță, rezoluții despre adevăratele VALORI.

Multe din cele ce am prețuit în trecut, au nevoie de o revizuire masivă, acum la început de an, 2022. Nici nu îndrăznesc a-mi imagina cum va fi acest an, dacă mă iau după cât de năucitori fură ultimii doi ani. Sau dacă mă iau doar după ce se petrece acum. Încă, unele dintre cele ce văd și despre care citesc, nu pot să cred că sunt adevărate. Dacă fac asta, dacă mă las dusă în emoțiile pe care le simt, am impresia că mă pierd de tot. Așa că, îmi recunosc emoțiile, le ascult, învăț de la ele, însă, aleg să-mi țin atenția, energia, doar în ce simt că mă ajută să cresc la nivelul sufletului.

Aleg să-mi investesc, acum la început de an, atenția și energia în a-mi revizui valorile. Nu mai este loc, acum, de previziuni, de planificări, de agende bine făcute cu mult timp înainte. Este atât de mult acum despre a trăi momentul prezent. De fapt, întotdeauna a fost doar despre asta. Conștiență. Despre viață trăită în simplitatea prezenței ce naște bucurie. Numai că nu prea ne-am dat seama, o vreme îndelungată. Și chiar și când am conștientizat că despre asta este, de fapt, magia vieții, despre a trăi momentul prezent, tot ne-am pierdut în prea multă facere. O facere compulsivă. Prea puțin în a fi, cu adevărat. Prea mult în afară, în a face. Și iată unde ne-a adus asta.

Lumea în care trăim se zguduie din temelii pentru că valorile ei sunt revolute. Descoperim că am pus valoare pe lucruri care acum intră în disoluție. Imagini despre noi înșine, ceea ce facem, felul în care suntem … dacă rămânem ancorați în vechile noastre valori, atunci valurile realității vor mătura cu totul. Căci crizele în viețile noastre și ale lumii sunt semnul că valorile pe care ni le-am pus căpătâi au nevoie să intre în transcendență, ca și identitățile care le-au creat. Transformarea interioară este o transformare a valorilor. 

Dacă ajung să fiu obligată, atunci nu mai este o alegere!

Care-mi sunt, acum, adevăratele valori? Ce ar trebui să prețuiesc cel mai mult? În ce ar trebui să-mi pun atenția? Adică, energia. Căci atenția este, întotdeauna, o energie sacră, creatoare. Dar tu, dacă citești acum aceste rânduri, poate că nu este întâmplător. Tu, tu pe ce alegi să-ți ții atenția? Continui să-ți torni energia în ceva ce știi deja nu te mai reprezintă, nu mai este în acord cu cine și ce simți că ești acum? Sau ai curajul să schimbi? Sau încă aștepți să facă alții, mai întâi, primul pas ca tu să îi urmezi apoi? Ce alegi? Ce schimbi, cu adevărat? Care-ți sunt, acum, adevăratele valori? Ce prețuiești, acum, cel mai mult?

Și eu și tu și mulți asemenea nouă, ne-am dat seama, în ultimii doi ani, de multe ce au de a face cu adevăratele valori ce merită a fi hrănite. Multe din cele ce credeam că suntem, ne-am dat seama că, de fapt, nu suntem. În această primă lună din an, cu toate conjuncturile prezente și tot ce se petrece în lume, mie îmi este mai mult decât evident că alegerile și schimbările noastre se vor baza pe ceea ce prețuim cel mai mult acum. Nu pe ce am pus preț în trecut. Iar adevărul ne va ghida, întotdeauna, prioritățile.

Am pus preț de pildă pe imaginile noastre despre noi înșine, și acum realitatea ne arată că imaginile au fost false. Am crezut că suntem liberi și se vede treaba că nu a fost chiar așa. Am crezut că întregul sens al vieții este să ai un job rezonabil, să ai o firmă, să merg la mall și la supermarket și din nou la birou. Iar acum aceste lucruri sunt în pericol să dispară pentru că lumea în care trăim se transformă. Toate lucrurile pe care pare că le pierdem nasc întrebarea dacă acele lucruri sunt cu adevărat lucrurile pe care le-am dorit. Am pus deoparte valorile umane fundamentale, precum iubirea dintre noi, adevărul, frumusețea și libertatea, și am făcut valori din competiție, butaforie și consumerism. Am dat deoparte responsabilitatea și am lăsat pe alții să decidă pentru noi. Am ignorat darul divin al libertății din lipsa de curaj a alegerii. Am renunțat la verticalitate și la dreptul nostru divin din naștere de a crea realități, și am lăsat mecanismele acestei lumi să le creeze, noi mulțumindu-ne să stăm în ele, ca niște oi, prea ocupate să stea cu capul pământ, pentru a privi Cerul. 

Am fost foarte amprentați, de părinți, mai întâi, apoi de școală, de religie, de cultură, de educație … iar acum, în ultimii doi ani,  am fost amprentați de firul narativ al mass-mediei care s-a străduit să ne vâre pe gât o otravă. Și a și reușit. Mulți oameni chiar s-au otrăvit de-a dreptul. Unii nu mai sunt printre noi. Alții și-au pierdut, la rândul lor, oameni dragi, apropiați. Unii s-au otrăvit în sensul că sunt plini de furie și de agresivitate. Alții otrăviți de frică. Toți am fost, într-un fel sau altul, amprentați de condiționările și de judecățile exterioare. Și amprenta despre ce este valoros, ce este sănătos, ce este bine și ce e rău, de asemenea, a fost foarte puternică. Adevăratele valori umane, le mai știm, oare, cu toate aceste amprente asupra noastră?

Pe măsură ce ne deschidem în fața acestui nou an, ieșind din haosul și incertitudinea pe care le-am trăit anul trecut, ne putem opri puțin pentru a simți că acum e momentul cel mai potrivit să re-evaluăm ceea ce este cel mai important pentru noi acum. Indiferent de ce vor alții, indiferent de ce cred alții că este important sau valoros.

Ce este, pentru mine, acum, valoros? 

Eu de pildă descopăr valoarea eternă a iubirii, față de mine însămi și de alții, valoarea eternă și minunăția curajului de a mă ridica în picioare pentru ceea ce cred și simt. Descopăr valoarea inestimabilă de a fi împreună cu cei care contează pentru mine, dincolo de detaliile care ne îndepărtează? Descopăr că tehnologia este mai puțin importantă pentru mine decât atingerea, îmbrățișarea sau torsul unui motănel. Descopăr că viața este mai mult decât mediul online și sănătatea mai mult decât a nu fi bolnavă. Descopăr în fiecare dimineață valoare unei noi zile pe care o primesc cadou de la Existență și valoarea recunoștinței față de lumina soarelui. Și toate acestea în raport cu valori mai vechi … revolute. 

Ce simți că este valoros, pentru tine, acum? Dar pentru noi, ca și oameni, ca și umanitate, ce simți că este valoros pentru noi, acum? 

Încotro ne îndreptăm de acum înainte, depinde foarte mult de fundamentul valorilor pe care le recunoaștem a fi importante. Nu cele în care am crezut în trecut. Ci acum.

Care ne sunt, va să zică acum, adevăratele valori?

Nu mai contează și nici nu mai este viabil să ne bazăm intențiile, rezoluția sufletului, pe o paradigmă veche sau pe ceva ce nu este în acord cu adevărul nostru. Întregul sistem pe care l-am hrănit chiar noi, se dărâmă acum. Complet. Nu mai e cale de întors la nicio „normalitate”. Și fie să nu acceptăm ca „normalitatea” să fie ceea ce este acum în lume!

Ce prețuim la noi înșine?

Ce prețuim, cu adevărat, în legătură cu sănătatea, cu medicina, cu omenia, cu umanitatea?

Cum ne prețuim corpurile, relațiile, libertatea, natura, copiii?

Și, de ce nu, poate chiar ar trebui să ne trecem în revistă și adevărata valoare a ambițiilor noastre trecute, a visurilor noastre. Să ne întrebăm din ce spațiu au fost ele născute? Provin ele dintr-un loc autentic, al adevărului, sau dintr-o condiționare veche, sau din intențiile altora?

Dar mediul în care trăim acum, cel apropiat, cel personal, ne susține sau nu?

Care îmi sunt, acum, adevăratele valori?

Iată întrebarea cu care am stat și care m-a mânat să mă așez să scriu și să împărtășesc și cu tine, invitându-te să stai și tu, la rândul tău, cu această întrebare. Care îmi sunt, acum, adevăratele valori?

Este o lună numai bună pentru a-mi continua marea curățare și curățenie, nu numai a obiectelor fizice, care nu mai rezonează cu mine, ci și a obiceiurilor și comportamentelor vechi, a tiparelor de gândire care  mă țin în frică, închidere, îndoială. Iar dacă citești acum aceste rânduri, cu siguranță, este valabil și pentru tine. Curăță! Fă curat în toate astea! Curățenie, avem nevoie, și acolo unde simțim că sunt curgeri de energie. Curățenie în atitudinile care nu mai au nicio valoare acum.

O curățenie a valorilor, o clarificare a lucrurilor în care credem sau nu, aceasta conduce la o clarificare a întregului curs pe care viața noastră îl va lua de-acum. Nu putem ști CE va fi, dar fiindu-ne clare alegerile noastre în ceea ce privește valorile pe care le urmăm, credințele noastre, mizele noastre fundamentale, aceasta va modela fluviul vieților noastre. Căci valorile au legătură cu visul nostru despre noi înșine, cu felul în care ne auto-definim. Nu știm CUM va fi, dar știm cum vrem noi să fim, stim care ne sunt idealurile, lucrurile fără de care nu putem trăi. Mase uriașe de oameni se prăbușesc sub puterea compromisului, pentru că credințele lor sunt investite în false valori, aceleași în care au crezut și părinții lor și bunicii lor. What about you?

Pe ce aleg să-mi țin atenția, în această lună pe care o simt a fi decisivă pentru tot ce vom trăi în acest an? În ce îmi pun atenție, energia deci, va crește, se va dezvolta și se va răspândi precum … un virus! Ce aleg să hrănesc? Frica, negativitatea, suspiciunea, îndoiala? Sau, mai degrabă, încrederea, curiozitatea, deschiderea? Tu ce alegi să hrănești și ce decizi să înfometezi? Ce prețuim, cu adevărat, acum? Care ne sunt adevăratele valori? Ce prețuim în relațiile noastre, în viața noastră?

Fie să fim cât mai mulți care alegem să hrănim încrederea, optimismul, o atitudine deschisă, iubirea, integritatea și omenia.

Poate că sursa noastră de inspirație ar putea să fie, acum, valorile fundamentale ale Vieții. Adică, să ne inspirăm din ceea ce prețuim, acum, cu adevărat. Sănătatea. Deschiderea. Iubirea. Libertatea. VIAȚA. Cum am putut să ne îndepărtăm atât de mult de fundamentele vieții, să investim atât de multă energie în suprafețele poleite ale lumii noastre, menite să acopere golul interior? Iar acum, când butaforia pe care am creat-o noi toți se prăbușește, când împăratul se arată gol, în ceasul al 12-lea, poate că este momentul să ne întoarce cu fața către adevăratele motive pentru care suntem în această lume, în acest corp, în acest moment, în această situație. 

Oricât de mari au fost emoțiile pe care le-am trăit în ultimii doi ani, acesta este un an în care vom trăi și multe emoții și toate foarte puternice. Un an în care punctele noastre de referință și modul în care ne verificăm realitatea se vor baza mai mult pe ceea ce simțim că este adevărat, decât pe ceea ce credem c-ar trebui să fie corect.

Una din temele 2022 este o recapitulare a trecutului care include sortarea valorilor, adevăratelor noastre valori, spre deosebire de valorile imprimate de alții. Este o muncă importantă în această lună, deoarece ne va ajuta la crearea unei fundații solide care să susțină cum și ceea ce manifestăm pe întregul an.

Tema Valorilor și resetarea lor include, de asemenea, analiza calității vs cantitate. Am fost condamnați, ca societate de consum, că mai mult este mai bine și că puterea constă în cât de mult ai în loc de cât de valoros este ceea ce ai.

Acum descoperim că acest ”mult” ne îmbonăvește și ne secătuiește, pe noi și planeta, că am crezut în acest mult ca o compensare pentru puținul dinlăuntru, descoperim că nu există un mult suficient de … mult încât să acopere golul imens al inimii. Descoperim că toate relațiile dintre oameni sunt forme ale divinității de a se descoperi pe sine și aceasta este o valoare care depășește cu mult orice relație de complezență, de falsitate, de butaforie. Descoperim că nu mai contează atât de mult cum părem pe dinafară, ci cum suntem cu adevărat pe dinlăuntrul nostru. Descoperim valoarea imensă a păcii cu noi înșine și faptul că zvârcolirile sistemelor acestei lumi oglindesc zvârcolirea interioară a propriei noastre inimi, astupată cu molozul pretențiilor, al mediocrității și al lipsei de încredere în sine … Descoperim valoarea unei îmbrățișări care valorează mai mult ca o sută de mii de ore pe facebook. Descoperim valoarea imensă a zâmbetului acum, când zâmbetul este interzis prin mască. 

Pare că lumea noastră se prăbușește. Dar este o resetare a Adevărului despre noi înșine. Nu se prăbușesc decât zidurile falsității, ale lăcomiei, ale indolenței, ale mediocrității. Și este un ajutor pe care Realitatea ni-l oferă, reamintindu-ne pentru ce suntem cu adevărat în această lume. Care sunt, va să zică, valorile tale, acum, la începutul lui 2022, cel mai important an pe care-l vei fi trăit vreodată?

AmmaRa

PS. Ai aici Meditațiile Vindecătoare care te ajută să arunci o privire clară în interiorul propriei tale Inimii, acolo unde se nasc adevăratele tale Valori. 

Școala Maestrului Interior 2022

Maestrul este identitatea noastră cea mai rafinată și cuprinzătoare

care include și transcende toate identitățile pe care le-am creat vreodată. Este sursa întregii experiențe umane. Este Omul primordial, arhetipal, din care se naște întreaga experiență umană a încarnării și în același timp este destinația întregii Umanități.

Expresia fundamentală a Maestrului este Christos, omul care se recunoaște pe sine ca fiu al Tatălui, una cu Sursa tuturor lucrurilor, și în același timp Fiul Omului, al Mamei Pământ. Maestrul este acela care doarme dintotdeauna în Inima fiecăruia dintre noi, așteptând să fie trăit și manifestat. El nu poate fi cunoscut în exterior, căci este un nivel al propriei Conștiințe. Dacă vrei să Mă găsești, coboară în Inima ta. Maestrul este accesibil fiecăruia dintre noi. Este un nivel al propriei conștiințe. Este cauza și destinația fiecărei ființe umane aflată în parcursul său transcendent. Școala Maestrului Interior este eternă. Există dintotdeauna și va exista atât cât Sufletul lui Om va alege experiența trupului pentru a se cunoaște pe Sine. Școala este atemporală și universală, căci este o școală a Ființei, a Sufletului, care se manifestă în nenumărate spații și dimensiuni. Este depozitarul Cunoașterii care derivă din întreaga experiență umană și este alcătuită din toți oamenii care au pășit vreodată pe calea Conștienței.

Întreaga Cunoaștere este accesibilă în interiorul Ființei

În expresia ei încarnată, Școala acestor timpuri pune la dispoziția oricui mediul și instrumentele transcendenței. Deschide spațiul Cunoașterii interioare, susține și conține experiența Ascensiunii căreia îi este menită orice ființă umană. Scopul său este Viața conștientă și transformarea experienței umane într-o experiență a Maestrului. Cel care trăiește la nivelul Maestrului este un creator al propriei experiențe de viață și un slujitor al Umanității. Fiecare ediție a Școlii este unică și irepetabilă, pentru că este emanația unui Moment al umanității. Cunoașterea este una singură, dar felul în care ea este turnată în experiență este unic. Nimeni nu ajunge din întâmplare să întâlnească Școala Maestrului Interior. Momentul în care acest lucru se întâmplă reflectă stadiul de evoluție al sufletului.

Cunoașterea atemporală a Maestrului este accesibilă, dintotdeauna și pentru totdeauna, exclusiv prin experiență directă. Ea se referă la natura ultimă a Ființei și a realității. Experiența Maestrului  transformă lumea interioară a gândirii, percepția asupra realității, exprimările noastre în această lume, relațiile, emoțiile și personalitatea liniară, felul în care ne percepem pe noi înșine și lumea.

Școala Maestrului Interior este o școală a Ființei și a Ascensiunii interioare

Este vârful de experiență al Călătoriei Inimii. Menirea sa este nu numai transcenderea identității asumate, ci o nouă perspectivă asupra realității care schimbă felul în care existăm în această lume.

Ediția 2022 a Școlii este una specială, căci timpurile pe care le trăim nu seamănă cu nimic din ceea Umanitatea a trăit în această lume și în altele. În esență, suntem în mijlocul unei uriașe transformări de Conștiință a Umanității. Ea merge împreună cu o transformare a vibrației acestei planete. Este un proces alchimic care se manifestă în toate planurile conștiinței și din care toți facem parte. Evenimentele exterioare care se manifestă la dimensiunea întregii Umanități, sunt exprimări colective ale proceselor interioare ale fiecăruia dintre noi. O uriașă fierbere mentală, emoțională și de situație iese la suprafață. Dar ea nu este consecința evenimentelor exterioare, ci dimpotrivă, cauza acestora într-un timp foarte îndelungat. Astfel, Umanitatea și fiecare dintre noi se află într-un moment de transformare profundă. Ascensiunea este personală, pentru că implică alegeri, determinare, cunoaștere, curaj și acțiune. Dar procesul este colectiv, pentru că este rezultanta tuturor proceselor personale conjugate.

Semințele plantate acum 2000 de ani de Marele Maestru al Umanității dau roade

Suntem față în față cu noi înșine, oglindiți în imensa oglindă a Lumii. Tot ceea putem percepe face parte din noi și singura schimbare posibilă este în interiorul nostru. Cu alte cuvinte, suntem în vremurile în care fie ne putem transforma lumea lăuntrică astfel încât să devenim Maestrul din noi înșine și astfel să schimbăm lumea, fie vom continua să trăim infernul sclaviei, al micimii și al neputinței. Numai că nu o vom face aici, căci această planetă se transformă din profunzime, schimbându-și vibrația. Ceea ce trăim este o criză de transformare, o calcinare alchimică a experienței vieții, în care umbra iese la suprafață pentru a fi vindecată și transformată. Aceste moment al Umanității este așteptat de foarte mult timp și mulți dintre noi suntem aici, în această viață, în acest timp, în acest corp, în acest context tocmai pentru a trăi această transformare enormă.

Anul 2022 este probabil cel mai important an pe care-l vom trăi în această viață

Niciodată în experiența Umanității eterne, cosmice – căci Umanitatea nu există doar aici și acum – nu a mai fost trăită această transformare la nivel colectiv. Este cu adevărat o Ascensiune, trecerea de nivelul de percepție tridimensional la o nouă calitate a Conștiinței. Este evenimentul pentru care Umanitatea s-a pregătit dintotdeauna. Ar fi putut să nu ajungă în acest punct, dar a făcut-o. Transformarea este ireversibilă, însă nu toți oamenii încarnați pe această planetă vor parcurge procesul până la capăt. Școala Maestrului Interior – așa cum se numește în zilele noastre, a însoțit aventura Umanității un timp foarte îndelungat, susținând procesele inițiatice ale foarte multor oameni în istoria lumii. Corpul fundamental de Conștiință al Școlii este alcătuit din fiecare ființă umană care a pășit vreodată pe Calea regală a Conștienței. Isus a fost un om, dar Christos este dimensiunea colectivă fundamentală a Umanității încarnate, și este o dimensiune a fiecăruia dintre noi.

Școala Maestrului Interior asta a făcut dintotdeauna: i-a reamintit lui Om, oricare ar fi fost vreodată numele său, Adevărul, l-a condus către experiența Maestrului din el însuși, i-a dezvăluit tehnologia alchimiei interioare a gândirii, a emoției și mai ales a Inimii, care este singurul mod în care Maestrul poate fi trăit, singura cheie a Ascensiunii. Iar acum, nenumărate ascensiuni individuale, nenumărate procese transcendente personale au condus la acest moment în care Umanitatea încarnată pe această planetă poate face saltul.

Astfel, acest moment al Umanității, crucial, este și un moment astral al Școlii Maestrului Interior, căci istoria sa este împletită cu istoria Umanității. De aceea această ediție a Școlii din 2022 este una specială. Iar dacă citești aceste cuvinte, atunci și pentru tine este un punct de cotitură. Nu există întâmplări. Doar sincronicități.

O Școală Inițiatică

O inițiere este o experiență care implică toate dimensiunile ființei, menită să conducă la depășirea unor limite interioare sau identități, prin deschiderea față de dimensiunile inconștiente ale propriei ființe și ale existenței. Aceste dimensiuni inconștiente ne sunt ascunse de vălurile identității. O experiență inițiatică dezvăluie straturile inconștiente, cele mai adânci și cele mai înalte, și reașază tot ceea ce credem despre noi înșine și despre natura realității.

Școala Maestrului Interior este o școală inițiatică, de experiență. Deschiderea conștiinței către dimensiunile profunde și vaste este un proces întemeiat în Practica Prezenței. Prezența este sentimentul de a fi, care se dezvăluie dincolo de cine credem că suntem. Este poarta către acel Eu Sunt despre care vorbesc cărțile sacre ale umanității. Este modul în care omul trăiește experiența diferitelor niveluri ale Prezenței, de la cele trans-generaționale, la cele arhetipale și divine. Practica Prezenței este punctul de plecare în toate explorările Școlii Maestrului Interior și baza tuturor transformărilor lăuntrice pe care aceasta le urmărește. Ea dezvăluie structura fundamentală a ființei, care este identică structurii universale a Existenței.

Catedrala

Atunci când prin intermediul Practicii Prezenței omul descoperă spațiul sacru al Inimii, acesta devine centrul experienței sale, și toate dimensiunile propriei sale ființe și ale realității se revelează ca fiind parte din sine. Este sfârșitul proiecției necontenite a Atenției – energia sacră creatoare în forma ei umană în exterior și descoperirea că tot ceea ce am putea vreodată să căutăm se află deja în interiorul nostru. Corpul fizic devine Catedrala noastră, spațiul nostru de creație. Nu mai suntem sclavii gândurilor, emoțiilor și tendințelor noastre interioare care vin din trecut, ci Acela care modelează experiența umană la nivel psihic, perceptiv, senzorial, relațional. Inima devine un altar în care este aprinsă flacăra Conștienței. Corpul fizic devine un templu, o catedrală sacră în care prezența divinității este o realitate directă. Propria noastră viață, oamenii, situațiile, orice configurație de realitate, relațiile, se revelează a face parte din această Catedrală care-și are centrul în inimă. De-asemeni lumea în care trăim și Existența. Catedrala interioară care conține în straturile sale Totul, este forma în care se manifestă conștiența Maestrului Interior. A trăi în corp, în propria viață și în această lume ca într-o Catedrală este a-i recunoaște sacralitatea și mai ales a trăi la nivelul de asumare al Maestrului.

Alchimia Interioară

Se referă la capacitatea, născută din Prezență, de a transmuta energiile diferitelor niveluri ale propriei lumi interioare, și astfel de a transforma calitatea experienței de viață. Gândurile, percepțiile, emoțiile, rostirile, senzațiile, corporalitatea – toate sunt vibrații. Toate pot fi transmutate și transformate și asta schimbă întreaga noastră realitate. Cunoașterea proceselor alchimice din interiorul nostru prin experiență directă, este singura cale prin care putem învăța să schimbăm totul în viețile noastre. Legile Existenței sunt unice. Un om, planeta și Universul funcționează pe baza acelorași legi. Școala Maestrului Interior este o școală de alchimie interioară, experiențială.

Spațiul sacru al Inimii

Conștiența Maestrului poate fi trăită doar fiind ancorați în Inima deschisă. Aceasta nu este o metaforă ci un mod conștient de a fi și de a trăi care deschide percepția și dezvăluie simțirii dimensiuni ale realității care altfel rămân niște abstracții. Școala Maestrului Interior este o Școală a cărei întreagă experiență este întemeiată în trăirea Inimii deschise.

Mulți au auzit despre legea atracției, dar puțini pot lucra cu ea pentru că atracția și reflexia sunt secvențe ale Pulsației universale a Inimii. Nu există una fără alta, după cum inspirația nu există fără expirație. Legea reflexiei spune că întreaga realitate este o reflexie a lumii interioare și că nu putem atrage decât ceea ce suntem în interiorul nostru.

Experiența Inimii deschise este începutul modelării conștiente a realității interioare și a întregii noastre vieți. Maestrul este un om care stăpânește arta modelării interioare și exterioare a realității. Inima unui om este o expresie a Inimii universale a Divinității. Tema fundamentală a Școlii Maestrului Interior 2022 este

Vindecarea prin Iubire. Perspectiva Holografică

Întreaga experiență umană, interioară, relațională și colectivă, este definită de dansul dualităților fundamentale: spirit-materie, divin-uman, cer-pământ, lumină-întuneric, masculin-feminin, trecut-viitor, eu-ceilalți. Dualitățile care se caută etern una pe cealaltă sunt rupte din Întreg și legate prin Iubire. Maestrul integrează dualitățile prin Iubire și aceasta aduce vindecarea fracturii fundamentale pe care o exprimăm în lumea interioară și în viețile noastre. Iubirea vindecă și iubirea nu poate fi înțeleasă, ci numai trăită. Ceea ce trăim acum, personal și colectiv, este expresia ultimă a dansului dualităților.

Singura vindecare posibilă este străvechea … tehnologie interioară a Iubirii.

Singura ieșire din labirintul pe care l-am creat noi înșine este trăirea Maestrului Interior și transcenderea, prin Iubire, o propriilor umbre. Labirintul nu are porți de ieșire, din simplul motiv că este o proiecție necontenită a labirintului nostru interior. Ieșirea este prin Inimă, prin centrul sacru al ființei, din care realitate curge necontenit în formele experienței umane. Această ieșire unică, prin Inimă, presupune o transformare profundă a perspectivei prin care ne privim pe noi înșine și existența, o rafinare a percepției, un grad diferit de Conștiență.

Aceasta este trecerea de la percepția liniară, a formelor, la ceea ce numim Perspectiva Holografică asupra realității. Această trecere este ceea ce Umanitatea trăiește în aceste vremuri fundamentale și acesta este obiectul de studiu, explorare și inițiere al Școlii Maestrului Interior  dintotdeauna. Doar că această transformare a fost posibilă doar individual până acum, iar acum este posibilă transformarea Umanității. Pentru aceste timpuri ne-am pregătit cu toții, și pentru acest proces suntem aici în acest moment, această viață, acest corp, această situație.

Semințele acestei transformări, plantate acum 2000 de ani de Marele Maestru al Umanității, dau roade acum. Dacă citești aceste cuvinte, atunci este foarte probabil ca Școala Maestrului Interior să nu-ți fie străină și să fi venit timpul tău.

În loc de Epilog, un cuvânt de la Agnis & AmmaRa

Suntem fondatorii Școlii Maestrului Interior în aceste timpuri. Consacrarea noastră este acest proces al Ascensiunii interioare, pentru noi și pentru Umanitate, căruia i-am dedicat Viața, cu mult înaintea acestui moment. Suntem aici pentru a deschide porțile Conștiinței pentru aceia care recunosc vibrația Școlii și care aleg să treacă prin Poartă. Suntem mai degrabă slujitorii Templului și al Procesului Ascensiunii, canale prin care curge Cunoașterea Școlii eterne a Marelui Maestru al Umanității. Este tot una cu Maestrul Interior, căci nu se poate exprima decât în profunzimea Inimii. Noi creăm un spațiu de Conștiință în care fiecare poate simți, vedea și alege potențiale noi ale propriei sale ființe. Punem la dispoziția ta minunatele instrumente care derivă din Cunoașterea eternă a Adevărului. Dar nu putem face nimic în locul tău. Alegerea și transformarea sunt ale tale. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, și fiecare dintre voi este, spune Marele Maestru al Umanității, Christos. Fie ca Acum să fie momentul tău pentru a trăi Calea interioară a Inimii, a descoperi Adevărul eliberator și a descoperi Viața nesfârșită care curge prin tine.

A&A

Dacă simți că acesta este momentul Maestrului adormit în Inima ta, care așteaptă dintotdeauna să fie trezit și trăit, atunci scrie-ne la:

office@calatoriainimii.ro

Adevăratul motiv: Trezirea

De ce ar vrea stăpânii acestei planete, cei care dețin deja totul, mai mult? Nu e vorba despre bani. Au inventat banii. Ei sunt producătorii banilor, noi suntem consumatorii. Jocul banilor este jocul proprietății asupra materiei. Asta presupunând că materia poate fi … deținută.

Continue reading

Dincolo de Nori. Ridică-te deasupra Umbrei!

Există două voci în interiorul nostru. Vocea umbrei, care vorbește în numele fricii și al separării, și vocea Adevărului, care vorbește despre Iubire, Frumusețe, Pace și Armonie. 

Vocea umbrei și vocea Adevărului 

Și pentru că lumea așa cum o cunoaștem este o reflexie a interiorului, în afara noastră regăsim aceleași voci, unele înrădăcinate în umbră și unele în Adevăr.

Vocile umbrei îndeamnă umanitatea la frică, predică separarea și ne conduc către însingurare, luptă și durere.

Vocea Adevărului a existat dintotdeauna și a fost exprimată de marii Maeștrii ai Umanității. Această voce vorbește despre măreția ființei umane, despre puterea înnăscută de ne ridica deasupra umbrei și mai ales despre faptul că există o singură Cale: aceea de

a schimba înăuntru pentru a transforma lumea din afară.

Lumea așa cum o cunoaștem pare stăpânită de umbră, pentru că în interiorul nostru vocile umbrei par mai puternice.

De mii de ani, umanitatea trăiește ca o turmă de vite, stăpânită prin ignoranță și frică, în ciuda Adevărului rostit și trăit de mii de ori de marii săi Maeștri.

Acest Adevăr formulat simplu sună așa:

cunoaște-te pe tine însuți și vei descoperi ce ești cu adevărat.

Iar această descoperire lăuntrică ne va elibera de umbră și va schimba lumea în care trăim, căci ea nu este decât o imagine exterioară a lumii interioare.

La nivel personal și colectiv, întreaga dramă se petrece între aceste două voci lăuntrice, reflectate în exterior prin vocile lumii. Le putem recunoaște cu ușurință. Vocile umbrei perpetuează frica, separarea și închiderea, sistemele egoiste și limitate, oprimarea, nedreptatea, lupta și suferința.

Iar vocile Adevărului spun că puterea este în noi înșine, că suntem creatorii propriei vieți și ai propriei lumi, că suntem una și putem trăi în iubire, frumusețe și adevăr. Dar, din nou, ele sunt reflexia vocilor interioare. Nu le putem auzi, dacă nu ascultăm vocea Adevărului din propria inimă.

Pentru ce suntem aici

Trucul celor care stăpânesc lumea e simplu. Cu cât mai mult suntem în exterior, încercând cu disperare să schimbăm reflexia din oglindă, cu atât mai puțin suntem înăuntru, acolo unde am putea cu adevărat să schimbăm ceva în viețile noastre.

Cel mai mare pericol la adresa ordinii stabilite a acestei lumi este ca oamenii să afle adevărul despre ei înșiși. Despre divinitatea, măreția și omniprezența ființei umane, despre anvergura ei spirituală și universală. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, ordinea umbrei s-ar dizolva ca un fum.

Astfel, cea mai eficientă cale de a păstra ordinea, este frica. Și de a ne ține cu atenția în  exterior. Ca niște cățeluși care aleargă după mingi colorate, ne lăsăm distrași de la singurul lucru care contează: lumea interioară, care este sursa experienței noastre de viață și a realității noastre.

Singurul motiv pentru care suntem aici, în experiența umană, în corp din carne și sânge, în gândire, emoții și senzații, în relații cu ceilalți și cu lumea, este acela de a învăța să creăm realitate în acest mediu dens, în care puterea iluziei pare de neînfrânt.

Dar nu este. Cunoașterea este aici dintotdeauna, ca și mijloacele, la îndemâna noastră, gata pentru a fi folosite. Și acum este momentul. Pentru tine personal, pentru mine și pentru noi toți.

Ascensiunea

De zile întregi, privesc pe deasupra pădurilor, către crestele însorite ale Retezatului. Jos în vale, ceața groasă înfășoară lumea. Dar aici, sus, cerul este de cristal, soarele arzător deși suntem în noiembrie. În nopțile nemișcate cu lună nouă, stelele ard înfipte ireal în boltă. Suntem deasupra norilor.

Am ales să ne mutăm din București, definitiv, de curând. În acest paradis înalt și împădurit. Singurul lucru care ne împiedica, de mulți ani, să facem acest lucru era ceea ce gândeam despre această mutare, și emoțiile asociate cu gândirea.

Gândeam că e prea sus, prea frig, prea multă ploaie, prea întunecat, prea izolat, prea departe, etc

Emoția consecutivă a fost reținerea, frica și neputința de a face mișcarea.

Iar acum privesc de la înălțimea însorită, de deasupra norilor, către lumea de jos, înăbușită în ceață rece, și orbire, asfixiată de măști, asaltată de viruși. Îmi spun că lucrurile stau tocmai invers decât am crezut ani de zile.

Soarele, claritatea, puritatea rece a aerului, viziunea largă asupra lumii, toate sunt aici, sus. În vreme ce jos a rămas numai ceața. Așa a fost întotdeauna. Dar nu puteam vedea acest lucru. A trebuit să schimbăm ceva înlăuntrul nostru pentru a face pasul. Și mai precis să mergem dincolo de frică.

Doar așa a fost posibil gestul ascensiunii la 1200 m înălțime. A fost urmarea unei ascensiuni interioare, deasupra umbrei, deasupra propriilor umbre. Căci realitatea exterioară, a contextului vieții noastre, urmează întotdeauna realitatea lăuntrică, a inimii.

Viața mea, a ta și a noastră, a tuturor este o continuă Ascensiune. Un proces de șlefuire lăuntrică, de transmutare a gândurilor, emoțiilor și energiilor din spațiul interior, de scoatere din inerție a corpului fizic, care are o singură direcție și un singur scop: transformarea identității pe care ne-o asumăm.

Singurul lucru care ne împiedică este umbra. Umbra este alcătuită din frică și este, în esență, identitate veche. Cine am crezut că suntem.

Ascensiunea este un proces lăuntric în care trebuie să alegem mereu între cine am fost și cine devenim. Și astfel identitatea devine tot mai rafinată și mai cuprinzătoare până când ne descoperim adevărata natură: suntem Conștiință.

Și atunci suntem eliberați. Suntem deasupra norilor și a umbrei și putem să devenim în această lume o voce a Adevărului. Experiența vieții se apropie de Iubire, Frumusețe și Pace care sunt atributele universale ale Divinității din care ne-am născut.

Tehnologia interioară a Ascensiunii

Orice miracol devine tehnologie atunci când descoperim legile care guvernează acea realitate. La fel este cu lumea interioară și cu procesul Ascensiunii.

Sigur cunoști oameni pe care Existența pare să-i servească. Și nu mă refer aici la ticăloși. Sunt aceia care au descoperit tehnologia lăuntrică care permite transformarea vieții. Sunt cei luminoși și liberi.

În esență este despre ceea ce facem în interior cu Atenția, care este energie sacră, creatoare. Gândul, cuvântul, atitudinile, emoțiile, vitalitatea și corpul nostru sunt Atenție modelată necontenit. Relațiile și creațiile noastre la fel. Situațiile vieții, la fel.

A stăpâni Atenția este începutul Ascensiunii.

Cel mai mare dușman este frica și formele ei numite furie, frustrare, rușine, vinovăție sau tristețe. Toate sunt emoții distructive și sunt forme de separare față de noi înșine și de Existență.

De foarte mulți ani în această viață și de foarte multe  vieți, această tehnologie interioară menită eliberării ființei umane din iluzie, este consacrarea noastră.

Călătoria de la inconștiență la Ascensiune, o numim Călătoria Inimii.

Școala Maestrului Interior este în întregime despre Ascensiune și despre tehnologia interioară care permite accelerarea procesului și schimbarea vieții.

Trăim pe măsura visului nostru despre noi înșine. Și asta este și calea ta.

Te poți ridica deasupra umbrei, deasupra norilor și trăi în Cerul tău interior.

Singurul lucru care te împiedică este frica și formele ei corozive de manifestare. Vălul care-ți acoperă ochii este alcătuit din frică.

Dar tehnologia lăuntrică a eliberării și a Ascensiunii este aici.

Ia-ți Cartea Maestrului Interior, care este în sine o călătorie a Inimii către Ascensiune, și o dezvăluire, pas cu pas, a tehnologiei lăuntrice a eliberării.

Totul este în puterile tale. Nu crede pe nimeni care-ți spune altceva.

Fă un pas, chiar acum.

Agnis

Un punct luminos pe suprafața acestei planete

Înainte de orice, înainte de a începe să citești ce am a împărtăși mai jos cu tine, te invit acum să respiri profund. Câteva respirații atente, ample și pline de recunoștință pentru acest moment, pentru viață, pentru curajul tău de a privi înainte cu încredere, în ciuda fricii atât de prezente în lume. Respiră. Respiră amplu, simțindu-ți axa verticală a ființei umane care ești. Da, o ființă umană care-și respectă și onorează UMANITATEA. Privește înainte. Nimic și nimeni nu te poate zdruncina dacă tu nu-i dai voie. Privește înainte cu o privire ancorată în încredere. Simte energia care curge prin tine. Nu energia fricii, atât de prezentă acum în lume. Nici cea a îndoielii, a nemulțumirii sau a vinovăției. Ci energia încrederii în puterea ta. În tot acest circuit energetic care ne unește, ai rolul tău. Simte-l cât de important este. Nu e deloc adevărat că ești doar un biet om. Ai rolul tău crucial în acest proces macro de transformare în care suntem îmbăiați toți. Vibrația ta unică o poți emana, încărcată acum cu mai multă încredere și cu recunoștință pentru umanitate. Respiră amplu și deschide-te, fără teamă, în fața fluxului energetic mai larg, ce curge acum în toată lumea.

Cu siguranță, te va mai lua valul îndoielii. Vei mai uita de sursa puterii tale. Fie să-ți amintești însă, din ce în ce mai des, că puterea și vitalitatea sunt în tine. Că te poți conecta la ele cu ajutorul respirației conștiente și a atenției întoarsă înlăuntrul tău. Nimeni nu-ți poate spune, cu adevărat, cine și ce ești. Doar tu poți să descoperi asta. Oprește-te, de mai multe ori pe zi, din iureșul nebun și întoarce-ți atenția înlăuntru, pe senzații, respirând conștient. Întrebă-te, de cât mai multe ori pe zi: ce simt acum în mine înlăuntrul meu? Ce gândesc acum este, cu adevărat, ceea ce vreau eu să gândesc? Dă-ți voie, cât mai mult, să simți energia care curge prin tine, să simți că tu ești energie. O energie curgătoare, deloc stagnantă în frică și îndoială. O energie rezistentă, deloc speriată de ce spun unii și alții. O energie revitalizantă, deloc despuiată de forță. Asta ești. O energie permanent reînnoită de încrederea în puterea ta. O energie liberă pe care nimeni nu o poate înrobi sau distruge. Simte energia umanității curgând prin tine. O energie liberă, da – liberă, în permanentă înnoire. Asta suntem, dacă ne dăm voie să simțim. Nimeni nu ne poate distruge.

Nu mai putem pretinde că, dacă ține ochii închiși și dacă nu ne rostim, dacă plecăm capul și ne supunem normelor,  lucrurile se vor întoarce la „normalitate”. Care „normalitate”? Tot mai mulți oameni se trezesc, deschid ochii, se rostesc din adevărul lor – onorând drepturile omului și vibrația umanității care curge prin noi toți. Ne apropiem de finalul acestui an pe care cu greu îl putem descrie. Fiecare dintre noi este o ființă suverană care se poate ridica pentru a-și revendica puterea de creator.

Tu ce alegi acum? Te ridici, privind înainte cu a ta privire ancorată în vibrația umanității, sau pleci capul, sufleci mâneca și întinzi brațul pentru a fi injectat?  Puterea este, întotdeauna, la tine! Adu-ți mereu aminte de asta!

Uriașa provocare prin care trecem toți, nu pare deloc să se termine prea curând. Nici vorbă de asta. Însă, nu mai este cale de întoarcere. Nu ne mai întoarcem la ceea ce ajunseserăm să credem că este „normalitate”. Acum, în stadiul în care suntem, putem privi și merge doar înainte, într-o nouă lume, căci cale de întoarcere nu mai este. Ne-am confruntat, în ultimii doi ani, cu cele mai inimaginabile și mai întunecate umbre de pe fața pământului. Pare însă că lumina conștienței noastre și vocea adevărului începe să slăbească forța acestor umbre. Încrederea noastră în umanitate, de asemenea, expune umbrele și le dizolvă. Respirația atentă, conștientă, privirea îndreptată înainte, forța conexiunii și încrederea într-un împreună înrădăcinat în vibrația umanității, ne vor fi instrumente de care ne putem folosi în următoarea perioadă. Refuză să fii înrobit! Rămâi cu privirea îndreptată înainte și cu încredere în a noastră umanitate. Împreună.

Nu ești niciodată singur!

Orice se poate întâmpla acum, după toate cele ce-am trăit în ultimii doi ani și după toate cele se sunt expuse, aduse în lumina adevărului. Totul are consecințele sale. Universul nostru lăuntric, felul în care am gândit și ne-am separat, unii de alții, în trecut, a contribuit la ce trăim acum. Nu înseamnă să ne judecăm ci doar să ne asumăm responsabilitatea și să recunoaștem că prin felul în care schimbăm, fiecare, acum, pregătim scena pentru ce va urma și ce vom trăi în lunile ce vin.

Deși este prezentă o uriașă energie a eliberării pare că o forță se opune. Însă, de asemenea, există o putere de rezistență în fața presiunii de a ne conforma. Fiecare va rezista în felul său. Dacă ți se pare că ești singur în a ta rezistență, să știi că nu este deloc așa. Nu ești singur! Suntem foarte mulți, peste tot în lume, care am ales să onorăm umanitatea. Să rămânem cu privirea îndreptată înainte, înrădăcinată în adevăr și în încredere. O privire de nezdruncinat în fața oricăror „umbre”. Fiecare moment trăit în prezență, în conștiență, în încredere, în adevăr, în iubire, contribuie la valul uriaș de trezire ce curge acum în lume. Nu este prezent doar valul fricii și al supunerii ci și cel al trezirii, al încrederii, al umanității ce-și apără drepturile.

Eclipsa de Lună, ce tocmai a avut loc la Lună Plină, pe noi – aici sus pe Colina Lunii, la Centrul Călătoria Inimii – ne-a ajutat să ne eliberăm din legături vechi, ancestrale chiar, karmice. O uriașă schimbare de perspectivă, doar având curajul să punem la îndoială tot ce ni se prezintă acum. Am ales să avem încredere în ce simțim, să avem încredere că putem construi noi conexiuni, noi relații, explorând perspective noi, ancorate în Adevărul a cărui vibrație este inconfundabilă.

Așa cum te-am mai încurajat de multe ori în Meditațiile Vindecătoare te invit și acum să te întrebi dacă gândești propriile tale gânduri sau ale altora? Frica este cel mare și mai contagios virus ce există! La fel ca și propaganda, un virus. Separarea, izolarea, de asemenea, viruși. Cât din ceea ce gândești acum sunt gândurile tale sau doar le-ai preluat, fără să simți ce este bun pentru tine, fără să reflectezi? Sau ai ajuns să te temi că vei deveni un paria social doar pentru că îți pui întrebări sau pentru că ai opinii diferite sau pentru că îndrăznești să cauți răspunsuri în acord cu adevărul pe care-l simți curgând în tine? A face toate astea – care, până nu de mult, făceau parte din drepturile omului – a devenit acum un act revoluționar. Un act de mare curaj.

Este disponibilă tuturor, această putere. Curajul de a gândi propriile noastre gânduri, de a ne pune întrebări, de a contrazice tendințele, de a ne spune părerea, de a ne rosti adevărul. Mulți din cei care s-au ridicat și au rostit adevărul, au fost reduși la tăcere, banați. Unii au dispărut de tot. Însă, nu trebuie să ne sperie. Din ce în ce mai mulți oameni, îndrăzneți, curajoși, se ridică și se rostesc în numele libertății și al umanității.

Suntem în acel punct în care ne dăm seama, din ce în ce mai mulți, cui ne-am predat puterea. Și acum, cu încredere, ne-o luăm înapoi. Puterea de creatori. Trăim scena de luptă din filmul ce rulează acum la multiplexul global. Nu putem ambala în cuvinte „spirituale” ceea ce se petrece acum. DA, este o adevărată luptă. Ego-uri imature, minți robotizate, egotice și manipulatoare, încearcă cu disperare să lupte contra inimilor noastre deschise și atotvăzătoare. Putem respira în inimile noastre tot ce se petrece acum în lume? Da, putem! Însă asta cere curaj și forță, îndrăzneală și încredere. O încredere pe care nici nu am visat-o vreodată. O încredere născută din vibrația adevărului și din determinarea de a nu (mai) face compromisuri.

Curând despotismul va atinge apogeul prin încercări disperate de a ne aduce pe toți înapoi, cuminți și înghețați de frică, în rândul celor care se conformează fără a-și pune nicio întrebare.

Cu siguranță vom asista, în rândul celor care se laudă cu puterea lor asupra altora, la turnuri incredibile în firul lor narativ. Nu are cum să nu se petreacă asta. Întregul comportament folosit pentru a controla umanitatea, în ultimii doi ani, vor încerca să-l schimbe într-un mod disperat.

Declarații grăbite, deja au început să apară, pentru a justifica un control din ce în ce mai mare. Ai grijă căci acestea sunt decrete frenetice ale celor care știu că puterea lor scade în fața unei hotărâri publice tot mai mari. Vor fi impuneri de restricții suplimentare asupra populației.

Putem alege să ne lăsăm păcăliți de firul narativ ce continuă să ni se prezinte sau putem alege a vedea dincolo de acesta, recunoscând că există o poveste mult mai importantă încă de spus la scară largă. Povestea celor care refuză să-și supună mintea, trupul sau sufletul. Sunt aceia care construiesc rețele noi și păstrează vie conexiunea, sunt aceia care își recunosc puterea lăuntrică, se rostesc din adevăr, rămân fermi în integritatea lor. Milioane de oameni din întreaga lumea, anul aceasta, au mărșăluit pentru libertate și pentru drepturile noastre ca și oameni. Milioane de oameni vor continua să facă pași în această direcție. A libertății, a umanității. Valoarea oamenilor care aleg libertatea în locul fricii nu poate și nu va fi redusă. Este o forță a naturii dincolo de voința oricărui individ.

Să avem răbdare și să rămânem în încredere, refuzând să ne înclinăm în fața disperării în absența unei rezoluții rapide. Anul viitor din ce în ce mai mulți oameni se vor trezi dându-și seama de minciunile ce ne-au fost turnate. Mulți dintre cei care au refuzat să facă acest lucru vor găsi curajul să-și adauge în mod public vocea la revărsarea adevărului. Provocările vor continua, da, dar consecințele acestei treziri globale vor avea ecou în anii următori, în timp ce vom face neîncetat tot ce trebuie făcut pentru a-și manifesta roadele.

Nu este vorba despre a ne recupera libertatea, deoarece atunci când libertățile pot fi luate atât de ușor, nu am fost niciodată, cu adevărat, liberi. Este vorba de a trăi liber acum și de a refuza să ne cedăm vreodată suveranitatea noastră. Este vorba despre curaj fără compromisuri, responsabilitatea radicală, înțelepciune atemporală care ne dezvăluie următorul pas – pentru fiecare dintre noi, la nivel individual, și pentru umanitate, la nivel colectiv. Aceasta este acum lumea care se trezește ca niciodată și vede prin secole de minciuni înainte ca viitorul nostru să se nască din cenușa lor.

Fie ca focul umanității să fie mereu viu în inimile noastre și fie ca forța sufletelor noastre să ne călăuzească pe calea vindecării născută din iubire și adevăr.

S-ar putea să trebuiască să ne confruntăm cu frica, ura, criticile și respingerea pe calea ce am ales să urmăm. Dar vom întâlni și aliați neașteptați, ne vom face noi prieteni, vom descoperi rezistența noastră puternică și vom înțelege lumea într-un mod cu totul nou. Ochii larg deschiși nu mai pot fi înșelați și nici mințile care nu corespund normei nu mai pot fi închise (dacă au putut fi vreodată).

Așa că… respiră adânc, simțindu-ți integritatea și umanitatea. Ancorează-te în axa ta verticală de ființă umană și privește înainte cu încredere. Ești un punct luminos pe suprafața Mamei Pământ, unit cu milioane și milioane de puncte luminoase. Oameni, asemenea ție, care aleg să respecte și să onoreze libertatea omului de a alege.

Cu încredere și cu iubire, AmmaRa

Îmbrățișează, fără teamă, Adevărul!

Adevărul nu poate fi ascuns

Folosit ca și instrument de manipulare, pe de o parte, iar pe de alta ca și formă de a camufla, fumul aburitor al fantomei numită covid a păcălit pe foarte mulți dar nu pe toată lumea. Poate că, mai mult decât oricând, avem nevoie toți de curaj și dedicație pentru Adevăr.

Îmbrățișează fără frică Adevărul! Căci Adevărul poate fi negat, sau ignorat, sau deturnat, dar asta nu-l schimbă cu nimic. Adevărul nu poate fi distrus, iar timpul scoate întotdeauna la suprafață Adevărul, oricât de mult ar fi ascuns, în mod inevitabil.

 Jean Francois Detroy: Timpul dezvăluind Adevărul

Noua dogmă, numită @ovid, care nu tolerează nicio întrebare, nicio îndoială, nicio altă părere, și-a împrăștiat teritoriul groazei de-a lungul întregului glob. În același timp, cei care se luptă să păstreze cele mai bazice drepturi umane și să mențină încrederea că viața merită a fi trăită, că ne putem baza unii pe alții, că avem dreptul să facem alegeri personale în ceea ce privește sănătatea noastră, corpul nostru, că putem crea o rețea socială bazată pe conexiune adevărată, sunt din ce în ce mai reduși la tăcere. 

O altfel de gândire decât cea care se vehiculează în lumea media, unde propaganda conduce, este considerată a fi o crimă. Dovezi, adevăruri, dreptul la libertatea de a alege, sunt toate sacrificate pe altarul tiraniei fricii.

Cam ăsta este, în primul rând, motivul pentru care am ales să nu mai postez aici, pe fb. Asta însă nu însemnă că nu mai sunt activă. Ba dimpotrivă. Îmi continuu, Creația, aici, sus, pe Colina Lunii, cu totală încredere în Adevăr, în Iubire, în Frumusețe, în Pace, în Vitalitate, în Creativitate, în Bucurie, în Abundență. Iată, atribute ale Divinității pe care le folosesc ca și repere fundamentale în viața mea acum. Chiar dacă nu am mai postat pe fb asta nu înseamnă că nu mai cred în conexiune, în împreună, în integritate. Nici vorbă. Cred însă în întâlniri veritabile, bazate pe sinceritate și pe autenticitate.

Orice falsificare a Adevărului este oportunitatea de a-l căuta și găsi

Tensiunea este uriașă, peste tot în lume. Nu avem cum s-o negăm. Tensiune și frustrare, pe măsură ce presiunile din partea sistemului devin și mai mari. Cu cât mai mult ignorăm, ne facem că nu vedem adevărul, cu atât mai mare stresul. Nu avem decât să ne privim direct în față fricile și apoi, cu acest curaj care se naște atunci când facem asta, să acționăm în direcția adevărului nostru. Doar așa putem simți schimbările pe care le visăm. Nu putem să ne mai punem contra curgerii Râului Vieții, pretinzând sau tot sperând că lucrurile se vor întoarce la „normalitate”. Avem nevoie să învățăm a curge cu viața deschizându-ne în fața acestei uriașe oportunități, ce Existența ne oferă, de mare schimbare.

Poate că nu este nevoie să facem tot felul de proteste (care, de cele mai multe ori, ies total în defavoarea intenției inițiale), însă, cu siguranță, avem nevoie să ne găsim propriul adevăr, să ne reconectăm cu încrederea în a noastră putere de creatori și să ne înrădăcinăm în pământul nostru – trupul. Când ne ascultăm cu atenție, oferindu-ne un moment de răgaz și de privire lăuntrică, putem auzi cum fiecare celulă din corpul nostru strigă „NU” față de această injectare pe care unii o vor obligatorie. Nu mai este nevoie să plecăm capul, doar pentru că așa am fost învățați, să ne supunem pentru a fi acceptați și respectați. Ne putem accepta și respecta pe noi înșine, recunoscând faptul că integritatea este mai importantă decât orice „bravo” din partea celor care vor să ne injectăm. Căci nu-l putem numi un adevărat va@@in.

Pune-ți întrebări! Și ai încredere în ceea ce simți!

Avem, în aceste zile, oportunitatea ( ne-am lăsat semne și în astre!) să revizuim și să reflectăm asupra a ceea ce am crezut a fi adevărat. Să ne revizuim credințele, gândurile, mai ales. Să reflectăm și să revizuim de ce gândim, credem, ceea ce credem. Cu atâta ușurință, de multe ori, fără să ne oprim și să ne întrebăm ce simțim, de fapt. În aceste următoare câteva săptămâni, suntem toți îmbăiați într-o energie care ne invită să reflectăm și să revizuim:

Sunt gândurile noastre? Sunt credințele noastre? Ne mai reprezintă ele, oare, sau nu? Auzim și repetăm pur și simplu mecanic, robotic, sau mai degrabă ascultăm, ne ascultăm, și ne punem întrebări?

În lumea în care trăim nimic nu mai este ceea ce pare să fie. De aceea, un act de putere creativă este să ne redobândim încrederea în adevărul nostru. Făcând asta, catalizăm o reîntoarcere acasă. Adică, o întoarcere la încrederea că trupul nostru are toate resursele pentru a se vindeca. Odată eliberat de frica cu care a fost ținut prizonier. Sau, mai corect ar fi să spunem, cu care noi l-am ținut prizonier. Căci, până la urmă, nimeni nu ne-a forțat să credem nimic.

La noi, aici, sus pe Colina Lunii, la Centrul Călătoria Inimii, a fost o vară plină cu multe retreat-uri magice în care cheia esențială au fost întâlnirile autentice, reale. Întâlniri autentice cu îmbrățișări și lacrimi de recunoștință, cu vindecări și curățări, cu detox și dans și muzică și respirație. Cu prezență și frumusețe și iubire. Cu oglindiri zguduitoare și ecouri eliberatoare. Cu adevăr, magie, conștiență. Cu meta-fizică, misticism, simplitate. Cu psihologie sacră, cu roata medicinei shamanice, cu Anam Cara Retreat Magic de Sânziene, devenit deja o tradiție. Și, mai ales, cu Școala Maestrului Interior – a 7-a ediție. Fără nicio rezervă, pot spune c-a fost o călătorie mistică, această ediție a școlii. Înscrierile la a 8-a ediție au început deja să curgă*. Despre ce ne-a adus nouă, mie și lui Agnis, și celor prezenți la această a 7-a ediție în parcursul numit Școala Maestrului Interior, vom împărtăși foarte curând.

Pentru noi, în această vară, la fiecare retreat, tema „relații autentice”, a fost o temă centrală. Și, mai ales, tema adevărului. Așa că, împreună cu toți cei prezenți, ne-am revizuit relațiile. Adică, mai simplu spus, ne-am uitat, cu sinceritate la relațiile noastre și ne-am dat voie să recunoaștem dacă sunt sau nu în acord cu ceea ce noi visăm să trăim. Cât adevăr există în relațiile ce trăim acum în viețile noastre? Care sunt relațiile care ne susțin evoluția și care sunt cele care ne țin în băltirea vechilor roluri?

Provocări uriașe, chiar și în cele mai solide relații, au făcut să scoată la suprafață adevăruri nerostite în multe din relațiile (de cuplu, mai ales, dar nu numai) celor care au participat la retreat-urile verii.

Curajul de a valida propriul adevăr

Nu este deloc adevărat cum că nu se poate. Nu se poate să ne rostim adevărul. Ba se poate. Putem trăi în integritate. Putem să ne rostim cu sinceritate și să ne deschidem să-l ascultăm, pe celălalt, cu sinceritate, fără să ne impunem „adevărul nostru”.

Chiar avem nevoie toți să îndrăznim să fim pe cât se poate de curajoși în afirmațiile noastre născute, însă, din ascultare lăuntrică și nu preluate de undeva din fumul aburitor cu care suntem învăluiți. Doar trăind acest curaj, în a ne rosti cu sinceritate, putem simți că devenim suverani independenți.

Cei care au ceva în comun, întotdeauna, se vor găsi unii pe alții. Oricât de mare se vrea a fi separarea. Noi ne-am găsit, de-a lungul verii, cu foarte mulți oameni care au aceeași cale ca și a noastră. Calea Conștienței bazată pe Adevăr și în Iubire, pe Frumusețe și în Pace, pe Vitalitate și-n Creativitate, pe Bucurie și-n recunoștință pentru Abundența Existenței.

A onora adevărul a fost o cheie esențială de-a lungul acestui an, în tot ceea ce am împărtășit aici sus pe Colina Lunii, la Centrul Călătoria Inimii. Încrederea în Magia Vieții, bazându-ne relațiile semnificative în Adevăr, este ceea ce ne călăuzește pe mai departe toate creațiile. (Meditează!)

Conexiune. Comuniune. Frumusețe. Trib cu aceleași valori, recalibrând, împreună, viitorul.

Cu cine ne-am acordat, cu cine am rezonat, cu adevărat, anul acesta? A fost o întrebare ce s-a născut acum, de curând, înlăuntrul meu. Am stat cu ea, emanând recunoștință pentru fiecare răspuns ce a ieșit din spațiul sacru al inimii mele.

Dacă tot ți-ai oferit acest răgaz să citești ce am simțit să împărtășesc acum cu tine, te invit să-ți oferi un moment de ascultare lăuntrică în care să-ți dai voie să recunoști:

Cu cine te-ai acordat anul acesta? Ce fel de relații ai cultivat? În ce ai avut, sau n-ai avut, încredere? Cine ți-a stat alături și cine a ieșit din viața ta? Ce calități ai descoperit la tine?  Ai reușit să-ți rostești adevărul, oricare a fost acesta, cu iubire și fără învinovățire? Ai reușit să păstrezi calmul și grația atunci când aveai opinii diferite?

Poate că am stat, de-a lungul anului, mai mult tăcuți, negându-ne adevărul sau ignorând vocea lăuntrică ce se vrea a se rosti, doar pentru că ne-am spus „E degeaba… ”, „Ce pot să fac eu? Doar nu mă pot lupta cu sistemul”. „Oricum, nimeni nu mă aude pe mine… ..”.

Dacă așa a fost, nu-i nimic. Nicio judecată. Însă, în aceste ultime luni ale anului, putem recunoaște oportunitatea – prezentă acum – de a ne opri puțin și de reflecta, cu adevărat, la toate astea, la cum am putea face altfel. Și, mai ales, la cum am putea FI altfel.

Confuzia se naște atunci când nu avem încredere în ceea ce simțim

Foarte mulți oameni sunt de-a dreptul obosiți de tot acest fum aburitor suflat asupra noastră. Unii se complac în el sau, din varii motive, au cedat. Ații se luptă însă, pe parcurs, își uită intenția inițială. Dacă le-a fost vreodată clară. Unii acceptă, știind că a accepta nu înseamnă a fi de acord. Și mai sunt oameni care, în urma pierderilor suferite, se simt, pur și simplu, treziți la viață. Își redobândesc încredere în puterea lor de creatori. De la început! Coală albă! Mai sunt și cei pierduți în confuzie și parcă împietriți tot așteptând ca cineva să le dea răspunsul la întrebarea: „încotro acum?”. Iar cei care și-au pierdut ființe dragi, și-acum sunt în durere, au nevoie de susținere. Nicicum de separare. Sunt mulți și cei ce recunosc acest moment, în istoria umanității, ca fiind unul de mare transformare, asumându-și, în mod conștient, contribuția. Oricât de copleșitor pare să fie totul, uneori, în jurul nostru, și oricât de neputincioși am putea părea că suntem, în fața jocului condus de cei ce se cred la putere, nu este adevărat că nu putem face nimic.

Sunt convinsă că toți ne-am pus această întrebare: dar ce-aș putea să fac eu, un biet om, în așa fel încât să aibă efect în nebunia asta de evenimente? Răspunsul rapid: nimic. Însă, când decidem „nimic”, dându-ne la o parte și lăsând marile evenimente să se întâmple, ne alăturăm majorității care doar se supune. A crede că suntem neputincioși, ne dăm puterea unor forțe și unor sisteme din-afara noastră care, apoi, acționează în numele binelui nostru. Ei își pun în acțiune propriile lor credințe care, din păcate, sunt sinistre și distrugătoare. Ceea ce trăim acum este și un apel la ÎMPREUNĂ, nicidecum la separare.

Avem nevoie să redescoperim curajul. Acel curaj simplu cu care, fără-i să-i pese de consecințe, copilul a strigat: „dar regele este dezbrăcat” ! * Când este rostit, adevărul are o vibrație ce demolează citadela falsității și oricărei manipulări. Când cedăm în fața neputinței, îi împuternicim pe cei care distrug. Când alegem indiferența, ne trădăm propria viață, lumea și umanitatea. Și, cu toate astea, nu vreau să spun că „trebuie să acționăm”, să ne luptăm. Căci nu este totul doar despre acțiune. Noua lume în care visăm să trăim, este mai întâi de toate trăită înlăuntrul nostru. Este visată. Nu este doar despre acțiune și luptă acum. Ci despre conștiență, încredere, creație lăuntrică.

Nu există libertate fără Adevăr. Dacă nu este Adevăr, atunci nu este libertate

Felul în care privim acum, la tot ce se petrece în lume, nu este doar o chestiune privată. Cum văd eu lumea, e treaba mea și-atât. NU! Ce alegem să visăm, cât mai mulți împreună, poate influența ceea ce se petrece acum în lume. Felul în care gândim, modul în care ne exprimăm, cum ne privim unii pe alții, ce creăm înlăuntrul nostru. Totul contează. Când ne predăm în fața neputinței, ne ciocnim cu disperarea și mai adăugăm un strat la ea. Când ne luăm puterea înapoi și alegem să vedem toate posibilitățile pe care le avem pentru a ne vindeca și a ne transforma, creativitatea noastră se trezește la viață și înflorește, devine o adevărată forță activă în procesul de renaștere al lumii. De aceea, în orice colțișor al lumii ne-am afla acum, în loc să credem că suntem neputincioși, fie să ne dăm voie să devenim agenți ai transformării și ai uniunii în această lume spartă în bucăți. În fața noastră se poate deschide un uriaș câmp de energie când intenția ne este direcționată nu către separare ci către transformare. Dacă ne dezbinăm, sistemul a câștigat. Dacă rămânem împreună, Umanitatea noastră înflorește.

Un val copleșitor, pare să se ridice din nou aici în România și să ne facă să credem că … „nu am ce să fac… mai bine mă supun”.

Fie să nu ne lăsăm păcăliți nici de această voce lăuntrică ce ne spune „e degeaba, n-ai cu cine, fă și tu ca toată lumea…” și nici de mesajele de alertă ce zbiară pe telefoanele noastre.

Avem nevoie toți de curaj ca și dedicație pentru Adevăr.

AmmaRa

PS1: Dacă te interesează mai multe detalii despre Școala Maestrului Interior  – ediția a 8-a, scrie-ne!

PS2:„regele este dezbrăcat” – este din basmul lui Hans Christian Andersen: ,,Hainele cele noi ale regelui’’

Echilibrul în vremea virusului

Echilibrul despre care vorbesc este cel psihic, emoțional și energetic. Toate la un loc dau starea noastră de sănătate și forța răspunsului imunitar în fața oricărei provocări.

Dar acum este vorba despre mai mult decât atât. Realitatea pe care o trăim este rezultatul unor dezechilibre majore, colective, ale noastre împreună. Dar își au originea în dezechilibrul interior al fiecăruia.

Gândirea, emoția și atitudinile, adică lumea noastră interioară, sunt sursa întregii realități. 

Instrumentele echilibrului sunt aici, când avem cea mai mare nevoie de ele.

Carrie Ann Baade- Manufacturing the tears

Personal, am parcurs toate etapele dezechilibrului interior, cu toate consecințele sale, fizice, emoționale, relaționale și… ca situații de viață. Am înțeles în cele din urmă mecanismele interioare prin care experiența vieții mele este creată de gândire, emoție și atitudine. Și, cel mai important, că orice criză, de orice fel, este o oportunitate.

Am învățat să modelez lumea interioară a gândirii, emoției și atitudinii, pentru a crea experiența vieții așa cum mi-o doresc. Am șlefuit timp îndelungat o tehnologie interioară foarte eficientă și i-am învățat și pe alții să o folosească. Cu rezultate remarcabile.

Așa am creat Școala Maestrului Interior – un parcurs de dezvoltare personală și spirituală, am scris Cartea Maestrului Interior, care conține în ea toate mijloacele și ghidajul pentru ca oricine să poată străbate Calea. Am selectat și editat împreună cu Elena AmmaRa cărți folositoare acestui proces de transformare interioară prin care trecem toți și le-am pus la dispoziția tuturor.

Facem toate acestea de foarte mult timp. Mulți oameni folosesc deja experiența noastră. Până acum erau mai degrabă cei aplecați către auto-cunoaștere, psihologie și spiritualitate. Acum însă criza de transformare ne atinge pe toți și toți avem nevoie, mai mult ca niciodată, de aceste mijloace esențiale de a modela lumea interioară pentru a rămâne în echilibru și a depăși momentele grele de incertitudine.

Am numit această tehnologie interioară Practica Prezenței.

Lucrează cu Atenția, Respirația Conștientă și Atitudinea pentru a reinstaura echilibrul interior în orice moment. Dizolvă gândirea compulsivă, emoțiile corozive și tensiunea din corp, restaurează claritatea, încrederea și inteligența emoțională. Toate acestea la un loc conduc la echilibru, vitalitate și transparență în fața vieții, de care depinde forța răspunsului imunitar.

Toate mijloacele pentru dobândirea și păstrarea echilibrului interior pe care le-am creat, alcătuiesc o panoplie completă, foarte eficace în aceste vremuri provocatoare. Nu sunt un panaceu universal. Secretul lor este acela că sunt mijloace cu care poți transforma însăși sursa realității tale, mentală, emoțională, corporală, relațională și de situație. Nimeni nu poate schimba asta, decât tu. În zadar vei aștepta ”să se schimbe”. Nu se va întâmpla până când nu-ți vei lua realitatea vieții în mâini.

Fă-o, dacă simți că ești pregătit să-ți asumi responsabilitatea propriei vieți.

Am ales această consacrare, de a lucra cu Conștiința, acum foarte, foarte mult timp. În vremuri obișnuite, căutarea de sine pare mai degrabă un hobby. Acum este o necesitate absolută.

Această înțelegere, că noi suntem sursa realității împreună cu  mijloacele de a conștientiza și modela aceste dimensiuni interioare, au devenit mai importante ca niciodată. Intră pe site și alege-ți Cărțile și Experiențele de care ai nevoie pentru porni pe Calea pe care ai amânat-o deja prea mult. O nouă lume se naște prin noi, acum. Fii parte din aceasta, căci lumea veche, așa cum o cunoaștem, se dizolvă.

Fie ca Echilibrul și Conștiența să fie alegerea noastră.

Maestrul Interior nu este o metaforă, ci destinația fiecăruia dintre noi.

(HFT)

p.s. Carrie Ann Baade este o pictoriță contemporană, profesoară de arte la o universitate din California. Picturile ei arhetipale reprezintă atât de impecabil procesele de conștiință ale lumii noastre, încât nu mă pot abține să le folosesc pentru a ilustra articolele Călătoriei Inimii.

Un zâmbet pe bicicletă

Binele pe care ni-l vor … alții

Lumea a fost închisă, în ultimul an și jumătate. Cum adică nu ai știut? Păi pe ce lume ai fost? Sau ai dat acum, repede, repede, delete la tot ce-a fost și te-ai întors la normalitate? Că doar … „OldHABITS, always better together” .

Restricții, suspiciune, blocări, distanțare socială și… da, dragele de ele… măștile! Măști împrăștiate, peste tot în lume, cu atâta generozitate și cu promisiunea că ele ne protejează. Toate însă, restricțiile, suspiciunea, distanțarea socială și măștile,  au fost scăldate în doze puternice de frică. Pardon, frică groaznică amestecată bine de tot cu propagandă. Unde mai punem că și percepția sociala a fost compromisă. Dar ce să ne mirăm aici. Ne-am distorsionat singuri, de-a lungul vremii, capacitatea de a percepe în profunzimea lucrurilor.

Deci, să revin, scăldate în doze puternice de frică și injectate bine cu propagandă, toate cele mai sus menționate au fost modificate permanent și manipulate, cât lumea a fost închisă, în ultimul an și jumătate. Bineînțeles, au fost modificate și manipulate de o intenție bună, aceea de siguranță pentru binele nostru. Cine să creadă că este o intenție aparentă? Doar BigPharma și Organizația Mondială de Sănătate, ne vor binele, nu-i așa? E pentru sănătatea noastră tot ceea ce ei fac. De ce am crede, oare, că toate cele mai sus menționate – restricțiile, blocajele, distanțările sociale, măștile… și, of course, el grande va@cin – ar fi susținute de agende politice și sociale incontestabile care, chiar dacă au ieșit la suprafață, doar nu le-om da crezare. Doar ne vor binele.

Binele pe care alții îl aleg pentru noi, și mai ales structurile acestei lumi, nu este același bine pe care l-am alege noi înșine, dacă am avea curajul să o facem. Adevărul este la mijloc. Ei ne spun ce este bine pentru noi, iar noi suntem prea indolenți uneori pentru a alege ceea ce simțim că este bine. 

Un zâmbet larg, de desene animate!

Atenția noastră, ce-am făcut cu ea?

Habar nu am dacă or fi doar ani, sau vieți, de când m-am prins că ori de câte ori apar evenimente globale, uriașe, ce să mai zic de pandemie, mult mai multe sunt cele care se petrec pe dedesubtul butaforiei ce transpare la suprafața realității. Mult mai multe decât cele ce alegem să vedem sau despre care suntem informați. Pardon, manipulați. Păi, de ce n-am fi, având în vedere că ne-am bătut joc de energia sacră numită Atenție, investind-o în mize mult prea mici? Ne turnăm Atenția în comparații, etichete, judecăți, în haos mental, în ce nu ne place, în loc s-o investim în ce vrem să creăm, ce vrem, cu adevărat, să trăim. Cum să nu se folosească de ea – de Atenția noastră, pe care n-o prețuim și o risipim aiurea – cei care știu să și-o folosească pe a lor către un scop bine țintit?

Atenția comună, a masei, se luptă din greu pentru a menține, cât de cât, o biată conștientizare. Ce să mai fim atenți de subtilități și de percepții profunde?  Ce să mai fim atenți la ce este, de fapt, dincolo de aparențe? Însă, dacă acum ne-am opri, cu adevărat, o clipă și am întoarce atenția înlăuntru, oferindu-ne un moment de răgaz și de ascultare atentă, am putea găsi în noi vibrația adevărului. Adevărul, întotdeauna, iese la suprafață. Avem nevoie de timp, de încredere în propria putere, pentru a ne deschide și a-l asculta, al privi în față. Chiar dacă el nu este încă văzut acum la scară largă, va fi dezvăluit, fără îndoială. Doar să avem încredere și să ne recuperăm Atenția – energie sacră, creatoare.

Da, respiră și oferă-ți un moment de răgaz autentic, un moment de ascultare atentă, dacă tot ai ales să te așezi și să citești perspectivele mele personale despre viață. Ah, da. Poți apoi să zâmbești larg, ca la Tom& Jerry?

Totul s-a schimbat

În ceea ce mă privește, multe am schimbat în ultimul an și jumătate. În primul rând, a renunța la tot ceea ce aveam și eram în capitală și a ne muta definitiv aici, în vârf de deal, este o uriașă schimbare. Radicală. O nebunie, a fost catalogată de unii. Un act de curaj, de alții. Pentru noi, pentru mine și Horia, a ne muta aici, aproape de Sursă, a fost un pas normal pe Calea noastră împreună. Pas pe care deja ne pregăteam, de ceva vreme, să-l facem. Doar că s-a nimerit să fie în plină pandemie.

În rest, pare că n-am făcut mari schimbări căci am continuat cu tot ceea ce îmi place să fac. Însă, în realitate, totul s-a schimbat pentru că a căpătat o altă profunzime. Însoțiri individuale (chiar dacă au fost online majoritatea), Meditații ghidate, articole, Retreaturile Verii la Centrul Călătoria Inimii, Școala Maestrului Interior, ajunsă acum la a 7 a ediție – întreaga creație a căpătat o altă natură. O altă profunzime. Relațiile semnificative din viața mea, de asemenea, o altă profunzime. Cât despre relație de cuplu, de iubire conștientă, pe care o trăiesc împreună cu Horia, este greu de pus în cuvinte. Mă simt binecuvântată și profund recunoscătoare că pot trăi această dimensiune a iubirii.

Pare că nu sunt schimbări majore, în creația noastră, dacă mă uit doar la suprafață. Însă, totul, absolut totul, Creație și Relație, s-a schimbat. Eu însămi mă simt total diferită decât înainte să înceapă pandemia. Eu și Horia, împreună cu un grup de prieteni dragi, ne aflam la Assisi în a noastră Călătorie Inițiatică pe urmele Sfântului Francisc , la momentul când nebunia pandemiei s-a declanșat..

Da, lumea a fost închisă, în ultimul an și jumătate, dar am rămas tot timpul în contact cu toți oamenii dragi din viața mea, chiar dacă sunt răspândiți peste tot prin lume. M-am bucurat de calmul și pacea care, pentru o vreme, mai ales la începutul pandemiei, s-a așternut peste lume (mă refer la trafic mai puțin, poluare mai puțină…). Părea, la un moment dat, anul trecut în primăvară, că întreaga planetă își oferă un moment de răgaz, de respiro, de odihnă. Natura respira altfel. O respirație curată. Și asta m-a bucurat foarte mult. Ceva însă a început să pută iar mirosul urât venea dinspre industria medicală. Pardon, venea și de la mass media. Da, ai dreptate, și dinspre arena politică duhnea rău de tot. Dar toate astea nu au făcut decât să aprindă și mai tare scânteia conștienței oamenilor peste tot în lume. Din ce în ce mai mulți oameni au devenit mai conștienți, mai atenți la vibrația adevărului. Din ce în ce mai mulți oameni și-au recuperat încrederea în propria lor putere de creatori și încrederea în propria lor autoritate, ne mai investind-o în așa zise autorități ce numai binele nu ni-l vor. Întreaga Conștiință a crescut rapid, în toată nebunia realității sociale. Cel puțin, asta a fost percepția mea și vreau să cred că n-a fost doar o iluzie.

Este unul dintre motivele pentru care zâmbetul meu persistă. 

Așază-te și mergi

Dar nu am avut din prima această percepție. Ba dimpotrivă. M-am îndoit și eu, de multe ori. Însă, chiar când eram pe punctul să renunț la a mai avea încredere în transformarea globală, atunci mi-a devenit evident că aceasta este posibilă. În ciuda provocărilor. Sau, poate, chiar datorită lor. Trebuie doar să avem încredere și răbdare. Atât cât s-a produs, această transformare globală a avut deja loc. Sunt convinsă de asta. Mulți, foarte mulți oameni, nu mai sunt deloc precum înainte de nea covidu’. Evenimentele ce au avut loc, de-a lungul anului trecut, peste tot în lume, cele actuale, violența, minciuna, au captivat atenția colectivității. Umanitatea a devenit mai atentă. A înțeles că atenția este importantă.

Au fost momente când, da, am fost dezamăgită și m-am îndoit de integritatea unor oameni la care nu mă așteptam să plece capul la minciuni. Au fost momente când am renunțat să mai am încredere că ne putem schimba la nivel colectiv. Și, totuși, când am simțit că ceea ce se petrecea la nivel global – atunci când au fost evenimentele violente și minciuna era atât de evidentă – a captat atenția colectivității, am simțit emoții foarte puternice. Am simțit că vibrația adevărului, cu toate nuanțele sale diferite, este mai puternică și mult mai înaltă decât cea a minciunii. Am simțit atunci și un val de inspirație și de profundă încredere. Un fel de împuternicire. Un zvâc de creativitate. O energie vitală retrezită la viață. Valuri de imaginație ce mi-au fost sursă pentru creațiile mele. Și m-am așezat și am creat. M-am așezat și am mers în direcția noilor creații. Unele deja împărtășite. Altele aflate încă în al lor proces alchimic.

Deschideri uriașe prin care curgeau, atât de firesc, mesaje, simboluri, înțelesuri, revelații și toate cele ce am pus în meditațiile ghidate. Meditația și practica mea zilnică au căpătat o altă forță, oferindu-mi un nou echilibru și o perspectivă proaspătă. Însoțirile individuale s-au transformat în plonjări profunde ajungând să trăiesc, în fiecare sesiune, miracole imposibil de pus în cuvinte. O mare parte a lumii a fost afectată și influențată de anxietate, boală, frică și incertitudine. Am simțit și emanat în permanență compasiune pentru toți acești oameni, rămânând conștientă, mereu și mereu, că puterea este la mine. Că atenția – energie sacră, creatoare – eu decid în ce mi-o investesc. În frică sau în iubire? În separare sau în conexiune? În așa zise autorități sau în propria-mi autoritate? În medicamente, oferite cu pretextul că mă protejează dar care știu că-mi distrug corpul, sau în înțelepciunea trupului meu?

Zâmbește. Este unul dintre lucrurile care te salvează. 

Adevărul ne eliberează …

Am avut parte, aici în vârf de deal, de o iarna ca în basme. Am râs și-am plâns lacrimi de bucurie, zbenguindu-mă în nămeți precum făceam când eram copilă. Coală albă, după coală albă, Natura ne-a tot oferit. Zile întregi am avut pe chip un zâmbet ca în desenele animate cu Tom și Jerry.  Apoi primăvara, care la noi a venit mai lent, cam cu 3-4 săptămâni mai târziu decât jos la oraș, m-a bucurat cu simfonia verdelui în nuanțe indescriptibile. Această lentoare, cu care a venit primăvara la noi, m-a bucurat și m-a reconectat cu ritmul natural al ființei mele. Natura, păsările, animalele pădurii, toate m-au învățat lecții prețioase de când suntem aici. Plantele medicinale, de asemenea. Copacii, norii, fiecare răsărit și fiecare apus. Lacrimi de recunoștință și de bucurie au fost zilnic prezente pe al meu chip. Chiar și când zâmbetul de Tom&Jerry era prezent.

Când primăvara a început să se transforme în vară, pe la mijlocul lunii mai, a trebuit să ajung la București (pentru prima oară după 9 luni de locuit aici). A fost un mare șoc pentru mine. Haosul, intensitatea, instabilitatea, traficul, agresivitatea, toate ce simțeam la București păreau să fie în rezonanță cu valurile virale, cu violența armată de peste tot din lume, cu crimele și rasismul. A trebuit să fac un efort mare pentru a-mi găsi centrul și rămâne echilibrată și înrădăcinată în mine, mai ales în prima zi din cele 3 zile cât am stat în București.

Practica Prezenței, Respirația Conștientă, Ascultarea Atentă, Practica Recunoștinței, toate aceste instrumente pe care le folosim în lucrul nostru în Călătoria Inimii, m-au ajutat enorm. Au devenit, de-a lungul anilor, o practică vitală mai ales când echilibrul îmi este provocat.

Doar când ne oprim puțin, ascultându-ne cu atenție, gustând magia momentului prezent, ne putem clarifica și putem simți vibrația adevărului. Și când o simțim, apare natural, desigur, zâmbetul acela larg, de desene animate. 

„Există peste șapte miliarde de adevăruri în lume și o singură minciună gigantică.”

De-a lungul pandemiei, în diferite țări, flăcările de anxietate și frică de la virus s-au mutat în politică. Alegeri, voturi, schimbări majore. Pardon, aparent majore, în ceea ce privește politica. Dar cum nu mă pricep, ce pot spune altceva decât ceea ce percep. Eu percep politica ca fiind un sistem înșelător și conceput doar să pară că ne vrea binele dar, în realitate, ne despoaie de propria putere personală.

… ceea ce am perceput în timpul unor alegeri importante. Graficele și numele de viruși au crescut și au coborât, precum un flux și un reflux, precum o maree incomodă. În multe privințe, am fost toți separați unul de celălalt, pe durata pandemiei, deși comparațiile pre-virus ar arăta că am fost întotdeauna. Măștile rolurilor în care ne forțam să fim au existat dinainte de virus. Te-ai gândit la câte măști ai purtat înainte de virus? Măști pe care le-ai șlefuit, le-ai rafinat, le-ai distilat, de-a lungul anilor. Și nu pe care le-ai luat de la benzinărie cu 1leu!

De-a lungul ultimului an și jumătate, cât lumea a fost închisă, am continuat să-mi onorez, împreună cu Horia, consacrarea ce am ales împreună – o viață trăită în prezență, în conștiență, în bucuria simplității, în adevăr și în iubire – purtându-mi creativitatea personală la un alt nivel. Mi-am simțit împuternicirea, meditația, rugăciunea, ascultarea atentă și procesul alchimic, transformarea, precum o lumină călăuzitoare împotriva întunericului simulat și montat. Și nu montat oricum ci cu iscusință. Un întuneric al fricii foarte bine montat! Se pare că au editori foarte buni, de imagine și de sunet, oamenii ăștia care s-au jucat la butoanele lumii.

Însă, tot ce pot face cu adevărat (iar dacă rezonezi, te încurajez să faci la fel) este să mă bucur la maxim de aventura vieții trăită în prezență. În magicul ACUM care este, de fapt, tot ce contează. Și te încurajez să te bucuri, alături de mine și de foarte mulți alți oameni, aflați peste tot în lume, de această oportunitate uriașă ce trăim acum. Oportunitatea de a ne trăi experiența vieții în miezul unei schimbări energetice de neegalat. O schimbare universală. Energia Mamei Pământ, s-a schimbat. Nivelul de Conștiință s-a schimbat. Gradul de conștiență al multor oameni s-a schimbat. Sunt foarte recunoscătoare pentru acest val uriaș de trezire, de conștiență, care împuternicește întreaga Conștiință a umanității, deși recunosc și curenții puternici de frică și anxietate care ne tot trag înapoi în vechea realitate. Atât de mare este tentația de a ne lăsa trași de curenții vechilor obiceiuri, încât nici nu ne prindem când suntem în mijlocul lor. Asta dacă nu avem o practică zilnică și o determinare de a sufla în focul distilării vechii noastre identități.

Practica ne centrează, ne asigură, ne stabilizează în fața realității contradictorii și ne amintește să … zâmbim. 

Doi pași înainte, unul înapoi SAU doi pași înainte și trei înapoi?

Am scris, zilele trecute, despre „doi pași înainte, unul înapoi” deși simt de multe ori, și nu doar la mine ci la foarte mulți, că este mai degrabă ceva de genul: doi pași înainte, trei înapoi. De-a lungul vremii, mi-am rafinat încrederea că adevărul este piatra de temelie în orice. Fie că este vorba de relație sau de creație. Adevărul este și atributul fundamental al divinității. Și, cu toate că mi-am distilat încrederea în ceea ce privește adevărul, ultimul an și jumătate a fost cel mai provocator pentru mine în această direcție. Am perceput atâta separare, suspiciune, frică, anxietate, judecată, critică socială încât mi-a fost greu, de multe ori, să rămân în acceptare și îngăduință față de cei care alunecau din integritate și din adevăr. Dar, până la urmă, sunt atâtea adevăruri în lume, nu-i așa? De foarte multe ori, m-am recentrat și m-am conectat cu empatia și compasiunea pentru tot ce trăim la nivel de umanitate. Nu pot pretinde că știu eu mai bine decât alții sau că adevărul meu este mai bun. Fiecare dintre noi are propriul său adevăr. Așa cum fiecare poate alege să-și manifeste, sau nu, potențialul de a se observa, de a-și oferi un moment de răgaz, de ascultare atentă, de prezență, de a-și transforma modul de viață. Fiecare dintre noi are potențialul să aleagă iubirea înaintea valului de frică ce devine, de multe ori, precum un mare vârtej social care ne poate devora. Opusul iubirii nu este ura ci frica. De ce am alege să vedem, mai degrabă, ceea ce ne separă decât ceea ce ne unește? De ce să continuăm să refuzăm a vedea că împreună este mai ușor?

Măști gratis

Imediat cum restricțiile s-au mai liniștit, accentul social s-a îndreptat instinctiv către distracțiile din …  lumea veche. Repede, la shopping sau la distracția și divertismentul cu care eram obișnuiți. Asta au împărtășit cu mine foarte mulți. Că eu, aici în vârf de deal, mai puțin cu shopping-ul. Sinceră să fiu, acest aspect nu a fost niciodată ceva care să mă atragă. Deci, aflu că este goană mare acum către OldHABITS, către ceva cunoscut care oferă iluzoria stabilitate. Timp în care cei care au tot tras sforile fricii și ale anxietății încă se mai zbat într-un ultim efort de a-i ameți pe cât mai mulți cu vraja lor învechită. Pardon, am vrut oare să scriu vrăjeală? Nu, e bine cum am scris – vrajă învechită! Inevitabil, cei mai mulți sunt dornici să uite acest ultim an și jumătate. E normal. Au sertărașele și cutiuțele bine pregătite, în care să-și poată încuia durerea trăită cât frica a fost la cote inimaginabile. Am fost învățați toți, încă de mici, să ne închidem durerile și să punem, repede, un zâmbet fals, să punem floricele pe cutiuțele în care ne zăvorâm durerile și fricile. Am fost învățați să creăm măștile butaforiei. Ce măști luate de la benzinărie, când noi avem măști iscusite care chiar ne protejează? Astea, ce se vând acum, sunt de două parale, în comparație cu vechile noastre măști, îndelung rafinate. Pardon, nu de două parale ci de 1 leu, sunt cele ce pretind a ne proteja acum.

Sub măștile de 1 leu putem zâmbi încă. Dar sub măștile pe care ni le punem singuri, care sunt expresia finală a identității noastre, nu mai încape nici un zâmbet. 

Inteligența artificială și sinuciderea prin frumusețe

Iar în ultimii ani, social media ne-a învățat și ne-a condus rapid să facem asta la rang de artă. Adică, să ne punem măști, să arătăm că suntem altceva decât suntem. Zâmbete false, forțate, povești afișate fără să fie ancorate în adevăr. Iar când vrea omul să împărtășească ceva frumos și sincer, bum, te banează. Știi de ce nu mai sunt pe Instagram? Pentru că, în urmă cu vreo jumătate de an, am vrut să postez o poză cu un apus de Soare. Era ceva Divin. Chiar am simțit că Dumnezeu îmi vorbește în culori în acele momente. Știi ce s-a întâmplat când am încercat să postez? Am fost banată pe motiv că încurajez la sinu@cidere. Poftim!? Nici măcar nu am pus vreun comentariu. Doar poza cu acele culori Dumnezeiești și am fost interzisă de pe Instagram!

Așa se întâmplă când noi oamenii punem algoritmii inteligenței artificiale să decidă asupra comunicării dintre noi. Așa se întâmplă când noi ne lăsăm cu indolență în mâinile diferitelor interfețe care decid ce este politicaly corect și ce nu. 

Păi, poate că unii chiar cred că frumusețea ne omoară. Eu, în schimb, cred că ne salvează și ne vindecă. De aceea, onorându-mi ceea ce trăiesc acum, pe Colina Lunii, Dealul Zmeului și Dealul lui Om, înconjurate toate cu pădurea magică, aici – în locul unde frumusețea vindecă, am decis să ies și de pe fb. Oricum voiam să fac asta de ceva vreme, înainte ca o inteligență artificială să baneze o poză în care cineva zâmbește, sub pretextul că este un îndemn la insubordonare civică prin ne-purtarea măștii. 

Echipa Călătoria Inimii a decis să păstreze pagina Centrului nostru și celelalte pagini fb pe care le avem. Deci, cu siguranță, ceea ce voi scrie pe blogul nostru vor posta ei pe aceste pagini. Asta dacă îți va fi dor de ceea ce scriu. Am încredere însă că te abonezi la newsletterul nostru pentru a primi, direct, vești de la noi. Însă, dor de îți va fi cu adevărat, te încurajez să vii aici, în carne și oase. Aici, pe Colina Lunii, locul unde frumusețea vindecă. Ține de tine acum, dacă alegi să îngropi tot ce ai trăit în ultimul an și jumătate într-o cutiuță bine ornată sau să te prefaci cum că n-a fost și să te repezi la tot felul de distracții SAU să onorezi acest moment istoric și să faci, cu adevărat, o mare schimbare în obiceiurile tale, în viața ta.

Alege pentru tine! Nu lăsa pe alții s-o facă!

Mulți tot speră că, gata – bum, lăsăm acum totul în urmă, anxietate, frică, haos, boală, izolare, pierderi, nebunie, incertitudine, și revenim la OldHABITS – always better together (mi s-a părut foarte tare acest logo pe care mi l-a trimis Horia, aflat acum la București, chiar când scriam despre a renunța la vechi obiceiuri).

Mulți se chinuie din răsputeri să dea totul la o parte, tot ce au trăit – durere, pierderi, frică, separare – să le pună undeva și să uite de ele. Însă, extraordinara schimbare la nivel de energie și de vibrație, continuă. O schimbare universală care continuă și pe care merită s-o onorăm și să contribuim, fiecare în felul său unic, la ea. Conștiința este într-o continuă evoluție, indiferent de această regresie mondenă, socială. Nu are nicio șansă, după mine, întoarcerea la … normalitate. Suntem în plină ascensiune. Tu decizi dacă îți pui la fermentat și apoi la distilat vechea identitate, rafinând una nouă și în acord cu noua lume, noua vibrație ce trăim acum, sau dacă te încăpățânezi să tragi de vechea identitate. Tu alegi pentru tine!

Voila, cam așa fu, în mare, pentru mine, perioada ultimelor 18 luni. O imensă afirmare a puterii pe care mi-o aleg și ne-o alegem fiecare. Putem alege să ne lăsăm luați de valul mic al realității sociale, risipindu-ne atenția – energie sacră creatoare – în frică, sau putem alege să fim pe creasta celui mai înalt val al transformării pe care-l trăim în această viață, asumându-ne încrederea în puterea noastră de creatori conștienți.

Valul ascensiunii, al transcendenței, este prezent! Valul ce ne ajută să ne îmbrățișăm destinul și de a ne manifesta puterea de creatori conștienți. Eu mi-s pe val, călărindu-l și rafinându-mi noua identitate, păstrându-mi centrul și încrederea și mai ales zâmbetul de desene animate.  Tu ce alegi?

Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)

PS: Astăzi am călărit bicicleta prin sat, hoinărind și bucurându-mă, precum în copilărie. Zâmbetul din desenele animate cu Tom și Jerry s-a instalat rapid pe chipul meu, la prima coborâre cu viteză amețitoare. A dat să dispară repede, imediat cum am început să urc la deal, dar am ales să-l păstrez viu și să continuu a pedala. Zâmbetul care mi-a adus aminte că nu există cale de întoarcere, ci doar înainte, odată ce-am ales valul transformării.

Devorarea lui Christos

Dumnezeul vechiului testament e puțin terifiant. E răzbunător, sângeros, gelos, părtinitor, pretențios. Este, desigur, o proiecție a umanității acelor timpuri. Atributele sale sunt cele ale unei umanități

Continue reading