Skip to content

Un zâmbet pe bicicletă

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp
Share on email

Binele pe care ni-l vor … alții

Lumea a fost închisă, în ultimul an și jumătate. Cum adică nu ai știut? Păi pe ce lume ai fost? Sau ai dat acum, repede, repede, delete la tot ce-a fost și te-ai întors la normalitate? Că doar … „OldHABITS, always better together” .

Restricții, suspiciune, blocări, distanțare socială și… da, dragele de ele… măștile! Măști împrăștiate, peste tot în lume, cu atâta generozitate și cu promisiunea că ele ne protejează. Toate însă, restricțiile, suspiciunea, distanțarea socială și măștile,  au fost scăldate în doze puternice de frică. Pardon, frică groaznică amestecată bine de tot cu propagandă. Unde mai punem că și percepția sociala a fost compromisă. Dar ce să ne mirăm aici. Ne-am distorsionat singuri, de-a lungul vremii, capacitatea de a percepe în profunzimea lucrurilor.

Deci, să revin, scăldate în doze puternice de frică și injectate bine cu propagandă, toate cele mai sus menționate au fost modificate permanent și manipulate, cât lumea a fost închisă, în ultimul an și jumătate. Bineînțeles, au fost modificate și manipulate de o intenție bună, aceea de siguranță pentru binele nostru. Cine să creadă că este o intenție aparentă? Doar BigPharma și Organizația Mondială de Sănătate, ne vor binele, nu-i așa? E pentru sănătatea noastră tot ceea ce ei fac. De ce am crede, oare, că toate cele mai sus menționate – restricțiile, blocajele, distanțările sociale, măștile… și, of course, el grande va@cin – ar fi susținute de agende politice și sociale incontestabile care, chiar dacă au ieșit la suprafață, doar nu le-om da crezare. Doar ne vor binele.

Binele pe care alții îl aleg pentru noi, și mai ales structurile acestei lumi, nu este același bine pe care l-am alege noi înșine, dacă am avea curajul să o facem. Adevărul este la mijloc. Ei ne spun ce este bine pentru noi, iar noi suntem prea indolenți uneori pentru a alege ceea ce simțim că este bine. 

Un zâmbet larg, de desene animate!

Atenția noastră, ce-am făcut cu ea?

Habar nu am dacă or fi doar ani, sau vieți, de când m-am prins că ori de câte ori apar evenimente globale, uriașe, ce să mai zic de pandemie, mult mai multe sunt cele care se petrec pe dedesubtul butaforiei ce transpare la suprafața realității. Mult mai multe decât cele ce alegem să vedem sau despre care suntem informați. Pardon, manipulați. Păi, de ce n-am fi, având în vedere că ne-am bătut joc de energia sacră numită Atenție, investind-o în mize mult prea mici? Ne turnăm Atenția în comparații, etichete, judecăți, în haos mental, în ce nu ne place, în loc s-o investim în ce vrem să creăm, ce vrem, cu adevărat, să trăim. Cum să nu se folosească de ea – de Atenția noastră, pe care n-o prețuim și o risipim aiurea – cei care știu să și-o folosească pe a lor către un scop bine țintit?

Atenția comună, a masei, se luptă din greu pentru a menține, cât de cât, o biată conștientizare. Ce să mai fim atenți de subtilități și de percepții profunde?  Ce să mai fim atenți la ce este, de fapt, dincolo de aparențe? Însă, dacă acum ne-am opri, cu adevărat, o clipă și am întoarce atenția înlăuntru, oferindu-ne un moment de răgaz și de ascultare atentă, am putea găsi în noi vibrația adevărului. Adevărul, întotdeauna, iese la suprafață. Avem nevoie de timp, de încredere în propria putere, pentru a ne deschide și a-l asculta, al privi în față. Chiar dacă el nu este încă văzut acum la scară largă, va fi dezvăluit, fără îndoială. Doar să avem încredere și să ne recuperăm Atenția – energie sacră, creatoare.

Da, respiră și oferă-ți un moment de răgaz autentic, un moment de ascultare atentă, dacă tot ai ales să te așezi și să citești perspectivele mele personale despre viață. Ah, da. Poți apoi să zâmbești larg, ca la Tom& Jerry?

Totul s-a schimbat

În ceea ce mă privește, multe am schimbat în ultimul an și jumătate. În primul rând, a renunța la tot ceea ce aveam și eram în capitală și a ne muta definitiv aici, în vârf de deal, este o uriașă schimbare. Radicală. O nebunie, a fost catalogată de unii. Un act de curaj, de alții. Pentru noi, pentru mine și Horia, a ne muta aici, aproape de Sursă, a fost un pas normal pe Calea noastră împreună. Pas pe care deja ne pregăteam, de ceva vreme, să-l facem. Doar că s-a nimerit să fie în plină pandemie.

În rest, pare că n-am făcut mari schimbări căci am continuat cu tot ceea ce îmi place să fac. Însă, în realitate, totul s-a schimbat pentru că a căpătat o altă profunzime. Însoțiri individuale (chiar dacă au fost online majoritatea), Meditații ghidate, articole, Procesul Alchimic în lucrul cu femeile din  Cercul Sacru Anam Cara, Retreaturile Verii la Centrul Călătoria Inimii, Școala Maestrului Interior, ajunsă acum la a 7 a ediție – întreaga creație a căpătat o altă natură. O altă profunzime. Relațiile semnificative din viața mea, de asemenea, o altă profunzime. Cât despre relație de cuplu, de iubire conștientă, pe care o trăiesc împreună cu Horia, este greu de pus în cuvinte. Mă simt binecuvântată și profund recunoscătoare că pot trăi această dimensiune a iubirii.

Pare că nu sunt schimbări majore, în creația noastră, dacă mă uit doar la suprafață. Însă, totul, absolut totul, Creație și Relație, s-a schimbat. Eu însămi mă simt total diferită decât înainte să înceapă pandemia. Eu și Horia, împreună cu un grup de prieteni dragi, ne aflam la Assisi în a noastră Călătorie Inițiatică pe urmele Sfântului Francisc , la momentul când nebunia pandemiei s-a declanșat..

Da, lumea a fost închisă, în ultimul an și jumătate, dar am rămas tot timpul în contact cu toți oamenii dragi din viața mea, chiar dacă sunt răspândiți peste tot prin lume. M-am bucurat de calmul și pacea care, pentru o vreme, mai ales la începutul pandemiei, s-a așternut peste lume (mă refer la trafic mai puțin, poluare mai puțină…). Părea, la un moment dat, anul trecut în primăvară, că întreaga planetă își oferă un moment de răgaz, de respiro, de odihnă. Natura respira altfel. O respirație curată. Și asta m-a bucurat foarte mult. Ceva însă a început să pută iar mirosul urât venea dinspre industria medicală. Pardon, venea și de la mass media. Da, ai dreptate, și dinspre arena politică duhnea rău de tot. Dar toate astea nu au făcut decât să aprindă și mai tare scânteia conștienței oamenilor peste tot în lume. Din ce în ce mai mulți oameni au devenit mai conștienți, mai atenți la vibrația adevărului. Din ce în ce mai mulți oameni și-au recuperat încrederea în propria lor putere de creatori și încrederea în propria lor autoritate, ne mai investind-o în așa zise autorități ce numai binele nu ni-l vor. Întreaga Conștiință a crescut rapid, în toată nebunia realității sociale. Cel puțin, asta a fost percepția mea și vreau să cred că n-a fost doar o iluzie.

Este unul dintre motivele pentru care zâmbetul meu persistă. 

Așază-te și mergi

Dar nu am avut din prima această percepție. Ba dimpotrivă. M-am îndoit și eu, de multe ori. Însă, chiar când eram pe punctul să renunț la a mai avea încredere în transformarea globală, atunci mi-a devenit evident că aceasta este posibilă. În ciuda provocărilor. Sau, poate, chiar datorită lor. Trebuie doar să avem încredere și răbdare. Atât cât s-a produs, această transformare globală a avut deja loc. Sunt convinsă de asta. Mulți, foarte mulți oameni, nu mai sunt deloc precum înainte de nea covidu’. Evenimentele ce au avut loc, de-a lungul anului trecut, peste tot în lume, cele actuale, violența, minciuna, au captivat atenția colectivității. Umanitatea a devenit mai atentă. A înțeles că atenția este importantă.

Au fost momente când, da, am fost dezamăgită și m-am îndoit de integritatea unor oameni la care nu mă așteptam să plece capul la minciuni. Au fost momente când am renunțat să mai am încredere că ne putem schimba la nivel colectiv. Și, totuși, când am simțit că ceea ce se petrecea la nivel global – atunci când au fost evenimentele violente și minciuna era atât de evidentă – a captat atenția colectivității, am simțit emoții foarte puternice. Am simțit că vibrația adevărului, cu toate nuanțele sale diferite, este mai puternică și mult mai înaltă decât cea a minciunii. Am simțit atunci și un val de inspirație și de profundă încredere. Un fel de împuternicire. Un zvâc de creativitate. O energie vitală retrezită la viață. Valuri de imaginație ce mi-au fost sursă pentru creațiile mele. Și m-am așezat și am creat. M-am așezat și am mers în direcția noilor creații. Unele deja împărtășite. Altele aflate încă în al lor proces alchimic.

Deschideri uriașe prin care curgeau, atât de firesc, mesaje, simboluri, înțelesuri, revelații și toate cele ce am pus în meditațiile ghidate. Meditația și practica mea zilnică au căpătat o altă forță, oferindu-mi un nou echilibru și o perspectivă proaspătă. Însoțirile individuale s-au transformat în plonjări profunde ajungând să trăiesc, în fiecare sesiune, miracole imposibil de pus în cuvinte. O mare parte a lumii a fost afectată și influențată de anxietate, boală, frică și incertitudine. Am simțit și emanat în permanență compasiune pentru toți acești oameni, rămânând conștientă, mereu și mereu, că puterea este la mine. Că atenția – energie sacră, creatoare – eu decid în ce mi-o investesc. În frică sau în iubire? În separare sau în conexiune? În așa zise autorități sau în propria-mi autoritate? În medicamente, oferite cu pretextul că mă protejează dar care știu că-mi distrug corpul, sau în înțelepciunea trupului meu?

Zâmbește. Este unul dintre lucrurile care te salvează. 

Adevărul ne eliberează …

Am avut parte, aici în vârf de deal, de o iarna ca în basme. Am râs și-am plâns lacrimi de bucurie, zbenguindu-mă în nămeți precum făceam când eram copilă. Coală albă, după coală albă, Natura ne-a tot oferit. Zile întregi am avut pe chip un zâmbet ca în desenele animate cu Tom și Jerry.  Apoi primăvara, care la noi a venit mai lent, cam cu 3-4 săptămâni mai târziu decât jos la oraș, m-a bucurat cu simfonia verdelui în nuanțe indescriptibile. Această lentoare, cu care a venit primăvara la noi, m-a bucurat și m-a reconectat cu ritmul natural al ființei mele. Natura, păsările, animalele pădurii, toate m-au învățat lecții prețioase de când suntem aici. Plantele medicinale, de asemenea. Copacii, norii, fiecare răsărit și fiecare apus. Lacrimi de recunoștință și de bucurie au fost zilnic prezente pe al meu chip. Chiar și când zâmbetul de Tom&Jerry era prezent.

Când primăvara a început să se transforme în vară, pe la mijlocul lunii mai, a trebuit să ajung la București (pentru prima oară după 9 luni de locuit aici). A fost un mare șoc pentru mine. Haosul, intensitatea, instabilitatea, traficul, agresivitatea, toate ce simțeam la București păreau să fie în rezonanță cu valurile virale, cu violența armată de peste tot din lume, cu crimele și rasismul. A trebuit să fac un efort mare pentru a-mi găsi centrul și rămâne echilibrată și înrădăcinată în mine, mai ales în prima zi din cele 3 zile cât am stat în București.

Practica Prezenței, Respirația Conștientă, Ascultarea Atentă, Practica Recunoștinței, toate aceste instrumente pe care le folosim în lucrul nostru în Călătoria Inimii, m-au ajutat enorm. Au devenit, de-a lungul anilor, o practică vitală mai ales când echilibrul îmi este provocat.

Doar când ne oprim puțin, ascultându-ne cu atenție, gustând magia momentului prezent, ne putem clarifica și putem simți vibrația adevărului. Și când o simțim, apare natural, desigur, zâmbetul acela larg, de desene animate. 

„Există peste șapte miliarde de adevăruri în lume și o singură minciună gigantică.”

De-a lungul pandemiei, în diferite țări, flăcările de anxietate și frică de la virus s-au mutat în politică. Alegeri, voturi, schimbări majore. Pardon, aparent majore, în ceea ce privește politica. Dar cum nu mă pricep, ce pot spune altceva decât ceea ce percep. Eu percep politica ca fiind un sistem înșelător și conceput doar să pară că ne vrea binele dar, în realitate, ne despoaie de propria putere personală.

… ceea ce am perceput în timpul unor alegeri importante. Graficele și numele de viruși au crescut și au coborât, precum un flux și un reflux, precum o maree incomodă. În multe privințe, am fost toți separați unul de celălalt, pe durata pandemiei, deși comparațiile pre-virus ar arăta că am fost întotdeauna. Măștile rolurilor în care ne forțam să fim au existat dinainte de virus. Te-ai gândit la câte măști ai purtat înainte de virus? Măști pe care le-ai șlefuit, le-ai rafinat, le-ai distilat, de-a lungul anilor. Și nu pe care le-ai luat de la benzinărie cu 1leu!

De-a lungul ultimului an și jumătate, cât lumea a fost închisă, am continuat să-mi onorez, împreună cu Horia, consacrarea ce am ales împreună – o viață trăită în prezență, în conștiență, în bucuria simplității, în adevăr și în iubire – purtându-mi creativitatea personală la un alt nivel. Mi-am simțit împuternicirea, meditația, rugăciunea, ascultarea atentă și procesul alchimic, transformarea, precum o lumină călăuzitoare împotriva întunericului simulat și montat. Și nu montat oricum ci cu iscusință. Un întuneric al fricii foarte bine montat! Se pare că au editori foarte buni, de imagine și de sunet, oamenii ăștia care s-au jucat la butoanele lumii.

Însă, tot ce pot face cu adevărat (iar dacă rezonezi, te încurajez să faci la fel) este să mă bucur la maxim de aventura vieții trăită în prezență. În magicul ACUM care este, de fapt, tot ce contează. Și te încurajez să te bucuri, alături de mine și de foarte mulți alți oameni, aflați peste tot în lume, de această oportunitate uriașă ce trăim acum. Oportunitatea de a ne trăi experiența vieții în miezul unei schimbări energetice de neegalat. O schimbare universală. Energia Mamei Pământ, s-a schimbat. Nivelul de Conștiință s-a schimbat. Gradul de conștiență al multor oameni s-a schimbat. Sunt foarte recunoscătoare pentru acest val uriaș de trezire, de conștiență, care împuternicește întreaga Conștiință a umanității, deși recunosc și curenții puternici de frică și anxietate care ne tot trag înapoi în vechea realitate. Atât de mare este tentația de a ne lăsa trași de curenții vechilor obiceiuri, încât nici nu ne prindem când suntem în mijlocul lor. Asta dacă nu avem o practică zilnică și o determinare de a sufla în focul distilării vechii noastre identități.

Practica ne centrează, ne asigură, ne stabilizează în fața realității contradictorii și ne amintește să … zâmbim. 

Doi pași înainte, unul înapoi SAU doi pași înainte și trei înapoi?

Am scris, zilele trecute, despre „doi pași înainte, unul înapoi” deși simt de multe ori, și nu doar la mine ci la foarte mulți, că este mai degrabă ceva de genul: doi pași înainte, trei înapoi. De-a lungul vremii, mi-am rafinat încrederea că adevărul este piatra de temelie în orice. Fie că este vorba de relație sau de creație. Adevărul este și atributul fundamental al divinității. Și, cu toate că mi-am distilat încrederea în ceea ce privește adevărul, ultimul an și jumătate a fost cel mai provocator pentru mine în această direcție. Am perceput atâta separare, suspiciune, frică, anxietate, judecată, critică socială încât mi-a fost greu, de multe ori, să rămân în acceptare și îngăduință față de cei care alunecau din integritate și din adevăr. Dar, până la urmă, sunt atâtea adevăruri în lume, nu-i așa? De foarte multe ori, m-am recentrat și m-am conectat cu empatia și compasiunea pentru tot ce trăim la nivel de umanitate. Nu pot pretinde că știu eu mai bine decât alții sau că adevărul meu este mai bun. Fiecare dintre noi are propriul său adevăr. Așa cum fiecare poate alege să-și manifeste, sau nu, potențialul de a se observa, de a-și oferi un moment de răgaz, de ascultare atentă, de prezență, de a-și transforma modul de viață. Fiecare dintre noi are potențialul să aleagă iubirea înaintea valului de frică ce devine, de multe ori, precum un mare vârtej social care ne poate devora. Opusul iubirii nu este ura ci frica. De ce am alege să vedem, mai degrabă, ceea ce ne separă decât ceea ce ne unește? De ce să continuăm să refuzăm a vedea că împreună este mai ușor?

Măști gratis

Imediat cum restricțiile s-au mai liniștit, accentul social s-a îndreptat instinctiv către distracțiile din …  lumea veche. Repede, la shopping sau la distracția și divertismentul cu care eram obișnuiți. Asta au împărtășit cu mine foarte mulți. Că eu, aici în vârf de deal, mai puțin cu shopping-ul. Sinceră să fiu, acest aspect nu a fost niciodată ceva care să mă atragă. Deci, aflu că este goană mare acum către OldHABITS, către ceva cunoscut care oferă iluzoria stabilitate. Timp în care cei care au tot tras sforile fricii și ale anxietății încă se mai zbat într-un ultim efort de a-i ameți pe cât mai mulți cu vraja lor învechită. Pardon, am vrut oare să scriu vrăjeală? Nu, e bine cum am scris – vrajă învechită! Inevitabil, cei mai mulți sunt dornici să uite acest ultim an și jumătate. E normal. Au sertărașele și cutiuțele bine pregătite, în care să-și poată încuia durerea trăită cât frica a fost la cote inimaginabile. Am fost învățați toți, încă de mici, să ne închidem durerile și să punem, repede, un zâmbet fals, să punem floricele pe cutiuțele în care ne zăvorâm durerile și fricile. Am fost învățați să creăm măștile butaforiei. Ce măști luate de la benzinărie, când noi avem măști iscusite care chiar ne protejează? Astea, ce se vând acum, sunt de două parale, în comparație cu vechile noastre măști, îndelung rafinate. Pardon, nu de două parale ci de 1 leu, sunt cele ce pretind a ne proteja acum.

Sub măștile de 1 leu putem zâmbi încă. Dar sub măștile pe care ni le punem singuri, care sunt expresia finală a identității noastre, nu mai încape nici un zâmbet. 

Inteligența artificială și sinuciderea prin frumusețe

Iar în ultimii ani, social media ne-a învățat și ne-a condus rapid să facem asta la rang de artă. Adică, să ne punem măști, să arătăm că suntem altceva decât suntem. Zâmbete false, forțate, povești afișate fără să fie ancorate în adevăr. Iar când vrea omul să împărtășească ceva frumos și sincer, bum, te banează. Știi de ce nu mai sunt pe Instagram? Pentru că, în urmă cu vreo jumătate de an, am vrut să postez o poză cu un apus de Soare. Era ceva Divin. Chiar am simțit că Dumnezeu îmi vorbește în culori în acele momente. Știi ce s-a întâmplat când am încercat să postez? Am fost banată pe motiv că încurajez la sinu@cidere. Poftim!? Nici măcar nu am pus vreun comentariu. Doar poza cu acele culori Dumnezeiești și am fost interzisă de pe Instagram!

Așa se întâmplă când noi oamenii punem algoritmii inteligenței artificiale să decidă asupra comunicării dintre noi. Așa se întâmplă când noi ne lăsăm cu indolență în mâinile diferitelor interfețe care decid ce este politicaly corect și ce nu. 

Păi, poate că unii chiar cred că frumusețea ne omoară. Eu, în schimb, cred că ne salvează și ne vindecă. De aceea, onorându-mi ceea ce trăiesc acum, pe Colina Lunii, Dealul Zmeului și Dealul lui Om, înconjurate toate cu pădurea magică, aici – în locul unde frumusețea vindecă, am decis să ies și de pe fb. Oricum voiam să fac asta de ceva vreme, înainte ca o inteligență artificială să baneze o poză în care cineva zâmbește, sub pretextul că este un îndemn la insubordonare civică prin ne-purtarea măștii. 

Echipa Călătoria Inimii a decis să păstreze pagina Centrului nostru și celelalte pagini fb pe care le avem. Deci, cu siguranță, ceea ce voi scrie pe blogul nostru vor posta ei pe aceste pagini. Asta dacă îți va fi dor de ceea ce scriu. Am încredere însă că te abonezi la newsletterul nostru pentru a primi, direct, vești de la noi. Însă, dor de îți va fi cu adevărat, te încurajez să vii aici, în carne și oase. Aici, pe Colina Lunii, locul unde frumusețea vindecă. Ține de tine acum, dacă alegi să îngropi tot ce ai trăit în ultimul an și jumătate într-o cutiuță bine ornată sau să te prefaci cum că n-a fost și să te repezi la tot felul de distracții SAU să onorezi acest moment istoric și să faci, cu adevărat, o mare schimbare în obiceiurile tale, în viața ta.

Alege pentru tine! Nu lăsa pe alții s-o facă!

Mulți tot speră că, gata – bum, lăsăm acum totul în urmă, anxietate, frică, haos, boală, izolare, pierderi, nebunie, incertitudine, și revenim la OldHABITS – always better together (mi s-a părut foarte tare acest logo pe care mi l-a trimis Horia, aflat acum la București, chiar când scriam despre a renunța la vechi obiceiuri).

Mulți se chinuie din răsputeri să dea totul la o parte, tot ce au trăit – durere, pierderi, frică, separare – să le pună undeva și să uite de ele. Însă, extraordinara schimbare la nivel de energie și de vibrație, continuă. O schimbare universală care continuă și pe care merită s-o onorăm și să contribuim, fiecare în felul său unic, la ea. Conștiința este într-o continuă evoluție, indiferent de această regresie mondenă, socială. Nu are nicio șansă, după mine, întoarcerea la … normalitate. Suntem în plină ascensiune. Tu decizi dacă îți pui la fermentat și apoi la distilat vechea identitate, rafinând una nouă și în acord cu noua lume, noua vibrație ce trăim acum, sau dacă te încăpățânezi să tragi de vechea identitate. Tu alegi pentru tine!

Voila, cam așa fu, în mare, pentru mine, perioada ultimelor 18 luni. O imensă afirmare a puterii pe care mi-o aleg și ne-o alegem fiecare. Putem alege să ne lăsăm luați de valul mic al realității sociale, risipindu-ne atenția – energie sacră creatoare – în frică, sau putem alege să fim pe creasta celui mai înalt val al transformării pe care-l trăim în această viață, asumându-ne încrederea în puterea noastră de creatori conștienți.

Valul ascensiunii, al transcendenței, este prezent! Valul ce ne ajută să ne îmbrățișăm destinul și de a ne manifesta puterea de creatori conștienți. Eu mi-s pe val, călărindu-l și rafinându-mi noua identitate, păstrându-mi centrul și încrederea și mai ales zâmbetul de desene animate.  Tu ce alegi?

Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)

PS: Astăzi am călărit bicicleta prin sat, hoinărind și bucurându-mă, precum în copilărie. Zâmbetul din desenele animate cu Tom și Jerry s-a instalat rapid pe chipul meu, la prima coborâre cu viteză amețitoare. A dat să dispară repede, imediat cum am început să urc la deal, dar am ales să-l păstrez viu și să continuu a pedala. Zâmbetul care mi-a adus aminte că nu există cale de întoarcere, ci doar înainte, odată ce-am ales valul transformării.

Niciun comentariu, adaugă primul comentariu


Adaugă un Comentariu

Newsletter

Abonează-te la newsletter și primești un cupon de reducere de 10% pentru prima ta comandă pe site-ul Călătoria Inimii