O revoluție a felului în care trăim

Considerăm real, trăim, ceea ce putem percepe. Marele rest, rămâne în ceață. Uneori inventăm instrumente de lărgire a percepției și atunci felii mari de realitate devin reale. Erau și înainte, dar noi le ignoram. Realitatea acestor dimensiuni trăite prin intermediul instrumentelor de amplificare a simțurilor devine o chestiune mai degrabă teoretică, atâta vreme cât nu le putem percepe direct.

De pildă, dimensiunea cuantică a realității în care conștiința și așteptările noastre influențează … totul. Nu o percepem decât prin experimente de laborator. În viața de fiecare zi o ignorăm, deși avem toate dovezile că există și se manifestă necontenit. Dacă am valida această realitate cuantică, ar trebui să reconsiderăm tot ceea ce știm despre realitate și să construim lumea noastră pe ideea că noi suntem aceia care creează întreaga realitate. Dar asta nu se întâmplă, pentru că actul percepției nu este direct.

Experiența vieții depinde de percepție și de interpretare

Vasăzică, realitatea noastră este limitată la ceea ce simțim. Răspunsurile pe care le dăm vieții depind de percepție.

Dacă ne uităm și mai atent, ceea ce simțim depinde de gândirea noastră despre lucruri, oameni și existență. Dacă gândirea noastră neagă, se opune, clasifică ceva drept negativ sau indezirabil, atunci ceea ce simțim este tensiune, frică, separare. Creăm un zid între noi și obiectul percepției, iar ceea ce simțim este neplăcut. Durere în diferite grade. Dacă gândirea noastră spune da, asta e ok, atunci ceea ce simțim este mai degrabă plăcut și considerăm acel lucru parte din noi. Ceea ce simțim este conexiune, plăcere, curgere, fluiditate.

Pe scurt, experiența vieții noastre depinde de cât percepem și ce gândim despre realitate. 

Poate crezi că toți simțim la fel. Nu este deloc adevărat. Nici nu simțim la fel și nici nu gândim la fel. Experimentăm aceeași realitate teoretic, dar o percepem diferit și o interpretăm diferit, ceea ce conduce la a trăi în aceeași lume, dar în feluri foarte diverse.

Percepția are nenumărate grade de profunzime

Poate fi antrenată, educată, șlefuită până în stadii extrem de evoluate în care percepem dimensiuni ale realității pe care ceilalți le ignoră cu desăvârșire. A percepe mai mult, mai adânc, mai rafinat, realitatea propriei ființe și a existenței permite alegeri care altora nu le sunt disponibile. Ca să putem alege sau schimba ceva în realitatea noastră este nevoie să percepem acel nivel al realității.

A simți mai mult, mai adânc, mai rafinat, permite răspunsuri noi pe care le dăm vieții. Cum ar fi să putem percepe dimensiunea cuantică a existenței, în care fotonii urmează în mod magic conștiința noastră?

Vedem numai suprafața realității, nu și felul în care o creăm, și atunci experiența acestei realități este diferită. Trăim ca și cum nu noi am fi aceia care o creează, ci ar avea altă sursă. La fel se petrec lucrurile cu spațiile inconștiente din interiorul nostru. Inconștient înseamnă că nu le putem simți deși fac parte din noi. Trăim ca și cum corpurile noastre fizice nu ar fi creația noastră necontenită, deși sunt. Ca și cum nu am avea nici o putere asupra curgerilor energiei vitale din interior, deși avem. Emoțiile noastre ne stăpânesc, deși noi suntem creatorii lor… în moduri inconștiente. Adică pe care nu le simțim, și astfel ne scapă. Același lucru se petrece cu gândirea noastră. Pare că suntem conștienți de spațiul din care se naște, că suntem stăpânii ei. Suntem? Mai degrabă suntem sclavii gândirii.

Dacă am percepe mai profund spațiile din care se nasc în interiorul nostru gândirea, emoția, atitudinea, energia vitală, atunci am putea să alegem în mod mai adecvat felul în care le administrăm și viața noastră ar fi altfel. 

Profunzimea percepției aduce un plus enorm capacității noastre de a răspunde vieții

Dar nu este suficient să simțim mai mult, dacă ceea ce gândim despre realitate rămâne bătut în cuie.

Gândirea, despre care cu mândrie naivă spunem că este „a mea și mă reprezintă”, nu este deloc a noastră. Am fost învățați să gândim, ce să gândim, cum să ne poziționăm față de noi înșine și față de diferitele aspecte ale realității. Nu este gândirea noastră. Mai degrabă este un mod comun de poziționare, plat, repetitiv. Adevărații gânditori sunt rari. Sunt aceia care își pun întrebări asupra gândirii de masă și găsesc căi noi de a se raporta la realitate.

Majoritatea preiau modele de gândire și le folosesc pentru a-și crea perspectiva asupra vieții. Adică felul în care interpretează ceea ce simt. Astfel, gândim în feluri colective, trăim în feluri asemănătoare, ne raportăm la noi înșine și la experiența vieții ca o turmă de oi. Ceea ce considerăm adevărat este limitat la ceea ce simțim în mod obișnuit și la gândirea noastră preluată de la părinți, cultură, societate. Realitatea pare fixată odată pentru totdeauna, lumea pare creată deja și imposibil de schimbat.

Noi înșine pare că ne mișcăm într-un labirint, într-o realitate repetitivă. Situațiile se aseamănă, zilele, cuvintele, gesturile. Cele mai importante relații ale noastre pare că sunt instalate pe șenaluri cu o singură direcție. Ne privim pe noi înșine monocolor. Credem că suntem jobul, afacerea, relația cu care suntem identificați, credem că suntem partidul, clubul de fotbal, naționalitatea despre care credem că ne reprezintă. Identități.

Identitatea noastră este o creație

Noi o construim cărămidă cu cărămidă, din ceea ce am primit. Fundația sa este percepția limitată și gândirea comună.

Nu putem vedea, nici imagina nimic dincolo de pereții labirintului. Ei sunt tot ceea ce există. Sunt ziduri conceptuale, culturale, mentale articulate pe limitarea perceptivă.

Și totuși… există mulți oameni care au intuiția profundă că există ceva dincolo de platitudinea dimensiunii liniare a existenței. Este o intuiție față de ceva ce nu pot percepe. Încă. Nici înțelege, încă, pentru că nu au depășit modurile liniare a ale gândirii tradiționale.

Acestor oameni li se adresează aceste rânduri. Dacă citești toate acestea, sunt pentru tine. Ești dintre aceia care au această intuiție a unui adevăr mai larg decât strâmtoarea labirintului.

A simți mai mult, mai profund, mai rafinat

Concluziile sunt destul de clare. Dacă pot percepe mai mult din realitate, atunci alegerile mele sunt diferite. Am o bază mai largă de informație și posibilitatea de a alege mai multe variante. Dar ceea ce simt este limitat și pervertit de ceea ce gândesc și am fost învățat să gândesc. Ceea ce am de făcut este să descopăr cum să simt mai mult și cum să nu mă las influențat de gândirea liniară asupra ceea ce simt. Vreau propriile mele percepții și propriile mele concluzii. Astfel, experiența vieții mele devine profesorul meu de … realitate.

Am urmat această cale. Am devenit reporter și realizator de documentar. M-am auto-educat să nu cred nimic, să fiu atent la ceea ce simt, să ascult realitatea și ecourile ei în corp, fără să trag concluzii pripite și fără să cred că știu dinainte. Am descoperit că experiența vieții are o sută de mii de nuanțe imperceptibile, și că ceea ce am fost învățat să văd este doar un decupaj. Am lărgit tot mai mult decupajul. Formele ultime, cele mai largi ale acestui decupaj al realității au legătură mai degrabă cu percepția mistică a realității.

Într-o bună zi viața m-a condus la o descoperire empirică fundamentală. Aceea că percepția realității, interioare și exterioare deopotrivă, depind de calitatea Atenției mele. În forma ei rătăcitoare de la un subiect la altul, Atenția se dispersează și alimentează paradigma liniară a labirintului. Dar adunată în interior, Atenția deschide spațiile lăuntrice ale percepției. Disciplina Atenției este disciplina percepției. Sunt încă un om în lunga poveste a umanității, care descoperă în sine un nou grad de adevăr. Am exersat disciplina Atenției și capacitatea mea de a simți s-a lărgit tot mai mult.

Apoi am exersat împreună cu alții. Rezultatele au fost aceleași. Tot mai multe spații interioare au început să se dezvăluie percepției. Am experimentat lumea interioară de o mie de ori, nivel cu nivel, spațiu cu spațiu, am creat un fel de hartă a dimensiunilor interioare și a felului în care aceste dimensiuni interioare creează perspective asupra realității exterioare. Am înțeles, prin experiență împreună cu mulți oameni, felul în care percepția noastră este limitată dramatic de ceea ce credem, gândim, de obiceiurile noastre, de bunul simț, de paradigma cu care ne identificăm.

Realitatea pe care o experimentăm, viața pe care o trăim, este rezultatul percepției și interpretării sale. Ambele pot fi modificate. Și astfel, experiența vieții poate fi schimbată complet în termeni de calitate. O viață mai bună, mai bucuroasă, mai deschisă, relații mai armonice, acțiuni mai puternice și mai clare, mai puțină îndoială, mai multă vitalitate, mai multe vise împlinite. Aceasta este miza.

Calitatea magică a Atenției

Termenul de Prezență definește o stare de Atenție care are anumite atribute. Este o stare bază, centrată în interior, deschisă către exterior, pulsatorie precum respirația și ancorată pe verticală. Ea permite lărgirea exponențială a capacității de a simți și integrarea dimensiunilor inconștiente ale ființei, în spațiul conștient. Adică putem percepe ceea ce înainte nu puteam. Corpul fizic, energia vitală, structurile emoționale, de atitudine, de gândire, o întreagă lume necunoscută care face parte din noi înșine se revelează sub puterea Prezenței. Este un demers de conștiență, care este o calitate a Conștiinței. Capacitatea de a percepe și de a crea, de a modifica în mod voluntar spații care înainte erau inconștiente, deci inaccesibile.

Am redescoperit astfel cunoaștere atemporală. Nu-mi aparține. Este a umanității eterne. Ceea ce am făcut au fost hărți ale acestor realități și am experimentat de o mie de ori căile de a lărgi percepția, cu alți oameni. Cunoaștere și vindecare, acestea au fost marile mize ale procesului. Transformare a vieții prin aducerea în conștiență a conținuturilor adânci, ascunse, inconștiente. O stare de percepție lărgită a realității interioare și exterioare corpului fizic, accesibilă oricui are destulă răbdare pentru a crea disciplina interioară a Atenției.

Asta mi-a permis să percep mai adânc, mai rafinat, mai profund, să mă raportez mai adecvat la experiența vieții. Viața mea s-a schimbat complet. A funcționat perfect și cu ceilalți.

Am creat Școala Maestrului Interior, un spațiu de dezvoltare personală și spirituală, în care corpul, mintea și spiritul fac parte dintr-un continuum pe care noi îl putem transforma dacă alegem asta. Mulți oameni o fac deja. Funcționează extraordinar. Mi-am cizelat modurile de a intra în Prezență și am antrenat foarte mult capacitatea de a-i conduce și pe ceilalți în această stare din care putem vedea și schimba totul. Apoi și alții au învățat să facă acest lucru și am creat împreună un val de realitate, un spațiu în care tot mai mulți oameni descoperă mijloacele fundamentale ale creației de realitate conștientă.

Realitatea curge din noi la fiecare respirație, fie că suntem conștienți sau nu

Am pus totul într-o carte, inclusiv mijloacele de a practica Prezența. Se numește, desigur, Cartea Maestrului Interior. Am creat programe de experiență a stării de Prezență, aplicații pentru sănătate, administrarea emoțiilor, a gândirii, a relațiilor cu noi înșine, cu ceilalți și cu realitatea. Nu există dimensiune a vieții în care Prezența să nu schimbe totul, pentru că întreaga viață și întreaga realitate este alcătuită în același fel și are legătură cu noi înșine.

Conștiența schimbă totul. A deveni mai conștienți este a simți mai mult, a putea să facem alegeri mai potrivite pe toate nivelurile realității: fizic, energetic, emoțional, mental. Atitudinile, relațiile, felul în care ne exprimăm, creațiile noastre, acțiunile noastre se schimbă. Devenim centre conștiente ale realității, izvoare de realitate.

Una dintre cele mai tulburătoare descoperiri este aceea că realitatea curge din noi necontenit, conștient sau nu, la fiecare respirație și fiecare gest. Nu putem opri asta. Este în natura noastră cea mai adâncă. Suntem creatori, fie că vrem acest lucru, fie că nu. Ne rămâne doar să creăm mai degrabă ceea ce ne dorim, decât ceea ce nu ne dorim. Aceasta este o artă. Arta de a trăi.

O revoluție a felului în care trăim

Cea mai importantă transformare care se petrece odată cu această disciplină a Atenției este redefinirea raportului între lumea noastră interioară și cea pe care o considerăm exterioară. În mod obișnuit credem că trăim într-o realitate prefabricată, și nu avem decât să ne adaptăm cum putem mai bine acestei realități. Suntem educați să trăim într-o necontenită proiecție a Atenției în exterior, la ceilalți, la situații, și să ignorăm lumea interioară. Când apare durerea, am învățat să o neutralizăm sau să trăim cu ea. Nu e o soluție prea grozavă. Durerea apare periodic, apoi o îngropăm din nou, fără să-i dizolvăm sursa. Căutăm sursele de bucurie și salvarea în exterior, în vreme ce în interior creăm fără să ne dăm seama tot mai multă durere, prin gândirea și atitudinile noastre. 

Odată cu Prezența, descoperim în sfârșit lumea interioară. Adică spațiul unde simțim, unde percepem.

Corpul fizic conține în el toate dimensiunile mai rafinate. Prezența în corp deschide posibilitatea vindecării corpului fizic, al energiei vitale și lucrul conștient cu emoțiile distructive, permite crearea unor noi răspunsuri date realității la nivel de atitudine, dezgroapă resursele de autenticitate, de creativitate, eliberarea de frică și compulsiune. Procesul de vindecare nu este doar fizic, ci implică toate nivelurile ființei. Dar cel mai important este că redefinim acest raport interior/exterior. Recuperarea conștienței spațiului interior permite o nouă raportare la lumea exterioară. Este echivalentul unei enorme eliberări, al unei ușurări uriașe, este spulberarea dependenței și a prizonieratului în labirint.

Devenim centrul propriei vieți

Un fel de maturizare psihologică accelerată face să ne asumăm responsabilitatea pentru situațiile vieții noastre. Devine evident că noi înșine suntem sursa inclusiv a realităților inconfortabile, și astfel putem să schimbăm modurile vechi de a fi care au generat aceste realități. Nu putem schimba nimic din ceea ce considerăm că este înafară și independent de noi înșine. Cu cât devenim mai conștienți, adică percepem mai mult, cu atât spațiul nostru interior devine mai larg, mai profund, include în el tot mai multă realitate pe care o putem transforma.

Foarte mulți oameni au deprins deja această tehnologie interioară a ființei și devin tot mai iscusiți în a lucra cu Atenția, respirația conștientă, tot mai iscusiți în a conștientiza și transforma realitatea propriei experiențe de viață. Este magic. Valul pe care l-am numit cândva Călătoria Inimii a devenit uriaș.

Elena AmmaRa, iubita și partenera mea în toată această creație, fără de care nimic din toate acestea nu ar fi existat, a creat aplicații dedicate femeilor aflate în procesul descoperirii de sine. Există excepționale programe online create de noi, menite să anclanșeze și să susțină descoperirea personală a adevărului despre sine și despre realitate. Există programul de Inițiere în Practica Prezenței și programe foarte avansate precum Arta Respirației Conștiente și parcursul Școala Maestrului Interior. Împrejurul acestor abordări simple și accesibile oricui este dispus să practice disciplina Atenției s-a creat o comunitate grozavă de oameni care aplică în viețile lor tehnologia interioară a prezenței. Sunt medici și oameni de afaceri, educatori, psihologi, IT-iști care duc în viețile lor cunoașterea și vindecarea.

O adevărată revoluție a felului în care ne creăm și ne trăim viețile este în plină desfășurare. Odată cu descoperirea conștienței și cu creșterea capacității de a percepe realități tot mai adânci, crește capacitatea lor de a alege în feluri noi la toate nivelurile. Dizolvarea dependenței de exterior le aduce puterea de creatori înapoi. Puterea de a-și crea o nouă realitate. Aceasta nu este o metaforă, ci un adevăr foarte direct și foarte concret.

Ce se schimbă când devenim conștienți

La nivelul corpului fizic, conștiența permite îmbunătățirea rapidă a stării de sănătate, dizolvarea tensiunilor, a durerii, a înghețării fizice, a rigidității, a sexualității. Oamenii redescoperă mijloacele simple ale bunăstării fizice, mișcarea, conștiența alimentației, conexiunea cu natura. Vitalitatea crește, puterea de a turna energie vitală în acțiuni și proiecte. Devenim mai vii, mai deschiși, mai surâzători, viața fierbe în noi pe măsură ce descoperim că motivele fostei noastre încremeniri au fost neputința de a simți mai mult, frica de necunoscut, și mai ales ceea ce gândeam despre noi înșine și despre realitate.

Relația cu sine devine mai profundă, armonică, apare încrederea în noi înșine, iar încrederea în realitatea vieții este doar o urmare naturală. Relațiile cu ceilalți se curăța de dependență, de proiecție și de emoții distructive. Vocea noastră devine mai puternică și mai autentică, ideile noastre creative încep să curgă, capacitatea de a materializa, de a împlini, de a duce la capăt, de asemenea.

Începem să fim mai liberi de sisteme pentru că avem mai multă încredere în noi și pentru că investim mai multă energie în visurile noastre decât în structurile de frică și separare. Gândirea noastră devine mai puțin repetitivă, mai puțin convențională, suntem mai ancorați în intuiție și în viziune, ne acordăm timp, răbdare, încredere, ne prețuim mai mult și asta ne face să fim mai relaxați față de ceilalți și de viață. Începem să ne temem mai puțin de schimbare, de necunoscut, de ieșirea din turmă. Jung ar numi asta individuație. 

Întregul raport interior/exterior se schimbă în favoarea lumii interioare, ceea ce eliberează acțiunile noastre de condiționare și de frică.

Sunt oameni care au început afaceri noi, care au schimbat job-uri și relații, care au redescoperit iubirea în cuplu ducând-o pe un nou nivel de profunzime, care au reașezat întreaga lor viață pe o nouă bază de conștiență. Totul este despre a percepe și a crea. Maestrul Interior nu este o instanță exterioară, ci un stadiu al propriei noastre conștiințe. Este un fel de a trăi, de a ne raporta la realitate.

Este un stadiu al umanității la care participi și tu, de vreme ce citești aceste rânduri.

Momentul Acum

Școala Maestrului Interior există deja de vreo 10 ani. Tocmai ne-am întors de la cel de-al 4-lea modul, cel al deschiderii Inimii, din generația a 5-a a Școlii. Scriu toate acestea pe Lună Plină, sângerie. Luna Lupului, așa cum se numește, în mod sincronic.

O eclipsă totală semnifică un  moment crucial de alegere și transformare. Am coborât înlăuntru pentru a explora natura momentului și tușele fundamentale ale energiei acestui moment pentru mine și pentru creația noastră numită Călătoria Inimii. Toți suntem într-o călătorie a inimii, dar nu toți ne dăm seama de asta. Este călătoria de la inconștiență, neputință, separare și durere, la percepția adevărului despre noi înșine și despre natura realității. Este o aventură a cunoașterii și a vindecării prin care trecem toți, eu, tu și umanitatea. Este aventura umanității descoperindu-se pe sine și adevărul care nu i-a fost niciodată ascuns. Învățăm că totul este aici, acum și avem de făcut doar un singur lucru: să redescoperim felul potrivit de a ne reconecta cu acest adevăr. Este transformarea noastră.

Lumea exterioară este reflexia perfectă a lumii noastre interioare

Viața noastră este o oglindă multidimensională, în care situații, oamenii, diferitele configurații de realitate oglindesc procesele noastre interioare. Fără greșeală. Nu avem ghinion, nu există nimic nepotrivit în viețile noastre. Schimbând lumea interioară și felul în care gândim, simțim și alegem să răspundem, schimbăm contextul ce pare exterior. Aceasta este o idee despre care cu siguranță ai auzit sau ai citit. Este adevărat. Dar este mai greu de pus în practică.

Mijloacele de a schimba lumea interioară cer conștiență și… disciplina Atenției, energia fundamentală pe care o modulăm sub forma gândirii, rostirii, atitudinii, gesturilor, relațiilor și corpului fizic. Da, ai citit bine. Toată realitatea este alcătuită dintr-o energie fundamentală care se desparte în niveluri, precum lumina care trece printr-o prismă și devine curcubeu. Fiecare culoare este o vibrație, fiecare dimensiune a realității interioare și a existenței este o vibrație. Noi facem asta. Oamenii.

Acum nu mai este vorba despre o idee, ci despre o practică. O experiență. Nu mai este vorba doar despre a fi de acord sau ba cu ceva ce auzi sau citești. Această tehnologie interioară a Prezenței și mijloacele simple de a lucra cu stările tale interioare sunt aici. Am hârșit-o mult, cu mulți oameni. Funcționează perfect. Am curățat-o de orice doctrină oarbă, mecanică, de orice ritual inutil, de culorile oricărui sistem religios, prin o sută de mii de experiențe. A rămas ceea ce avea nevoie să rămână, strictul necesar, curat, clar, viu, experimentabil de oricine, în orice moment. Poți trece de la ceea ce știi, la a trăi în mod direct un grad de adevăr mai profund. Poți simți mai mult și poți învăța să educi procesele interioare de gândire, emoție și reacție. Adică le poți face conștiente. Și poți alege ceea ce înainte nu puteai.

Un timp nou se deschide. Îl trăim chiar acum.

Stările interioare sunt o creație. Experiența vieții urmează interiorul

Tema fundamentală de experiență a acestui an pentru întregul parcurs Școala Maestrului Interior, adică nuanța fundamentală a explorărilor pe care le creăm, este creația conștientă de realitate interioară. A învăța să plonjezi mai adânc în propria ființă pentru a simți mai mult, deschide porțile unui nou mod de a trăi. Este tot una cu a învăța să creezi conștient starea interioară din care lansezi orice gând, cuvânt, gest, relație sau acțiune. Starea din care pleacă gestul contează enorm. Orice emisie a ființei noastre, indiferent că este gând, cuvânt sau acțiune, vor fi purtătoarele energiei interioare din care s-au născut. Iar relațiile noastre cu ceilalți sunt cele mai fine barometre ale acestei lumi interioare.

Nu putem trișa față de realitate. Ea va reflecta fără greș ceea ce suntem în interior. De aceea, a învăța să administrăm și să creăm realitate mai întâi în interior este cheia unei vieți așa cum o dorim.

Aceasta este tema fundamentală a acestei perioade și a acestui an, pe care o vom adânci în fiecare experiență, fiecare workshop, fiecare program online, fiecare carte pe care o vom scrie sau o vom edita. Am conștiența faptului că ceea ce aducem lumii și oamenilor este de o enormă valoare practică.

Un timp foarte îndelungat de explorare și înțelegere, și aici nu mă refer doar la timpul liniar, a fost necesar pentru a clarifica și a sintetiza această cunoaștere astfel încât oricine să o poată folosi. Am făcut-o pentru noi înșine, pentru a ne schimba viețile, pentru a cunoaște și a ne vindeca. Am descoperit că oricine o poate face și am ales să ne trăim viața punând la dispoziția tuturor această tehnologie a transformării vieții, care în esență se exprimă prin Practica Prezenței.

Nu mai este nevoie să treci prin toate etapele prin care am trecut eu și noi toți. Fiecare experiență și înțelegere este accesibilă tuturor. Fiecare om care a participat vreodată la marea călătorie a inimii umanității a contribuit prin experiența sa la acest nivel și la acest moment. Poți beneficia de toată această experiență mult mai ușor decât în alte timpuri. Sunt foarte mulți oameni în lume care o fac deja. Și care schimbă experiența vieții la nivel personal și colectiv. E un moment extraordinar de puternic și benefic. Poți schimba calitatea vieții tale prin conștiență, în orice moment. Calitatea vieții, în ultimă instanță, se referă la bucuria de a trăi, la profunzimea și anvergura creației noastre de realitate, la relațiile pe care le trăim și la cât de multă conexiune trăim cu ceilalți.

E despre Adevăr, Iubire, Libertate și Frumusețe a experienței vieții.

Te invit la curajul de a face un pas. Orice călătorie, oricât de lungă, începe cu un pas. Este acum.

Imaginează-ți viața așa cum ți-o dorești. Ești la o răsuflare de această cunoaștere interioară care-ți permite s-o creezi. Eu și noi am creat mijloacele și spațiul de experiență în care să faci acest pas și această răsuflare.

Cu recunoștință pentru toți aceia care au contribuit prin propriile lor trăiri la acest miracol, dedic aceste rânduri iubitei mele Elena AmmaRa, inima în Călătoria Inimii.

 Agnis

Te invit să explorezi aici diferitele porți ale spațiului de conștiință transformator despre care vorbesc aici. Fiecare poartă este diferită, dar conduce în aceeași dimensiune interioară ce permite transformarea. Pe unde vei alege să intri?

Cartea Maestrului Interior

Practica Prezenței

Programe Online

Totul este aici. A deveni Centrul și Sursa Propriei Vieți

Nimic nu este ascuns, întregul Adevăr este aici, acum, gata pentru a fi trăit.

Acesta este motto-ul creației Cartea Maestrului Interior care afirmă simplu că nimic nu ne-a fost vreodată ascuns de cineva sau ceva, că realitatea interioară și exterioară deopotrivă, oricât de înaltă sau profundă, luminoasă sau întunecată, divină sau umană, psihică, mentală, emoțională și fizică poate fi cunoscută de către oricare dintre noi, oricând, prin experiență directă. Adevărul despre noi înșine și despre realitate a fost dintotdeauna disponibil, numai că noi nu l-am putut vedea. În esență acest lucru s-a petrecut și se petrece încă, pentru că noi nu mai putem percepe acest adevăr. Adică nu mai putem avea experiența directă a unora dintre dimensiunile vieții.

A simți este a cunoaște prin experiență

Și pentru că am uitat cum să percepem în mod direct adevărul, a trebuit să credem, să presupunem, să speculăm, să ghicim. Nu am mai putut cunoaște prin experiență, dar am înlocuit asta cu a ști. De la nivelul minții liniare. Am tăiat în bucățele mici singura dimensiune pe care o mai puteam percepe, cea a formelor, a densității. Am inventat instrumente care să amplifice percepția acestei dimensiuni și am descoperit legile care o guvernează. Dar am ajuns să ignorăm cu desăvârșire marele rest. Știm totul despre materie și formă, și totuși lumea fenomenelor ne depășește de prea multe ori. Realitatea a rămas la fel de misterioasă în ciuda tehnologiilor noastre pentru că restul dimensiunilor sale sunt încă imperceptibile pentru cea mai mare parte a oamenilor. Am ajuns chiar să ne îndoim de existența acestor dimensiuni ale realității. 

Afirmația de mai sus, că nimic nu este ascuns, este adevărată și conține în ea subtextul că există posibilitatea de a cunoaște prin experiență, adică de a percepe direct toate dimensiunile existenței, tot ceea ce suntem obișnuiți să credem că este inaccesibil, inconștient, acoperit cu văluri ochilor noștri. Despre asta este călătoria numită Cartea Maestrului Interior…

despre renunțarea la vălurile care ne acoperă percepția și despre transformările care survin în viețile noastre atunci când începem să simțim mai mult din realitate. 

Dincolo de frică, adevărul este inevitabil

Descoperirea cea mai tulburătoare a acestui proces este că ne temem să simțim, să percepem mai mult, să ieșim din modul liniar de a ne raporta la realitate. Relațiile noastre sunt relații între măști, privim copacii ca și cum nu ar fi vii, ci doar forme inerte, locuim în labirinturi de idei despre realitate și marea curgere a acesteia ne înspăimântă, pentru că este înafara controlului minții. Experiența vieții noastre devine îngustă și plată, restrictivă și repetitivă, lipsită de bucurie și libertate, lipsită de creativitate și conexiune cu ceilalți și cu existența, devine utilitară și redusă la minimum. Până când începem să ne punem cu adevărat întrebările mari ale umanității, încotro mergem, ce sens au toate acestea, cine suntem noi și, mai ales, ce anume suntem?

Este începutul descoperirii inevitabile a adevărului despre noi înșine și despre realitate. Acest adevăr nu poate fi descoperit decât prin experiența tot mai profundă a propriei ființe. Ceea ce suntem face parte din întreg și are toate atributele sale. E suficient să fim atenți, să ne deschidem către conținuturile propriei conștiințe, să validăm ceea ce simțim și să antrenăm capacitatea naturală de a simți, de a percepe. Ușor de zis, dar greu de făcut, nu din alt motiv, decât acela că suntem obișnuiți să funcționăm în registrul indisciplinat al minții. Suntem prizonieri ai obișnuinței de a rătăci la nesfârșit în cotloanele labirinturilor mentale, în vreme ce viața care este aici, acum, în această clipă, trece pe lângă noi. O ignorăm. Ne strâmtorăm experiența vieții până când începe să doară.

Când durerea devine mai mare decât frica, devenim mai atențși, dacă găsim suficientă încredere în percepțiile noastre, în cele din urmă, deslușim adevărul. Este inevitabil. 

Prezența schimbă relația ta cu întreaga realitate

Totul este aici, acum, nu este nimic de căutat în altă parte, toate dimensiunile existenței sunt prezente, tot ceea ce am vrut să cunoaștem, să vedem, să percepem, tot ceea ce am crezut că ne-a fost ascuns. Marea poartă a percepției se numește Prezență. Este o stare deschisă, centrată și stabilă a Atenției, pe care oricine poate învăța să o trăiască, și ale cărei aplicații sunt enorme. Cea mai importantă dintre este aceea că percepând mai adânc realitatea, mai rafinat, putem face alegeri mai potrivite în viețile noastre și crea acțiuni cu mult mai puternice și mai precise.

Relațiile noastre cu oamenii se schimbă profund atunci când putem percepe mai mult din realitățile lor interioare, când putem arunca o privire la adevăratele spații din care se nasc cuvintele lor și atitudinile lor.

Imaginează-ți o situație banală într-o relație importantă pentru tine, poate o relație de cuplu sau relația cu părinții sau copiii tăi, în care tensiunea escaladează de la un cuvânt, de la un gest, de la o atitudine. Imaginează-ți că poți percepe dincolo de supărarea pe celălalt, frica, nesiguranța, vulnerabilitatea din care s-a născut ceea ce tu ai considerat un atac nedrept. Răspunsul tău ar mai fi același?

Imaginează-ți situații de viață în care faci alegeri din frica de a nu se întâmpla ceva neplăcut, din calcule nesfârșite menite să te protejeze de pericole care… nu există. Doar crezi că ești în pericol pentru că asta gândești, pentru că ai capul plin de situații din trecut pe care le iei drept model. Imaginează-ți că poți percepe adevărul despre situație, un adevăr mai larg, mai profund, mai vast și poți vedea că nu există un pericol real. Acțiunile tale se schimbă și, de fapt, viața ta se schimbă.

Ceea ce crezi că știi este despre trecut. Realitatea este curgere

Cum ar fi dacă ar dispărea toate poziționările noastre născute din frică, furie, rușine, vinovăție sau tristețe? Cum ar fi dacă am simți adevărul și nu ne-am mai raporta mereu la trecut, la situațiile vechi, expirate ale vieții noastre?

Ai reflectat vreodată asupra faptului că tot ceea ce știi, absolut orice informație este despre trecut? Prețuim mult ceea ce știm pentru că credem că asta ne ajută să evaluăm prezentul și măcar într-o mică măsură viitorul. Dar viața ne ia mereu prin surprindere pentru că se petrece acum, pentru că trecutul s-a terminat, pentru că viața este o curgere necontenită iar momentul acum nu este la fel cu cel din trecut. Raportarea la trecut ne împiedică să trăim prezentul și în mod inevitabil ne face să retrăim la nesfârșit același tip de situații.

Totul este aici, acum. Recursul la Prezență deschide toate porțile și schimbă totul în viața unui om. Indiferent care este nivelul tău de experiență umană,

Prezența aduce un refresh, o resetare a modului în care percepem și administrăm realitatea interioară și a felului în care ne creăm viața.

Bucuria de a trăi, direct proporțională cu gradul de conștiență

Lucrez cu foarte mulți oameni aflați în procese de transformare interioară și a vieții. Pe orice nivel social și cultural s-ar afla, toți se confruntă cu aceleași provocări. Aceleași întrebări sunt valabile și aceeași tehnologie interioară a conștienței funcționează perfect, pentru că principiile creatoare de experiență a vieții sunt aceleași. Pentru toți, cu orice s-ar confrunta în viețile lor, lărgirea conștienței, adică a capacității de a percepe și de a crea realitate, conduce la perspective, alegeri și acțiuni noi. În ultimă instanță, relația noastră cu noi înșine, cu lumea noastră interioară, determină calitatea vieții noastre, a relațiilor noastre și capacitatea noastră de a ne împlini visele.

Toți vrem bucuria de a trăi, vrem relații armonice, vrem iubire, relație, conexiune, vrem să trăim sentimentul abundenței și luminozitatea naturală a vieții. Ceea ce împiedică bucuria de a trăi, armonia, frumusețea vieții este sentimentul separării. Toată viața investim energia inimii noastre în a crea o identitate pentru ca în cele din urmă să constatăm că această identitate este o suprafață de separare. Soluția clasică este negarea identității, a egoului, ca formulă de anulare a separării. Dar identitatea noastră este expresia capacității noastre creatoare. Realitatea curge din noi necontenit. Nu putem să nu creăm realitate a vieții. Părem deci condamnați la un joc crud și dureros. Nu putem să nu gândim, pentru că natura noastră este gânditoare, gândirea e o parte din noi. Ca și emoțiile, energiile noastre vitale și corpul nostru fizic.

A deveni centrul și sursa propriei vieți

Este însă posibil să transformăm natura gândirii, a emoțiilor, a energiilor vitale și a corpului fizic. Dar pentru asta este nevoie să simțim dimensiunile pe care vrem să le transformăm. Prezența permite creația conștientă a spațiului interior, disciplinarea gândirii și a emoției, a atitudinilor și a energiilor vitale. Capacitatea de a administra într-un fel nou lumea interioară deschide larg porțile unei relaționări cu exteriorul mai deschise și mai puțin dureroase. Aceasta este miza lucrului interior cu Prezența.

Am simplificat și purificat modurile de a intra în Prezență, am creat experiențele potrivite pentru a integra Practica Prezenței în viața de fiecare zi.

Am creat aplicații pentru cele mai importante dimensiuni ale existenței:

– sănătatea și viața de cuplu

– job-ul și afacerile

– administrarea emoțiilor distructive și a gândirii compulsive

Am creat aplicații pentru cultivarea atributelor fundamentale ale ființei, precum

– creativitatea și moduri de a o pune în operă, de a materializa.

Aplicațiile sunt infinite pentru că viața este infinită și pentru că această tehnologie interioară întemeiată în Prezență lucrează cu sursa absolută a realității, care se află în noi înșine. A cunoaște această sursă, a o trăi conștient, creează premisa de a trăi viața așa cum ne dorim să o trăim.

Cercul magic al transformării interioare

Am pus totul în Cartea Maestrului InteriorTotul este aici, la îndemână, pentru tine, cu condiția unei maturități interioare suficiente pentru a-ți asuma responsabilitatea propriei vieți. Nu pot face nimic în locul tău. Am creat un spațiu extraordinar de eficient de experiență, în care tu poți să percepi, să simți în mod direct un adevăr mai profund despre tine însuți și despre natura ta profundă. Dar alegerile doar tu le poți face pentru tine, marea eliberare din labirinturile gândirii liniare doar tu o poți opera. Am creat un mediu de susținere a proceselor de transformare, în care mulți oameni se susțin unii pe ceilalți, împărtășesc și descoperă și învață. Însă încrederea în sine, curajul deschiderii, determinarea de practica și de a face alegeri noi este a fiecăruia.

Miza acestei cunoașteri este enormă. Schimbă lumea. Fiecare om care se trezește radiază ceva din această cunoaștere în propria sa viață, în relațiile, oamenii, situațiile sale și creează potențiale noi de transformare pentru ceilalți. Le vor alege sau nu. Dar procesul personal și colectiv este tot mai adânc. Văd asta în fiecare zi împrejurul meu. Cea mai mare bucurie pentru mine și pentru noi, cei care creăm acest spațiu, sunt acești oameni care reușesc să trăiască mai multă bucurie în viețile lor, relații mai frumoase, mai multă conexiune și care reușesc să-și materializeze visurile. Sunt tot mai mulți.

Și cu cât mai mulți practică Cunoașterea, cu atât forța transformatoare a acestui val în conștiință este mai mare.

Divinitatea în expresie umană: ești tu

Privește înlăuntrul tău și vezi dacă simți chemarea, dacă ceva rezonează cu toate acestea. Vezi dacă ceva se clintește în fața afirmației că totul este în puterile tale și că este o chestiune de conștiență. Și dacă da, fă un pas. Porțile sunt deschise. Totul este aici. Îmbarcă-te în cea mai mare călătorie a vieții tale, la capătul căreia este capacitatea de a crea ceea ce vrei în viața ta. Pentru unii asta sună a blasfemie. Sunt obișnuiți să considere că dumnezeu este acela care decide, statul, viața, primăria, oricine, dar nu ei. Scapă din vedere faptul că dumnezeu, existența, întregul este pretutindeni, inclusiv în noi înșine. Suntem una cu existența, dar am uitat cum să simțim acest lucru. A venit momentul să ne reamintim adevărul despre noi înșine și despre ceea ce suntem. Totul s-a copt pentru această transformare de conștiență, este momentul și, dacă tu citești aceste rânduri nu este nici o întâmplare. Nu există hazard. Citești pentru că ești pregătit pentru asta, pentru că intuiești adevărul.

Gianfranco Caldarelli – Chi cerca la verita- ulei pe pânză

Am scris pe coperta Cărții: totul este aici. Și este adevărat în toate sensurile. Tu ești Maestrul pentru tine însuți, ai toată cunoașterea, toată sensibilitatea, toată puterea. E nevoie doar să-ți amintești cum să modelezi conștient energia fundamentală a ființei tale. Creezi oricum realitatea vieții tale. Doar că nu-ți dai seama.

Acum e momentul s-o faci. Modelează-ți, conștient, energia fundamentală a propriei tale ființe, creându-ți realitatea vieții tale așa cum îți dorești.

Inițiere în Practica Prezenței

Subsemnatul Horia Francisc Țurcanu, alias Agnis, scribul a ceea ce este Cartea Maestrului Interior, am conștiența faptului că acest Adevăr despre noi înșine este omniprezent, disponibil oricui și trăirea lui schimbă totul în viețile noastre în termeni de bucurie a vieții, relații, sănătate, gândire, emoții, exprimare de sine… Și schimbă lumea în care trăim pe măsură ce îl aducem în viața de fiecare zi. Ceea ce am făcut a fost să fiu atent, să ascult realitatea, să o adulmec, să am încredere, să îmi pun întrebări și să nu îmi imaginez niciodată că știu răspunsul.

Am deschis de o mie de ori porțile percepției pentru mine însumi, am bătut calea, am forjat percepția, apoi am explorat de o mie de ori această cale cu oamenii. Fără excepție, a funcționat. Am simplificat mijloacele, ghidajul, am alcătuit hărți comprehensibile ale spațiilor interioare ale conștiinței, am creat aplicații folositoare vieții de fiecare zi, modelate pe cele mai mari nevoi ale oamenilor: sănătate fizică, energetică și emoțională, relația de cuplu și relația cu lumea, administrarea fricii, a furiei și a emoțiilor distructive, exprimare și creativitate, stima de sine, viziune și puterea de a ne împlini visele. Dar toate acestea sunt întemeiate în puterea fiecăruia de a percepe, de a simți, de a trăi direct un adevăr mai profund despre sine. În zadar aș rosti eu însumi adevărul. Fiecare om are nevoie să-l descopere singur, și nu există altă cale.

Cea mai prețioasă contribuție a mea – și a noastră, căci nimic din toate acestea nu am făcut singur – este ”tehnologia” interioară a trăirii acestui adevăr. Am numit-o Practica Prezenței și aceasta a devenit baza de experiență în Școala Maestrului Interior. Am însoțit Cartea – care ea însăși este o experiență, căci are zeci de pagini de meditație ghidată – cu un program on-line, ce poate fi accesat de pretutindeni.

Împreună cu Cartea sunt marele început. Împărtășesc cu tine mijloacele pe care le-am (re)descoperit într-un timp foarte, foarte îndelungat, pentru că nu pot face altfel. Această cunoaștere nu este a mea, ci a noastră, a acestei rase splendide de îngeri care au ales experiența umană pentru merge dincolo de propriile limite. Mă simt dator să fac acest lucru, după cum și tu vei simți același lucru după ce vei fi trăit experiența.

Nu vei putea să păstrezi doar pentru tine ci vei simți să împărtășești și cu ceilalți.

Creația numită Cartea Maestrului Interior este

… o autentică inițiere

… o deschidere a Căii 

… o încredințare a mijloacelor de a percepe, oricui are suficientă încredere în sine pentru a schimba orice ar vrea să schimbe în viața sa.

Creația numită Cartea Maestrului Interior are

… aproape 8 ore de călătorie interioară ghidată

… teme și întrebări menite să te conducă spre deslușirea propriilor tale provocări

… darul să-ți ofere un refresh al vieții tale

… o imensă valoare practică, conținând instrumentele fundamentale ale transformării prin propriile puteri.

Fiecare din noi schimbă lumea, în fiecare clipă, cu fiecare gând, emoție, gest … .

Trăim într-o piscină de energii în mișcare, în transformare, în curgere. Fiecare din noi este un izvor de realitate și realitatea curge din noi necontenit, fie că suntem conștienți de acest lucru fie că nu. Suntem surse de realitate. O turnăm în formă prin fiecare gând, fiecare emoție pe care o trăim, fiecare atitudine, fiecare cuvânt, o exprimăm în fiecare relație, acțiune, proiect. Ne modelăm viața, lumea și, de fapt, pe noi înșine.

Necontenit dăm un răspuns la întrebarea cine sunt eu, în fiecare clipă, prin fiecare alegere pe care o facem. Instrumentele pe care le ai la dispoziție prin Carte și prin acest program online de Inițiere în Practica Prezenței nu fac altceva decât să te conducă de la o creație inconștientă, la una conștientă. Este despre a trăi ceea ce vrei să trăiești. Făcând asta, schimbi realitatea vieții tale, a relațiilor tale, a job-ului sau a afacerii tale. Lumea ta interioară modelează experiența întregii vieți. Sunt deja mii de oameni care își împlinesc vocația și menirea devenind conștienți. Ei schimbă lumea în care trăim, schimbându-și viața. Dimensiunile pe care nu le percepem, nu le putem schimba. Toate acestea sunt o poartă către propria percepție și către propria putere de a împlini. Aceia care nu vor să schimbe nimic în viețile lor fac din neputință o virtute.

Suntem expresia unui principiu creator universal. Creăm, inevitabil. Marea provocare este să creăm ceea ce vrem, nu lucrurile de care ne temem. Conștiența aduce capacitatea de a alege. Iar alegerea este sacră, pentru că este creatoare. Nu avem liber arbitru în afara conștienței, a percepției integrale. Adevărul ne face cu atât mai liberi, cu cât este mai profund și mai vast, mai complet trăit. 

Lumea pe care o trăim este expresia lumii noastre interioare și este o creație inconștientă. Asta se schimbă acum. Fii parte din această schimbare. 

Porțile cunoașterii sunt deschise. Intră. 

Programul online Inițiere în Practica Prezenței

Cartea Maestrului Interior

Agnis

p.s. Încă odată, aleg să ilustrez un articol cu creațiile minunate ale prietenului nostru Gianfranco Caldarelli, unul dintre cei mai extraordinari pictori contemporani.

Trăiește cum vrei! Dar… cum vrei?

Trăiește cum vrei! Dar… cum vrei?

Un timp liniar foarte îndelungat, umanitatea a trăit într-un sertar. Doar sacerdoții acestei lumi asigurau conexiunea umanității cu dimensiunile vaste ale existenței, în marile ceremonii sacre ce se desfășurau în momente cosmice. În astfel de momente, mulțimile trăiau sentimentul copleșitor al Adevărului, se simțeau parte din Frumusețea, Măreția și Armonia universală, experiența vieții căpăta nu numai sens, ci semnificație, splendoarea se dezvăluia magic și lacrimile recunoașterii curgeau pe obraz.

Apoi însă, ea se întorcea pe coridoarele înguste ale labirintului său mental, reintra în mecanica strâmtă a experienței de a fi doar un om, divinitatea părea să se retragă înapoi în cerurile sale, mâinile oamenilor apucau din nou sabia, scutul sau coarnele plugului, după caz, privirile se stingeau și redeveneau oarbe, lacrimile se uscau și chipurile redeveneau măști. Îndoiala renăștea din propria gândire, lupta redevenea singura realitate, această dimensiune a materiei și a trupului redevenea închisoare și ispășire a unei vinovății ancestrale.

A percepe lumea ca pe o închisoare se naște din neputința de a simți. Considerăm real ceea ce putem percepe, și ignorăm cu desăvârșire ceea ce scapă percepției. Am construit o lume pornind de la propriile noastre percepții despre realitate, iar acestea sunt limitate la forme, la contururi, la densitate, și ignoră cu desăvârșire dimensiunile rafinate din care se naște forma. Asta făceau sacerdoții altor timpuri. Dezvăluiau percepției directe aceste dimensiuni rafinate, în experiențe menite să reseteze, cel puțin pentru moment, perspectiva asupra vieții. Oamenii puteau simți mai mult.

Școlile mistice din toate timpurile erau școli ale percepției. Elevii acestora se antrenau pentru a simți mai mult din realitate și pentru a împărtăși cu cei orbi, prin experiență, această simțire mai largă.

A simți mai mult, mai profund, mai larg, mai rafinat realitatea vieții, este totuna cu a trăi un grad mai mare de adevăr, frumusețe, libertate și armonie în propria viață, a vedea mai clar minunăția vieții.

Conștiența se referă în mod fundamental la ceea ce putem percepe.

Căutarea mistică era o bătălie pentru a simți, pentru a vedea dincolo de cortinele dimensiunii liniare, pentru a arunca o privire în afara sertarului în care părea zăvorâtă de creator.

În multe privințe, sertarul există și acum și se dovedește a fi un sertar psihic, alcătuit din ceea ce gândim despre realitate. Umanitatea și-a inventat instrumente extraordinare prin care poate privi în adâncurile realității și vedea mai clar natura acesteia. În interiorul atomilor se dovedește a fi un spațiu gol și sensibil care reacționează la gândirea, emoțiile, așteptările ființei umane. Cea mai uluitoare descoperire a umanității este dimensiunea sa de creator al realității. Numai că nu este încă pregătită complet să o accepte. Psihismul creaturii cedează greu. Ne este greu să renunțăm la ideile vechi despre noi înșine și despre natura realității.

Sistemele acestei lumi sunt expresia exterioară a propriei noastre lumi interioare, ale capacității noastre de a simți și ale încrederii în natura noastră creatoare de realitate.

Ceva profund se schimbă în percepția noastră și în felul în care ne raportăm la experiența vieții. Tot mai mulți oameni ajung să descopere că pot lărgi măsura în care simt realitatea, că pot aduce un fel de transparență în zidurile închisorii și asta schimbă întregul raport cu experiența vieții. A simți mai mult din realitate permite o nouă calitate a răspunsurilor pe care noi le dăm vieții. Acțiunile noastre care se nasc dintr-o conștiență mai largă și mai profundă sunt mai adecvate și, dintr-o dată, nu mai este vorba doar despre a percepe mai mult din adevărul și frumusețea vieții, dar și despre a participa prin gesturile, acțiunile și creațiile noastre la acest adevăr. Nu mai este vorba doar despre creatura însetată să se reconecteze cu dimensiuni mai vaste și mai profunde ale existenței, ci și despre complementul său creator.

A simți mai mult nu valorează nimic dacă nu putem crea mai mult în viețile noastre.

Adevărul, Frumusețea, Măreția, Armonia sunt atribute fundamentale ale Existenței.

Ce folos însă să le putem percepe uneori, în marile noastre călătorii interioare, dacă nu le putem aduce în viețile noastre de fiecare zi, în corp, în relații, în gândirea și în lumea noastră? Descoperim astfel dimensiunea noastră de creatori ai propriei realități. Nu ne mai ajunge o experiență din când în când a Adevărului și a Frumuseții, ci ne dorim să trăim pe măsura Revelației despre noi înșine. Și atunci nu ne mai rămâne decât să creăm în viețile noastre gesturi care se nasc din această Revelație.

Descoperim că gestul nu este doar corporal, fizic. Atitudinile noastre față de noi înșine, de ceilalți și de realitate, sunt gesturi, sunt creații, emoțiile noastre sunt creații, gândurile noastre sunt creații care influențează profund experiența vieții noastre. Începem să ne asumăm încetul cu încetul responsabilitatea propriei noastre vieți și statura de creatori, nu numai de creaturi. Sertarul începe să se dizolve. Propria noastră viață se dezvăluie încetul cu încetul, pe măsură ce practicăm percepția lărgită și conștiența gestului, ca fiind cea mai mare creație a noastră. Ne redescoperim pe noi înșine ca surse de experiență în propriile noastre vieți.

Acesta este lucrul care schimbă în timpurile noastre. Înainte era doar despre a percepe mai mult. Oamenii erau mânați de uriașe forțe interioare să exploreze și miza lor era aceea de a arunca o privire dincolo de cortină. Erau fericiți dacă trăiau o stare extinsă de conștiență. Acum nu le mai este destul. Vor să ducă acea frumusețe, acel adevăr mai larg, acea luminozitate splendidă în viețile lor, să o împărtășească cu cei pe care îi iubesc, să trăiască în relații care să oglindească armonia. Vor să trăiască fluiditatea, plăcerea, căldura, conexiunea proprie expansiunii de conștiență, în propriile lor corpuri, în fiecare zi. Nu le mai ajunge o explorare din când în când.

Și astfel descoperă în mod natural și firesc calea de a dizolva sertarele și zidurile labirintului. Descoperă că acestea sunt alcătuite din propria lor gândire, emoție, închidere, din poziționări vechi și obiceiuri. Și mai ales că, în sfârșit, pot alege cu adevărat cum să-și trăiască viața. Nimic nu este prestabilit, nimic nu este bătut în cuie, totul este în curgere, în transformare, totul este o creație necontenită.

Lumea și propriile noastre vieți, corpurile noastre și realitățile pe care le trăim sunt un dans între percepțiile noastre și răspunsurile pe care le dăm realității.

Subsemnatul Horia Francisc Țurcanu alias Agnis, așa cum mă cunosc unii dintre voi, am privilegiul și bucuria imensă de a fi zi de zi în mijlocul acestei extraordinare transformări de Conștiință. Sunt nu numai centrul unor explorări în care lărgim baza de percepție a realității, ci și martorul unor uluitoare procese de transformare a unor vieți. Particip cu minunare și susțin cu recunoștință oameni care transformă totul prin ceea ce devin. Își schimbă relația cu corpurile lor și devin mai sănătoși și mai puternici. Schimbă cele mai importante relații ale vieții lor, relații de cuplu, relații cu părinții și cu copiii lor, relația cu job-urile lor și cu viața.

Sunt martorul evadării din sertare, al dizolvării zidurilor, al ieșirii din singurătate și din rolurile de victimă a realității, sunt martorul ridicării în picioare și al ieșirii din platitudine, din mediocritate și din întuneric, al redobândirii puterii personale, al ieșirii de sub imperiul emoțiilor distructive, al fricii, furiei, rușinii și vinovăției. Fiecare om din cercurile la mijlocul cărora mă aflu, care reușește să se elibereze de neputință în viața lui, este pentru mine izvorul unei uriașe bucurii.

Ne dorim cu toți pentru noi înșine aceleași lucruri, iar ceea ce ne-a împiedicat mereu să le trăim sunt străvechea neputință de a simți mai mult din realitate și de a crea liber experiența vieții. Am crezut mereu că trăim într-o lume predefinită și că trebuie să ne ducem viața cum putem. Iar acum vechea perspectivă asupra existenței se topește în fața capacității de a simți mai mult și de a crea mai conștient realitate. Vrem să trăim Bucuria în viețile noastre.

Am crezut că pentru a ne bucura avem nevoie să obținem, să facem, să luăm ceva din afară. Acum descoperim că Bucuria este o chestiune de deschidere și de creație interioară, și asta schimbă complet felul în care experiența vieții noastre curge din noi. Bucuria de a trăi nu este posibilă fără sănătate corporală, energetică, emoțională și mentală, fără relații deschise și armonice cu noi înșine și cu ceilalți, fără exprimarea liberă a frumuseții și creativității noastre lăuntrice. După cum nu este posibilă trăirea abundenței, a frumuseții, adevărului și măreției, a libertății și a grației. Și toate acestea devin accesibile pe măsură ce gradul nostru de conștiență se schimbă.

Cum facem asta?

Mă bucur dacă ai formulat întrebarea în felul acesta, căci tu, doar tu poți face pentru tine însuți această transformare în viața ta. Eu pun la dispoziție instrumentele fundamentale pe care tu să le folosești și un spațiu de conștiință în care nenumărați oameni asemenea ție exersează o nouă perspectivă asupra ființei și a propriei vieți. De-asemeni o uriașă experiență a transformării interioare și o hartă a teritoriilor lăuntrice pe care le vei străbate. Am formulat această cunoaștere în Cartea Maestrului Interior și am creat unul dintre cele mai grozave instrumente de explorare și transformare a percepției în retreat-ul  Practica Prezenței & Respirație Holotropică.

Dar cel mai prețios lucru pe care l-am creat este spațiul de experiență numit Școala Maestrului Interior. Este desigur un spațiu fizic, în care se petrece experiența, dar cea mai importantă dimensiune a Școlii sunt oamenii, cei care trăiesc tot mai mult din Adevărul, Iubirea, Frumusețea, Libertatea și Măreția proprii naturii noastre profunde. Ei sunt Școala, acesta este cel mai prețios instrument pe care ți-l pot oferi ca răspuns la acest cum facem asta.

Cel mai tulburător aspect al acestui proces de transformare interioară și a vieții este descoperirea că putem trăi așa cum dorim și putem alege experiența propriei vieți. Această alegere este posibilă după ce porțile percepției au fost deschise. După ce începe să se nască încrederea în propriile noastră experiență și în ceea ce simțim. Aceasta este etapa în care ne aflăm și aceasta este tema acestei perioade extraordinare. Cât percepi din realitatea profundă a ființei tale, și câtă încredere ai în percepția ta? Știi cum vrei să trăiești?

Această întrebare face parte dintre întrebările noii umanități, cea care se naște chiar acum prin tine, prin mine și prin noi toți. Rămâi conectat. Răspunsurile se nasc chiar acum, în spațiul pe care îl crem împreună.

(from Agnis, with gratitude)

Împlinesc 50 de ani. Darul meu pentru tine…

Sunt la fel ca tine. Am căutat mult o cale fără să știu ce caut și ne-închipuindu-mi mult timp că o voi găsi în locul cel mai neașteptat. Am scormonit în cărți, mulți metri cubi de filosofie, istorie, literatură și poezie, am scormonit în cărți de psihologie și spiritualitate, în istoria ideilor și a cunoașterii, și mereu rămâneam cu impresia că ceva îmi scapă. În vremea aceasta mă scufundam în aroganță, amărăciune și platitudine, în închidere și un fel de singurătate recalcitrantă. 

Credeam că Adevărul este o idee și Iubirea o metaforă, credeam că Frumusețea este o chestiune de istorie a artelor și de estetică, de educație și de cunoaștere, credeam că Armonia este un concept și deschiderea inimii o utopie minunată dar de netrăit. Oamenii în preajma mea trăiau la fel ca mine, în idei mai mult sau mai puțin strălucitoare, străfulgerând intelectual viața la un pahar, cu adevăruri citite în cărți, cu speculații interesante despre om și dumnezeu, în vreme ce experiența liniară a vieții se rătăcea în falsitate, în spatele măștilor.

Împlinesc 50 de ani. Darul meu pentru tine: o Inițiere în Practica Prezenței

În cele din urmă am căutat unde m-am priceput, în oameni. Ascultam poveștile lor. Eram reporter și scriam, filmam, împărtășeam istorii halucinante. Ceea ce căutam erau de fapt răspunsuri pentru mine însumi. Oameni extraordinari, situații, locuri, povești extraordinare, al căror fir unificator era acesta: oamenii sunt capabili de acte uluitoare, au puteri extraordinare, capacități incredibile, existența este un dans care depășește cu mult pojghița numită realitate consensuală.

Această căutare într-un fel m-a salvat. Și pasiunea enormă care ardea în interiorul meu. Mereu însetat de experiență, de contact, de întâlnire, de aflare, de împărtășire, încercam să echilibrez nefericirea, dezumflarea din viața mea personală. Am mers pe acest drum până într-o zi în care am ajuns să fac o operație pe coloana vertebrală și am fost pe punctul să mor. Când m-am trezit, puteam vedea cu claritate tot compromisul din viața mea, un compromis față de ceea ce mă simțeam pe dinlăuntrul meu. A fost o lecție profundă. Contează nu numai ce fac, ci și relațiile vieții mele. Ceea ce construisem la nivelul relațiilor nu era în acord cu adevărul meu interior, și asta era să mă ucidă. Făcusem mai degrabă ”trebuie”, decât ceea ce aș fi vrut să fac. Am hotărât atunci că viața e prea scurtă pentru asta și am schimbat totul. Absolut totul. 

Am comis o revoluție interioară. Mi-am urmat căutarea. Unele uși s-au închis, dar altele se deschideau necontenit. Și prin ele se scurgea în viața mea cunoașterea atemporală, prin experiență, a Adevărului despre mine însumi și despre natura existenței. Înțelegeam perfect că între idei despre realitate și experiența vieții este o prăpastie. Căzusem în această prăpastie și acum mă ridicam încet pe o nouă bază de cunoaștere. Adevărul a început să erupă în viața mea, odată cu Iubirea, marea Cunoaștere și revelația, porțile se rupeau, căutarea mea începea să se întemeieze pe intuiții profunde pe care nu le validasem niciodată și din spatele cărora acum se înălța măreția ființei. 

O nouă cale se născuse pentru mine. 

Mi-a fost frică de schimbare, de ceilalți, de ce vor spune, de cum mă vor privi, dar, necontenit existența îmi revela grade noi de Adevăr. În cele din urmă țesătura iluziei s-a rupt definitiv. Din Iubire și din Adevăr se năștea calea Maestrului Interior sau a Conștienței. Într-un fel am continuat să fiu reporter, să caut necontenit experiența, oamenii, trăirile, emoțiile. Numai că acum eram un reporter între dimensiunile existenței. Împărtășeam, făceam conexiuni și, mai ales, redescopeream darul ancestral al partajării experienței. Dacă eu puteam, și alții puteau. Oricine putea. Așa s-a născut Școala Maestrului Interior pe care am fondat-o împreună cu iubita inimii mele, AmmaRa. Ca un dar pentru noi înșine, pentru ceilalți și pentru această lume

Mă pricep să intru în Prezență și să creez 

împrejurul meu un spațiu de conștiință în care oamenii să se conecteze cu diferitele dimensiuni ale propriei lor ființe în scopuri de vindecare și de cunoaștere de sine. Am explorat nivel cu nivel, ani de zile am notat concluziile acestor explorări și am descoperit că nivelurile existenței sunt mereu aceleași, că oamenii le pot accesa, că ele sunt purtătoare ale unor conținuturi de experiență umană asemănătoare. Într-un fel, toți trăim aceeași poveste fundamentală, umană, sunt mereu aceleași drame și aceleași căutări, avem aceleași nevoi și așteptări. Cu toți căutăm în exteriorul nostru ceea ce credem că ne lipsește, fără să ne dăm seama de adevărata natură a realității propriei noastre ființe. Cu toții vom descoperi, în cele din urmă, Adevărul, despre noi înșine

Acel moment este acum

Întreaga mea și a noastră viață am dedicat-o Conștienței și împărtășirii a ceea ce am (re)descoperit. Am învățat din lecțiile trecutului și am întemeiat întreaga Școală a Maestrului Interior pe experiență directă, și nu pe o teorie. Am folosit acest talent al meu de a crea un spațiu de deschidere a Conștiinței pentru a pune foarte mulți oameni în contact cu niveluri mai profunde și mai vaste ale propriei lor ființe, și pentru ca ei să vadă singuri Adevărul și să poată alege pentru ei înșiși.

Aceasta a devenit o axiomă, un mod de a lucra. Întreaga cunoaștere derivată din aceste explorări și din întreaga experiență a Școlii Maestrului Interior am turnat-o în Cartea Maestrului Interior. Motto-ul său: nimic nu e ascuns. Totul este aici, acum, gata pentru a fi trăit, este valabil pentru oricine alege să perceapă mai adânc adevărul vieții. 

Mi-am găsit răspunsul la toate întrebările. În cele din urmă, când toate au primit răspuns, nu mi-a mai rămas decât să trăiesc viața, dar nu ca pe un labirint, ci ca pe o creație. Practic asta în fiecare zi, în fiecare moment, acasă, în workshop-uri, când alerg cu motocicleta pe șosele și ogoare, în relația cea mai importantă a vieții mele, cu Elena-AmmaRa, cu oamenii, cu cerul și cu pământul. Tot ceea ce sunt și fac este subscris conexiunii și creației, dansului între a simți, a percepe, tot mai adânc și tot mai rafinat, și a crea pe toate nivelurile experienței mele de viață. Asta e tot

Cu toate acestea, și acum există momente în care mă tem, în care cad în povești vechi, în care îmi pierd încrederea și mă închid, în care caut soluții în trecut. Dar îmi amintesc tot mai des Adevărul. Mă ridic în picioare tot mai repede. Bucuria de a trăi e tot mai prezentă, mă simt mai sănătos și mai puternic ca niciodată în corpul meu, deși împlinesc în aceste zile 50 de ani. Viața este o pulsație între a simți, a primi, a iubi, și a crea, a dărui, a radia ceva din noi înșine. Nu mai am întrebări și nu mai caut răspunsuri, căci viața îmi vorbește necontenit prin oameni, prin situații, prin păsări, ierburi și animale. Tot mai multă încredere în viață și în mine însumi, asta este ceea ce am câștigat în această aventură extraordinară pe care o trăiesc în fiecare zi. 

Sunt ca tine, căci am trăit tot ceea ce tu trăiești. Ești ca mine,

pentru că momentul în care toate întrebările se sfârșesc pentru a face loc vieții, este la o răsuflare de tine. Nu există doi Maeștri. Doar unul, care se naște în inima fiecărui om care se trezește. Maestrul nu poate fi decât interior. El nu este gândirea noastră, ci mult mai mult decât atât. Gândirea este un strat al ființei, dar Inima unui om cuprinde totul. Există o singură Inimă care pulsează în noi toți. A o trăi este măreția, frumusețea, splendoarea Vieții, a conexiunii profunde dintre noi, este a căsca ochii în fața minunăției existenței. Este Viața ca revelație oriunde aș privi. Este fără preț. 

Putem simți totul, vedea totul, putem re-crea totul, chiar dacă pare, atunci când suntem în labirint, că realitatea este o mașinărie impersonală. Consacrarea mea este aceea de a împărtăși această Cunoaștere, această Experiență, acest mod de a percepe care schimbă complet viața unui om, care ne vindecă de trecut, de frici vechi, de gândirea de masă, care ne eliberează din labirint. Nu învăț pe nimeni nimic. Doar creez un spațiu de conștiință în care oricine poate descoperi singur Adevărul despre sine și despre Întreg. Doar scot la suprafață reamintirea, facilitez recunoașterea. Mă pricep la asta mai bine decît la orice. Aceasta este Cartea Maestrului Interior, aceasta este Școala Maestrului Interior, aceasta este Practica Prezenței care deschide toate porțile. 

Cultiv Maestrul în viața mea. Mă pricep să-l încorporez și să-l manifest în multe dimensiuni. Am născocit împreună cu AmmaRa, nenumărate aplicații menite să deschidă porțile pentru oricine alege să-l trăiască. Cea mai mare bucurie pentru mine și pentru noi sunt oamenii care reușesc să-și schimbe viața, să iasă din platitudine, din frică, din dependență, din slăbiciune, oamenii care își împlinesc visele, oricare ar fi acestea, cei însetați de vindecare și de cunoaștere, de viață, de iubire, de adevăr, de conexiune cu ceilalți, oamenii însetați de minunăție, de experiență, de expansiune. Aceasta este bucuria mea și a noastră, aceasta este vocația și consacrarea, acesta este Adevărul nostru, pentru asta trăim. Pentru a împărtăși această cunoaștere. Fiecare cuvânt din cărțile noastre este născut dintr-o experiență cu oameni asemenea ție, fiecare concluzie, fiecare ghidaj… 

De aceea, îți mulțumesc. Dacă citești aceste cuvinte, ești pe Calea ta regală. Pe calea Conștienței. Ești pe cale de a descoperi darurile pe care tu le aduci Umanității și existenței, așa cum eu le aduc pe ale mele. Noi toți avem daruri de oferit lumii. Cu cât ne deschidem mai mult pentru a primi, cu atât mai mult avem de dăruit împrejurul nostru. Primește deci darurile mele și dăruiește-le lumii pe ale tale. În acest fel se împrăștie Conștiența și schimbăm lumea prin noi înșine. Te deschizi și vezi, totul se schimbă pentru tine, te duci acasă, în spațiul vieții tale cu această nouă radianță și asta schimbă totul. Radianța este molipsitoare. 

După Cartea Maestrului Interior, darul meu făcut lumii, care mă reprezintă și mă exprimă, este Inițiere Practica Prezenței, acest parcurs online care deschide o cale uriașă. Crearea lor îmi aduce bucurie, căci reprezintă ceea ce sunt în cele mai profunde și înalte niveluri. Asta împărtășesc cu tine. Lasă-te scăldat în măreția și frumusețea revelației despre tine însuți și despre existență. Apoi dăruiește ceea ce ai de dăruit, din talentele tale, din frumusețea ta, din bunătatea, conoașterea, pasiunea ta, lumii. Totul este un schimb, o pulsație, un dans, între a inspira și a expira, între plin și gol, între divin și uman. Viața. Îmbarcă-Te în corabia propriei Inimi. Întotdeauna este momentul pentru asta. Ca ACUM.  

Împlinesc 50 de ani, pe 3 iunie. Lansez acest program într-un moment important pentru mine.

Cu încredințarea că această creație a mea contribuie la transformarea ta, și prin noi toți, a lumii în care trăim. 

Amen!

Agnis

30 de zile de Vindecare și Transformare

Dragă prieten al Călătoriei Inimii,

Prin Arta Ascultării Atente, îmi dau voie acum să te călăuzesc – de-mi vei permite – în a ta Călătorie de vindecare. Multe au fost, pentru noi toți în ultimele luni, rănile emoționale și chiar durerile fizice. Avem nevoie să creăm echilibru în corpurile noastre și în viețile noastre. Și avem nevoie de vindecare. Cu energia vindecării este codată acum Călătoria Arta Ascultării Atente. O energie a vindecării ce va curge prin corpul tău, prin gândurile tale, prin credințele tale, prin inima ta, prin sufletul tău. Unii spun că mintea este o poartă între corp și suflet. Poate că este așa. Poate că nu. Nu știu. Știu doar că atunci când facem curat în gânduri, în tiparele vechi de gândire, când scoatem în conștiență credințe adânc îngropate în inconștient și alegem să le înlocuim, creăm miracole în procesul de vindecare. 

Această Călătorie este, în mare parte, și o invitație să-ți întorci atenția către condiția minții tale, a gândurilor tale, a credințelor tale. În așa fel încât să te reconectezi cu propria ta putere de Creator Conștient al realității pe care o trăiești.

Toți și fiecare în parte avem o putere lăuntrică cu care ne putem conecta atunci când învățăm să ne ascultăm, să avem grijă de nevoile noastre și să renunțăm la obiceiuri toxice, la credințe vechi.

Această Călătorie, Arta Ascultării Atente, este ghidul tău către a ta putere creatoare. Un ghid ce te va purta în toate colțișoarele ființei tale turnând lumină, conștiență și energie vindecătoare. Condiția este ca tu să te deschizi, cu compasiune și îngăduință, în fața emoțiilor, durerilor, rănilor vechi ce, poate, vor ieși spre vindecare.

Este o Călătorie înlăuntrul tău pe care doar tu o poți face.

Eu voi fi vocea ta. Însă, călătoria tu o faci de vrei, cu adevărat, să-ți înțelegi gândurile, emoțiile, durerile, și ce vor ele să comunice cu tine. Doar tu te poți conecta cu propriul tău adevăr. Eu te pot conduce până la acesta. Însă tu vei fi față-în-față cu el. Adevărul tău.

Dacă te întreb acum…ce vrei, cu adevărat, de la viața ta acum… știi să răspunzi? Dar dacă ți-aș cere să faci un gest plin de iubire față de tine acum. Ce ai face? Și ce ți-ai spune? Simți iubire pentru tine acum?

Te voi conduce în această Călătorie, Arta Ascultării Atente, către mai multă iubire pentru tine căci vei ajunge să-ți simți esența – Iubirea! Vindecarea ta este, acum, o prioritate. PRIORITATE! Nu aștepta să devină o urgență!

Arta Ascultării Atente este și o Călătorie în care vei putea simți vocea criticului lăuntric, al judecătorului aspru din tine … dar vei învăța să le conții cu blândețe și iubire și compasiune. Căci, dacă vrei vindecare și transformare, ai nevoie să înveți să te iubești în orice situație și orice context. Ai nevoie să începi a iubi viața, cu tot ce îți oferă și să înveți să știi ce vrei să creezi în viața ta.

De cele mai multe ori, corpurile noastre intră în dezechilibru, creează boli, din cauza mult prea multor griji, a mult prea multor așteptări pe care ni le creăm. Fie vrem să arătăm într-un anumit fel, sau să fim într-un anumit fel. Sau cei din jurul nostru să fie într-un anumit fel. Așteptări. Griji … cum că nu avem, nu putem, nu suntem … 

În Arta Ascultării Atente intenția mea este de a te conduce către mai multă acceptare și blândețe și iubire și îngăduință. Mai multă Conștiență! Dincolo de auto-critică, de auto-judecată. Prin respirație și ascultare atentă, să ne hrănim corpurile către vindecare și transformare.

Arta Ascultării Atente este Călătoria perfectă nu doar pentru a te asculta ci și pentru a te exprima pe tine, prin eliberarea emoțiilor și a credințelor vechi, prin eliberarea durerilor stocate în corpul fizic. Iar energia codată în această Călătorie te va însoți, te va susține, te va călăuzi.

Acest an, multora dintre noi ne-a adus schimbări majore și noi începuturi. De aceea acum este un moment potrivit de a coborî înlăuntru și de a asculta înțelepciunea lăuntrică a corpului.

Reflectează, chiar acum la sfârșitul acestor rânduri pe care le-am împărtășit cu tine, pe care prag simți că te afli acum în viața ta.

Ce vrei să schimbi? Ce vrei să lași? Ce vrei să vindeci? Ce vrei să transformi?

Dacă simți în tine acum nevoia de a deschide mai larg porțile percepției și ale creației conștiente de realitate …

Dacă simți în tine acum nevoia de a-ți re-crea viața aducând în ea mai multă bucurie, mai multă iubire, mai multă abundență …

Dacă simți în tine acum nevoia de a-ți schimba atitudinea închisă și de a începe să te deschizi în fața existenței …

Dacă simți în tine acum nevoia de a te (re) întoarce la tine … și de a-ți asculta, mai mult, corpul, energiile vitale, emoțiile, gândurile …

Dacă simți în tine acum nevoia de a (re) crea relații noi în viața ta …

… poate că prin Arta Ascultării Atente  este, pentru tine acum, Calea!

O Călătorie de 30 de zile – prin teme fundamentale procesului de transformare – de introspecție, de investigație, de ascultare atentă, de întrebări sincere.

O Călătorie prin care poți să cultivi o fundație solidă ce-ți va permite să creezi un mai mare echilibru în viața ta.

Pentru a fi mai ușor pentru tine am creat o serie de teme, una pentru fiecare zi, asupra cărora să reflectezi. Și o serie de întrebări pe care, am încredere, ți le vei pune cu cea mai mare sinceritate.

Sunt doar sugestii, invitații, nimic obligatoriu. Doar tu știi ce este mai bine pentru tine. Le poți face, temele propuse, sau nu. Tu alegi. Poți reflecta asupra întrebărilor sau nu. Tu alegi. Dacă simți, poți citi mărturiile celor care au parcurs acest program.

Prin așezare în ascultare atentă, suntem capabili să ne regăsim curajul de a persevera ori de câte ori întâlnim obstacole sau dificultăți în viața noastră. Căci puterea de Creatori Conștienți ai propriei noastre realități rezidă în spațiul lăuntric al liniștii interioare, al păcii, al vibrației Shanti. Prin practică, arta ascultării o putem transforma într-o artă.

Această Călătorie în Arta Ascultării Atente, este una pe care o poți practica în intimitatea casei tale și, pe cât posibil, la aceeași oră. Fie dimineața. Fie seara. Însă … nici asta nu este obligatoriu. Te poți așeza în ascultare în funcție de cum îți poți crea timp și spațiu. Și la intervalul orar cel mai potrivit pentru tine. Important este să fii doar tu. O jumătate de oră, doar pentru tine. Iar dacă poți crea o atmosferă frumoasă, în care să aprinzi o lumânare, poate un bețișor parfumat, cu atât mai bine. Dar, din nou, este doar o sugestie. Tu știi cum e mai bine pentru tine. Însă, cu cât spațiul din jurul tău este mai liniștit, cu atât îți va fi mai ușor să intri în ascultare. Creându-ți acest spațiu, precum un ritual sacru, începi să simți cum este să devii propriul tău discipol.

Setează-ți, de fiecare dată, intenția de a rămâne în deschidere și ascultare. În fiecare zi va fi o temă diferită. Unele dintre acestea poate că te vor tulbura, altele te vor inspira, altele te vor forța să lași, să dai drumul obiceiurilor vechi, credințelor ce nu mai sunt în acord cu tine, altele îți vor aduce multă claritate, mai multă blândețe cu tine, mai multă iubire și compasiune, mai multă îngăduință cu ale tale emoții.

Factorul repetiție joacă un rol important aici. Zi de zi, în așezare și ascultare, vei crea un obicei nou. Acela în care întoarcerea atenției în interior va deveni ceva natural.

Îți recomand să creezi timp zilnic – adică să nu sari nicio zi – și astfel vei putea simți sensul curgerii întregului parcurs înlăuntrul tău.

Chiar dacă alegi, poate, să practici dimineața, te invit să îți oferi câteva minute și seara în care să reflectezi asupra temei zilei respective. Să o faci însă cu deschidere, cu recunoștință și cu multă iubire. Cu multă, multă, recunoștință.

Și îmi permit să-ți mai recomand să îți notezi. Nu doar răspunsurile la întrebările pe care le vei primi zilnic, ci să ai – pe durata acestei Călătorii de 30 de zile – un Jurnal. Jurnal în care să îndrăznești să-ți notezi:

  • Ce simți că apare, ca și senzație, în corpul tău pe durata ascultării?
  • Ce emoții, ce gânduri?
  • Ce voci lăuntrice încep să pălăvrăgească sau să argumenteze?
  • Ce imagini, amintiri apar în lumina conștienței?

Ținând un jurnal vei putea vedea cu mai mare claritate schimbările ce se petrec cu tine. Abia după ce se instalează în tine obiceiul – și devine ceva natural – de a te așeza și de a-ți oferi ascultare în liniștea lăuntrică, vei simți cum întreaga ta realitate începe să se schimbe. Viața ta capătă un nou gust, o nouă perspectivă.

O nouă conexiune cu a ta respirație care este Cheia în orice proces de vindecare, de transformare de întregire.

O nouă conexiune cu a ta blândețe, cu a ta iubire, cu a ta compasiune.

Fie ca această Călătorie, de te vei aventura în ea, să-ți aducă, dincolo de toate provocările cu care vine la pachet, multă bucurie și multe zâmbete și poftă de viață. Fie să-ți aducă multă putere de a face ceea ce vrei, cu adevărat, și încredere de a păstra Calea Conștienței!

Cu vibrația liniștii lăuntrice, îți mulțumesc că, împreună, ne rafinăm ascultarea atentă și o transformăm într-o artă. Umanitatea însăși are nevoie de o asemenea artă, în aceste momente tulburătoare pe care le traversează.

Miza cea mare. Pacea cu mine însămi

Nu există un preț al păcii.

pentru că singura pace posibilă este aceea cu Sine

și tot așa nu există un preț al iubirii.

pentru că singura iubire posibilă este aceea cu Sine. 

De aceea mă desemnez pe mine însumi ca emisar 

al iubirii și al păcii

către mine însumi.

Mă privesc în ochi și mă cred onest în a-mi oferi mie pacea și iubire.

– Pace și iubire! Îmi spun, privindu-mă, mereu, în ochi.

În vremea aceasta luminile mele interioare sticlesc a pâlpâire,

mă aplec înlăuntru și acolo ești tu, iubita mea,

așteptându-mă luminos pâlpâitoare,

tăcută ca și cum toate cuvintele ar fi încăput în tăcerea ta,

cu ochii strălucitori de emoția întâlnirii.

– Am așteptat, îmi spui din ochi, să te uiți înlăuntrul tău. Ce vezi?

– Te văd pe tine, iubita mea, zic încurcat,

trăgând cu ochiul la mine însumi cel de-afară,

cel pe care-l priveam în ochi oferindu-i pacea.

– Nu, spui tu mereu din ochi, te vezi pe tine.

– Și afară cine e, oferindu-mi pacea și iubirea pe degeaba, zic?

Clipești puțin trist.

– Dacă te poți privi în ochi, șoptești fără cuvinte,

Atunci cauți pacea și iubirea din nou în afară.

Tu nu te poți privi, ci te poți doar simți

– Și tu?

– Eu nu exist decât înlăuntru și nu sunt decât partea din tine pe care o simți.

– Și iubirea? Și pacea fără de preț …?

– singura iubire posibilă e cea cu Sine, iubitul meu.

Ah, ce splendidă este partea din mine care face posibilă această iubire!

(Cartea 44 – Horia Francisc-Țurcanu alias Agnis)

Atunci când privești în interiorul tău – dincolo de zidurile separării, când începi să te asculți – cu încredere că te poți auzi, când întorci toată atenția pe senzațiile născute din spațiul liniștii tale lăuntrice, rămâi uimit/ă de misterul universului ființei tale. Dincolo de infernul cauzat de haosul mental, de gândirea compulsivă, de frici și griji și îndoieli, dincolo de rănile păstrate vii atâția ani – doar de teamă să nu stoarcem puroiul afară din ele, chiar dacă acesta a început să-și toarne mirosul în orice vorbă, gest, acțiune sau non-acțiune, dincolo de toate acestea este … liniște. Pace – Shanti.

Dacă acum tu simți că-ți manifești în lume al tău potențial maxim, dacă simți că strălucești la a ta adevărată valoare, dacă simți că ești creatorul realității pe care o trăiești, mă bucur foarte mult pentru tine. Continuă să strălucești! Fii o sursă de inspirație și pentru cei mulți aflați în căutare. Continuă să emani a ta strălucire și să fii total în acord cu ceea ce ești. Continuă a face din ceea ce ai conștientizat că ești.

Dacă, însă, nu ai scos la suprafață acele răni adânci ce puroiază întreaga ta viață, poate că acum este momentul să le lași să iasă. Să le cureți. Furie acumulată ani la rândul, sau poate chiar vieți întregi, neîncredere ancestrală care ne împiedică să creăm relații de iubire, frică străveche care ne blochează creația. Toate vor a fi auzite. Și doar înăuntrul tău le poți asculta. Și doar prin practica ascultării atente poți depăși haosul mental ce-a pus stăpânire pe tine, doar prin practica ascultării atente poți traversa norii grei de ceață creați de furie, neîncredere, frică. Pentru a ajunge, apoi, la pacea interioară. Pacea Interioară – Shanti, învăluită liniște din întunericul ființei tale. Un întuneric fertil, bogat, creator. Fără a stoarce, mai întâi, puroiul, nu poți simți starea de Shanti.

Dacă te simți pregătit să-ți oferi în dar o jumătate de oră – maxim o oră de ascultare atentă, zi de zi, timp de 30 de zile, atunci vei rezona cu

Arta Ascultării Atente – Liniște. Pace – SHANTI

Aventurează-te în acest parcurs.

30 de zile în care, zi de zi, să îți creezi un spațiu sacru doar pentru tine. O jumătate de oră, maxim  o oră, de ascultare atentă întoarsă înăuntrul tău. Te voi ghida, în intimitatea casei tale. În intervalul orar pe care tu îl alegi a fi cel mai potrivit cu programul vieții tale. Voi fi cu tine, zi de zi, timp de 30 de zile, oferindu-ți teme asupra cărora să reflectezi, meditații și călătorii ghidate.

Îți va fi greu la început, dacă n-ai practicat niciodată, sau prea puțin, ascultarea lăuntrică. Îți va veni să fugi, mâncând pământul, când vei gusta liniștea interioară. Vei vrea să faci orice, numai să nu mai simți acea liniște. Vei fugi, poate, la shopping, sau vei vrea să navighezi pe internet cu orele, sau să suni un prieten, o prietenă și doar să pălăvrăgești, numai liniștea să n-o mai auzi. Vei sta la televizor până târziu în noapte, sau la filme pe internet, doar să fugi de liniștea interioară. S-ar putea chiar să începi să pui la îndoială toate experiențele pe care le-ai trăit în stările de conștiință extinsă – stări cu un potențial vindecător uriaș. S-ar putea ca pe acest parcurs să te tot răzgândești, alunecând în vechile obiceiuri, și să-ți găsești mereu alte scuze din a te așeza în ascultare. Uneori, s-ar putea să simți cum îi negi chiar și pe cei care ți-au fost ghizi, însoțitori, în cele mai grele momente ale vieții. Și, bineînțeles, tentația de a arunca responsabilitatea propriei tale vieți pe oricine numai să nu ți-o asumi tu, va fi foarte mare în unele momente.

Da, vei simți toate acestea, și poate multe altele, căci toate fac parte din procesul transformării tale. Ține doar de tine să continui. Să ai încredere și, zi de zi, pentru o jumătate de oră – maxim o oră, să te așezi și să te întorci cu atenția în interior. Voi fi cu tine. Te voi ghida, te voi însoți, te voi provoca să reflectezi asupra unor teme majore din viața ta.

Miza ta, în această Călătorie de 30 de zile, doar tu o știi.

Tu cu tine, în a ta sinceritate, când găsești intenția cu care vrei să intri în această Călătorie de 30 de zile, vei știi care este miza ta.

Eu îți pot împărtăși acum, așa cum am făcut de multe ori, care este motivația mea. Pentru ce fac eu această Călătorie împreună cu tine? Păi, e simplu! Pentru a-mi onora misiunea pe care mi-am ales-o în această viață. Misiunea sau consacrarea vieții mele este să văd, să recunosc, potențialele majore în ceilalți, să îi inspir să și le manifeste, să îi ghidez, să îi însoțesc, să îi reconectez cu adevărata lor putere de creatori conștienți pentru a-și trăi viziunea, Visul, în Conștiență, în iubire, în creație, în bucurie. Inspir oamenii să-și trăiască cea mai înaltă viziune prin călătorii precum aceasta, de exemplu, și tot ceea ce fac, creez și sunt în Călătoria Inimii.

Vei simți că miza este liniștea ta lăuntrică din care-ți naști noua creație – o viață trăită în mai multă conștiență, mai multă putere de creație, mai multă bucurie, mai multă iubire, mai multă abundență.  Shanti. Pace. Doar atingând această pace interioară, doar gustând această liniște și învățând să o trăiești, zi de zi, poți crea – în spațiul ei – realitatea pe care îți dorești să o trăiești și în afara ta.

(Te) vei pierde de multe ori, alunecând în neîncredere, în obiceiuri vechi, în delăsare, în inerție, în dorința de a obține rezultate rapide dar, continuând să practici în ciuda tuturor tentațiilor, în final, vei câștiga. Căci miza este liniștea ta lăuntrică. O miză uriașă.

Din această liniște îți creezi viața pe care o visezi.

Așază-te, așadar, zi de zi, pentru o jumătate de oră și ascultă-te. Vocea mea, va fi, de fapt, chiar vocea ta. Tu îți vei vorbi prin mine. Tu te vei ghida prin mine. Și dacă simți că haosul mental este mult prea mare pentru a te asculta prin mine, atunci, oferă-ți mai întâi 20 min de shaking, de strecking, de sport, de energie în mișcare orice metodă simți că este bună pentru tine care te poate ajuta să dai afară tot ce s-a mai strâns în tine. Adică, să faci curat. Fă curat în tine, înainte de a te așeza în ascultare. Fă curat în jurul tău, înainte de a te așeza în ascultare. Fă curat! Fă curat în tine! Nu este deloc adevărat că nu poți. Poți! Trebuie doar să vrei. Și nici că nu ai ști cum să faci nu este adevărat. Știi! Trebuie doar să vrei. 

Mișcarea înseamnă viață mi-a reamintit, în această dimineață, bătrâna mea Shanti. Mișcă-te, la rândul tău, înainte de a te așeza în ascultare – dacă simți că haosul mental este mult prea mare. Mișcă-te, fă curat în tine. Apoi, așază-te și ascultă-te, prin vocea mea. Te voi ghida să te respiri, să te primești, să te accepți, să te iubești, să te asculți.

De cele mai multe ori îți este chiar imposibil să simți liniștea din adâncul tău pentru că ai lăsat mult prea multe lucruri începute și neterminate. Multe prea multe lucruri nerostite. Experiențe incomplete, lucruri începute dar ne duse la bun sfârșit, vorbe nerostite, toate conduc la haos mental și, de multe ori, la falsitate. Te chinui să acoperi cu tot felul de măști ceea ce este neterminat și nerostit. O furie ne-exprimată, de exemplu, ți-o acoperi cu masca omului calm ce are o relație perfectă. Îți trăiești viața – pretinzând că este perfectă (job, familie, copii, statut social), continuând, de fapt, să joci teatru.

SAU … Poți alege să rostești, cu sinceritate, fără să judeci și fără să învinovățești, ceea ce n-ai rostit și ai tot ținut în tine. Poți alege să acționezi acolo unde ți-ai tot spus nu pot. Poți alege să te manifești, finalizând ce ai început. Poți! Iar tu știi asta. E nevoie doar să schimbi ceva. Dar și asta știi deja. În călătoria de 30 de zile pe care ți-o propun, nu intenționez să vin să te învăț ceva ci doar, așa cum fac mereu, să-ți reamintesc că nimeni nu poate să-ți trăiască viața ta!

Din liniștea-ți lăuntrică, în așezare, rafinându-ți împreună cu mine

Arta Ascultării Atente. Liniște. Pace – SHANTI

vei putea obține conștiența asupra faptului că nu există nicio o formulă magică ce te va transforma, peste noapte, într-o persoană de mare succes. Acesta este adevărul, orice ți-ar spune marii experți ai succesului. Adevărul este că formula magică tu ți-o creezi. Așezându-te, chiar și doar o jumătate de oră pe zi, în ascultare interioară, poți începe să-ți schimbi felul în care gândești. Și, de fapt, aici este cheia. Căci, ceea ce gândești, trăiești! Simplu! Dar pentru a putea schimba tiparele vechi de gândire ai nevoie de practică. Ai nevoie de angajament ferm. Tu cu tine. Prin vocea mea, te vei auzi pe tine, învățând să te asculți.

Pe lângă a învăța să (te) asculți, această Călătorie îți mai poate aduce:

  • claritate asupra a ceea ce vrei, cu adevărat, să creezi și să trăiești;
  • încredere în sine, în existență și în puterea ta de creator al realității pe care îți dorești să o trăiești;
  • schimbare a unor tipare de gândire.

Așadar, invitația mea este să încetinești puțin și să fii mai atent, mai atentă. Viața întotdeauna îți răspunde, îți dă feedback despre efectele comportamentelor tale doar dacă te așezi puțin în … Ascultare Atentă … făcând din ea o Artă.

Poți face acest parcurs în Arta Ascultării Atente în ritmul tău, în intimitatea casei tale și în intervalul orar care este mai potrivit pentru tine, chiar dacă eu voi propune un interval orar în care să ne conectăm – energetic – cât mai mulți din cei care alegeți să vă aventurați în a vă rafina Arta Ascultării.

La modul concret, după ce te înscrii, vei primi un cod de participant cu care vei putea accesa o pagină pe care, zilnic, vor fi încărcate călătoriile, meditațiile, mesajele ghidate de mine. Le vei putea asculta în intervalul orar pe care tu ți-l alegi pentru a-ți oferi o jumătate de oră – maxim o oră doar pentru tine.

În al tău inbox, zi de zi, vei primi un mesaj de la mine și invitația de a te conecta cu tema zilei. Și vei avea acces, prin al tău cod de utilizator, la pagina unde sunt meditațiile, mesajele, călătoriile. Și tot așa, zi de zi.

În fiecare zi, te vei putea reîntoarce la temele din zilele precedente.

Și, bineînțeles, ține doar de tine să te angajezi să parcurgi întregul program. Ai la dispoziție 30 de zile!

Participă la Programul online Arta Ascultării Atente. Înscrie-te AICI:

Arta Ascultării Atente – Liniște. Pace – SHANTI

O privire în VIITOR, din acest ACUM al începutului de an

Ascult vântul rece și freamătul din adâncurile zăpezii, privind acum, cu încredere, în viitor. Știu că ceea ce gândesc acum, creează viitorul pe care-l voi trăi mâine. Aleg ca pentru câteva clipe să nu gândesc nimic. E posibil? Da. Am practicat destul să pot acum doar asculta. Vântul, zăpada, plecăciunile copacilor. Chiar dacă nu ai această practică a ascultării, te invit să faci la fel, acum. Să asculți pentru câteva clipe, înainte de a continua să citești mai departe, ce se petrece în tine și împrejurul tău.

Curaj

Și tu poți auzi, la fel ca mine, greutatea milioanelor de ani de vânt și de zăpadă. Și tu poți auzi, la fel ca mine, mișcarea din miezul aparentei nemișcări din adâncul pământului. Și tu poți auzi, la fel ca mine, vibrația energiei care prinde viață atunci când un nou început este îmbrățișat. Și tu poți auzi, la fel ca mine, ascultând acum cu mare atenție, cum e prezent în tine curajul în ciuda aparentei frici de a face pasul către transformare.

Curaj, da! Eu asta am ales pentru mine anul acesta, curajul de merge mai departe pe calea transformării.

Curajul de a-mi reseta modul de gândire, știind că de aici pornește totul. De la modul în care gândim. Curajul de a fi la cel mai înalt potențial al meu în fiece clipă și în fiece creație. În lucrurile cele mai mărunte dar și în cele mărețe de care, de multe ori, m-am temut. În relațiile apropiate, cu cei dragi, dar și cu cei pe care abia îi întâlnesc. Poate că și tu poți auzi, la fel ca mine, prezența celorlalți care aleg să simtă că nu suntem niciodată singuri. Ceea ce pare a fi un moment de profundă singurătate – un nou început – și de necunoscut, are nevoie de curaj și de încredere că nu suntem singuri.

Curaj. Relații. Transformare. Sinceritate. Reflecție de sine. Încredere

Încredere în puterea transformatoare a iubirii, revizuirea unor relații pe care le simțim că au un imens potențial și pe care, din varii motive, le-am păstrat în aceeași energie ani de-a rândul. Nu putem decât privi direct în față la acest an ce deja prevestește multe surprize, de tot felul și în toate aspectele vieții. Un an în care, datorită semnelor pe care ni le-am lăsat peste tot –  în astre, în vorbele (blânde sau ferme) ce le vom auzi de la cei dragi și chiar de la necunoscuți, în scrierile pe care le vom citi, ne vom reaminti că în orice turnură neașteptată, în orice moment de criză și de tensiune, în orice context dificil ne putem găsi centrul ființei și ne putem reconecta la încrederea în puterea noastră de a fi, de a simți și de a emana iubire.

Cu siguranță vor fi și momente în care vom mai uita și ni se va părea, din nou, că „e degeaba”, că „nu merită”, că „n-avem cu cine a face saltul transformator”. Și vom trăi astfel de momente mai ales când vom crede că ceea ce facem este pentru ceilalți, când vom uita că a face se naște din a fi, sau când ne vom iluziona că am terminat cu transformarea, că suntem iluminați de gradul 17! Când vom fi uitat că acesta – procesul de transformare – este unul permanent și că, întotdeauna, ne oferim doar ceea ce putem duce, vom simți dezamăgire. Și când uităm că de fiecare dată primim doar ceea ce emanăm. Vom mai trăi, cu siguranță, momente de profunde și neliniștite incertitudini dar și nenumărate posibilități neînfrânate și oportunități magistrale. Și, de fiecare dată, va ține numai de noi cum alegem să le privim și ce alegem să creăm din toate aceste surprize ce se aștern în fața noastră. 

Marea provocare a Relațiilor

Abia a început anul și pare că tema principală are de a face cu relațiile. Am ales eu curajul de a merge mai departe pe calea transformării dar realitatea îmi arată că este, în primul rând, despre relații. De jur împrejurul meu tot ce văd și tot ce aud este despre relații. Uită-te, la rândul, în jurul tău și ascultă cu atenție! Subiectul principal –relațiile! Și dacă tot pornirăm cu relațiile ca fiind factorul cheie anul acesta, atunci acestea merită toată atenția pe care le-o putem acorda. Merită să creăm și să rezervăm timp și spațiu pentru revizuirea relațiilor noastre. Pentru a ne repoziționa în aceste relații. Nu doar cele intime, relațiile de cuplu, de iubire, ci și cele de familie (mama, tata, frați, surori), de prietenie, de parteneriate, de apartenență.

Ne putem păstra independența, ne putem onora alegerile de a merge pe calea noastră chiar și dacă, de exemplu, cei din familiile biologice nu ne înțeleg și nu rezonează cu modul nostru de a privi lumea? Cu modul nostru de a crea și de a ne trăi viața? Putem avea încredere în ceea ce am ales să facem chiar dacă mama urlă: „Ești un nimic! Ești un ratat”, sau dacă fratele te acuză de egoism, sau dacă soțul crede că ai intrat într-o sectă pentru că tu continui să faci parte din Comunitatea Practica Puterii Feminine? Putem avea încredere? Putem combina dragostea și respectul pentru ei, și al lor nivel de înțelegere (fără a ne lăsa încolăciți de limitările inconștienței în care încă își trăiesc viața), cu independența și claritatea asupra direcției în care noi dorim să ne îndreptăm?

Nu este deloc ușor mai ales când e vorba de mama, de frate, de tata și de tot ceea ce am fost învățați că trebuie să facem pentru ei. Însă, dacă vrem transformare este nevoie să renunțăm la toate acele ipoteze și scenarii pe care le-am făcut despre ceilalți (mama, tata, frați, surori, prieteni…) și despre poveștile pe care ni le-am tot spus în legătură cu modul în care „ar trebui” să se poarte ei cu noi. Și, de asemenea, trebuie să renunțăm la felul în care gândim despre cum ar trebui noi să ne purtăm cu ei și ce ne datorăm, sau nu, unii altora. Să ne reamintim că sunt doar povești la care putem renunța.

Povești. Povești. Povești.

Dacă vrem transformarea pe care o tot pretindem e momentul să refuzăm să mai jucăm jocul unor înțelegeri nerostite și doar asumate cum că „așa se face” și „așa trebuie…doar e mama/tata/fratele/sora…”. E momentul să renunțăm la a mai fi tributari acelor aranjamente morale făcute habar nu avem când și cum, făcute undeva pe ascuns fără acordul nostru conștient. Și asta nu înseamnă deloc să nu ne pese. Ba da, ne pasă.

Ajutăm. Contribuim. Susținem. Conținem. Însă cu Conștiență că facem pentru că vrem să facem asta și pentru că alegem asta, nicidecum pentru că „trebuie”. Poate că a venit momentul să renunțăm la co-dependențele care ne conduc inevitabil la compromisuri. Pare ușor de zis și greu de făcut, chiar imposibil, însă nu este deloc așa. Ceea ce este cel mai greu este primul pas. Începutul într-o direcție ce pare a fi necunoscută și cu o atitudine nouă, alta decât cea a co-dependenței, ne deschide către puterea noastră de creatori ai propriei realități. O atitudine a încrederii și a deschiderii în fața a tot ceea ce ne oferă viața, se instalează în noi odată cu acceptarea unui nou început

Dacă, în ceea ce privește relațiile noastre cele mai importante, am început anul pe teren minat, trăind poate cutremure zguduitoare și chiar tzunami-uri tulburătoare, avem o imensă oportunitate – chiar acum la început de an – să reconstruim, din temelii, aceste relații. Asta, bineînțeles, doar dacă vrem, cu adevărat, să le păstrăm pe termen lung. Nu va fi deloc ușor căci e vorba de un dans în doi și doar eforturi susținute și curajoase ne vor elibera din condiționările vechi, din obișnuințele vechi, din rănile la fel de vechi (chiar ancestrale), din comportamentele total nesănătoase, ce ne țin – pe noi și pe cei ce-i iubim sau pretindem că-i iubim – în cutia mică, strâmtorată și sufocantă, de-a dreptul înăbușitoare, a unei disperări învăluite însă în straie de confort. Confort! Confort? Hmm..

Așa cum a început anul, se pare că energiile acestuia ne vor susține dacă avem curajul să facem pasul și să ne eliberăm din astfel de condiționări și comportamente. Încrederea rămâne însă cheia principală în procesul transformării. Proces care continuă. Încredere chiar și în cele mai tulburătoare momente când am fi tentați, mai degrabă, să alunecăm în îndoială, în „nu merită” și „e degeaba”. Încrederea este, întotdeauna, ingredientul secret care deblochează forța alchimică a dorinței de vindecare, de transformare, de  întregire. Iar alegerea de a ne transforma pe noi înșine și viața pe care o trăim are, de asemenea, la bază tot încrederea. ÎN CRE DE RE.

Acest an este anul în care toți vom simți că avem nevoie de curaj, de mult curaj, pentru a trăi o viață în Conștiență și cu încredere în puterea creatorilor care suntem. Căci a trăi în mod conștient, asumându-ne responsabilitatea realității pe care o trăim, este un proces permanent care necesită curaj.

Curajul de a curge cu viața și cu tot ce aceasta ne aduce. Absolut tot. Pentru că ceea ce continuăm să evităm ne va lovi, din plin, când ne e lumea mai dragă. 

Dincolo de nu pot, Măreția

Curajul de a înțelege că subconștientul nostru este sediul obișnuințelor și că tot ceea ce repetăm foarte des devine ceva mecanic. A crede, de exemplu, și a spune la nivel conștient că „nu pot” face ca acest „nu pot” să continue să alunece în subconștient și să se transforme într-o convingere și o obișnuință. Și întreaga realitate din jurul nostru ne va demonstra că nu putem. Pentru că asta emanăm.

Așa că, este nevoie de curaj pentru a începe să ne spunem, de exemplu, POT. Fără acest curaj nu ne putem trăi viața la adevăratul nostru potențial. Ne-am tot jucat cu „nu pot”„nu merit”, „cine sunt eu să cred că pot crea ceva măreț în viața mea”. Ne-am tot jucat cu a rămâne doar în zona de confort a vieții noastre indiferent de compromisurile făcute. Ne-am tot jucat pretinzând că suntem în siguranță dacă nu ne rostim din adevăr, dacă nu ne exprimăm autentic ci așa cum credem că vor ceilalți să ne audă. A venit momentul să rupem legăturile cu care ne-am ținut singuri pe loc și să avem curajul de a descoperi, cu încredere, care este adevărata noastră putere.

Curajul de a privi mereu în față, pas cu pas, și având încredere că ne putem îndrepta gândirea, atenția și energia către ceea ce ne dorim cu adevărat. Dacă rămânem focusați pe credința că sunt prea multe cele ce le considerăm a fi greșite, și mult prea multe rele și prea urâte, în lumea în care trăim, nu facem altceva decât să dăm energie acestei credințe. Dacă am putea să le acceptăm și chiar să le îmbrățișăm, ne-am da seama ce gust are și cum se simte întregul. Îmbrățișându-le, cu totală încredere, ca fiind parte din noi, doar așa putem simți că există mai multe cele ce ne unesc decât cele ce ne separă.

Lupte, războaie, crize, tensiuni, discordii, gelozii, tensiuni, crize, dezacorduri. A le îmbrățișa nu înseamnă nici pe departe a fi de acord cu ele și a le hrăni, a le menține vii, ci, mai degrabă, înseamnă a ne dovedi că avem curajul de a accepta că am contribuit și noi la toate acestea. Înseamnă de a avea curajul să vedem acea Inima comună care ne unește și că în noi toți și în fiecare există toate acestea. Și că, de fapt, orice luptă este o dorință disperată de conexiune, de iubire, de comunicare, de comuniune. Nu putem continua să ignorăm ceea ce se petrece în lume dar nici să ne erijăm în salvatorii ei. Nu este misiunea noastră să salvăm lumea dar fiecare dintre noi avem misiunea ultimă de a ne trăi viața în Conștiență. Ce ne oprește, oare, să pornim pe calea Conștienței în primul rând de la acceptarea, fără judecată, a tot ceea ce am creat până acum? Căci toți am contribuit la ceea ce trăim acum. Pe tine ce te oprește să accepți, fără nicio judecată, întregul tău trecut? Îndrăznește, ai curajul, și răspunde mai jos la comentarii.

Tot vrem transformare și o viață mai bună însă uităm că doar asumându-ne responsabilitatea propriei creații de până acum, și doar cu puterea iubirii pe care avem curajul să o descoperim în noi, putem schimba ceva major în lumea în care trăim. Doar așa. Altfel, doar ne păcălim. Doar ne șuntăm spiritual.

Pretindem că-i cunoaștem pe ceilalți. Că știm cum sunt ei când, de fapt, habar nu avem ce zace înăuntrul fiecăruia. În orice clipă putem fi surprinși cu fapte bune și blânde și pline de iubire din partea celor pe care nu i-am crezut în stare de așa ceva, dacă am alege, la rândul nostru să-i vedem cu alți ochi. Întotdeauna, orice este posibil! Să nu ne amăgim niciodată că știm totul despre cineva. Habar nu avem. Tot de curaj este nevoie și pentru a privi, mereu și mereu, cu ochi buni și cu privire blândă fără a mai pretinde că știm noi mai bine cum stau lucrurile.

Și tot despre curaj e vorba când ne hotărâm, iată, de a ieși din prizonieratul cuștilor în care ne-am ținut închiși. Cuștile gândirii, ale obiceiurilor, ale relațiilor toxice, ale convingerilor care nu se mai potrivesc cu ceea ce suntem acum. Dar a face acest gest, a ieși din propria închisoare, ne obligă să gustăm libertatea pe care, deși este un drept al nostru din naștere, am tot pretins că n-o avem. Și am făcut asta pentru că a fi liberi și a ne manifesta cu libertate, cu încredere și curaj, cu putere de creație și adevăr, înseamnă implicații majore ce țin de responsabilitate. RESPONABILITATE.

Oricât ne plângem de limitările pe care ni le pune viața în calea noastră, de fapt, adevărul este că ne-am cam folosit de ele pentru a ne simți mai în siguranță. Ne-am folosit de aceste îngrădiri pentru a nu ne asuma responsabilitatea propriei creații, a vieții pe care o trăim. Ceilalți sunt de vină. A ne folosi de limitări și de constrângeri, de relații de co-dependență, plângându-ne însă întruna de ele și tot prefăcându-ne că nu ne plac, este un obicei toxic la care a venit vremea să renunțăm. Doar dacă vrem, cu adevărat, transformarea.  

Poate că ne vom simți obligați în acest an să ne eliberăm de acele circumstanțe, situații, contexte și relații (oricât de apropiate ar fi acestea) în care ne-am tot zbătut în zadar. Pentru unii va fi foarte ușoară decizia de a ne rupe din aceste legături. O decizie rapidă, urmată de o acțiune imediată. A da foc punților și a nu mai privi niciodată înapoi va fi însă mai dificil pentru alții. Dar a continua să tot privim înapoi nu face decât să hrănească exact ceea ce ne dorim să transcendem.

A ne elibera din ceea ce nu ne aduce nicio bucurie este un mod de a ne reaminti că avem puterea de a face altfel, de a onora un nou început. Uneori însă nu este nevoie să renunțăm la o relație pe care o credem a fi sufocantă, în care nu ne simțim liberi, dacă recunoaștem că, de fapt, este propria noastră frică de angajament total în acea relație, cea la care ar trebui să renunțăm. Nu la relație. Ci la frica de a trăi o relație profundă și conștientă.

La fel, un job ni se poate părea mult prea plictisitor acum și mult prea depășit pentru ființa spirituală care credem că suntem când, de fapt, noi înșine, zi de zi, continuăm a ne complace în obiceiuri plictisitoare și depășite. Pe acestea ar trebui să le lăsăm. Când ne simțim frustrați de factori dinafara noastră, să ne reamintim că trebuie să ne întoarcem toată atenția în interior, să ne ascultăm cu atenție și să vedem ce se petrece acolo, în lumea noastră lăuntrică. Fără această lume interioară cea din exteriorul nostru nu ar putea exista. Să ne reamintim că tot ceea ce trăim în afara noastră am creat, mai întâi, în interior. 

Libertate și Conștiență

Da, avem nevoie de curaj anul acesta. De mult curaj și de o inimă îndrăzneață care să ne reamintească că oricare ar fi riscul pe care ni-l asumăm, ne va conduce cu siguranță către îmbogățirea vieții. Și tot de curaj avem nevoie să ne îmbrățișăm propriul adevăr și propria autenticitate – învățând să coborâm în lumea interioară descoperindu-i, mereu și mereu, bogățiile. A o transforma într-o practică zilnică – ascultarea lăuntrică – ne conduce către abundență, către măreție și către descoperirea adevăratelor noastre potențiale și nicidecum către micime și sărăcie.

Poate că înainte de curaj avem nevoie să înțelegem ce înseamnă, de fapt, o viață trăită în Conștiență. Dacă nu avem claritate asupra a ceea ce poate reprezenta pentru noi înșine o viață cât mai conștientă, va fi greu să ne asumăm curajul. Să ne reamintim că a trăi în Conștiență înseamnă a fi în Prezență, în vibrație, în percepție, în spontaneitate, în momentul acum, în iubire, în compasiune, în comunicare, în ascultare, în tăcere, în gândire disciplinată. A alege Calea Conștienței înseamnă și a simți, uneori, mai multă frică, mai multă deschidere și simțire chiar și în fața lucrurilor pe care instinctiv, în trecut, le-am tot evitat. Nu înseamnă deloc să fim de acord cu toți și toate cele ce se petrec în lume sau în familiile noastre, dar înseamnă să putem asculta, în non-judecată, înseamnă să putem simți compasiune în fața durerii, înseamnă a putea emana iubirea din inimă chiar și pentru acele situații, relații, persoane cu care nu rezonăm. Căci emanând judecăți aspre, critici, vorbe grele, ironii acide, nu vom face decât să amplificăm exact ceea ce pretindem că nu ne place.

Poate că, acum la început de an, este și momentul în care putem alege să ne schimbăm perspectiva asupra a ceea ce numim iubire și natura ei. Cum ar fi să ne interogăm, și să ne răspundem cu cea mai mare sinceritate, ideile și convingerile despre iubire. Ce așteptări avem de la cei pe care îi iubim? Ce continuăm să proiectăm pe cei dragi pe care spunem că-i iubim? Ce așteptări avem de la noi înșine într-o relație de iubire? Doar sinceritatea ar putea aduce puțin mai multă claritate, Conștiență și lumină asupra a ceea ce considerăm a fi „probleme” în relațiile noastre de iubire. Să ne repoziționăm puțin în fața a ceea ce am tot crezut că a fost adevărat (sau fals) despre iubire. Și dacă tot e anul curajului și al transformării, al repoziționării noastre în relațiile la care ținem cu adevărat, atunci să ne pregătim a fi surprinși, șocați, minunați, speriați, uluiți, dați pe spate, zguduiți, extaziați de această nouă formă de iubire născută din Grația Conștienței.

Este doar mijloc de ianuarie și eu am fost, deja, șocată, minunată și chiar speriată în dansul din unele relații din viața mea. Cineva foarte drag mi-a spus zilele trecute, în timpul unei frumoase dar tulburătoare întâlniri Anam Cara:  „anul acesta simt că lucrurile se vor liniști și la mine în familie”. Nu am simțit atunci că era momentul potrivit să-i spun, direct în față, că niciodată nu sunt lucrurile cele care se liniștesc ci noi, oamenii, ne liniștim și-apoi vedem lucrurile ca fiind liniștite. Și că este la fel și în familia ei. Lucrurile nu se vor liniști până când ei, ea și soțul ei, nu se vor liniști și nu vor schimba pașii dansului născând o nouă dinamică a familiei. Ține de noi toți, și de fiecare în parte, să contribuim la liniștirea lucrurilor, liniștindu-ne pe noi înșine mai întâi, căci prea explozive fură toate anul trecut. Ține de noi toți să învățăm să ne întoarcem în centrul Ființei, în Centrul propriei noastre Mandalegustând magia momentului ACUM din care, în fiecare clipă, putem renaște.

Înțelepciune. Curaj. Încredere. Împărtășire. Comuniune. Comunitate. Responsabilitate. Prezență. Conștiență. A trăi viața din plin, și nu doar a ne descurca și a supraviețui, înseamnă a ne întrupa Puterea de Creatori Conștienți și a contribui la schimbarea lumii.  

Te invit la o privire în viitor, din acest acum al începutului de an. Și te provoc la sinceritate și curajul de a împărtăși despre ceea ce ai ales pentru tine în acest an știind că poți transpune în manifestare alegerea.

Cu recunoștință,

AmmaRa