Care este, de fapt, adevărul? » Călătoria Inimii Skip to content

Care este, de fapt, adevărul?

nobody knows but …

Circul nebun pe care îl trăim toți în această perioadă, cu siguranță, are și menirea să ne direcționeze către a ne întrupa – cât mai profund și mai deplin – umanitatea. Eu așa aleg să văd și în asta cred total. Că suntem la o răscruce. Alegem umanitatea sau ne robotizăm. Pardon, vaccinăm. Pardon, chip-uim. Eu aleg umanitatea. Cred că tot ce se petrece acum este, de fapt, un adevărat ghid către un alt nivel de conștiență în care să ne construim viitorul. Însă asta cere curajul de a sacrifica ceea ce era cunoscut, de a renunța la dorința de întoarcere la „normalitate”, la ce ne era familiar, indiferent cât de provocatoare poate fi schimbarea. Cere curajul de a spune NU obligativității și privării de libertate. Cere curajul de a ne rosti drepturile și adevărul, cere curajul de a recunoaște manipularea în care se petrece tot acest circ nebun.

Salvador Dali – Burning Giraffedar ar putea reprezenta perfect adevărul… acestui moment

Care este Adevărul?

Nu știu cât ți-ai dat voie să te asculți, cu adevărat, în această perioadă de izolare, și să recunoști, cu sinceritate, că sunt în tine perspective moștenite, preluate, cu care nu mai rezonezi. Păreri, opinii, credințe, tipare de gândire, preluate din trecut, ce au nevoie acum a fi lăsate, curățate, transformate. Dacă chiar vrem să trăim altfel. Dacă nu, atunci ne merităm soarta. Ne prefacem că nu vedem manipularea. Ne vaccinăm. Pardon, ne marcăm precum vitele și continuăm să hrănim gândurile altora ce au fost create pentru a crește în noi frica.

Eu vreau să cred, și asta am tot scris și am tot rostit, că suntem din ce în ce mai mulți care au curajul să renunțe la vechile poziționări, condiționări, perspective, frici. Că suntem din ce în ce mai mulți cei care avem curajul să ne rostim adevărul. Poate că, până la urmă, n-o fi el ADEVĂRUL ultim, dar măcar ne rostim și nu ne ascundem sub măști în spatele fricii alegând compromisul.

Mulți au împărtășit cu noi, cu mine și cu Horia, în această ultimă perioadă, că sunt în punctul de a fi nevoiți să se desprindă de oameni cu care au colaborat, au creat, în ultimii ani. Da, pare că se rup relații, dar sunt acelea care au ajuns la o rezoluție. Puterea adevăratei comunități, se re/naște abia acum. Însă, atenție, este foarte important pentru sănătatea noastră, fizică, emoțională, mentală, să nu alunecăm în a gândi precum turma. Oricât de mult iubești comunitatea în care ești și pe care visăm a o crește, dă-ți voie să-ți simți propriul tău adevăr. Dacă toți spun ceva nu înseamnă că acela este adevărul. Dacă toată lumea îți spune că trebuie să faci într-un anumit fel nu înseamnă că nu există și alte moduri de a face același lucru.

Trăind cu bulversanta incertitudine

Care este, de fapt, adevărul? Ce să mai credem, din toată avalanșa de informați? Care mai de care mai FAKE. Și, uimitor, cu cât au mai mult adevăr în ele, cu atât aceste informații nu sunt share-uite. Nu au like-uri. Sau să fie oare faptul că ele nu mai ajung la toată lumea? Că sunt cenzurate? Care este, de fapt, adevărul? Chiar și informațiile care se contrazic par a fi toate adevărate. Ce să mai credem? Și, cu siguranță, în acest circ nebun vom continua a trăi în următorul an. Sau ani? Cum să ne dăm seama ceea ce este adevărat și ceea ce este minciună? Cum să ne dăm seama ce este onest și ce este manipulare, când chiar și manipularea pe față unora li se pare a fi ceva onest? Cum să știm dacă este doar o simplă opinie, părere, sau un fapt sigur, susținut cu dovezi clare? Nimic, sau prea puțin, pare să fie certitudine. Mai degrabă, în circul nebun ce-l trăim, personajul principal este îmbrăcat acum cu haina contradicției.

Libertatea este dreptul nostru

Cum ar fi dacă toți, absolut toți, ne-am opri acum de la a ne uita la știri și am ieși în stradă? Toți! Mii și mii și mii de oameni ieșim în stradă, ne îmbrățișăm și ne zâmbim, dându-ne voie să ne vedem și să ne recunoaștem umanitatea. Cum ar fi? Să renunțăm să mai ascultăm știrile, indiferent de sursa de la care ele provin, și doar să ne dăm voie să ne simțim. Fricile, emoțiile, grijile, îndoielile, să ni le conținem ÎMPREUNĂ și să nu ne mai grăbim să interpretăm sau să tragem concluzii bazate, bineînțeles, pe experiențe din trecut.

De ce să hrănim gândirea veche cum că … Românii nu sunt uniți. Românii sunt lași, ei nu ies în stradă. Românii se tem, sunt supuși … în loc să alegem o gândire nouă? Nu trăim acest circ nebun pentru a hrăni vechile condiționări și a întări frica irațională, ci pentru a recunoaște în noi puterea de a face altfel decât în trecut. Avem dreptul să ne întrupăm ÎNCREDEREA și acest drept nu ni-l dă nimeni. Este al nostru. Al fiecăruia dintre noi. Așa cum libertatea în gândire și în alegeri este, de asemenea, dreptul nostru.

Am tot scris despre Renaștere în această ultimă perioadă, conștientă fiind că nu putem, ca și umanitate, renaște continuând să hrănim vechile condiționări, hrănind frica ce conduce la boală și chiar moarte. Dacă ne focusăm pe statistici despre morți, atunci atenția noastră nu poate fi îndreptată către Renaștere. Și asta se vrea. Atenția noastră să fie îndreptată către ce ne menține în frică, în anxietate, în îngrijorare, în separare. Umanitatea noastră poate renaște doar dacă avem curajul să ne rostim, să ne păstrăm atenție pe încredere, pe viață, pe împreună. Să acționăm, în mod conștient, nu să rămânem – umili, înfricoșați sau nepăsători – în spatele măștilor. Putem înfrunta valurile de manipulare și dezinformare, de anxietate și control, de frică și îndoială, dacă alegem să rămânem verticali, integri și în încredere. Dacă alegem să rămânem împreună.

Tu alegi! Întrupează-ți autoritatea lăuntrică!

Din ce în ce mai mulți oameni ies în față și se rostesc din adevărul lor. Oameni care chiar cunosc sursele reale ale informațiilor vehiculate în mass media. Surse ce sunt expuse, cu mare curaj. Însă, din nou, ține de fiecare dintre noi să-și dea voie să simtă vibrația adevărului înainte de a crede orbește. Adu-ți aminte că tu ești creatorul gândurilor tale, că tu ești, în orice clipă, liber să percepi și să-ți creezi adevărul. Adu-ți aminte că ai libertatea de a alege să trăiești, cu demnitate și integritate, și nu doar să supraviețuiești cu capul plecat.

Tu alegi dacă hrănești frica sau îndrăznești să ridici capul și să-ți scoți masca. Tu alegi dacă pleci urechea la perspectivele altora sau dacă îți dai voie să simți adevărul în tine. Tu alegi dacă caști gura la toți cei care cred că știu ei ce-i mai bine pentru tine sau dacă, mai degrabă, îți întrupezi puterea de a recunoaște Adevărul. Tu alegi dacă recunoști adevărata natură a informațiilor, a știrilor și puterea lor de a manipula. Tu alegi dacă intri în jocul de a-ți da cu părerea și a te lupta să demonstrezi că ai dreptate. Tu alegi dacă ignori acest punct major de transformare, dacă te faci că nu simți energia acestui moment care ne provoacă să renunțăm la calcule, logică și tipare vechi de gândire și ne provoacă să avem încredere. Tu alegi dacă refuzi să vezi cât de mult suntem deja controlați. Tu alegi dacă continui să pleci capul și să faci precum se face că așa zic unii care știu ei ce este mai bine pentru tine.

Și mie îmi este foarte greu și pare să fie, uneori, extrem de provocator să rămân centrată când dialoguri lăuntrice se pornesc și nasc emoții tulburătoare. Ascultarea Atentă și Practica Prezențeim-au ajutat să discern între ce mă atinge, ce mă agață, ce-mi apasă butoanele, ce mă aruncă în frică, și ce gânduri pot gândi pentru a crea încredere, liniște, pace, o nouă perspectivă.

Evoluția naturală a conștiinței noastre

Habar nu am ce și cum va fi în anii ce urmează. Pot doar intui că nu va mai fi o revenire la „normalitate”. Și, sinceră să fiu, asta mă bucură. Indiferent cât de greu și de provocator va fi, o adevărată renaștere a umanității noastre, poate avea loc în ceva cu totul nou. Oricât se încrâncenează unii să se întoarcă la ce a fost, iar alții – cei puțini și care se cred conducătorii planetei – oricât se străduiesc acum să ne controleze, ei pierd din vedere evoluția naturală a conștiinței.

În urmă doar cu câteva luni, ne-ar fi fost imposibil să ne imaginăm că acum vom trăi ceea ce trăim. Schimbări uriașe se pot produce într-o clipă. Această uriașă transformare, în care suntem toți, are nevoie de contribuția fiecăruia. Nu ne mai putem întoarce la „normalitate”. Vechiul trebuie lăsat să moară. Noi valori, noi perspective, noi priorități. Un nou mod de a ne trăi viața. Ca și indivizi dar, mai ales, ca și comunitate.

Dar nu un mod de viață impus de cineva. Oricine ar fi acel cineva. Că o fi unul care crede că omenirea toată trebuie vaccinată. Că o fi altul care crede că planeta trebuie înconjurată de o încrengătură de sateliți. Că o fi un altul care crede că dacă ne cenzurează mesajele ne poate și închide gura. De fapt, de unde știm că nu sunt și aceștia niște biete marionete la cheremul acelora care pierd din vedere că putem sta verticali, în integritatea noastră, recunoscându-ne puterea de creatori și onorând cursul natural al evoluției conștiinței?

Provocați suntem toți, în diferite feluri. Ceea ce mă provoacă pe mine, cel mai mult, este să văd la foarte mulți oameni – care ar avea, cu adevărat, putere să facă ceva – în ce moduri grotești manifestă frica de a ieși în față. Frica de a se rosti. Frica de a refuza ceea ce-i conduce, inevitabil, la compromis. Însă, aleg să rămân cu focusul pe cei care au curajul să se rostească, să-și asume responsabilitatea propriei sorți, refuzând compromisul.

Profundă recunoștință, eman acum, pentru toate aceste voci care au avut curajul să se rostească refuzând să fie controlate de frică. Și eman compasiune față de cei care, deși simt vibrația adevărului în aceste curajoase rostiri, preferă să arunce cu vorbe grele și judecăți. Frica este cea care-i guvernează. Compasiunea, am încredere, poate dizolva această frică. Însă, dincolo de toate, revin acum la întrebarea de mai sus. Care este, de fapt, adevărul? Când atâtea păreri și opinii și informații sunt turnate peste noi, care este, de fapt, adevărul? Nu cred că acum, în acest moment, putem spune că există un singur adevăr. Trăim ceva uriaș. ADEVĂRUL este unul complex. Ni se dezvăluie pe măsură ce ne deschidem să-l primim, ancorându-ne în încredere.

Am simțit nevoia să împărtășesc cu tine toate acestea, asumându-mi responsabilitatea propriului meu adevăr și a perspectivei mele asupra a ceea ce trăim. Un circ nebun. Da, îmi vine să ies în stradă și să dau jos măștile tuturor, să pup și să îmbrățișez pe toată lumea. S-ar putea chiar să o fac poate chiar acum când ieșim în stradă să spunem NU împotriva obligativității vaccinării. Nu cred că mă arestează cineva, pentru pupături și îmbrățișări. 

Vibrația adevărului

Cu adevărat, habar nu am care este Adevărul. Pot doar să-mi dau voie să simt și să împărtășesc cu tine ceea ce simt. Iar când îi simt vibrația – adevărul are o inconfundabilă vibrație -, atunci când citesc ceva despre acest circ nebun în care suntem acum, să am curajul să dau mai departe. Și să am încredere că, la rândul tău, îți oferi timp pentru a simți vibrația adevărului. Și mai pot să-mi dau voie să curg cu Existența fără să mă împotrivesc crezând că eu știu mai bine sau încercând să controlez ceva. Totul curge. Totul vine. Totul pleacă. Flexibilitatea, în această perioadă, este prețioasă. Iar izolarea și separarea ne distrug. La ce bun că ieșim din izolare acum dacă tot nu ne îmbrățișăm și nu ne atingem? Vă provoc să ieșim și să ne îmbrățișăm în stradă.

Nu știu cum a fost la tine această perioadă de izolare. Poate că a venit cu odihnă și cu idei noi, cu reașezare în dinamica familiei, cu creativitate și perspective noi și proaspete. Poate că nu. Poate că, dimpotrivă, pentru tine a fost cu multă frică, anxietate, rupturi. Tu știi. Poate că a fost și cu unele și cu altele. Cu de toate. Căci în acest circ nebun a fost cam cu de toate și pare că show-ul continuă.

Deznodăm, împreună

Astăzi am trăit sentimentul că-mi deznod o gândire încâlcită despre toate acestea ce ne sunt prezentate în circul nebun în care jucăm toți. Am simțit că am responsabilitatea să-mi onorez dreptul la propria mea „opinie” și la adevărul meu. Acesta este, așa cum l-am putut împărtăși acum cu tine. Că o fi el, adevărul meu, în acord cu al tău sau nu, habar nu am. Sigur însă nu este în acord cu al celor ce se dau cu sateliții sau care se chinuie să ne subjuge marcându-ne cu vaccinuri ce condamnă la sclavie. Vom continua, am încredere, să deznodăm și să scoatem în lumina conștienței multe din cele ce ne-au fost ascunse sau ne-am prefăcut că nu vedem și nu știm. Am ales să scriu ceea ce simt, relaxându-mă în claritatea ce o percep acum.

Nu pretind că am dreptate sau că știu eu ce și cum este mai bine. Doar am simțit să împărtășesc cu tine. Dacă simți să îmi răspunzi, fă-o. Primesc, cu drag, gândurile tale. Oricare ar fi ele despre acest circ nebun ce trăim toți acum. Sunt foarte conștientă că fiecare percepe și procesează totul așa cum poate. Nimic de judecat sau criticat. Însă, eu te invit să-ți dai voie să fii în deschidere față de multiplele perspective posibile. Nu este doar așa sau așa. Poate fi și așa și așa. Și te mai încurajez să rămâi în deschidere față de surprizele ce au să vină. Sunt convinsă că vom trăi multe la care nici nu ne putem gândi acum. Fără o atitudine deschisă, s-ar putea să ne lovească rău unele din aceste inimaginabile „surprize”.

Nu putem controla ce vine dar felul în care răspundem, DA, este în puterea noastră.

AmmaRa

Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.


Adaugă un comentariu

Newsletter

Abonează-te la newsletter și primești un cupon de reducere de 10% pentru prima ta comandă pe site-ul Călătoria Inimii