Cândva, cu ani în urmă, o foarte frumoasă doamnă aflată pe patul morții, a spus cu o seninătate care mi-a rămas gravată adânc în inimă: „supraviețuirea este mult supraestimată”. În contextul ce-l trăim acum, vorbele ei mi-au revenit. Și au rămas cu mine precum un ecou de undeva dintr-un trecut de care eu aproape că uitasem. Infirmieră, într-o casă pentru bătrâni, în urmă cu 26 de ani, am avut contact direct cu experiența morții. Iar tema morții a tot fost prezentă, pentru noi toți, în ultimele săptămâni. Sau, mai degrabă, a supraviețuirii.
Vindecarea este deschidere
Îmi este aproape imposibil să explic mai mult: atâta vreme cât ne gândim la vindecare ca fiind opusul morții, va exista confuzie. Tot ea, frumoasa doamnă, știind deja că fizic va muri curând, a spus:„Vindecarea perfectă este, de fapt, să mă deschid către orice se întâmplă în continuare, cu iubire și CONȘTIENȚĂ. Nu am nimic de făcut decât să ascult, să mă deschid și să fiu.” Mulți, foarte mulți, scriu acum pe canalele media despre diferite metode de vindecare. Păreri. Păreri. Cât mai multe păreri. Că sunt medici, terapeuți, shamani, că sunt cei care văd sau echilibrează aure … toată lumea știe ce este mai bine pentru mine. Zâmbesc. Primesc totul și las să curgă totul.
A primi Viața
Furia și revolta au fost prezente și la mine, acum însă observ cu detașare tendința multora dintre acești oameni. Mulți cred că ei sunt cei care fac vindecarea! Este, fără doar și poate, acea stare de orgoliu și separare care obstrucționează cel mai mult „conducta” puterilor vindecătoare disponibile întotdeauna în Univers. Și cu cât este mai mare sentimentul de separare, de „cineva care face ceva”, cu atât este mai mare atașamentul de rezultate. Nu îngăduie vindecarea, ci o reclamă. Dar inima se închide în prezența unei astfel de forțe personale, și armonia devine puțin probabilă.
Aducându-mi aminte de felul în care sunt atunci când ofer o sesiune de Atingere Terapeutică Integrală, mi-am dat seama că doar așa pot „aduce” altcuiva armonia esențială a ființei – doar prin abandonarea mea totală întru plenitudinea de dedesubt. Orice întărește sentimentul de „cel vindecat” ca o entitate separată, individualizată din Univers, intensifică ruptura inimii și minții, în timp ce mărește frica de moarte și dizarmonia care amplifică boala.
Una cu Existența
Și tot această abandonare totală este cea care mă îndeamnă acum să … MĂ MĂRIT! Da, ai citit bine! De fapt, despre asta vreau să-ți scriu acum. Despre faptul că … m-au cerut și eu am spus DA! MĂ MĂRIT! Mă mărit cu Natura și cu a ei ciclicitate, cu Ritmurile Lunii și cu a râurilor curgere, cu rotunjimea Colinelor și poezia norilor, cu frumusețea și misterul din miezul fiecărui moment trăit în prezență, desculță pe Mama Pământ. DA, MĂ MĂRIT, cu Divinitatea și cu Materia. Și, te invit la nunta mea. Puteam spune NU dar am spus DA, când m-au cerut. Vino însă doar dacă iubești libertatea și dacă vrei să te cobori cu mine în inima vieții, acolo unde frumusețea își are casă. Mă mărit. Vino la nunta mea!
Virusul Renașterii și al Transformării
Stai, că nu e tot. Mă mai mărit și cu El – Omul meu cel drag, nebun și geniu în ale meta-fizicii și Măiestru în Practica Prezenței. Și, stai să vezi. Și el a decis să se însoare cu Natura și cu Luna, cu Spiritul Zmeului din vârf de Deal, cu iarba ce-i crește-n tălpi și cu adevărul lui Rilke: „Being here is already so much”. Așa că, auzind el că mă mărit și eu că el se însoară, ne-am așezat și-am reflectat. Și am decis că ne potrivim să … ne luăm. Tocmai ce ne luarăm, din nou, pe 7 ani. Păi, eu mă mărit. El se însoară. Noi ne … ReNaștem. Cam așa stă pe la noi conjugarea. Unii or zice că-i în stele. Alții că ne-a pălit vreun virus. O fi virusul Renașterii, al Transformării, al vindecării prin moarte și al învierii. De obicei, la nuntă, mirii primesc cadouri. Noi însă ne-am gândit să facem altfel. Am ales ca noi să continuăm a vă dărui.
Primește ceea ce viața îți oferă acum:
O ALTFEL DE RUGĂCIUNE. Acesta este un dar pe care ți-l fac, din inimă. Este o meditație și o călătorie interioară pe care acum ți-o dăruiesc. Aduce echilibru și încredere în tine însuți/însăți. Pentru a călători în interior accesează meditația AICI. Și dacă îți aduce pacea și încrederea pe care o cauți în aceste vremuri tulburi, atunci poți merge mai adânc, către meditațiile și programele online create pentru voi, AICI.
Aceasta este contribuția mea și a noastră la efortul acestui salt de Conștiință pentru care ne-am pregătit dintotdeauna. Privind înapoi văd cum tot ceea ce am creat în ultimii 15 ani, – cărți, workshop-uri, călătorii interioare, meditații, ceremonii sacre, programe de dezvoltare personală și spirituală, au fost pentru pregătirea acestui moment al Conștiinței umane.
Desigur, cele mai prețioase rămân întâlnirile LIVE. Este adevărat, le preferăm pe cele în carne și oase … când ne putem îmbrățișa și ne putem privi adânc în ochi, ne putem dansa și ne putem atinge, ne putem conține și ne putem șterge lacrimile împreună, ne putem simți și ne putem râde în hohote, ne putem asculta și ne putem accepta … dar, până atunci, emanăm recunoștință și pentru câmpul de rezonanță în care ne putem întâlni în mediul virtual.
Am încredere că în vara aceasta ne revedem și pe Colina Lunii, acolo unde frumusețea își are casă. Acolo unde, eliberate de ale lor forme moarte, elementele vieții tale, încep să reveleze noi posibilități.
Daruri
Dincolo de teama de moarte și agățarea în supraviețuire, dincolo de frica dusă la grotesc în aceste zile, dincolo de negarea în fața schimbării și agățarea de speranță că totul va trece curând și revenim la normalitate, dincolo … dincolo … există în fiecare dintre noi curajul de a ne abandona întru plenitudinea dinlăuntru. Doar așa, putem Învia … ne-mai-agățându-ne de supraviețuire.
O nouă poartă s-a deschis în a mea inimă și m-a împins pe un tărâm în care am recunoscut nuanțe inimaginabile în măreția vieții simple, așa zis ordinară. Sănătatea, prietenia, iubirea, comuniunea – ADEVĂRATA COMUNIUNE – mi-au arătat culori nebănuite. Iar a lor radianță m-a făcut să conștientizez că acestea sunt daruri pe care nu le pot lua ca și cum le-am câștigat sau mi se cuvin. Sunt daruri ce merită a fi prețuite și trăite … întru plenitudine.
Și, de aceea, eu … mă mărit, onorând chemarea sufletului și reconectându-mă cu ritmul cel străvechi.
Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)
Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.