Către călătoria renașterii tale

Chiar acum, în vreme ce citești aceste rânduri, lumea se întoarce către dimensiunea ei feminină, atât de mult timp ignorată, abuzată și pedepsită. Această întoarcere către rotunjime, către bunătate, către compasiune nu este rezultatul unei mișcări feministe planetare, ci o necesitate a Conștiinței acestei lumi. Anima Mundi se trezește. Milioane de femei simt această trezire a umanității în trupurile și în Conștiința lor ca pe o nevoie a regăsirii de sine. Aceeași nevoie o resimt societățile acestei lumi tulburate, aflate în procesul mai larg al regăsirii la nivelul întregii Umanități. Este despre a regăsi, a reîntrupa, a exprima această dimensiune în lumea în care trăim. Acest lucru începe cu viața noastră. Ne renaștem, întrupându-ne dimensiunea principiului feminin. Onorându-ne puterea feminină creatoare, contribuim la procesul macro de vindecare și transformare al umanității.

Exprimă-ți Puterea Feminină Creatoare în Viața ta

Închide ochii, respiră adânc cu atenția ta în Pântec, ca un oftat eliberator, simte energia care fierbe acolo pregătită pentru Creație, pentru expresie, pentru conținere, pentru compasiune. Cercuri Sacre ale Feminității iau naștere pretutindeni în lume ca urmare a acestei treziri colective. Pântecul tău este conexiunea cu această energie sacră, cu această Putere care a fost prea mult timp îngropată. Este timpul pentru trezire. Dacă citești aceste rânduri ești pregătită să schimbi lumea devenind chiar tu schimbarea. E timpul pentru exprimarea atributelor sacre ale eternului Feminin în propria noastră viață. Respiră în Pântec și simte conexiunea cu marea comunitate a femeilor care se pregătesc să re-nască lumea. Frumusețea, bunătatea, armonia, pacea, compasiunea, iubirea acestei lumi se naște în tine, dacă alegi să re-devii ceea ce ai ales cândva să fii.

A aduce Puterea Feminină în viața ta, a o întrupa și exprima va schimba totul pentru tine, înainte de a schimba lumea. Relațiile tale cu cei pe care-i iubești, felul în care te exprimi în carieră și în lume, felul în care creezi realitate în orice gest, emoție și gând îți va schimba starea de sănătate, vitalitatea și nivelul de bucurie al vieții tale. Abia asta schimbă lumea.

Transformări interioare, Împreună. Practica Puterii Feminine este o practică pentru femeile care aleg să se regăsească pe ele însele.

În Practica Puterii Feminine regăsești Încrederea în ceea îți oferă Existența.

Femei printre Femei. Împreună. Timpurile singurătății se sfârșesc. Conexiunea între noi, femeile, renaște. Comuniunea este chiar Zeița adormită în fiecare din noi, renăscând, chiar acum.

Dorul după acest Împreună, după Comunitate, este de fapt dorul după trăirea Adevărului interior, dorul după Zeița adormită despre care am știut întotdeauna că este acolo, înăuntru. Dacă simți această tânjire, află că nu ești singură. Multe femei simt la fel ca și tine. Un dor de apartenență la o comuniune de utere, de pântece, de inimi de femei. Este Zeița care se trezește în Cercuri și Ritualuri Sacre ale Feminității, pretutindeni, în clipa în care tu citești aceste rânduri.

Practica Puterii Feminine este, pe de o parte, practica ta cu tine însăți, în ritmul tău și în intimitatea vieții tale, și, pe de alta, o Comunitate a trezirii interioare.

Citind aceste rânduri, fii atentă la senzațiile nedeslușite din pântec. Ai încredere în ceea ce simți. Vei ști să recunoști vibrația inconfundabilă a adevărului pe cale să se nască. Re-născându-te pe tine, renaști Lumea. La asta te invit eu, AmmaRa. La Practica pe care am născut-o în numele Zeiței Interioare. Te invit la Renașterea propriei tale puteri feminine creatoare. Creația acestei noi lumi începe în fiecare din noi. În interior. Împreună naștem Zeița și Puterea Feminină a acestei Lumi.

Dimensiunea arhetipală a Divinității Feminine este celebrată și onorată în moduri diferite în funcție de țară, cultură, societate și educație. Cu toate aceste (aparențe) diferențe, dacă ne dăm voie, putem simți conexiunea puternică ce există între noi femeile. Dincolo de rasă, de cultură, de religie, de educație, fire energetice unesc pântecele noastre. Este o rețea de energii subtile care conectează și susțin realitățile acestei lumi. Dincolo de diferențe, există ceva esențial ce ne leagă. Nu ne leagă doar aceleași dureri, frici, griji, îndoieli, aceeași nevoie de conexiune și susținere, aceeași dorință de a fi recunoscute, văzute și iubite pentru ceea ce suntem în adâncul nostru. Mai degrabă mă refer la esența comună a Puterii Feminine care-și are rădăcinile în pământ, în planetă, în Gaia. Suntem nodurile acestei țesături din fire energetice care transcend spațiul geografic, timpul, religia și cultura. Dincolo de competiții, dincolo de judecăți, dincolo de comparații împărtășim toate această Putere Feminină care poate naște o nouă lume.

Singurul lucru care ne separă de această Putere este Conștiența noastră. 

Conștiența lui Împreună. Iar umanitatea are nevoie acum, mai mult ca niciodată, de această Putere Feminină a noastră asumată în mod conștient. A trăi, a simți, a întrupa, a exprima, a manifesta în această nouă lume dimensiunea sacră a ceea ce suntem cu adevărat nu este un moft, un curent trendy sau un hobby, ci o necesitate lăuntrică a noastră și a lumii. Recuperarea dimensiunii feminine a existenței este o chestiune care privește această planetă și Umanitatea în ansamblu, în acest moment.

Cu toate ne dorim să fim Inima, să fim brațele divinității sacre feminine și, chiar dacă poate n-o rostim, să împărtășim blândețea și tandrețea ei în aceste momente de cumpănă prin care trece acum întreaga planetă. Lumea întreagă, mai mult inconștient decât conștient, încearcă din răsputeri să găsească un echilibru între masculin și feminin. Bărbații și mai ales femeile care aud această chemare au un rol important de jucat în Marele Joc Cosmic numit Viață. Te numeri printre ele?

Fiecare dintre noi suntem chemate să ne manifestăm feminitatea din plin și să nu ne mai temem de ea considerându-i atributele drept slăbiciuni. În noi, femeile, dincolo de toate durerile prin care am trecut, dincolo de toate provocările pe care ni le-am oferit, dincolo de suferința în care ne-am pierdut atâția ani, iubirea necondiționată există ca un datuum. Este natura noastră intrinsecă, profundă, chiar dacă a fost acoperită cu straturile iluziei. În inimile noastre, există compasiune și daruri unice care așteaptă a fi manifestate. Lumea în care trăim are nevoie de forța noastră vitală, de creativitatea noastră, de puterea de a ne rosti adevărul, și, mai presus de orice, de capacitatea noastră de a asculta cu atenție, de a conține Existența. Să ascultăm, deci, fără judecată, fără critică, fără să pretindem că știm noi mai bine decât ceilalți. Lumea are nevoie de tăcerea și așezarea pe care doar o adevărată femeie o poate oferi.

Avem capacitatea de a vindeca rănile trecutului, în viețile noastre și ale altora, de a alina, dar acest lucru îl putem face tot din această așezare și încredere lăuntrică. Am tot scris despre arta ascultării atente care nu este altceva decât arta conținerii sau a compasiunii, pentru că a devenit o practică esențială în tot ceea ce fac și pentru că, sunt convinsă, este o calitate esențială a oricărei femei conștiente. Nu e nevoie să devenim „shamani”, guru, maeștri, învățători, deși avem toate aceste calități în noi. E, mai degrabă, nevoie să putem crea, în mod conștient, mai multă liniște în interiorul nostru – pentru a putea emana, apoi, pacea împrejurul nostru.

În timpuri străvechi, femeile care aveau capacitatea de a trăi stări de conștiință extinsă și de a păstra vie conexiunea lor cu Divinitatea, aparțineau unor Școli de Mistere. Astfel de școli ofereau un spațiu de transformare în care, cei prezenți, puteau să acceseze cu mai mare ușurință și claritate, darurile sufletului. Școli de Mistere ce ofereau, ca și unelte de lucru, tehnologii ale sacrului ce putea transmuta inconștiența de zi cu zi într-o Deplină Conștiență. Li se oferea oportunitatea de a se renaște pe ei înșiși, pe ele însele, parcurgând etapele unei Școli de Mistere. Noi, în Călătoria Inimii, ne-am tot ferit să numim Școala Maestrului Interior o Școală de Mistere însă dacă te invit pe tine să-ți rostești adevărul poate că e momentul să am curajul de a rosti și eu acest adevăr. Școala Maestrului Interior este o Școală de Mistere. 

În orice clipă, te poți renaște și tu, dacă alegi asta.

De-a lungul timpurilor femeile au căutat mereu să păstreze deschisă poarta către dimensiunea Divină, să păstreze vie legătura cu dimensiunea spirituală a ființei lor. Făcând asta își păstrau, astfel, conexiunea cu adevărata lor Putere Feminină.

Practica Puterii Feminine este:

– o expresie a unei Școli de Mistere din vremuri străvechi adaptată la nevoile zilelor noastre.

– o Călătorie ce are darul de a te conecta, într-o formă nouă, cu intuiția ta și cu puterea inițiatoare a conexiunii.

– conectarea cu Adevărul ultim al Ființei care ești.

– o cale către o nouă perspectivă, mult mai largă, mai sferică, despre tine, despre viața ta și despre lumea în care trăiești.

– posibilitatea de a evolua spiritual într-o lume a cărei unică șansă este tocmai o nouă spiritualitate.

– parcursul în care tu însăți îți oferi nenumărate oportunități de a te vindeca.

– integrarea trecutului, onorându-l. 

– rescrierea propriei povești personale.

– spațiul în care te poți conecta, în mod profund, cu scânteia divină ce aprinde focul creativ din tine.

– conectarea cu senzualitatea ta și cu adevărul tău.

– o călătorie inițiatică în inima arhetipurilor sacrului feminin care îți permite să evoluezi, în ritmul tău, către…

– … o Viață trăită în Conștiență, în Prezență, în mai multă Bucurie și IUBIRE.

Renaște-te Femeie!

Renaște-te, Femeie! – mă vei tot auzi încurajându-te.

E vocea sufletului tău care te invită la această renaștere.

Renaște-te Femeie!

Pentru că după ce vei fi ajuns în Centrul Ființei tale, în miezul de unde izvorăște Puterea ta de femeie, vei putea manifesta o Viață trăită în bucurie și abundență, în iubire și compasiune, în încredere și creație conștientă. O viață perfect aliniată, și acordată în mod armonios, cu contractul sacru al sufletului tău.

Cu încredere în procesul renașterii tale,

AmmaRa

Existența este o călătorie a inimii

Am crezut mereu în iluzia unui ”eu” nemișcat care traversează timpul. Acum descoperim că întreaga experiență a Vieții este o Călătorie a Ființei.

#Călătoria Conștiinței #Călătoria Inimii 

https://www.youtube-nocookie.com/embed/nTVQSUTPcsY

Fiecare dintre noi este într-o Călătorie … a Inimii. Căci Inima noastră se transformă necontenit, încăpând tot mai mult în interorul său. Dar este mai mult decât atât. Totul, absolut totul se transformă și curge. Putem vedea asta în interiorul nostru. Nu mai suntem nici măcar cei care am fost acum o oră sau o zi, pentru că experiența vieții ne transformă. Gândurile, rostirile, atitudinile, emoțiile, senzațiile și corpul nostru se transformă. Celulele corpului nostru se schimbă permanent. Relațiile noastre cu ceilalți, aflați la rândul lor în transformare, și cu lumea, sunt în transformare. Identitatea noastră deasemeni. Oriunde privim împrejurul nostru realitatea este curgere. Stelele de pe cer, natura, oamenii … existența este o Călătorie a Spiritului aflat în manifestare. Și … totul se petrece în cele din urmă în propria noastră Inimă. Ceea ce considerăm ”eu” devine tot mai profund și tot mai vast, până când, în etapa ultimă a devenirii, cuprinde întregul univers și întreaga Creație. Și aceasta este Călătoria Inimii.

Zero către unu – Cartea 44

Zero către Unu, o rostire de către Elena Francisc Țurcanu

https://www.youtube-nocookie.com/embed/73r1TzxXvxE

… Mii de vieți, dragul meu, vei căuta lumina

şi nu vei recunoaşte în ea laptele pieptului meu,

în mii de războaie vei căuta pacea,

în mii de zbateri vei căuta nemişcarea pântecului meu,

în mii de poeme vei căuta ceea ce nu poate fi rostit,

în mii de ucideri vei căuta viața, nerecunoscându-mă …

Cartea 44

Procesul Ascensiunii. Dansul Luminii cu Întunericul

Pentru ce suntem aici, în această lume, în această experiență a vieții? Pentru ce sunt în această relație, situație, configurație de realitate? Pentru ce sunt în acest loc, aici, acum, respirând în mijlocul Existenței care mă înconjoară de pretutindeni?

Pare o întrebare filosofică, dar nu este.

Răspunsul pe care ni-l dăm determină felul în care privim realitatea momentului și răspunsul pe care-l dăm celuilalt, situației, contextului.

Cu alte cuvinte, este o întrebare care schimbă complet experiența vieții.

Mult timp credem că suntem aici pentru a face un lucru sau altul, pentru a împlini o misiune mai mare sau mai mică, pentru a obține ceva, pentru a realiza ceva. Și este adevărat. Pe măsură ce ne maturizăm odată cu experiența vieții descoperim că toate obiectivele pe care le-am avut pe parcurs sunt subscrise unuia ultim, care este obiectivul Sufletului nostru. El are legătură cu experiența umană în sine și cu identitatea pe care ne-o asumăm.

În ultimă instanță suntem aici pentru transformările interioare care se nasc pe parcursul experienței de a fi oameni în carne și oase. Gândirea, emoțiile și atitudinile noastre se transformă, gradul nostru de conștiență, măsura în care percepem realitatea și felul în care îi răspundem.

Relația noastră cu noi înșine și cu tot ceea ce reprezintă experiența vieții, oamenii, situațiile și lumea se transformă. Acesta este aurul experienței umane. Acest proces lăuntric numit, de multe ori, Ascensiune.

Existența este asemenea unei oglinzi.

Ea reflectă toate fenomenele noastre interioare și le transformă în situații. Viața este o sală a oglinzilor. Oamenii, împrejurările, totul. Mult timp alergăm înafară încercând să modificăm reflexia. Nu merge. Descoperim în cele din urmă că e nevoie să schimbăm lumea interioară care este sursa întregului context trăit.

Trecem prin împrejurări dure, uneori. Crize. Dar ele sunt bune pentru evoluția Sufletului nostru pentru că altfel nu am schimba nimic. Crizele sunt momente în care este nevoie să părăsim moduri vechi de a fi, pentru unele noi. Sunt momente de alegere între cei care am fost și cei care vrem să devenim

Sunt momente de umbră. Trecutul și umbra sunt același lucru. Sunt moduri în care ne-am obișnuit să funcționăm și despre care spunem ”așa sunt eu”. Identitate veche. Este alcătuită din moduri de a gândi, atitudini, emoții, moduri de a relaționa și de a ne… considera.

A rămâne în trecut este a rămâne în umbră.

Inevitabil, dansul vieții și al oglindirilor în marea sală a oglinzilor care este lumea încarnată, ne conduce către momentele de criză și de noi alegeri.

Durerea se naște mereu din rămânerea în trecut și în umbră, în imobilitate, în vreme ce viața curge, aflată în eternă mișcare. Dar dacă alegem să schimbăm, atunci din întuneric se naște lumina. Închizând ușile trecutului, deschidem noi direcții în viețile noastre.

Sigur, nimeni nu ne-a spus că realitatea este o oglindă a lumii interioare și că înăuntru se câștigă orice confruntare între trecut și prezent, între întuneric și lumină. Nimeni nu ne-a învățat despre legile imuabile care guvernează această lume interioară și nici faptul că aceleași legi guvernează Universul.

Ba dimpotrivă, pare că întreaga noastră educație și întreaga lume pe care am clădit-o ne învață necontenit să stăm cu Atenția noastră în afară, să ne luptăm pentru a schimba lumea oglinzilor.

În felul acesta am devenit niște sclavi.

Stăpâniți de frică și de sentimentul separării, suntem ușor de manipulat și de stăpânit. Artizanii și stăpânii acestei lumi își doresc un singur lucru: o umanitate care să fie prizonieră în sala oglinzilor, în jocul iluziei, înfricoșată și inconștientă de adevărata sa natură.

Cu alte cuvinte, într-un singur loc ei nu își doresc să mergem: în interior. Nu doresc să descoperim Adevărul despre ființa umană și despre Existența din care ne-am născut. Pentru că astfel ne-am elibera din închisoarea oglinzilor.

Am învăța că lumea se schimbă, schimbând lumea interioară a gândirii, emoțiilor și atitudinilor.

A ne pune întrebarea pentru ce sunt aici este un punct crucial.

Răspunsul ultim, dincolo de toate răspunsurile mai mici este acesta:

sunt aici pentru a redescoperi ce sunt cu adevărat. Nu cineCE!

Asta orientează întreaga experiență a vieții către procesul interior al Ascensiunii și către descoperirea divinității propriei ființe și a întregii Existențe.

Privind din această perspectivă, lumea noastră interioară, gândirea, emoțiile și atitudinile noastre, sănătatea și relațiile noastre, afacerile și relația de cuplu, absolut fiecare dimensiune a vieții și orice împrejurare se dezvăluie înțelegerii complet diferit de cum suntem obișnuiți.

Când trăim o situație ce pare că ni se opune, e suficient să ne punem această întrebare, să ne reamintim că suntem aici pentru a descoperi ceva despre noi înșine și pentru a schimba ceva în lumea interioară.

În loc să ne luptăm cu realități exterioare, vom coborî înăuntru și vom schimba moduri vechi de a gândi, de a relaționa, de a răspunde, vom schimba vechi mecanisme emoționale și mecanisme de supraviețuire, cum le numim noi în Școala Maestrului Interior.

Și această schimbare lăuntrică schimbă realitățile exterioare în moduri … magice. Fără luptă cu oglinzile lumii.

Procesul Ascensiunii constă în șlefuirea lumii interioare.

În diminuarea umbrei și cultivarea luminii. În dizolvarea închiderii și cultivarea deschiderii. În ieșirea din mecanismele trecutului și trăirea în Prezență. În ieșirea din prizonieratul fricii, al durerii și al separării, și cultivarea atributelor eterne ale Existenței în viețile noastre: Adevărul, Iubirea, Frumusețea, Pacea și Armonia.

Aceste timpuri aspre sunt o criză.

Adică un moment în care trecutul se agață cu ghearele și cu dinții încercând să păstreze forme și structuri, personale, colective, sociale, politice, economice, care sunt pe cale de dispariție. Fluxurile mari ale Vieții tind să le măture, iar aceste structuri vor să supraviețuiască.

Dar ele sunt doar formele exterioare ale propriilor noastre structuri interioare.

Doar frica de necunoscut și de schimbare ne împiedică să mergem mai departe.

Dar această frică și această rezistență a trecutului, umbra adică, se dizolvă natural în fața luminii inevitabile care se naște din procesul Ascensiunii interioare. Fiecare din noi și Umanitatea suntem în acest proces și nimic nu poate schimba asta.

Această cunoaștere a legilor lumii interioare, a alcătuirii rafinate din care Existența se scurge în manifestare, este accesibilă fiecăruia dintre noi. Cu alte cuvinte, mijloacele prin care putem schimba realitatea există. Constă în schimbarea lumii interioare a gândurilor, emoțiilor și atitudinilor. Asta schimbă relația cu noi înșine, cu oamenii și cu existența. Și în cele din urmă schimbă lumea.

Am avut norocul – forjat în experiența procesului Ascensiunii – de a deschide porțile Cunoașterii acestor procese și în această viață. Am creat experiența unei vieți așa cum mi-am dorit-o, aliniată cu Adevărul, Iubirea și Frumusețea eternă a Existenței.

Împărtășesc această Cunoaștere cu oamenii în Școala Maestrului Interior care este o școală modernă de mistere. Adică o școală a experienței lăuntrice conștiente ce conduce către schimbarea radicală a perspectivei despre noi înșine și viață.

Cel mai important instrument este Cartea Maestrului Interior. La început a fost un suport de curs pentru studenții Școlii, dar a devenit mult mai mult decât atât. Este o călătorie ghidată în profunzimea ființei celui care o parcurge și conține toate reperele necesare pentru a iniția procesul Ascensiunii.

Deși este ea însăși o experiență în sine, cartea are o extensie practică. Un parcurs în 7 etape de profunzime pe care l-am numit Inițiere în Practica Prezenței. Este o aplicație ce conține 7 meditații ghidate care transformă Cunoașterea Cărții într-o experiență personală ce consolidează procesul Ascensiunii lăuntrice.

Sunt vremuri dominate de umbră și închidere. Le vedem înafara noastră, dar sunt generate de inconștiența propriei umbre. Cartea Maestrului Interior și Inițiere în Practica Prezenței sunt instrumente pe care le poate folosi oricine are suficientă maturitate pentru a-și asuma poziția de centru și creator al propriei vieți.

Ele sunt răspunsul la întrebarea pentru ce sunt aici, acum, în această viață, în această relație, în această lume. Și sunt o dezvăluire practică a dansului între întuneric și nașterea inevitabilă a luminii în viețile noastre.

Cartea Maestrului Interior și Parcursul Inițiere în Practica Prezenței livrează oricărui student determinat tehnologia interioară, pas cu pas, ce face posibilă administrarea lumii interioare și plasarea ei în poziția pe care o merită: aceea de sursă a întregii experiențe de viață.

Lucrez cu mulți oameni aflați în procesul Ascensiunii. Magia funcționează. Tot ceea ce pare misterios se dezvăluie pe măsură ce procesul avansează și devine Cunoaștere aplicabilă direct situațiilor din viețile noastre. O Cunoaștere eliberatoare din corzile fricii, ale gândirii compulsive, ale emoțiilor distructive. Dar mai ales eliberatoare de sub puterea iluziei. E adevărat, nimeni nu ne-a învățat nimic despre toate acestea. Dar o putem face noi înșine, acum.

Existența are o natură psihică, în profunzimea ei.

A cunoaște și a stăpâni această dimensiune este în puterile noastre. Suntem născuți din această Existență. Este mama noastră, în cel mai vast termen al său. Avem în noi toate atributele sale. Rămâne doar să le dezgropăm din straturile de umbră și să le trăim. Pentru asta suntem aici.

Agnis

PS. Urmează o lună plină în care dansul întunericului și al luminii creează o poartă cu un potențial imens de transformare. Rămâi cu ochii pe site. Avem un eveniment.

Roata Medicinei Shamanice

Roata Medicinei Shamanice – shamanismul, această străveche practică spirituală, nu are nici scripturi și nici vreo dogmă de urmat ci doar o cale simplă și naturală prin care ne conectăm cu marea Creație. O practică spirituală care pentru mine este, mai degrabă, conștientizarea și întruparea faptului că noi – oamenii – suntem gardienii pământului și nicidecum aruncați din Eden, aici pe pământ, pentru a ne ispăși păcatul prin care am pierdut grația lui Dumnezeu. O practică spirituală, simplă, prin care am învățat să recunosc conexiunea noastră profundă cu marele Spirit. O practică prin care am învățat să-mi onorez trupul și să simt, adânc în mine, conexiunea cu Mama Pământ, cu Mama Natură.

În inima Shamanismului rezidă câteva credințe de bază pe care îmi clădesc fiecare zi.

Iată doar câteva:

* Tot ce mă înconjoară este viu și are o forță vitală.

* Lumea materială, concretă, în care ne trăim viețile este doar un început din marele tot și doar făcând acest shift conceptual putem deschide noi posibilități de a ne conecta cu tărâmurile spirituale.

* Totul – absolut totul – și fiecare ființă pe care o întâlnesc îmi poate fi învățător.

* Realitatea îmi oglindește mereu.

* Existența îmi servește chiar și când este extrem de dureros.

* Compasiunea și o conexiune profundă cu natura îmi permite să văd cu ochii inimii și să trăiesc onorând-mi pământul – trupul – și onorând Mama Pământ

Ce este o Roată a Medicinei Shamanice?

O putem numi tehnologia sacră ce ne ajută să pășim în a noastră putere infinită cu care să co-creăm, în mod conștient, împreună cu Marea Sursă.

Roata Medicinei Shamanice mai poate fi trăită precum un vehicul de energie cu o putere incredibilă de a ne re-conecta la puterea personală.

Roata Medicinei Shamanice este o călătorie inițiatică pe care oricine își dorește vindecarea, transformarea, întregirea, trebuie s-o parcurgă în felul său unic. O roată cu patru cadrane toate conducând către libertate, întregire, viziune, putere personală. În Shamanism „puterea” nu se bazează pe Ego, pe agresivitate, pe competiție, pe dominare ci, mai degrabă, este vorba despre puterea infinită de a co-crea cu natura și cu forțele universului. Energia, pe Roata Medicinei Shamanice, corespunde celor patru direcții (Nord, Est, Sud, Vest) fiind însă toate interconectate și fiecare oferindu-ne a sa unicitate cu ale sale atribute particulare.

În ShamaniA Retreat învățăm să dansăm cu aceste direcții cărora le corespunde un arhetip universal existent în fiecare dintre noi. Războinicul. Vizionarul. Vindecătorul. Învățătorul. A le aduce în echilibru înlăuntrul nostru – simțind a lor înțelepciune născută din rădăcinile mitologice înfipte în istoria umanității – ne vindecăm pe noi și lumea fragmentată în care trăim. 

De ce să parcurgem Roata Medicinei Shamanice?

Suntem deja, fiecare în felul său, pe această Roată. Poate că n-o numim așa dar fiecare își visează lumea în care trăiește. Prin fiecare gest, prin fiecare vorbă, prin fiecare acțiune. Cu cât devenim mai conștienți cu atât putem recunoaște sacralitatea în fiecare ființă pe care o întâlnim, în fiecare pasăre pe care o auzim, în fiecare stea pe care o percepem. De la mic la mare, suntem toți co-creatori în această lume. Pentru a simți conexiunea cu tot, este principalul motiv pentru care eu continuu a parcurge, cu respect, sacralitate și conștiență, Roata Medicinei Shamanice.

În ShamaniA Retreat, parcugând-o la rândul tău, poți simți că faci un salt cuantic în a ta vindecare, transformare, întregire. În a ta devenire. Pas cu pas, îți readuci aminte că tu, de fapt, crezi în magie. Și, astfel, având încredere că magia există, începi s-o trăiești. Îți readuci aminte de sacralitatea vieții și a fiecărui moment, reconectându-te cu adevăruri profunde ce zac în tine și cu străvechea cunoaștere ascunsă înlăuntrul tău. Îți readuci aminte de a ta divinitate, celebrându-ți umanitatea și simplitatea.

Un Retreat în care te reconectezi la magia sincronicității care este, nimic mai mult, decât chiar principiul organizatoric al întregului Univers. Rupându-te de timpul liniar, în ShamaniA, îți trăiești deplin dimensiunea sferică a ființei tale. O dimensiune în care miracolele sunt simțite și trăite în fiecare privire, îmbrățișare, rostire. Magia este reală, acolo… sus, pe Colina Lunii. Și o poți oricând recrea apoi, revenit în dimensiunea vieții de zi cu zi. Parcurgând Roata Medicinei Shamanice și întrupând în mod conștient atributele celor patru arhetipuri universale care sunt și în tine, ca în noi toți, îți onorezi trecutul – integrându-l, ancorându-te cu iubire și respect în al tău adevărat destin.

Un vehicul simplu, o tehnologie sacră, o hartă lăuntrică:  ShamaniA – Psihologie. Spiritualitate. Magie. O invitație să devii, din nou, întreg. În al tău Centru din miezul ființei sferice care ești. Daruri uriașe și foarte bogate, îți oferă acest Retreat, dacă alegi a te deschide și a intra total în al tău uriaș potențial.

Putere Personală. Viziune. Claritate. Adevăr.  Libertate. Iubire. Bucurie. Înțelepciune. Împreună toate acestea într-un dans al co-creației cu marele Spirit.

Te invit pe Colina Lunii la o incursiune care-ți schimbă viața.

AmmaRa

Disciplina Prezenței. Creația Conștientă de Realitate

Nu este vorba despre a ne descoperi pe noi înșine. Suntem deja ceea ce suntem. O imensă experiență umană trăiește în interiorul nostru, și din această experiență am creat diferite identități ca răspunsuri la această experiență. Simțim deja că ceea ce suntem depășește cu mult orice identitate. Astfel, este mai degrabă vorba despre a ne crea pe noi înșine, despre a alege între diferitele identități și posibilități de a crea experiență de viață. A trăi conștient e mai mult decât a cunoaște cine am fost. Este despre a re-inventa cine suntem în fiecare moment. Este singurul lucru care aduce bucurie, care ne conectează cu resursele profunde ale Ființei, care deschide porțile viziunii și ale abundenței interioare. Totul începe cu disciplina Prezenței.

Experiență și identitate

Fiecare moment pe care l-am trăit vreodată a lăsat o urmă în identitatea noastră. Ceea ce am devenit este o consecință a experienței de viață, conștiente sau nu. Cât din această experiență de viață este conștientă? Cât ne amintim din această viață? Dar din momentele din preajma nașterii? Dar dinainte de naștere? Cât ne amintim din experiența umană a sufletului?

Toate acestea sunt dincolo de conştienţa liniară, codate în dimensiunile adânci ale ființei. Majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de aceste conținuturi, și totuși ele fac parte din mecanismul interior al creării identității pe care ne-o asumăm. Aceste conținuturi sunt de fapt experiență de viață și toate sunt purtătoare de identitate, căci fiecare experiență pe care am avut-o vreodată a fost un răspuns la întrebarea „cine sunt eu?” Fiecare act, fiecare gest, fiecare gând a fost o tușă de identitate.

Psihologia oficială se referă la identitatea liniară, la personalitatea construită ca rezultat al experienței ”conștiente” de viață. Dar confundă conştienţa cu capacitatea de a gândi despre realitate. Cea mai mare parte din realitate nu o gândim, ci o simțim. O percepem, și ea ne influențează profund în construcția identității pe care ne-o asumăm. Structurile de personalitate, ego-ul, sunt rezultatul nu numai al experienței raționalizate a realității, ci în cea mai mare măsură, rezultatul percepțiilor care scapă raționalizării.

De pildă, ceea ce simte un copil mic în raport cu părinții săi este mult mai mult decât ceea ce aceștia comunică în mod verbal și rațional. Un copil simte stările emoționale ale părinților, percepe energii subtile dar și dense pe care le înglobează în experiența sa de viață în mod complet irațional. El va manifesta această amprentă în viața sa ulterioară fără a ști cu exactitate de unde provin aceste tendințe.

Părinții copilului au suferit același proces și înaintea lor alți părinți. Aceasta este componenta trans-generațională a identității care coboară până la originile umanității pe această planetă. Dar mai există o componentă transpersonală, care include diferitele structuri de personalitate trăite în alte vieți de către copil, o componentă arhetipală și altele mai largi încă decât aceasta. Toate sunt scufundate în inconștient și toate influențează răspunsul pe care îl dăm situațiilor de viață. Iar acest răspuns creează identitatea pe care o experimentăm.

Experiența noastră este identitate. A alege liber identitatea pe care ne-o asumăm este a ieși de sub puterea experienței vechi, a ne elibera de răspunsuri prestabilite. A acționa și a re-acționa sunt lucruri diferite. Primul este libertate, al doilea prizonierat în trecut.

Creația conștientă de realitate

Toți oamenii au sentimentul adânc că sunt mai mult decât își amintesc. Este simțirea naturală a experienței depozitată în inconștient. Se apucă să scormonească prin diferite metode apele adânci ale inconștientului în căutarea unei alte identități, mai cuprinzătoare. ”Cine sunt cu adevărat?”. Dar această scormonire nu conduce către o identitate mai cuprinzătoare, ci către una mai veche, și nu neapărat mai largă. Se refugiază din identitatea prezentă într-una a altui timp ignorând complet că momentul prezent include în natura sa, integral, toate identitățile trecute. Așadar căutarea ”adevărului” despre noi înșine este doar un joc interior care de prea multe ori ascunde o neasumare a prezentului, o fugă de prezent.

Adevărul despre ceea ce suntem este conținut în această clipă, în aceste gânduri, în aceste emoții, în aceste atitudini, în această postură pe care o adoptăm în fiecare moment. Întrebarea principală este aceea dacă putem alege sau nu ceea suntem, chiar acum, în acest moment. Dacă am putea face acest lucru nu ar mai fi vorba despre a descoperi ”cine suntem cu adevărat”, ci despre un act de creație conștientă de realitate, de creație a experienței de viață. Ar fi o adevărată magie experiențială. A alege ceea ce dorim să fim schimbă complet paradigma despre noi înșine și despre ceea ce ne înconjoară.

Dar cum am putea schimba realitatea înconjurătoare dacă nu putem administra nici măcar stările noastre interioare? Majoritatea oamenilor aflați în experiență corporală pe această planetă în momentul de față nu pot alege stările psihice, emoționale, energetice și corporale prin care trec. Lipsa de experiență conștientă a realității își spune cuvântul. Suntem identificați cu mintea noastră, iar aceasta reprezintă un strat foarte subțire al realității. Folosim un procent infim din conştienţa noastră, adică din capacitatea noastră de a percepe realitatea interioară și exterioară deopotrivă. Nu întâmplător folosim doar 3% din creierul nostru. Răspunsurile noastre față de complexitatea experienței de viață vin din aceste straturi adânci ale identităților noastre trecute. Prețuim mult experiența noastră din care chipurile am învățat ceva, dar ignorăm că răspunsurile învățate, adică prestabilite, sunt extrem de limitate și ne împiedică să privim realitatea în marea ei complexitate.

* O călătorie interioară în care deprinzi un mod de a percepe realitatea mai profund și mai rafinat* Alegerile tale depind de profunzimea percepției, de felul în care simți experiența vieții* Înveți să administrezi conținuturile mentale, emoționale și energetice ale lumii tale interioare*Sănătatea, relațiile, atitudinile în fața vieții, capacitatea de a-ți împlini visele depinde de Conștiență* Cartea Maestrului Interior este un instrument de transformare a Conștienței

Deasemeni, răspunsurile în fața realității vin din spațiile inconștiente ale ființei, din acele conținuturi trans-generaționale, perinatale, transpersonale care sculptează peisajul interior al ființei. Nu ne dăm seama, dar nu noi alegem, ci părinții, bunicii și strămoșii noștri, fricile lor, experiența lor, sistemele lor de credințe, amestecate cu propriile noastre condiționări izvorâte din experiența altor timpuri. Credem că suntem liberi, că avem liber arbitru, dar suntem complet dependenți de răspunsurile unor identități mai vechi sau mai noi, inconștiente.

Marea transformare de conștiință a acestor timpuri constă în aceea că a devenit posibil să alegem în mod conștient ceea ce devenim, ceea ce suntem.

A alege conștient este echivalent cu a fi capabil să deslușim în peisajul interior stările și răspunsurile venite din vechi identități sau din rezonanța cu mediul în care ne aflăm, și propriile noastre alegeri. Este echivalent cu a avea încredere în noi înșine și capacitatea noastră de a alege felul în care modulăm energia interioară. Este echivalent cu a percepe felul în care stările noastre, mentale, emoționale, energetice și corporale sunt rezultatul propriilor noastre alegeri. Este, cu adevărat, o chestiune de asumare a identității, de atenție permanentă orientată către trăirea interioară și de creație conștientă de realitate. 

Disciplina interioară

În Școala Maestrului Interior, transformarea pleacă de la practica necontenită  și disciplina Prezenței. Aceasta este o stare de Conștiență orientată către simțuri și corporalitate, către percepția energiilor interioare, a emoției și a gândirii. În esență este o disciplină a Atenției. Unde este Atenția mea, acolo este Energia mea, într-acolo este orientată capacitatea creatoare a Ființei mele. Atenția este o formă sacră de energie care curge din noi, din Centrul nostru, din propria noastră Inimă, pentru a crea Realitate pe care o trăim ca experiență de viață. Cu alte cuvinte, viața noastră, calitatea ei, depinde de felul în care noi turnăm energie/atenție în diferitele spații și niveluri le Sferei de Conștiență și experiență pe care o considerăm ”eu”.

Dar Atenția noastră este de cele mai multe ori rătăcitoare. Turnăm energia sacră a Inimii în moduri dizarmonice, în tot felul de lucruri. Unul dintre cele mai tulburătoare lucruri este acela că ne proiectăm atenția în lucrurile pe care nu le dorim, în situațiile de care ne temem, pe care am vrea să le evităm și astfel le energizăm în mod inconștient. De cele mai multe ori Atenția noastră este fie într-un trecut pe care îl criticăm, fie într-un viitor de care ne temem, fie în speculație rătăcitoare. Ne lăsăm mintea să rătăcească aleatoriu. Unul dintre cele mai interesante fenomene ale conștiinței acestor timpuri este acela că instrumentele multimedia, tehnologia și mediile virtuale ne țin mintea și Atenția agățate în spații de cele mai multe ori fără nici o importanță față de prioritățile Sufletului nostru.

Disciplina interioară începe cu disciplina Atenției, cu antrenarea capacității de a rămâne cu Atenția acolo unde dorim, în spațiile în care alegem să creăm realități noi. Toate dimensiunile Ființei se transformă sub puterea creatoare a Atenției. Mintea noastră nu este altceva decât un câmp de atenție modulată. Felul în care gândim creează emoția pe care o experimentăm, atitudinile interioare și posturile corporale. Felul în care ne manifestăm în ceastă lume, în relațiile noastre, în job, în familie, felul în care interacționăm cu mediul este rezultatul final al felului în care gândim despre lume și despre noi înșine.

Credem că gândim liber, dar, pentru marea majoritate a oamenilor, gândirea este un spațiu al locurilor comune, al ideilor, concepțiilor, filosofiilor preluate, al convingerilor de masă, familiale, sociale, culturale etc. Nu există nimic original în acestea, ci doar înregimentare. În plus, peisajul interior al gândirii este modelat de toate dimensiunile inconștiente, de conținuturile adânci ale conștiinței, de identitățile vechi ale noastre, ale părinților noștri și de întreaga noastră experiență transpersonală. Un fel de inerție a Ființei, care ține de capacitatea Conștiinței de a se identifica cu propria experiență, se manifestă prin noi. Suntem sclavii obiceiurilor noastre de gândire, a modelelor emoționale repetitive, ale obiceiurilor de atitudine și comportamentale. Aceasta ne creează un anumit confort numit identitate. Este ego.

Pretindem că dorim schimbarea interioară și descoperirea adevăratei noastre identități, ”spirituale”, dar ieșirea din confortul identității ne umple de spaimă.

Transformarea interioară care se va reflecta foarte repede în viața și relațiile noastre începe cu disciplina Atenției. Re-orientarea Atenției către obiectele pe care le-am ales conștient ne scoate din obiceiurile vechi și din vechi identități. Acestea gândesc realitatea mereu în același fel și tind să o conserve. Nu există alt efort pentru evoluția interioară, decât un efort de Atenție. Suntem pradă emoțiilor noastre, fricilor, inerțiilor care se vor transfera în cele din urmă la nivelul energiilor vitale și al corpului, doar pentru că nu există nici o disciplină interioară a Atenției.

Atenția este creatoare de realitate. Când ne temem de ceva de pildă, acel lucru tinde să se întâmple, pentru că Atenția noastră îl hrănește cu energia sacră a Creatorului, a Inimii. Scenariile halucinante al minții calculând probabilități din frică, tind să se împlinească, datorită acestei capacități creatoare a Atenției. Atenția este energie! Cartea Maestrului Interior este o carte de magie interioară întemeiată pe capacitatea noastră naturală de a modela energia sacră, creatoare a Atenției. Aceasta este sursa creației noastre de realitate. Atenția noastră devine gândire, emoție, corp, relație, acțiune, cuvânt. Într-un cuvânt, devine contextul vieții noastre. A deveni stăpănul Atenției, este a deveni creatorul conștient al întregii noastre vieți. 

Majoritatea oamenilor nu cred că au vreo putere asupra lumii exterioare. Se cred ”un biet om”. Este un pretext pentru a nu își asuma calitatea creatoare a Atenției și a propriei Ființe. Acest lucru începe să se schimbe pe măsură ce umanitatea descoperă propria ei natură și propria putere creatoare.

Toată Calea Maestrului Interior este despre descoperirea și practica acestei capacități creatoare a fiecăruia dintre noi, despre consolidarea Încrederii în această putere naturală a Ființei care se manifestă prin fiecare dintre noi. În plus, Maestrul Interior, adică acea dimensiune a propriei Conștiințe care trăiește în mod direct propria capacitate de a crea realitate, nu este o experiență punctuală, accesibilă doar într-un workshop de Arta Respirației Conștiente sau într-unul de Prezență, ci este o abordare menită vieții de fiecare zi. Maestrul nu trăiește într-un deșert sau într-un vârf de munte, în pustiu, ci printre oamenii acestei lumi.

Trăirea Maestrului Interior este accesibilă tuturor ființelor umane și începe cu disciplina interioară a Atenției și a gândirii, care nu este altceva decât Atenție modulată. Este sursa emoțiilor, atitudinilor interioare, a posturilor și mișcării și relaționării noastre cu această lume. Când devenim conștienți de acest lucru, putem, în sfârșit, alege ceea ce devenim. Abia atunci nu ne vom mai ”căuta pe noi înșine” ci ne vom crea pe noi înșine.

Starea de Prezență

Prezența este o stare de Conștiență centrată în interior, deschisă și sferică. Atenția este defocalizată iar realitatea, experiența vieții, curge la fiecare respirație în interior, în percepție, și emană la fiecare expirație. Atitudinea interioară este un fel de ”da” spus acestei realități sferice, căci aceasta desființează granițele. În mod interesant, în această stare mintea este liniștită, receptivă, în stare de ascultare. Este prezentă, dar ne-modulată. Aș putea gândi în orice moment ceva despre ceea ce simt, dar nu o fac. Mai degrabă ascult realitatea, o las să curgă în mine, decât să plec în investigație mentală a acesteia sau să o torn în clișee.

Această stare deschisă și receptivă numită Prezență, implică în același timp un fel de emisie, un fel de radianță a cărei sursă este Centrul, propria Inimă, care-mi permite nu numai observarea curgerii înăuntru și înafară a realității, ci mai ales modul în care aleg să particip la această realitate sferică. Pare lucru ușor, dar necesită o practică îndelungată această disciplină a Atenției numită Prezență. Tendința care vine din roluri vechi și din obiceiuri este aceea de a răspunde realității, de a re-acționa în modele prestabilite întemeiate pe experiențe mai vechi sau pe clișee moștenite, cultivate îndelung.

Un răspuns proaspăt la dinamica realității, întemeiat pe ceea ce simt chiar acum, este un mod cu totul nou de a trăi. Principalele avantaje ale acestui mod de a ne raporta la realitate sunt ieșirea din gândirea compulsivă, repetitivă, administrarea mult mai eficientă a diferitelor stări emoționale, energetice și corporale și o relaționare cu mediul înconjurător de o profunzime liniștită. Modul conștient de a face alegeri în orice moment schimbă complet încrederea pe care o avem în noi înșine, relațiile noastre și în cele din urmă întreaga paradigmă prin care privim realitatea. Este un proces pe care mulți l-ar numi de ”transformare spirituală”. Noi îl numim mai degrabă un proces de adâncire a percepției, a Conștienței.

Cu cât percepem mai adânc realitatea, cu atât descoperim capacitatea naturală a Ființei de a crea această realitate pe măsura propriei Conștiențe. Este un proces magic, o magie implicită naturii existenței. Descoperim că singurul lucru care ne-a împiedicat să percepem realitatea în acest fel a fost propria noastră inconștiență. Frica noastră de a simți, de a ne deschide în fața acestei realități. Tendința noastră de a ne pierde în gândire, de a rătăci la nesfârșit în labirinturi mentale ne-a izolat de profunzimea și frumusețea realității. Acest lucru se poate sfîrși acum, dacă alegi acest lucru.

Practica Prezenței în orice împrejurare, sau a unei noi Conștiențe, este începutul unui nou mod de a trăi, cu consecințe incalculabile de către minte. Prezența și deschiderea creează în prima fază o stare de bucurie naturală, care nu are un motiv anume, o bucurie de a trăi, de a respira, de a privi, de a percepe, de a ne mișca, de a experimenta realitatea. Bucuria trăirii este un indicator fundamental al deschiderii și al Prezenței. 

Realizăm foarte repede că fiecare moment al existenței este un moment de Creație a cărei sursă suntem noi înșine. Sigur, ne mișcăm și experimentăm o realitate extrem de complexă, care are nenumărate surse – ceilalți oameni și Sursa Divină, dar putem alege modul în care ne raportăm la această eternă creație, modul în care modulăm propria noastră realitate mentală, emoțională, energetică și corporală.

Arta de a trăi conștient seamănă cu surfingul. Este o artă a echilibrului, a Încrederii pe care doar Conștiența o poate aduce. Fiecare gând, fiecare gest, fiecare relaționare cu o ființă umană sau o situație sau un mediu, devine un act de creație și de bucurie intrinsecă. Este punctul în care descoperim că putem schimba realități pe care le consideram imuabile, un datum, în care descoperim că oamenii se schimbă în preajma noastră iar situațiile pare că tind mai degrabă să ne slujească decât să ne fie potrivnice.

Deasemeni este momentul în care din străfundurile ființei noastre iese la suprafață o înțelegere profundă asupra realității și a experienței noastre de viață, ies la suprafață priorități noi, descoperim menirile noastre naturale, fundamentale, vocația pe care cumva am intuit-o dintotdeauna, dar mereu a fost ”ceva mai important de făcut”. Descoperim că nimic nu este mai important decât bucuria de a trăi, de a exista, și că toate ”motivele” care ne-au împiedicat să trăim în acest fel nu au fost decât pretexte pentru a conserva moduri vechi ale existență, roluri, diferite aspecte pe care le-am considerat a fi identitatea noastră.

Se deschide o nouă lume, un nou mod de a privi, în care Prezența este punctul de plecare iar cultivarea ei devine consacrare.

O privire de ansamblu

Lumea în care trăim este zguduită de crize profunde de tot felul, de tensiuni și de frică. Criza globală este expresia nenumăratelor crize personale. Dimensiunea colectivă a Conștiinței nu face decât să reflecte dimensiunile personale.

Am învățat un lucru important însă în lucrul cu stările de expansiune ale Conștiinței, acela că orice criză este un punct de transformare, o imensă oportunitate pentru a pune în discuție perspectiva noastră a asupra realității. O criză în cuplu poate conduce la un salt înainte al relației, pe un nou nivel, cu condiția acestei chestionări interioare care implică detașarea de modelele trecutului. Același lucru este valabil atunci când avem o criză la job-ul nostru. Este modul realității de a reflecta o încremenire în modele care au expirat. Crizele financiare, politice, sociale, militare, dar și crizele personale de orice fel nu fac altceva decât să ne atragă atenția că ne-am identificat prea mult cu modele despre existență și am uitat că existența este curgere eternă, fluiditate și schimbare. 

Scriu aceste rânduri după una dintre cele mai înalte explorări pe care le facem, Arta Respirației Conștiente, iar tema a fost exact acest palier de Conștiență pe care îl descriem în aceste rânduri. Într-un act de magie colectivă, ne-am întors cu fața către trecut și am privit la diferitele momente ale vieții în care am făcut alegeri, iar aceste alegeri ne-au băgat în bucle ale vieții care au durat uneori ani și ani. Alegeri făcute din frică, din nesiguranță de sine, din neîncredere, neputință, din frica de a nu fi răniți și altele asemenea. Am crezut că am ales liber, dar în cele din urmă ne-am putut da seama că frica, închiderea, singurătatea, neîncrederea ne-au limitat capacitatea de a alege. Ne-au condus către crize care, în cele din urmă se dovedesc a fi manifestarea stării din care am ales cândva. Privită din această perspectivă, viața fiecăruia dintre noi devine o necontenită provocare de a redobândi conștiența. Și odată cu ea, iubirea, libertatea, adevărul despre noi înșine.

În același fel, realitatea exterioară, a evenimentelor colective, sunt lumii noastre interioare. E suficient să arunci un ochi un ochi peste știrile zilei pentru a desluși cu precizie principiile identificării, al gândirii compulsive și ale lipsei de Conștiență în fiecare dintre crizele descrise de evenimente. Fiecare criză este expresia unei identificări cu aspecte ale trecutului. Oamenii care ucid în numele unui profet din alte vremuri, alții care decid războaie în numele unui imperiu care nu mai există, țări care dau faliment în identificarea cu modele de existență expirate, persoane care nu vor să renunțe la situații financiare sau politice sau sociale și asta le conduce după gratii.

Prioritățile Sufletului sunt altele decât cele ale structurilor egotice. Acestea din urmă vor siguranță, confort, asigurări pentru totdeauna că formele vor dura. În numele lor se poartă lupte grele. Sufletul nostru vrea altceva: vrea să creeze experiențe noi din care-și trage bucuria și expansiunea. El nu vrea să rămână pe loc, căci este conștient de curgerea universală.

Există un conflict între tendințele Sufletului și cele ale ego-ului, care nu vrea schimbare. Frica îl face să conserve structuri vechi și aceasta este în contrapunct cu curgerea Creației. Ego-ul consideră schimbarea o primejdie, o moarte. Ceea ce vedem împrejurul nostru și le decodăm drept crize, este disoluția structurilor vechi pe care ego le vrea stabile. Această luptă nu este decât transformare. Viețile noastre sunt rupte între aceste două tendințe contradictorii: tendința ego-ului de a conserva și cea a Sufletului de a crea din nou și din nou experiențe prin care evoluează.

Primul pas către eliberare

Fie că ești unul dintre aceia care au explorat profunzimile propriei Ființe vreodată fie că nu, citești aceste rânduri, atunci ceva din tine rezonează profund cu această cale a Conștienței. Maestrul Interior este pe cale să se trezească. Ești unul dintre aceia care pot face schimbarea și care pot declanșa în interior procesul Conștienței. Pentru tine deschid aici porțile unei invitații: aceea de a porni împreună cu noi, pe calea Prezenței care deschide toate porțile. Școala Maestrului Interior este un spațiu în care vei face propriile descoperiri și alegeri.

Practica Prezenței, care începe întotdeauna cu disciplina interioară a gândirii și a emoției, deschide porțile reconcilierii acestor tendințe contradictorii ale interiorului nostru. Maestrul Interior nu este altcineva decât ființa umană conștientă, a cărei privire pătrunde adânc în natura și structura realității pe care o percepe ca pe o dimensiune a propriei sale creații. Arta Maestrului Interior nu este o artă descarnată, ci arta de a trăi, de a crea, de a exprima, de a descoperi bucuria adusă de Creația conștientă, în orice dimensiune a vieții. Aceasta nu este și nu a fost niciodată o teorie sau o filozofie, ci o experiență directă accesibilă oricui alege să o trăiască.

Te invit să te alături acestei experiențe și să descoperi anvergura propriei tale ființe, împreună cu cei asemenea ție. Te voi conduce în spațiul interior în care vei putea vedea altfel. Acolo îți vei putea face propriile alegeri și le vei putea duce cu tine în dimensiunea liniară a realității, atunci când vei coborî. Vei alege ce păstrezi din modul tău de a vedea lumea, și ce vrei să schimbi. Nimeni nu poate face schimbarea în locul tău. A aștepta ”să se schimbe ceva” în realitate este o utopie. Responsabilitatea transformării personale este în sarcina fiecărei ființe umane, pe măsura Conștienței sale. Aceasta înseamnă alegere.

Întregul adevăr despre tine însuți și despre natura profundă a realității este aici, acum. El nu a fost niciodată ascuns de cineva sau ceva. A fost mereu vorba despre neputința noastră de a percepe mai adânc, mai vast, mai rafinat. Asta ne-a ferecat într-o realitate îngustă, impregnată de frică, furie și neputință. Am ajuns să investim infinita capacitate creatoare a ființei noastre în ziduri, separare și crize, să-l căutăm pe dumnezeu în cer și adevărul, iubirea, libertatea și frumusețea vieții să le credem utopii. Ceva s-a copt în adâncurile conștiinței umanității iar adevărul iese la suprafață în fiecare din noi.

Cum ai trăi dacă ai putea percepe totul, dacă ai putea simți integral, dincolo de aparențe, de gândire, de îndoială? Cum ar fi relația ta cu tine însuți, dacă ai ieși de sub imperiul judecății de sine, al neîncrederii, al emoțiilor distructive, al fricii, furiei și vinovăției? Cum ar fi relațiile cu ceilalți, dacă ai putea simți dincolo de măști? Cum ai trăi putând percepe Adevărul, Iubirea, Frumusețea și Libertatea omniprezente ce alcătuiesc întreaga Creație? 

Crezi probabil că acestea sunt metafore. Dar dacă ceva vibrează profund în inima ta, în corp la aceste cuvinte, atunci să știi că ești pregătit. 

Mă pricep să conduc oamenii în starea naturală a ființei, în Prezență. Am forjat această pricepere într-o mie de explorări împreună cu mulți oameni, pănă când cărarea a devenit un drum larg. Mulți pășesc pe ea acum, trăind adevărul despre ei înșiși și despre realitate. Cu cât mai mulți oameni trăiesc adevărul, cu atât mai puternică și mai eficace este calea. Este o cunoaștere care aparține Umanității, această rasă de îngeri care are curajul nebun de a veni în trup, în materie, de a uita totul pentru ca într-o bună zi să-șți reamintească totul. Eu nu am făcut decât să o simplific, să o esențializez, să o curăț de orice altceva înafară de experiență pură. Adevărul este întotdeauna simplu și accesibil oricui alege să-l trăiască.

Am turnat întreaga experiență a Școlii Maestrului Interior- așa cum am numit-o în aceste timpuri, într-o Carte. Este magică, pentru că umanitatea noastră este magică. Nu avem nevoie de baghete fermecate pentru a trăi așa cum vrem să trăim. Noi suntem magie pură. Adevărul despre noi înșine depășește orice ne-am imaginat vreodată. 

Cartea dezvăluie totul prin experiență. Mi-am folosit priceperea de a-i face și pe alții să aibă experiența adevărului interior, și am creat o Carte care te conduce către deschidere, percepție lărgită și un nou mod de a crea realitate în viața ta.

Am dublat Cartea cu programul online Inițiere în Practica Prezenței.  Nu puteam face altfel decât să împărtășesc mijloacele simple de a transforma capacitatea noastră de a percepe realitatea și de a trăi pe măsura viselor noastre.

Sunt mulți oameni care folosesc deja această tehnologie simplă și sacră de a reveni la sursa întregii realități. Această sursă suntem noi înșine, în orice moment, indiferent dacă suntem conștienți de acest lucru sau nu. Realitatea vieții noastre curge din noi, oricum. Dar un nou grad de conștiență face ca această curgere necontenită să devină un act de creație aleasă. Putem alege ce trăim, cum trăim, ce devenim. Fiecare gând, fiecare emoție, fiecare gest, chiar și o clipire de ochi este un răspuns la întrebarea cine sunt eu. Creația noastră ne definește atunci când devine conștientă. Pănă atunci, suntem frunze în bătaia vântului și a valurilor marelui ocean al Conștiinței.

Agnis

Cum să descoperi cunoașterile ancestrale

Retrezind la viața adevăruri ce zac de mult adormite în tine, în Cercul Sacru pe care-l creăm, din nou împreună, pe Colina Lunii în ShamaniA Retreat – Psihologie. Spiritualitate. Magie.  descoperi cunoașteri ancestrale ce te ajută să-ți aduci în echilibru sănătatea.

Numai tu știi, cu adevărat, ce vrei să schimbi în viața ta acum.

Numai tu știi ce ai nevoie să vindeci și să transformi. Eu, ca de fiecare dată, doar te ghidez către adevărul deja existent în tine și-ți readuc aminte, pentru ca tu însuți să recunoști sursa universală a conștiinței în fiecare oportunitate pe care ți-o creezi pentru a crește și a evolua. De vrei a face asta. A crește. A evolua. A transforma vechi tipare de gândire și de comportament ce nu-ți mai servesc.

Știi foarte bine chiar tu că singura constantă în al nostru univers este… schimbarea!

Și tot ce faci influențează această schimbare în multe și diferite feluri. Și nici nu ne dăm seama că multe din lucrurile mărunte, aparent nesemnificative, creează oportunități uriașe pentru schimbare. De fapt, cu fiecare pas pe care-l facem, Universul ne vorbește, ne oferă noi oportunități care sunt bazate chiar pe vibrația cu care am făcut acei pași. Ceea ce emanăm, primim înapoi. Te invit să nu rămâi în nemișcare doar de teama ca nu cumva să faci pași greșiți sau să hrănești inerția și băltirea, așteptând să vezi ce ți-o mai oferi Universul… Dimpotrivă, intră în curgerea Vieții. Se pare că doar așa putem învăța și crește. Doar așa ne putem, cu adevărat, transforma. Noi suntem creatorii propriilor noastre vibrații, emanații. Doar că, uneori, din păcate, nu ne dăm seama de cât de mare este dezechilibrul lăuntric în care băltim.

În această frumoasă Călătorie Sacră deschidem o fereastră către cunoașteri ancestrale și retrezim adevăruri ce zac adânc adormite în noi, aducând în echilibru cele patru arhetipuri universale prezente în fiecare ființă umană.

Habar nu am dacă ți-ai dat voie până acum, sau nu, să explorezi paradoxuri inerente care apar ori de câte ori ne pornim într-o practică de dezvoltare personală și spirituală. Eu aproape că m-am simțit forțată să explorez astfel de paradoxuri. Nu e prea greu, dacă suntem sinceri, să ne dăm voie să vedem cine suntem. Mai greu este să recunoaștem CE suntem și să ne acceptăm măreția. Căci de aceasta ne temem. Nu de micime. E nevoie de efort susținut și practică permanentă pentru a păstra conștiența căpătată, pentru a fi în miracolul momentului prezent, pentru a hrăni delicatele și profundele revelații. Și nimeni nu poate face asta în locul tău. Doar tu. E o veste rea? E o veste bună? Tu decizi!

Eu, cu bucurie și generozitate, îți pun la dispoziție pe toată durata acestui Retreat Sacru, numeroase exerciții din psihologia occidentală împletite cu adevăruri străvechi preluate din diverse culturi shamanice. Experiența Călătoriei însă îți aparține. Iar ce vei alege să faci apoi,  în dimensiunea vieții de zi cu zi, cu toată bogăția trăirilor, înțelesurilor, răspunsurilor, revelațiilor, de asemenea, depinde doar de tine.

Și… dacă încă mai aștepți „momentul potrivit” pentru a face o mare schimbare, dă-mi voie să-ți șoptesc că nu există așa ceva. Este doar un mit – momentul potrivit. Noi suntem cei care ne creăm momentele potrivite pentru a face schimbările pe care, cu adevărat, le vrem.

Așadar, nu aștepta momentul potrivit! Creează-ți-l chiar acum!

Cu bucurie și recunoștință,

AmmaRa

Cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul

Deși tensiunile continuă să fie la cote foarte mari, peste tot în lume, energia vindecării și a transformării ne este la dispoziție. Prezentă fiind pentru noi toți, depinde de fiecare dintre noi câtă încredere avem să ne deschidem și să o simțim. Cu adevărat, pentru a trăi energia vindecării, depinde de câtă încredere avem să dăm jos vechile măști ale rolurilor ce nu ne mai servesc. Depinde de câtă încredere avem să ne privim, unii pe alții, cu ochi mai buni și să fim mai îngăduitori unii cu alții. Depinde de câtă încredere avem în propria noastră putere de a ne schimba perspectiva asupra ceea ce încă pare greu și dificil și poate chiar este dureros. Mai ales acum când ne tot întrebăm … cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul?

Totul se schimbă acum în lume

și avem nevoie să ne deschidem mințile pentru a vedea cu mai mare claritate ceea ce vrem, cu adevărat, să facem. Și, mai întâi, ceea ce vrem să fim. Pentru asta însă trebuie să fim capabili să ne deconectăm de la mașinăria socială a iluziei care ne conduce într-o direcție falsă. Ne îndepărtează de la autenticitate.

Aici, unde am ales să locuim și să mutăm întreaga creație Călătoria Inimii, fiind conectată foarte profund cu Natura, cu pădurile, cu rotunjimile colinelor și ale dealurilor, îmi dau seama mai rapid câtă nevoie am (și avem toți) de mai multă odihnă. Odihna are în ea energia vindecării. De atâtea ori în trecut m-am tot pierdut în a face uitând să-mi dau voie, mai întâi, să fiu cu toate cele ce simt. Cu emoții, cu dureri, cu întrebări, cu confuzie, cu oscilații. De-a lungul vremii am învățat să mă mai și opresc. Ascultându-mă, cu atenție și compasiune. Acum simt cum trupul meu are nevoie de odihnă.

În aceste săptămâni, fă tot ce ține de tine să te mai și odihnești și să te relaxezi. Prea multă muncă, îți va dăuna. Poate că a venit momentul să renunți la vechea credință „trebuie să muncesc mult și foarte din greu, să merit…”

Valul uriaș de emoții distructive, te poate absorbi. Oferă-ți momente de odihnă, de liniște și ascultare. Mai oprește-te, din când în când, și doar respiră atent, observându-ți starea. Dacă nu îți oferi aceste momente de respiro, de pauză, nu poți simți energia vindecării ce este prezentă și curge chiar prin tine.

În ciuda tuturor tensiunilor și provocărilor, la nivel individual și colectiv, există și foarte multă magie în lume. Avem nevoie să ne protejăm capacitatea de a ne aminti că magia există. Miracolele există. Când uităm de ele, alunecăm în tristețe, în depresie, în atacuri de panică, în frică. Când zic „magie” nu mă refer la vrăji și făcături. Ci la semnele din partea lui Dumnezeu, ale universului, mă refer la sincronicități și la mici miracole ce se petrec tot timpul și peste tot în jurul nostru. Ai curajul și… crezi în miracole!

Care îmi sunt acum nevoile și dorințele cele mai autentice? 

O întrebare ce nu mai apare doar din când în când ci asupra căreia reflectez în fiecare zi de când ne-am mutat aici, sus, pe dealuri. Care sunt adevăratele valori după care merită să-mi ghidez, acum, viața?

Mai întâi autenticitate, adevăr, și apoi „ambiție”. Căci a fi ambițios fără a fi autentic… ne conduce către sclavie. Devenim sclavii unei lumi iluzorii. Sinceră să fiu, nu cred că m-am considerat niciodată o ființă „ambițioasă”. Mai degrabă, de multe ori, m-am perceput precum o visătoare nebună, aruncându-mă total în a-mi manifesta visurile. Încrederea mi-a fost, întotdeauna, piatră de temelie și călăuză. Dacă te consideri o ființă ambițioasă, păstrează această credință. Doar ai grijă ca ambiția ta să-ți susțină dorințele cele mai autentice și nu să le definească.

Sunt atât de multe tipare vechi ce țin de putere manipulatoare, de subjugare, de control, dezlănțuite acum peste tot în lume. Toate în numele „COVID19”. Poate că ar trebui să ne oprim puțin și să ne întrebăm cât mai avem de gând să ne lăsăm „pandemizați”? Când ne vom opri din a ne virusa noi pe noi înșine? Prin gândire, judecată aspră, auto-critică, băltire în obiceiuri vechi și dependențe toxice, nu facem altceva decât să ne tot virusăm. Habar nu am ce vaccin ar fi cel mai potrivit împotriva acestora. Nu am nimic împotriva vaccinelor, testate îndelung și care pot fi garantate. Și nu am nimic împotriva celor care vor să se vaccineze rapid. Orice alegere, a fiecăruia, este sacră. Aș fi însă împotriva obligativității la vaccinare în numele sănătății publice. Iar a nu mai putea călători nicăieri în lume, dacă nu avem un pașaport pe care să fie scris „vaccinat” ar fi o încălcare a dreptului omului. Fie să fim cât mai mulți care cultivăm încrederea că puteam crea o altă realitate decât aceasta. Adică, fără obligativitate în ceea ce privește vaccinarea cu un vaccin despre care nimeni nu poate garanta nimic, și fără un astfel de pașaport pe care să existe ștampila „vaccinat”.

Practica Prezenței, Arta Ascultării AtentePractica Recunoștinței, hrana sănătoasă, sport, odihna, conexiunea cu natura, comunitate, toate acestea împreună, pentru mine, constituie un „vaccin” ce a dat rezultate.

A fi în momentul prezent, atent la ce gândești – fără a da curs gândirii haotice și conștientizând că sunt doar gânduri care vin și care pleacă – până când ajungi să gândești doar ceea ce vrei să gândești, este poate cel mai mare dar pe care ți-l poți face. A te elibera de emoțiile distructive, este propria ta responsabilitate. Ai la dispoziție multe mijloace prin care poți face asta. Vezi tu cu care rezonezi cel mai mult. Puterea este la tine.

A gusta miracolul și magia momentului prezent este cel mai prețios lucru pe care-l poți trăi.

Sunt convinsă că uneori reușești să te bucuri de momentul prezent. Alteori, nu. Alunecarea în tipare vechi este seducătoare. Nu doar pentru tine. Ci și pentru mine și pentru noi toți. Este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, să fim  atenți la ce continuăm să hrănim și la ce renunțăm.

Observă-te ce tipare vechi sunt prezente îmbrăcând însă, acum, straie de … vezi Doamne, mă protejez, doar e COVIDIa te uită, nenorocitul de vecin, nu poartă mască. Ne expune la risc, cu iresponsabilitatea lui. Și… cum adică nu vrea să se vaccineze? E nebun de legat! Doar vaccinul ăsta ne poate salva. El este mântuitorul nostru. …

Și iată cum poate cineva folosi un tipar vechi de gândire, de judecată, de neasumare a propriei responsabilități, proiectând – ca de atâtea ori în trecut – în afara sa. Se pare că măștile aspectelor diferitelor roluri de purtam toți și în trecut (doar că nu se vedeau) au ajuns acum să fie chiar trendy, purtate la vedere căci … doar e COVID și măștile ne protejează.

Avem nevoie de o schimbare majoră de perspectivă în realitatea ce trăim.

Și pentru a face asta avem nevoie de magie. Numai că am cam uitat să avem încredere în magie. Există multă magie în jurul nostru doar că nu știm cum să o primim și s-o folosimIar schimbarea majoră începe prin a schimba înlăuntru nostru, fiecare, ceea ce deja știe că trebuie să schimbe. Fiecare știm ce avem de schimbat. De la tipare de gândire vechi la credințe limitative, de la convingeri la dependențe și atașamente, de la auto-critică aspră la judecăți și neasumarea responsabilității.

Astrologii spun că sezonul Săgetătorului, în care tocmai ce am intrat, vine cu tolba plină de … tranzite majore, eclipse și retrogradări.  Cunoașterea mea în ale astrologiei a rămas la nivel intuitiv așa că nu mă hazardez să comentez. Presimt însă că marea și rarisima conjunctură din 21 decembrie 2020 – Jupiter și Saturn, împreună – ne influențează pe toți.

Mă uit la aceste planete, în fiecare noapte cu cer senin, observând cum încep să se apropie. Este ceva greu de pus în cuvinte mai ales când, târziu în noapte, privesc acest spectacol ceresc stând lungită în pat. Am îndrăznit să facem 3 pereți doar din sticlă, la dormitorul căsuței în care locuim acum. O nebunie, poate părea aici în vârf de munte, dar în acord cu nebuna visătoare ce sunt. Mă bucur de această nebunie și profit la maxim de ea.  

Mai mult decât a fi o raritate, asemenea conjunctură vine să ne aducă ceva fiecăruia dintre noi. Două mari lumi, cosmice, se întâlnesc. Nu am cum să ratez această mare ocazie. Drept pentru care, e responsabilitatea mea să mă pregătesc. Marele Jupiter și inelatul Saturn. Împreună.

Te invit să folosim, energia prezentă acum în lume, la capacitatea sa maximă. Ca peste o lună să ne bucurăm de această mare întâlnire între Jupiter și Saturn. O fi ea plină de eclipse și retrogradări, luna ce se așterne în fața noastră, de tensiuni și zguduieli, dar o mare eliberare putem celebra la Solstițiul de iarnă.

Există un mare adevăr în atât de folosita expresie „lucrurile se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple” dar, recunosc, asta nu înseamnă că nu putem face nimic. Nu înseamnă că nu putem acționa. Nu înseamnă că nu puteam alege a ne deschide și a ne da jos măștile rolurilor vechi. Nu înseamnă a rămâne în stagnare și băltire.

Trezirea, Conștiența și Prezența, nu le descărcăm de undeva de pe cine știe de program ci este o … practică permanentă.

Nu contează … cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul (această întrebare am primit-o, zilele trecute, într-o sesiune individuală de Life Coach și mi-am spus chiar atunci, zâmbind, „bună de titlu de articol, această întrebare”)Deci, nu contează cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul. Contează să avem curajul să recunoaștem, fără judecată și învinovățire, că toți am contribuit la ceea ce trăim acum. Și că ceea ce pare a fi un haos este, de fapt, o mare oportunitate de a ne renaște cosmosul în care vrem să ne trăim viața.

Cu încredere că te mai și oprești, în următoarele zile, pentru a te odihni, eman recunoștință pentru ceea ce ești și pentru că suntem – împreună – în această călătorie numită viață.

AmmaRa

Cum clădim reziliența prin practica prezenței, întărindu-ne, astfel, sistemul imunitar

“Te împiedici de șapte ori, te ridici de opt ori” zice un proverb Japonez

Virus. Pandemie. Dezastre la nivelul climei. Conflicte rasiale. Decapitări în public. Agresivitate. Violență. Dezechilibre economice. Sărăcie cumplită pentru mulți. Democrația e în declin, asta dacă a existat vreodată cu adevărat. Lumea toată pare în derivă. Plus lipsa de conexiune, izolarea, frica dusă la paroxism, permanenta suspiciune, nu fac decât să afecteze sănătatea fizică și emoțională. Mai mult decât niciodată, avem nevoie acum să învățăm cum să ne clădim Reziliența ce ne întărește sistemul imunitar.

Reziliență

Nevoia de a recurge la instrumente care să ne ajute să facem față la toate astea, este uriașă acum. Mai ales nevoia de a recurge la reziliență. Mai mare decât niciodată. Cum facem față, când suntem provocați? La ce instrumente recurgem? Cum ne adaptăm? Ce tipare de gândire abordăm? De ce, oare, unii oameni se refac mult mai rapid decât alții, din orice tragedie sau pierdere? De ce unii oameni pare că rămân blocați într-un anumit moment al vieții lor, într-o anumită situație sau întâmplare, o tragedie, o pierdere sau chiar o ceartă, o neînțelegere, fără să poată să meargă mai departe? Cum de rămân, ani la rând, o viață întreagă chiar, blocați și neiertători, în judecată și amărăciune, fără să poată  să abordeze o altă perspectivă asupra acelei situații?

Când suntem confruntați cu provocări, ne putem da seama care este nivelul de reziliență pe care-l avem. Aceasta, reziliența, reprezintă cât de bine ne adaptăm evenimentelor din viața noastră. O persoană cu reziliența bună are capacitatea de a se remonta, de a se repoziționa mult mai rapid și cu mult mai puțin stres decât cineva cu o reziliență mai puțin dezvoltată. O persoană cu reziliența bună are puterea să-și păstreze sistemul imunitar mult mai crescut decât cineva cu o reziliență mai slabă. Toți avem, în noi, reziliență. Numai că nu am antrenat-o. Nu am pus-o în slujba noastră. Reziliența nu înseamnă că o persoană nu simte intensitatea evenimentului sau a problemei sau a provocării. Nici vorbă. O simte. Însă, a găsit instrumentele cu care se ajută să iasă mai repede din acea problemă, fără să mai băltească acolo zile, săptămâni, luni sau chiar ani.

Ce nu este reziliența

A avea reziliență nu înseamnă a nu simți dificultățile sau stresul unei tragedii sau a unei probleme, a unei provocări. Mulți oameni care au suferit traume majore și provocări uriașe în viețile lor au traversat dureri emoționale foarte mari. Calea către reziliență, de fapt, implică trăirea și depășirea multor emoții, dureri și provocări. Acestea au fost trăite și traversate. Nici vorbă să nu fi existat. Și nici evitate nu au fost. Reziliența implică tipare de gândire și de comportament pe care oricine le poate învăța și dezvolta. Sunt multe studii și cercetări care dovedesc că toți avem capacitatea de a învăța reziliența. Că aceasta nu este ceva extraordinar și rezervat doar unor oameni „speciali” ci o abilitate disponibilă înlăuntrul fiecăruia dintre noi. Nimic ieșit din comun. Fiecare dintre noi avem capacitatea de a învăța reziliența. Trebuie doar să practicăm ceea ce ne ajută să ne dezvoltăm reziliența. Ca și atunci când îți lucrezi un mușchi, antrenându-te, la fel este și cu reziliența. Cere timp, cere intenție focusată, cere Practica Prezenței.

Cele mai simple și mai la îndemână 4, hai să le numim, „componente” pe care avem nevoie să ne păstrăm atenția, când vrem să ne clădim și să ne întărim reziliența sunt: conexiunea, starea de bine, gândirea sănătoasă și direcția (adică, un scop). Având atenția în aceste 4 direcții ale realității vieții tale, aceasta poate să îți aducă putere să depășești momentele dificile și experiențele traumatice. Te provoc la un exercițiu. Pune-ți atenția, preț de 30 de zile, pe următoarele „strategii” pentru a-ți crește reziliența:

Fă curat în relațiile tale:

Conectează-te cu oameni care sunt empatici și înțelegători. Asta îți amintește că nu ești singur în mijlocul dificultăților. Focusează-te pe a găsi și a te înconjura cu oameni de încredere, care emană compasiune, care-ți validează sentimentele, care (îți) susțin skilurile ce conduc către reziliență. Cam greu, în această perioadă, să ne înconjurăm, fizic, cu oameni – mai ales cu oameni „pozitivi” – dar nu este imposibil. Ni se cere să rămânem izolați și în neîncredere, să hrănim suspiciunea. Alege cu discernământ pe cine suni, cu cine vorbești, cu cine interacționezi chiar și în mediul virtual. 

Ai grijă de corpul tău:

pare să fi devenit o expresie clișeu dar este, cu adevărat, ceva extrem de important pentru sănătatea mentală, pentru sistemul imunitare și pentru a-ți construi reziliența. Grija de corp. Știi foarte bine deja că stresul este atât fizic cât și emoțional. De la gândire la nutriție, de la hidratare și sport, de la somn și atitudine deschisă, încrezătoare, toate contează enorm pentru sănătatea corpului. Ai grijă la modul de viață ce-l alegi, pentru a-ți întări corpul, a reduce nivelul de anxietate și depresie. Ai grijă de corpul tău. E templul tău. E pământul tău. Tratează-l cu respect, onorându-l!

Evită supapele negative:

poate fi foarte mare tentația să îți maschezi durerea sau îndoiala, neputința sau furia, în alcool, droguri sau alte substanțe, dar asta este ca și cum ai pune un bandaj peste o rană adâncă ce are nevoie să fie curățată mai întâi. Astfel de supape nu fac decât să te țină în tipare, credințe și comportamente vechi care, inevitabil, conduc la slăbirea sistemului imunitar.

Ajută-i pe ceilalți: 

de multe ori ne trezim că-i ajutăm pe ceilalți dintr-un rol de salvator. Și când aceștia nu văd și nu apreciază ajutorul nostru ne transformăm, rapid, în călăi nemiloși. Ajută-i pe ceilalți dar nu din rolul de salvator ci atunci când ți se cere și acolo unde este, cu adevărat, nevoie de tine. Dăruiește. Dăruind, primești. Și când faci asta amplifici sentimentul de încredere în sine. Iar încrederea în sine conduce la creșterea rezilienței și la întărirea sistemului imunitar.

Caută mereu oportunități noi pentru a te descoperi, pentru a crește, pentru a evolua. 

Oamenii, de multe ori, consideră că și-au crescut respectul de sine ca rezultat în urma unei … dureri sau provocări. De exemplu, după o tragedie sau ceva extrem de dureros, oamenii când își revin spun că au relații mai bune, cu ei – în primul rând -, că trăiesc un sentiment de putere, de izbândă că au reușit, foarte mulți recunoscând și onorând puterea ce și-au luat-o chiar din mijlocul vulnerabilității. Nu mai consideră vulnerabilitatea ca și slăbiciune ci ca sursă de putere creatoare. Asta le mărește sentimentul de stimă de sine și aprecierea față de viață.

Acceptă schimbarea

Dă-ți voie să vezi și să simți cum schimbarea este parte din ciclul vieții. Acceptă această realitate. Unele idealuri sau scopuri se tot schimbă, pe măsură ce noi ne schimbăm. Iar acum, în contextul ce-l trăim,  multe din scopurile noastre  nici nu mai sunt valabile. Nu mai sunt de obținut, ca rezultat al situației pe care o traversăm la nivel global, nu doar individual. A accepta circumstanțele pe care nu le poți schimba, te ajută să te focusezi pe ceea ce poți, cu adevărat, schimba.

Practica Prezenței clădește reziliența. Studii și cercetări

Noile cercetări arată că a fi în prezență, a cultiva starea de prezență, conduce la creșterea rezilienței și întărirea sistemului imunitar. Reziliența psihologică este mai pronunțată la oamenii care practică meditația, prezența. Toate studiile arată că reziliența este, în mare parte, cultivată dinlăuntru, prin modul în care percepem și reacționăm la factorii de stres. Prin Practica Prezenței reușim să facem față mai ușor gândurilor și emoțiilor dificile fără să ne închidem, fără să ne simțim copleșiți. A ne opri puțin și a ne observa gândurile, haotice – de cele mai multe ori și născute din credințe vechi, ne poate ajuta să rezistăm tentației de a aluneca în povești, în interpretări. Și, astfel, prin această practică a prezenței putem merge mai departe fără a rămâne blocați. Cercetătorii au descoperit că unii oameni sunt, dpdv biologic, mai vulnerabili la stres. Felul în care corpurile și creierele noastre răspund în fața provocărilor, diferă de la om la om într-un mod foarte semnificativ. Din fericire, ne putem antrena. Reziliența este o calitate înnăscută ce trebuie doar trezită la viață.

Ce este Practica Prezenței și care îi sunt beneficiile?  

Practica Prezenței este descrisă foarte în detaliu în Cartea Maestrului InteriorA aduce atenția pe ceea ce experimentezi în momentul prezent, atât înlăuntru, pe senzații, cât și în afară… fără judecată. Este, ceea ce este… Atenția pe respirație, atitudinea deschisă… sunt chei esențiale în Practica Prezenței. Pentru noi, în Călătoria Inimii, și toți cei care au transformat-o într-un mod de viață, Practica Prezenței, este un instrument pe care-l folosim pentru a deveni mai conștienți de modul în care percepem și răspundem la situațiile din viața noastră. Practica Prezenței nu este o baghetă magică, sau ceva esoteric, o șuntare spirituală. În lume sunt acum mii de aplicații cu meditații și ceea ce mulți numesc „mindfulness”. (nu rezonez cu acest termen atât de comercializat acum). Din ce în ce mai multe studii apar în reviste de specialitate care demonstrează eficiența stării de prezență asupra tratamentului sau reducerii simptomelor multor boli. Mentale, emoționale și fizice. Calitatea sănătății noastre și, în general, a vieții, este mult îmbunătățită prin Practica Prezenței.

Capacitățile de a-ți dezvolta și a-ți întări reziliența – calmul lăuntric în mijlocul furtunilor, a vedea cu claritate opțiunile, a putea să-ți schimbi, cu ușurință, perspectivele și a răspunde cu flexibilitate, a face alegeri noi bazându-te pe încredere – sunt toate în tine, daruri din naștere. Conectează-te cu ele!

Cercetările au revelat că practica prezenței ne poate ajuta să dezvoltăm o mai mare reziliență. Dar cum?

Un mod de a privi reziliența este acela de a fi capabili să ne revenim repede din orice criză sau situație dificilă. A fi în stare să nu intrăm total în emoțiile negative, să nu ne identificăm cu ele, odată ce ele apar, să le trăim dar să nu rumegăm pe ele la nesfârșit. La asta ajută meditația sau Practica Prezenței, ne permite să nu băltim în emoțiile negative. Sunt și anumite schimbări la nivelul creierului, la nivel de circuite neuronale, care, prin meditație, prin cultivarea stării de prezență, conduc la diminuarea atașamentului de emoții negative. Prin băltire, mă refer la tendința de a rumega, la nesfârșit, regrete (de ce n-am zis…xtrebuia să fac yar fi fost mai bine dacă aș fi plecat/rămas… ). Când trăim ceva dificil, este foarte sănătos să experimentăm orice fel de emoții apar, oricât de „negative” ar fi acestea, dar apoi să le lăsăm, să nu ne agățăm la nesfârșit de ele. Practica Prezenței facilitează această lăsare, această renunțare la a tot bălti în emoții ce nu ne mai servesc.

Poate că te ajută să-ți reamintesc că Practica Prezenței nu este deloc despre a opri emoțiile dificile, de a le împiedica să apară, atunci când trăim ceva dificil, ci, mai degrabă, ne ajută să relaționăm cu ele într-un mod mai înțelept, mai curgător. Așa cum, dpdv fizic ne antrenăm pentru un maraton, avem nevoie să învățăm să ne antrenăm și mental pentru a ne putea întări, pe de o parte, mușchii rezilienței și, pe de alta, sistemul imunitar. Atenție! am auzit că nea covid19 ocolește sistemele imunitare întărite și reziliența solidă!

Și tot din fericire se pare că reziliența nu este doar ceva ce putem învăța ci ceva de care ne putem contagia. Cum ar fi dacă am decide să ne molipsim, unii de la alții, de … reziliență? Prin Practica Prezenței! Comunitățile reziliente sunt cele în care sunt mai mulți oameni rezilienți. Părinții rezilienți tind să crească copii rezilienți. Acesta este adevăratul motiv pentru care propria ta practică a prezenței este atât de importantă. Nu doar tu ești singurul beneficiar al eforturilor tale.

Emoțiile noastre și reziliența

Cultivă, atât cât poți, bunătatea, îngăduința, generozitatea, minunarea, bucuria. Emoțiile pozitive ne scot din contracturi și din reacții, aducându-ne în deschidere și receptivitate, în curgere și flexibilitate.

A te focusa pe emoții pozitive nu înseamnă a șunta sau a da la o parte emoțiile dificile. Experiența durerii, a furiei, a disperării este reală. Dar poți învăța să o recunoști, durerea, furia, disperarea, fără a te identifica total.

Până la urmă, toate emoțiile – atât cele care ne plac cât și cele care ne displac – ne pot ghida fie către boală, închidere și protecție, fie către deschidere, receptivitate, expansiune, bucurie și sănătate optimă.

Este propria ta responsabilitate cum le trăiești și le exprimi. Este propria ta responsabilitate să înveți a-ți dizolva emoțiile distructive. Ai multe instrumente la dispoziție. Folosește-le!

Joacă-te cu această simplă practică

Odată cu plonjarea în experiența Cartea Maestrului Interior și în programul online ce însoțește cartea, Inițiere în Practica Prezenței, pentru a descoperii pașii simpli ai stării de prezență, te încurajez să te joci și cu această practică: „Aleg, în orice situație, să văd partea bună și să eman recunoștință.”

Vezi partea bună – Oprește-te pentru un moment și observă orice gest de bunătate, de recunoștință, de minunare pe care l-ai avut astăzi sau pe care ți-l amintești din trecut. Acordează-te cu sentimentul de bunătate a acelui moment. Poate că simți căldură în corp, o lejeritate în inimă, și pentru 10-20 sec păstrează atenția pe amintirea acelui moment. Savureaz-o, permițându-i creierului să aibă timpul de a înregistra experiența și de a o stoca în memorie pe termen lung. Setează-ți intenția de a evoca această amintire de încă 5 ori pe ziua de azi. Această repetare aprinde rețelele neuronale, înregistrând amintirea ca tu să o poți accesa ori de câte ori vrei și transformând-o într-o resursă pentru starea ta de bine. Întărindu-ți baza rezilienței, devii competent în a crea noi circuite neuronale pentru reziliență.

Transformă Practica Prezenței într-un mod de viață

Poate că nu putem să trăim adevărata bucurie, la care tot visăm, până când nu ne înțelegem suferințele și învățăm să le depășim. Căci, atâta vreme când fericirea noastră depinde de lucruri din afară noastră, de lucruri, de relații, de situații ce sunt în permanentă schimbare, atunci vom fi veșnic nemulțumiți și dezamăgiți. Și atâta vreme cât Practica Prezenței este doar din când în când, la vreun workshop sau un retreat, creșterea noastră spirituală și eliberarea de suferință vor fi limitate.

Dacă vrem să obținem pacea și serenitatea, liniștea la care am tot visat, atunci Practica Prezenței trebuie să devină un stil de viață. Fericirea noastră va depinde de ceva ce este constant.

În toată nebunia ce trăim acum, la nivel individual și colectiv, singurul lucru constant din viața noastră este … momentul prezent.

Și asta este, de fapt, miezul unei vieți trăite în Practica Prezenței.

Cu recunoștință,

AmmaRa

Trăim o imensă oportunitate, ACUM.

Am putea crede că trăim numai provocări, dacă ne uităm la ce se întâmplă, acum, peste tot în lume. Catharsis și crize. Toate sunt, însă, despre creștere și transformare, despre vindecare și ascensiune, dacă avem curajul să facem alegeri noi și să le onorăm prin acțiuni serioase. Este ceea ce cred și nimeni nu mă poate convinge altfel. Trăim o profundă transformare. Și fiecare dintre noi poate juca un rol important în acest proces macro, colectiv, în care se află umanitatea.

Nu crede în futil!

Toți am văzut, de atâtea ori, de-a lungul vieții, unde am tot fost deficitari. Fiecare dintre noi știe, în propria-i sinceritate, ce are acum de schimbat. Putem face altfel decât în trecut. Chiar putem. Dacă vrem, cu adevărat, o schimbare.

Haosul este peste tot  în lume, în aceste zile, și oamenii din jurul nostru s-ar putea să reacționeze în feluri mai puțin plăcute. Agresivitate, furie, violență chiar, proiecții, închidere, frică.

Nu toată lumea se simte inspirată și încrezătoare, plină de recunoștință și de entuziasm când vine vorba de schimbare. Mulți se tem de schimbare. Mulți sunt blocați în durere. Mulți sunt paralizați în frică. Iar mulți sunt prinși în resentimente despre ceea ce nu mai pot avea sau despre lucrurile la care trebuie să renunțe pentru a putea continua în contextul actual. Unii încă așteaptă să ne întoarcem la „normalitate”.

Aceste următoare zile pot scoate la suprafață cele mai adânci disfuncții, prezente în fiecare dintre noi, și ne cere atenție, prezență, iertare, bunătate, îngăduință. Față de noi înșine și față de ceilalți. Acesta fiind prețul pe biletul de intrare la un viitor mai bun.

Mintea se va simți limitată în aceste următoare zile și sentimentul de futilitate va fi foarte prezent.

Nu o asculta. Respiră amplu, când mintea-ți spune „e degeaba”. Nu argumenta. Nu te lupta. Doar rămâi în deschidere și dă-ți voie să simți că nu a fost niciodată, la nivel global, un astfel de moment. O imensă oportunitate.

Da, o imensă oportunitate ce ne oferă posibilitatea de a gândi și de a acționa altfel decât în trecut. Ne forțează chiar. Iar Practica Prezenței este o cheie esențială, un instrument simplu și la îndemâna fiecăruia, ce ne aduce echilibrul de care avem atâta nevoie și ne conduce la …

eliberarea de emoții distructive  

Datorită energiei cathartice din aceste zile, este un moment foarte potrivit să îndrăznim să visăm la ceea ce nici nu ne-am imaginat. Asumă-ți riscul să faci ceva ce simți că-ți aduce bucurie și nu ai mai făcut demult. Ceva ce iubești. Dacă te simți izolat, conectează-te cu alte persoane. Cere sprijinul. Împreună este mult mai ușor.

Cu recunoștință,

AmmaRa