Skip to content

Cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul

Elena Francisc-Țurcanu

23 noiembrie 2020

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp
Share on email

Deși tensiunile continuă să fie la cote foarte mari, peste tot în lume, energia vindecării și a transformării ne este la dispoziție. Prezentă fiind pentru noi toți, depinde de fiecare dintre noi câtă încredere avem să ne deschidem și să o simțim. Cu adevărat, pentru a trăi energia vindecării, depinde de câtă încredere avem să dăm jos vechile măști ale rolurilor ce nu ne mai servesc. Depinde de câtă încredere avem să ne privim, unii pe alții, cu ochi mai buni și să fim mai îngăduitori unii cu alții. Depinde de câtă încredere avem în propria noastră putere de a ne schimba perspectiva asupra ceea ce încă pare greu și dificil și poate chiar este dureros. Mai ales acum când ne tot întrebăm … cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul?

Totul se schimbă acum în lume

și avem nevoie să ne deschidem mințile pentru a vedea cu mai mare claritate ceea ce vrem, cu adevărat, să facem. Și, mai întâi, ceea ce vrem să fim. Pentru asta însă trebuie să fim capabili să ne deconectăm de la mașinăria socială a iluziei care ne conduce într-o direcție falsă. Ne îndepărtează de la autenticitate.

Aici, unde am ales să locuim și să mutăm întreaga creație Călătoria Inimii, fiind conectată foarte profund cu Natura, cu pădurile, cu rotunjimile colinelor și ale dealurilor, îmi dau seama mai rapid câtă nevoie am (și avem toți) de mai multă odihnă. Odihna are în ea energia vindecării. De atâtea ori în trecut m-am tot pierdut în a face uitând să-mi dau voie, mai întâi, să fiu cu toate cele ce simt. Cu emoții, cu dureri, cu întrebări, cu confuzie, cu oscilații. De-a lungul vremii am învățat să mă mai și opresc. Ascultându-mă, cu atenție și compasiune. Acum simt cum trupul meu are nevoie de odihnă.

În aceste săptămâni, fă tot ce ține de tine să te mai și odihnești și să te relaxezi. Prea multă muncă, îți va dăuna. Poate că a venit momentul să renunți la vechea credință „trebuie să muncesc mult și foarte din greu, să merit…”

Valul uriaș de emoții distructive, te poate absorbi. Oferă-ți momente de odihnă, de liniște și ascultare. Mai oprește-te, din când în când, și doar respiră atent, observându-ți starea. Dacă nu îți oferi aceste momente de respiro, de pauză, nu poți simți energia vindecării ce este prezentă și curge chiar prin tine.

În ciuda tuturor tensiunilor și provocărilor, la nivel individual și colectiv, există și foarte multă magie în lume. Avem nevoie să ne protejăm capacitatea de a ne aminti că magia există. Miracolele există. Când uităm de ele, alunecăm în tristețe, în depresie, în atacuri de panică, în frică. Când zic „magie” nu mă refer la vrăji și făcături. Ci la semnele din partea lui Dumnezeu, ale universului, mă refer la sincronicități și la mici miracole ce se petrec tot timpul și peste tot în jurul nostru. Ai curajul și… crezi în miracole!

Care îmi sunt acum nevoile și dorințele cele mai autentice? 

O întrebare ce nu mai apare doar din când în când ci asupra căreia reflectez în fiecare zi de când ne-am mutat aici, sus, pe dealuri. Care sunt adevăratele valori după care merită să-mi ghidez, acum, viața?

Mai întâi autenticitate, adevăr, și apoi „ambiție”. Căci a fi ambițios fără a fi autentic… ne conduce către sclavie. Devenim sclavii unei lumi iluzorii. Sinceră să fiu, nu cred că m-am considerat niciodată o ființă „ambițioasă”. Mai degrabă, de multe ori, m-am perceput precum o visătoare nebună, aruncându-mă total în a-mi manifesta visurile. Încrederea mi-a fost, întotdeauna, piatră de temelie și călăuză. Dacă te consideri o ființă ambițioasă, păstrează această credință. Doar ai grijă ca ambiția ta să-ți susțină dorințele cele mai autentice și nu să le definească.

Sunt atât de multe tipare vechi ce țin de putere manipulatoare, de subjugare, de control, dezlănțuite acum peste tot în lume. Toate în numele „COVID19”. Poate că ar trebui să ne oprim puțin și să ne întrebăm cât mai avem de gând să ne lăsăm „pandemizați”? Când ne vom opri din a ne virusa noi pe noi înșine? Prin gândire, judecată aspră, auto-critică, băltire în obiceiuri vechi și dependențe toxice, nu facem altceva decât să ne tot virusăm. Habar nu am ce vaccin ar fi cel mai potrivit împotriva acestora. Nu am nimic împotriva vaccinelor, testate îndelung și care pot fi garantate. Și nu am nimic împotriva celor care vor să se vaccineze rapid. Orice alegere, a fiecăruia, este sacră. Aș fi însă împotriva obligativității la vaccinare în numele sănătății publice. Iar a nu mai putea călători nicăieri în lume, dacă nu avem un pașaport pe care să fie scris „vaccinat” ar fi o încălcare a dreptului omului. Fie să fim cât mai mulți care cultivăm încrederea că puteam crea o altă realitate decât aceasta. Adică, fără obligativitate în ceea ce privește vaccinarea cu un vaccin despre care nimeni nu poate garanta nimic, și fără un astfel de pașaport pe care să existe ștampila „vaccinat”.

Practica Prezenței, Arta Ascultării AtentePractica Recunoștinței, hrana sănătoasă, sport, odihna, conexiunea cu natura, comunitate, toate acestea împreună, pentru mine, constituie un „vaccin” ce a dat rezultate.

A fi în momentul prezent, atent la ce gândești – fără a da curs gândirii haotice și conștientizând că sunt doar gânduri care vin și care pleacă – până când ajungi să gândești doar ceea ce vrei să gândești, este poate cel mai mare dar pe care ți-l poți face. A te elibera de emoțiile distructive, este propria ta responsabilitate. Ai la dispoziție multe mijloace prin care poți face asta. Vezi tu cu care rezonezi cel mai mult. Puterea este la tine.

A gusta miracolul și magia momentului prezent este cel mai prețios lucru pe care-l poți trăi.

Sunt convinsă că uneori reușești să te bucuri de momentul prezent. Alteori, nu. Alunecarea în tipare vechi este seducătoare. Nu doar pentru tine. Ci și pentru mine și pentru noi toți. Este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, să fim  atenți la ce continuăm să hrănim și la ce renunțăm.

Observă-te ce tipare vechi sunt prezente îmbrăcând însă, acum, straie de … vezi Doamne, mă protejez, doar e COVIDIa te uită, nenorocitul de vecin, nu poartă mască. Ne expune la risc, cu iresponsabilitatea lui. Și… cum adică nu vrea să se vaccineze? E nebun de legat! Doar vaccinul ăsta ne poate salva. El este mântuitorul nostru. …

Și iată cum poate cineva folosi un tipar vechi de gândire, de judecată, de neasumare a propriei responsabilități, proiectând – ca de atâtea ori în trecut – în afara sa. Se pare că măștile aspectelor diferitelor roluri de purtam toți și în trecut (doar că nu se vedeau) au ajuns acum să fie chiar trendy, purtate la vedere căci … doar e COVID și măștile ne protejează.

Avem nevoie de o schimbare majoră de perspectivă în realitatea ce trăim.

Și pentru a face asta avem nevoie de magie. Numai că am cam uitat să avem încredere în magie. Există multă magie în jurul nostru doar că nu știm cum să o primim și s-o folosimIar schimbarea majoră începe prin a schimba înlăuntru nostru, fiecare, ceea ce deja știe că trebuie să schimbe. Fiecare știm ce avem de schimbat. De la tipare de gândire vechi la credințe limitative, de la convingeri la dependențe și atașamente, de la auto-critică aspră la judecăți și neasumarea responsabilității.

Astrologii spun că sezonul Săgetătorului, în care tocmai ce am intrat, vine cu tolba plină de … tranzite majore, eclipse și retrogradări.  Cunoașterea mea în ale astrologiei a rămas la nivel intuitiv așa că nu mă hazardez să comentez. Presimt însă că marea și rarisima conjunctură din 21 decembrie 2020 – Jupiter și Saturn, împreună – ne influențează pe toți.

Mă uit la aceste planete, în fiecare noapte cu cer senin, observând cum încep să se apropie. Este ceva greu de pus în cuvinte mai ales când, târziu în noapte, privesc acest spectacol ceresc stând lungită în pat. Am îndrăznit să facem 3 pereți doar din sticlă, la dormitorul căsuței în care locuim acum. O nebunie, poate părea aici în vârf de munte, dar în acord cu nebuna visătoare ce sunt. Mă bucur de această nebunie și profit la maxim de ea.  

Mai mult decât a fi o raritate, asemenea conjunctură vine să ne aducă ceva fiecăruia dintre noi. Două mari lumi, cosmice, se întâlnesc. Nu am cum să ratez această mare ocazie. Drept pentru care, e responsabilitatea mea să mă pregătesc. Marele Jupiter și inelatul Saturn. Împreună.

Te invit să folosim, energia prezentă acum în lume, la capacitatea sa maximă. Ca peste o lună să ne bucurăm de această mare întâlnire între Jupiter și Saturn. O fi ea plină de eclipse și retrogradări, luna ce se așterne în fața noastră, de tensiuni și zguduieli, dar o mare eliberare putem celebra la Solstițiul de iarnă.

Există un mare adevăr în atât de folosita expresie „lucrurile se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple” dar, recunosc, asta nu înseamnă că nu putem face nimic. Nu înseamnă că nu putem acționa. Nu înseamnă că nu puteam alege a ne deschide și a ne da jos măștile rolurilor vechi. Nu înseamnă a rămâne în stagnare și băltire.

Trezirea, Conștiența și Prezența, nu le descărcăm de undeva de pe cine știe de program ci este o … practică permanentă.

Nu contează … cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul (această întrebare am primit-o, zilele trecute, într-o sesiune individuală de Life Coach și mi-am spus chiar atunci, zâmbind, „bună de titlu de articol, această întrebare”)Deci, nu contează cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul. Contează să avem curajul să recunoaștem, fără judecată și învinovățire, că toți am contribuit la ceea ce trăim acum. Și că ceea ce pare a fi un haos este, de fapt, o mare oportunitate de a ne renaște cosmosul în care vrem să ne trăim viața.

Cu încredere că te mai și oprești, în următoarele zile, pentru a te odihni, eman recunoștință pentru ceea ce ești și pentru că suntem – împreună – în această călătorie numită viață.

AmmaRa

Niciun comentariu, adaugă primul comentariu


Adaugă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Newsletter

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele noutăți