Disciplina Prezenței. Creația Conștientă de Realitate

Nu este vorba despre a ne descoperi pe noi înșine. Suntem deja ceea ce suntem. O imensă experiență umană trăiește în interiorul nostru, și din această experiență am creat diferite identități ca răspunsuri la această experiență. Simțim deja că ceea ce suntem depășește cu mult orice identitate. Astfel, este mai degrabă vorba despre a ne crea pe noi înșine, despre a alege între diferitele identități și posibilități de a crea experiență de viață. A trăi conștient e mai mult decât a cunoaște cine am fost. Este despre a re-inventa cine suntem în fiecare moment. Este singurul lucru care aduce bucurie, care ne conectează cu resursele profunde ale Ființei, care deschide porțile viziunii și ale abundenței interioare. Totul începe cu disciplina Prezenței.

Experiență și identitate

Fiecare moment pe care l-am trăit vreodată a lăsat o urmă în identitatea noastră. Ceea ce am devenit este o consecință a experienței de viață, conștiente sau nu. Cât din această experiență de viață este conștientă? Cât ne amintim din această viață? Dar din momentele din preajma nașterii? Dar dinainte de naștere? Cât ne amintim din experiența umană a sufletului?

Toate acestea sunt dincolo de conştienţa liniară, codate în dimensiunile adânci ale ființei. Majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de aceste conținuturi, și totuși ele fac parte din mecanismul interior al creării identității pe care ne-o asumăm. Aceste conținuturi sunt de fapt experiență de viață și toate sunt purtătoare de identitate, căci fiecare experiență pe care am avut-o vreodată a fost un răspuns la întrebarea „cine sunt eu?” Fiecare act, fiecare gest, fiecare gând a fost o tușă de identitate.

Psihologia oficială se referă la identitatea liniară, la personalitatea construită ca rezultat al experienței ”conștiente” de viață. Dar confundă conştienţa cu capacitatea de a gândi despre realitate. Cea mai mare parte din realitate nu o gândim, ci o simțim. O percepem, și ea ne influențează profund în construcția identității pe care ne-o asumăm. Structurile de personalitate, ego-ul, sunt rezultatul nu numai al experienței raționalizate a realității, ci în cea mai mare măsură, rezultatul percepțiilor care scapă raționalizării.

De pildă, ceea ce simte un copil mic în raport cu părinții săi este mult mai mult decât ceea ce aceștia comunică în mod verbal și rațional. Un copil simte stările emoționale ale părinților, percepe energii subtile dar și dense pe care le înglobează în experiența sa de viață în mod complet irațional. El va manifesta această amprentă în viața sa ulterioară fără a ști cu exactitate de unde provin aceste tendințe.

Părinții copilului au suferit același proces și înaintea lor alți părinți. Aceasta este componenta trans-generațională a identității care coboară până la originile umanității pe această planetă. Dar mai există o componentă transpersonală, care include diferitele structuri de personalitate trăite în alte vieți de către copil, o componentă arhetipală și altele mai largi încă decât aceasta. Toate sunt scufundate în inconștient și toate influențează răspunsul pe care îl dăm situațiilor de viață. Iar acest răspuns creează identitatea pe care o experimentăm.

Experiența noastră este identitate. A alege liber identitatea pe care ne-o asumăm este a ieși de sub puterea experienței vechi, a ne elibera de răspunsuri prestabilite. A acționa și a re-acționa sunt lucruri diferite. Primul este libertate, al doilea prizonierat în trecut.

Creația conștientă de realitate

Toți oamenii au sentimentul adânc că sunt mai mult decât își amintesc. Este simțirea naturală a experienței depozitată în inconștient. Se apucă să scormonească prin diferite metode apele adânci ale inconștientului în căutarea unei alte identități, mai cuprinzătoare. ”Cine sunt cu adevărat?”. Dar această scormonire nu conduce către o identitate mai cuprinzătoare, ci către una mai veche, și nu neapărat mai largă. Se refugiază din identitatea prezentă într-una a altui timp ignorând complet că momentul prezent include în natura sa, integral, toate identitățile trecute. Așadar căutarea ”adevărului” despre noi înșine este doar un joc interior care de prea multe ori ascunde o neasumare a prezentului, o fugă de prezent.

Adevărul despre ceea ce suntem este conținut în această clipă, în aceste gânduri, în aceste emoții, în aceste atitudini, în această postură pe care o adoptăm în fiecare moment. Întrebarea principală este aceea dacă putem alege sau nu ceea suntem, chiar acum, în acest moment. Dacă am putea face acest lucru nu ar mai fi vorba despre a descoperi ”cine suntem cu adevărat”, ci despre un act de creație conștientă de realitate, de creație a experienței de viață. Ar fi o adevărată magie experiențială. A alege ceea ce dorim să fim schimbă complet paradigma despre noi înșine și despre ceea ce ne înconjoară.

Dar cum am putea schimba realitatea înconjurătoare dacă nu putem administra nici măcar stările noastre interioare? Majoritatea oamenilor aflați în experiență corporală pe această planetă în momentul de față nu pot alege stările psihice, emoționale, energetice și corporale prin care trec. Lipsa de experiență conștientă a realității își spune cuvântul. Suntem identificați cu mintea noastră, iar aceasta reprezintă un strat foarte subțire al realității. Folosim un procent infim din conştienţa noastră, adică din capacitatea noastră de a percepe realitatea interioară și exterioară deopotrivă. Nu întâmplător folosim doar 3% din creierul nostru. Răspunsurile noastre față de complexitatea experienței de viață vin din aceste straturi adânci ale identităților noastre trecute. Prețuim mult experiența noastră din care chipurile am învățat ceva, dar ignorăm că răspunsurile învățate, adică prestabilite, sunt extrem de limitate și ne împiedică să privim realitatea în marea ei complexitate.

* O călătorie interioară în care deprinzi un mod de a percepe realitatea mai profund și mai rafinat* Alegerile tale depind de profunzimea percepției, de felul în care simți experiența vieții* Înveți să administrezi conținuturile mentale, emoționale și energetice ale lumii tale interioare*Sănătatea, relațiile, atitudinile în fața vieții, capacitatea de a-ți împlini visele depinde de Conștiență* Cartea Maestrului Interior este un instrument de transformare a Conștienței

Deasemeni, răspunsurile în fața realității vin din spațiile inconștiente ale ființei, din acele conținuturi trans-generaționale, perinatale, transpersonale care sculptează peisajul interior al ființei. Nu ne dăm seama, dar nu noi alegem, ci părinții, bunicii și strămoșii noștri, fricile lor, experiența lor, sistemele lor de credințe, amestecate cu propriile noastre condiționări izvorâte din experiența altor timpuri. Credem că suntem liberi, că avem liber arbitru, dar suntem complet dependenți de răspunsurile unor identități mai vechi sau mai noi, inconștiente.

Marea transformare de conștiință a acestor timpuri constă în aceea că a devenit posibil să alegem în mod conștient ceea ce devenim, ceea ce suntem.

A alege conștient este echivalent cu a fi capabil să deslușim în peisajul interior stările și răspunsurile venite din vechi identități sau din rezonanța cu mediul în care ne aflăm, și propriile noastre alegeri. Este echivalent cu a avea încredere în noi înșine și capacitatea noastră de a alege felul în care modulăm energia interioară. Este echivalent cu a percepe felul în care stările noastre, mentale, emoționale, energetice și corporale sunt rezultatul propriilor noastre alegeri. Este, cu adevărat, o chestiune de asumare a identității, de atenție permanentă orientată către trăirea interioară și de creație conștientă de realitate. 

Disciplina interioară

În Școala Maestrului Interior, transformarea pleacă de la practica necontenită  și disciplina Prezenței. Aceasta este o stare de Conștiență orientată către simțuri și corporalitate, către percepția energiilor interioare, a emoției și a gândirii. În esență este o disciplină a Atenției. Unde este Atenția mea, acolo este Energia mea, într-acolo este orientată capacitatea creatoare a Ființei mele. Atenția este o formă sacră de energie care curge din noi, din Centrul nostru, din propria noastră Inimă, pentru a crea Realitate pe care o trăim ca experiență de viață. Cu alte cuvinte, viața noastră, calitatea ei, depinde de felul în care noi turnăm energie/atenție în diferitele spații și niveluri le Sferei de Conștiență și experiență pe care o considerăm ”eu”.

Dar Atenția noastră este de cele mai multe ori rătăcitoare. Turnăm energia sacră a Inimii în moduri dizarmonice, în tot felul de lucruri. Unul dintre cele mai tulburătoare lucruri este acela că ne proiectăm atenția în lucrurile pe care nu le dorim, în situațiile de care ne temem, pe care am vrea să le evităm și astfel le energizăm în mod inconștient. De cele mai multe ori Atenția noastră este fie într-un trecut pe care îl criticăm, fie într-un viitor de care ne temem, fie în speculație rătăcitoare. Ne lăsăm mintea să rătăcească aleatoriu. Unul dintre cele mai interesante fenomene ale conștiinței acestor timpuri este acela că instrumentele multimedia, tehnologia și mediile virtuale ne țin mintea și Atenția agățate în spații de cele mai multe ori fără nici o importanță față de prioritățile Sufletului nostru.

Disciplina interioară începe cu disciplina Atenției, cu antrenarea capacității de a rămâne cu Atenția acolo unde dorim, în spațiile în care alegem să creăm realități noi. Toate dimensiunile Ființei se transformă sub puterea creatoare a Atenției. Mintea noastră nu este altceva decât un câmp de atenție modulată. Felul în care gândim creează emoția pe care o experimentăm, atitudinile interioare și posturile corporale. Felul în care ne manifestăm în ceastă lume, în relațiile noastre, în job, în familie, felul în care interacționăm cu mediul este rezultatul final al felului în care gândim despre lume și despre noi înșine.

Credem că gândim liber, dar, pentru marea majoritate a oamenilor, gândirea este un spațiu al locurilor comune, al ideilor, concepțiilor, filosofiilor preluate, al convingerilor de masă, familiale, sociale, culturale etc. Nu există nimic original în acestea, ci doar înregimentare. În plus, peisajul interior al gândirii este modelat de toate dimensiunile inconștiente, de conținuturile adânci ale conștiinței, de identitățile vechi ale noastre, ale părinților noștri și de întreaga noastră experiență transpersonală. Un fel de inerție a Ființei, care ține de capacitatea Conștiinței de a se identifica cu propria experiență, se manifestă prin noi. Suntem sclavii obiceiurilor noastre de gândire, a modelelor emoționale repetitive, ale obiceiurilor de atitudine și comportamentale. Aceasta ne creează un anumit confort numit identitate. Este ego.

Pretindem că dorim schimbarea interioară și descoperirea adevăratei noastre identități, ”spirituale”, dar ieșirea din confortul identității ne umple de spaimă.

Transformarea interioară care se va reflecta foarte repede în viața și relațiile noastre începe cu disciplina Atenției. Re-orientarea Atenției către obiectele pe care le-am ales conștient ne scoate din obiceiurile vechi și din vechi identități. Acestea gândesc realitatea mereu în același fel și tind să o conserve. Nu există alt efort pentru evoluția interioară, decât un efort de Atenție. Suntem pradă emoțiilor noastre, fricilor, inerțiilor care se vor transfera în cele din urmă la nivelul energiilor vitale și al corpului, doar pentru că nu există nici o disciplină interioară a Atenției.

Atenția este creatoare de realitate. Când ne temem de ceva de pildă, acel lucru tinde să se întâmple, pentru că Atenția noastră îl hrănește cu energia sacră a Creatorului, a Inimii. Scenariile halucinante al minții calculând probabilități din frică, tind să se împlinească, datorită acestei capacități creatoare a Atenției. Atenția este energie! Cartea Maestrului Interior este o carte de magie interioară întemeiată pe capacitatea noastră naturală de a modela energia sacră, creatoare a Atenției. Aceasta este sursa creației noastre de realitate. Atenția noastră devine gândire, emoție, corp, relație, acțiune, cuvânt. Într-un cuvânt, devine contextul vieții noastre. A deveni stăpănul Atenției, este a deveni creatorul conștient al întregii noastre vieți. 

Majoritatea oamenilor nu cred că au vreo putere asupra lumii exterioare. Se cred ”un biet om”. Este un pretext pentru a nu își asuma calitatea creatoare a Atenției și a propriei Ființe. Acest lucru începe să se schimbe pe măsură ce umanitatea descoperă propria ei natură și propria putere creatoare.

Toată Calea Maestrului Interior este despre descoperirea și practica acestei capacități creatoare a fiecăruia dintre noi, despre consolidarea Încrederii în această putere naturală a Ființei care se manifestă prin fiecare dintre noi. În plus, Maestrul Interior, adică acea dimensiune a propriei Conștiințe care trăiește în mod direct propria capacitate de a crea realitate, nu este o experiență punctuală, accesibilă doar într-un workshop de Arta Respirației Conștiente sau într-unul de Prezență, ci este o abordare menită vieții de fiecare zi. Maestrul nu trăiește într-un deșert sau într-un vârf de munte, în pustiu, ci printre oamenii acestei lumi.

Trăirea Maestrului Interior este accesibilă tuturor ființelor umane și începe cu disciplina interioară a Atenției și a gândirii, care nu este altceva decât Atenție modulată. Este sursa emoțiilor, atitudinilor interioare, a posturilor și mișcării și relaționării noastre cu această lume. Când devenim conștienți de acest lucru, putem, în sfârșit, alege ceea ce devenim. Abia atunci nu ne vom mai ”căuta pe noi înșine” ci ne vom crea pe noi înșine.

Starea de Prezență

Prezența este o stare de Conștiență centrată în interior, deschisă și sferică. Atenția este defocalizată iar realitatea, experiența vieții, curge la fiecare respirație în interior, în percepție, și emană la fiecare expirație. Atitudinea interioară este un fel de ”da” spus acestei realități sferice, căci aceasta desființează granițele. În mod interesant, în această stare mintea este liniștită, receptivă, în stare de ascultare. Este prezentă, dar ne-modulată. Aș putea gândi în orice moment ceva despre ceea ce simt, dar nu o fac. Mai degrabă ascult realitatea, o las să curgă în mine, decât să plec în investigație mentală a acesteia sau să o torn în clișee.

Această stare deschisă și receptivă numită Prezență, implică în același timp un fel de emisie, un fel de radianță a cărei sursă este Centrul, propria Inimă, care-mi permite nu numai observarea curgerii înăuntru și înafară a realității, ci mai ales modul în care aleg să particip la această realitate sferică. Pare lucru ușor, dar necesită o practică îndelungată această disciplină a Atenției numită Prezență. Tendința care vine din roluri vechi și din obiceiuri este aceea de a răspunde realității, de a re-acționa în modele prestabilite întemeiate pe experiențe mai vechi sau pe clișee moștenite, cultivate îndelung.

Un răspuns proaspăt la dinamica realității, întemeiat pe ceea ce simt chiar acum, este un mod cu totul nou de a trăi. Principalele avantaje ale acestui mod de a ne raporta la realitate sunt ieșirea din gândirea compulsivă, repetitivă, administrarea mult mai eficientă a diferitelor stări emoționale, energetice și corporale și o relaționare cu mediul înconjurător de o profunzime liniștită. Modul conștient de a face alegeri în orice moment schimbă complet încrederea pe care o avem în noi înșine, relațiile noastre și în cele din urmă întreaga paradigmă prin care privim realitatea. Este un proces pe care mulți l-ar numi de ”transformare spirituală”. Noi îl numim mai degrabă un proces de adâncire a percepției, a Conștienței.

Cu cât percepem mai adânc realitatea, cu atât descoperim capacitatea naturală a Ființei de a crea această realitate pe măsura propriei Conștiențe. Este un proces magic, o magie implicită naturii existenței. Descoperim că singurul lucru care ne-a împiedicat să percepem realitatea în acest fel a fost propria noastră inconștiență. Frica noastră de a simți, de a ne deschide în fața acestei realități. Tendința noastră de a ne pierde în gândire, de a rătăci la nesfârșit în labirinturi mentale ne-a izolat de profunzimea și frumusețea realității. Acest lucru se poate sfîrși acum, dacă alegi acest lucru.

Practica Prezenței în orice împrejurare, sau a unei noi Conștiențe, este începutul unui nou mod de a trăi, cu consecințe incalculabile de către minte. Prezența și deschiderea creează în prima fază o stare de bucurie naturală, care nu are un motiv anume, o bucurie de a trăi, de a respira, de a privi, de a percepe, de a ne mișca, de a experimenta realitatea. Bucuria trăirii este un indicator fundamental al deschiderii și al Prezenței. 

Realizăm foarte repede că fiecare moment al existenței este un moment de Creație a cărei sursă suntem noi înșine. Sigur, ne mișcăm și experimentăm o realitate extrem de complexă, care are nenumărate surse – ceilalți oameni și Sursa Divină, dar putem alege modul în care ne raportăm la această eternă creație, modul în care modulăm propria noastră realitate mentală, emoțională, energetică și corporală.

Arta de a trăi conștient seamănă cu surfingul. Este o artă a echilibrului, a Încrederii pe care doar Conștiența o poate aduce. Fiecare gând, fiecare gest, fiecare relaționare cu o ființă umană sau o situație sau un mediu, devine un act de creație și de bucurie intrinsecă. Este punctul în care descoperim că putem schimba realități pe care le consideram imuabile, un datum, în care descoperim că oamenii se schimbă în preajma noastră iar situațiile pare că tind mai degrabă să ne slujească decât să ne fie potrivnice.

Deasemeni este momentul în care din străfundurile ființei noastre iese la suprafață o înțelegere profundă asupra realității și a experienței noastre de viață, ies la suprafață priorități noi, descoperim menirile noastre naturale, fundamentale, vocația pe care cumva am intuit-o dintotdeauna, dar mereu a fost ”ceva mai important de făcut”. Descoperim că nimic nu este mai important decât bucuria de a trăi, de a exista, și că toate ”motivele” care ne-au împiedicat să trăim în acest fel nu au fost decât pretexte pentru a conserva moduri vechi ale existență, roluri, diferite aspecte pe care le-am considerat a fi identitatea noastră.

Se deschide o nouă lume, un nou mod de a privi, în care Prezența este punctul de plecare iar cultivarea ei devine consacrare.

O privire de ansamblu

Lumea în care trăim este zguduită de crize profunde de tot felul, de tensiuni și de frică. Criza globală este expresia nenumăratelor crize personale. Dimensiunea colectivă a Conștiinței nu face decât să reflecte dimensiunile personale.

Am învățat un lucru important însă în lucrul cu stările de expansiune ale Conștiinței, acela că orice criză este un punct de transformare, o imensă oportunitate pentru a pune în discuție perspectiva noastră a asupra realității. O criză în cuplu poate conduce la un salt înainte al relației, pe un nou nivel, cu condiția acestei chestionări interioare care implică detașarea de modelele trecutului. Același lucru este valabil atunci când avem o criză la job-ul nostru. Este modul realității de a reflecta o încremenire în modele care au expirat. Crizele financiare, politice, sociale, militare, dar și crizele personale de orice fel nu fac altceva decât să ne atragă atenția că ne-am identificat prea mult cu modele despre existență și am uitat că existența este curgere eternă, fluiditate și schimbare. 

Scriu aceste rânduri după una dintre cele mai înalte explorări pe care le facem, Arta Respirației Conștiente, iar tema a fost exact acest palier de Conștiență pe care îl descriem în aceste rânduri. Într-un act de magie colectivă, ne-am întors cu fața către trecut și am privit la diferitele momente ale vieții în care am făcut alegeri, iar aceste alegeri ne-au băgat în bucle ale vieții care au durat uneori ani și ani. Alegeri făcute din frică, din nesiguranță de sine, din neîncredere, neputință, din frica de a nu fi răniți și altele asemenea. Am crezut că am ales liber, dar în cele din urmă ne-am putut da seama că frica, închiderea, singurătatea, neîncrederea ne-au limitat capacitatea de a alege. Ne-au condus către crize care, în cele din urmă se dovedesc a fi manifestarea stării din care am ales cândva. Privită din această perspectivă, viața fiecăruia dintre noi devine o necontenită provocare de a redobândi conștiența. Și odată cu ea, iubirea, libertatea, adevărul despre noi înșine.

În același fel, realitatea exterioară, a evenimentelor colective, sunt lumii noastre interioare. E suficient să arunci un ochi un ochi peste știrile zilei pentru a desluși cu precizie principiile identificării, al gândirii compulsive și ale lipsei de Conștiență în fiecare dintre crizele descrise de evenimente. Fiecare criză este expresia unei identificări cu aspecte ale trecutului. Oamenii care ucid în numele unui profet din alte vremuri, alții care decid războaie în numele unui imperiu care nu mai există, țări care dau faliment în identificarea cu modele de existență expirate, persoane care nu vor să renunțe la situații financiare sau politice sau sociale și asta le conduce după gratii.

Prioritățile Sufletului sunt altele decât cele ale structurilor egotice. Acestea din urmă vor siguranță, confort, asigurări pentru totdeauna că formele vor dura. În numele lor se poartă lupte grele. Sufletul nostru vrea altceva: vrea să creeze experiențe noi din care-și trage bucuria și expansiunea. El nu vrea să rămână pe loc, căci este conștient de curgerea universală.

Există un conflict între tendințele Sufletului și cele ale ego-ului, care nu vrea schimbare. Frica îl face să conserve structuri vechi și aceasta este în contrapunct cu curgerea Creației. Ego-ul consideră schimbarea o primejdie, o moarte. Ceea ce vedem împrejurul nostru și le decodăm drept crize, este disoluția structurilor vechi pe care ego le vrea stabile. Această luptă nu este decât transformare. Viețile noastre sunt rupte între aceste două tendințe contradictorii: tendința ego-ului de a conserva și cea a Sufletului de a crea din nou și din nou experiențe prin care evoluează.

Primul pas către eliberare

Fie că ești unul dintre aceia care au explorat profunzimile propriei Ființe vreodată fie că nu, citești aceste rânduri, atunci ceva din tine rezonează profund cu această cale a Conștienței. Maestrul Interior este pe cale să se trezească. Ești unul dintre aceia care pot face schimbarea și care pot declanșa în interior procesul Conștienței. Pentru tine deschid aici porțile unei invitații: aceea de a porni împreună cu noi, pe calea Prezenței care deschide toate porțile. Școala Maestrului Interior este un spațiu în care vei face propriile descoperiri și alegeri.

Practica Prezenței, care începe întotdeauna cu disciplina interioară a gândirii și a emoției, deschide porțile reconcilierii acestor tendințe contradictorii ale interiorului nostru. Maestrul Interior nu este altcineva decât ființa umană conștientă, a cărei privire pătrunde adânc în natura și structura realității pe care o percepe ca pe o dimensiune a propriei sale creații. Arta Maestrului Interior nu este o artă descarnată, ci arta de a trăi, de a crea, de a exprima, de a descoperi bucuria adusă de Creația conștientă, în orice dimensiune a vieții. Aceasta nu este și nu a fost niciodată o teorie sau o filozofie, ci o experiență directă accesibilă oricui alege să o trăiască.

Te invit să te alături acestei experiențe și să descoperi anvergura propriei tale ființe, împreună cu cei asemenea ție. Te voi conduce în spațiul interior în care vei putea vedea altfel. Acolo îți vei putea face propriile alegeri și le vei putea duce cu tine în dimensiunea liniară a realității, atunci când vei coborî. Vei alege ce păstrezi din modul tău de a vedea lumea, și ce vrei să schimbi. Nimeni nu poate face schimbarea în locul tău. A aștepta ”să se schimbe ceva” în realitate este o utopie. Responsabilitatea transformării personale este în sarcina fiecărei ființe umane, pe măsura Conștienței sale. Aceasta înseamnă alegere.

Întregul adevăr despre tine însuți și despre natura profundă a realității este aici, acum. El nu a fost niciodată ascuns de cineva sau ceva. A fost mereu vorba despre neputința noastră de a percepe mai adânc, mai vast, mai rafinat. Asta ne-a ferecat într-o realitate îngustă, impregnată de frică, furie și neputință. Am ajuns să investim infinita capacitate creatoare a ființei noastre în ziduri, separare și crize, să-l căutăm pe dumnezeu în cer și adevărul, iubirea, libertatea și frumusețea vieții să le credem utopii. Ceva s-a copt în adâncurile conștiinței umanității iar adevărul iese la suprafață în fiecare din noi.

Cum ai trăi dacă ai putea percepe totul, dacă ai putea simți integral, dincolo de aparențe, de gândire, de îndoială? Cum ar fi relația ta cu tine însuți, dacă ai ieși de sub imperiul judecății de sine, al neîncrederii, al emoțiilor distructive, al fricii, furiei și vinovăției? Cum ar fi relațiile cu ceilalți, dacă ai putea simți dincolo de măști? Cum ai trăi putând percepe Adevărul, Iubirea, Frumusețea și Libertatea omniprezente ce alcătuiesc întreaga Creație? 

Crezi probabil că acestea sunt metafore. Dar dacă ceva vibrează profund în inima ta, în corp la aceste cuvinte, atunci să știi că ești pregătit. 

Mă pricep să conduc oamenii în starea naturală a ființei, în Prezență. Am forjat această pricepere într-o mie de explorări împreună cu mulți oameni, pănă când cărarea a devenit un drum larg. Mulți pășesc pe ea acum, trăind adevărul despre ei înșiși și despre realitate. Cu cât mai mulți oameni trăiesc adevărul, cu atât mai puternică și mai eficace este calea. Este o cunoaștere care aparține Umanității, această rasă de îngeri care are curajul nebun de a veni în trup, în materie, de a uita totul pentru ca într-o bună zi să-șți reamintească totul. Eu nu am făcut decât să o simplific, să o esențializez, să o curăț de orice altceva înafară de experiență pură. Adevărul este întotdeauna simplu și accesibil oricui alege să-l trăiască.

Am turnat întreaga experiență a Școlii Maestrului Interior- așa cum am numit-o în aceste timpuri, într-o Carte. Este magică, pentru că umanitatea noastră este magică. Nu avem nevoie de baghete fermecate pentru a trăi așa cum vrem să trăim. Noi suntem magie pură. Adevărul despre noi înșine depășește orice ne-am imaginat vreodată. 

Cartea dezvăluie totul prin experiență. Mi-am folosit priceperea de a-i face și pe alții să aibă experiența adevărului interior, și am creat o Carte care te conduce către deschidere, percepție lărgită și un nou mod de a crea realitate în viața ta.

Am dublat Cartea cu programul online Inițiere în Practica Prezenței.  Nu puteam face altfel decât să împărtășesc mijloacele simple de a transforma capacitatea noastră de a percepe realitatea și de a trăi pe măsura viselor noastre.

Sunt mulți oameni care folosesc deja această tehnologie simplă și sacră de a reveni la sursa întregii realități. Această sursă suntem noi înșine, în orice moment, indiferent dacă suntem conștienți de acest lucru sau nu. Realitatea vieții noastre curge din noi, oricum. Dar un nou grad de conștiență face ca această curgere necontenită să devină un act de creație aleasă. Putem alege ce trăim, cum trăim, ce devenim. Fiecare gând, fiecare emoție, fiecare gest, chiar și o clipire de ochi este un răspuns la întrebarea cine sunt eu. Creația noastră ne definește atunci când devine conștientă. Pănă atunci, suntem frunze în bătaia vântului și a valurilor marelui ocean al Conștiinței.

Agnis

Cum să descoperi cunoașterile ancestrale

Retrezind la viața adevăruri ce zac de mult adormite în tine, în Cercul Sacru pe care-l creăm, din nou împreună, pe Colina Lunii în ShamaniA Retreat – Psihologie. Spiritualitate. Magie.  descoperi cunoașteri ancestrale ce te ajută să-ți aduci în echilibru sănătatea.

Numai tu știi, cu adevărat, ce vrei să schimbi în viața ta acum.

Numai tu știi ce ai nevoie să vindeci și să transformi. Eu, ca de fiecare dată, doar te ghidez către adevărul deja existent în tine și-ți readuc aminte, pentru ca tu însuți să recunoști sursa universală a conștiinței în fiecare oportunitate pe care ți-o creezi pentru a crește și a evolua. De vrei a face asta. A crește. A evolua. A transforma vechi tipare de gândire și de comportament ce nu-ți mai servesc.

Știi foarte bine chiar tu că singura constantă în al nostru univers este… schimbarea!

Și tot ce faci influențează această schimbare în multe și diferite feluri. Și nici nu ne dăm seama că multe din lucrurile mărunte, aparent nesemnificative, creează oportunități uriașe pentru schimbare. De fapt, cu fiecare pas pe care-l facem, Universul ne vorbește, ne oferă noi oportunități care sunt bazate chiar pe vibrația cu care am făcut acei pași. Ceea ce emanăm, primim înapoi. Te invit să nu rămâi în nemișcare doar de teama ca nu cumva să faci pași greșiți sau să hrănești inerția și băltirea, așteptând să vezi ce ți-o mai oferi Universul… Dimpotrivă, intră în curgerea Vieții. Se pare că doar așa putem învăța și crește. Doar așa ne putem, cu adevărat, transforma. Noi suntem creatorii propriilor noastre vibrații, emanații. Doar că, uneori, din păcate, nu ne dăm seama de cât de mare este dezechilibrul lăuntric în care băltim.

În această frumoasă Călătorie Sacră deschidem o fereastră către cunoașteri ancestrale și retrezim adevăruri ce zac adânc adormite în noi, aducând în echilibru cele patru arhetipuri universale prezente în fiecare ființă umană.

Habar nu am dacă ți-ai dat voie până acum, sau nu, să explorezi paradoxuri inerente care apar ori de câte ori ne pornim într-o practică de dezvoltare personală și spirituală. Eu aproape că m-am simțit forțată să explorez astfel de paradoxuri. Nu e prea greu, dacă suntem sinceri, să ne dăm voie să vedem cine suntem. Mai greu este să recunoaștem CE suntem și să ne acceptăm măreția. Căci de aceasta ne temem. Nu de micime. E nevoie de efort susținut și practică permanentă pentru a păstra conștiența căpătată, pentru a fi în miracolul momentului prezent, pentru a hrăni delicatele și profundele revelații. Și nimeni nu poate face asta în locul tău. Doar tu. E o veste rea? E o veste bună? Tu decizi!

Eu, cu bucurie și generozitate, îți pun la dispoziție pe toată durata acestui Retreat Sacru, numeroase exerciții din psihologia occidentală împletite cu adevăruri străvechi preluate din diverse culturi shamanice. Experiența Călătoriei însă îți aparține. Iar ce vei alege să faci apoi,  în dimensiunea vieții de zi cu zi, cu toată bogăția trăirilor, înțelesurilor, răspunsurilor, revelațiilor, de asemenea, depinde doar de tine.

Și… dacă încă mai aștepți „momentul potrivit” pentru a face o mare schimbare, dă-mi voie să-ți șoptesc că nu există așa ceva. Este doar un mit – momentul potrivit. Noi suntem cei care ne creăm momentele potrivite pentru a face schimbările pe care, cu adevărat, le vrem.

Așadar, nu aștepta momentul potrivit! Creează-ți-l chiar acum!

Cu bucurie și recunoștință,

AmmaRa

Cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul

Deși tensiunile continuă să fie la cote foarte mari, peste tot în lume, energia vindecării și a transformării ne este la dispoziție. Prezentă fiind pentru noi toți, depinde de fiecare dintre noi câtă încredere avem să ne deschidem și să o simțim. Cu adevărat, pentru a trăi energia vindecării, depinde de câtă încredere avem să dăm jos vechile măști ale rolurilor ce nu ne mai servesc. Depinde de câtă încredere avem să ne privim, unii pe alții, cu ochi mai buni și să fim mai îngăduitori unii cu alții. Depinde de câtă încredere avem în propria noastră putere de a ne schimba perspectiva asupra ceea ce încă pare greu și dificil și poate chiar este dureros. Mai ales acum când ne tot întrebăm … cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul?

Totul se schimbă acum în lume

și avem nevoie să ne deschidem mințile pentru a vedea cu mai mare claritate ceea ce vrem, cu adevărat, să facem. Și, mai întâi, ceea ce vrem să fim. Pentru asta însă trebuie să fim capabili să ne deconectăm de la mașinăria socială a iluziei care ne conduce într-o direcție falsă. Ne îndepărtează de la autenticitate.

Aici, unde am ales să locuim și să mutăm întreaga creație Călătoria Inimii, fiind conectată foarte profund cu Natura, cu pădurile, cu rotunjimile colinelor și ale dealurilor, îmi dau seama mai rapid câtă nevoie am (și avem toți) de mai multă odihnă. Odihna are în ea energia vindecării. De atâtea ori în trecut m-am tot pierdut în a face uitând să-mi dau voie, mai întâi, să fiu cu toate cele ce simt. Cu emoții, cu dureri, cu întrebări, cu confuzie, cu oscilații. De-a lungul vremii am învățat să mă mai și opresc. Ascultându-mă, cu atenție și compasiune. Acum simt cum trupul meu are nevoie de odihnă.

În aceste săptămâni, fă tot ce ține de tine să te mai și odihnești și să te relaxezi. Prea multă muncă, îți va dăuna. Poate că a venit momentul să renunți la vechea credință „trebuie să muncesc mult și foarte din greu, să merit…”

Valul uriaș de emoții distructive, te poate absorbi. Oferă-ți momente de odihnă, de liniște și ascultare. Mai oprește-te, din când în când, și doar respiră atent, observându-ți starea. Dacă nu îți oferi aceste momente de respiro, de pauză, nu poți simți energia vindecării ce este prezentă și curge chiar prin tine.

În ciuda tuturor tensiunilor și provocărilor, la nivel individual și colectiv, există și foarte multă magie în lume. Avem nevoie să ne protejăm capacitatea de a ne aminti că magia există. Miracolele există. Când uităm de ele, alunecăm în tristețe, în depresie, în atacuri de panică, în frică. Când zic „magie” nu mă refer la vrăji și făcături. Ci la semnele din partea lui Dumnezeu, ale universului, mă refer la sincronicități și la mici miracole ce se petrec tot timpul și peste tot în jurul nostru. Ai curajul și… crezi în miracole!

Care îmi sunt acum nevoile și dorințele cele mai autentice? 

O întrebare ce nu mai apare doar din când în când ci asupra căreia reflectez în fiecare zi de când ne-am mutat aici, sus, pe dealuri. Care sunt adevăratele valori după care merită să-mi ghidez, acum, viața?

Mai întâi autenticitate, adevăr, și apoi „ambiție”. Căci a fi ambițios fără a fi autentic… ne conduce către sclavie. Devenim sclavii unei lumi iluzorii. Sinceră să fiu, nu cred că m-am considerat niciodată o ființă „ambițioasă”. Mai degrabă, de multe ori, m-am perceput precum o visătoare nebună, aruncându-mă total în a-mi manifesta visurile. Încrederea mi-a fost, întotdeauna, piatră de temelie și călăuză. Dacă te consideri o ființă ambițioasă, păstrează această credință. Doar ai grijă ca ambiția ta să-ți susțină dorințele cele mai autentice și nu să le definească.

Sunt atât de multe tipare vechi ce țin de putere manipulatoare, de subjugare, de control, dezlănțuite acum peste tot în lume. Toate în numele „COVID19”. Poate că ar trebui să ne oprim puțin și să ne întrebăm cât mai avem de gând să ne lăsăm „pandemizați”? Când ne vom opri din a ne virusa noi pe noi înșine? Prin gândire, judecată aspră, auto-critică, băltire în obiceiuri vechi și dependențe toxice, nu facem altceva decât să ne tot virusăm. Habar nu am ce vaccin ar fi cel mai potrivit împotriva acestora. Nu am nimic împotriva vaccinelor, testate îndelung și care pot fi garantate. Și nu am nimic împotriva celor care vor să se vaccineze rapid. Orice alegere, a fiecăruia, este sacră. Aș fi însă împotriva obligativității la vaccinare în numele sănătății publice. Iar a nu mai putea călători nicăieri în lume, dacă nu avem un pașaport pe care să fie scris „vaccinat” ar fi o încălcare a dreptului omului. Fie să fim cât mai mulți care cultivăm încrederea că puteam crea o altă realitate decât aceasta. Adică, fără obligativitate în ceea ce privește vaccinarea cu un vaccin despre care nimeni nu poate garanta nimic, și fără un astfel de pașaport pe care să existe ștampila „vaccinat”.

Practica Prezenței, Arta Ascultării AtentePractica Recunoștinței, hrana sănătoasă, sport, odihna, conexiunea cu natura, comunitate, toate acestea împreună, pentru mine, constituie un „vaccin” ce a dat rezultate.

A fi în momentul prezent, atent la ce gândești – fără a da curs gândirii haotice și conștientizând că sunt doar gânduri care vin și care pleacă – până când ajungi să gândești doar ceea ce vrei să gândești, este poate cel mai mare dar pe care ți-l poți face. A te elibera de emoțiile distructive, este propria ta responsabilitate. Ai la dispoziție multe mijloace prin care poți face asta. Vezi tu cu care rezonezi cel mai mult. Puterea este la tine.

A gusta miracolul și magia momentului prezent este cel mai prețios lucru pe care-l poți trăi.

Sunt convinsă că uneori reușești să te bucuri de momentul prezent. Alteori, nu. Alunecarea în tipare vechi este seducătoare. Nu doar pentru tine. Ci și pentru mine și pentru noi toți. Este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, să fim  atenți la ce continuăm să hrănim și la ce renunțăm.

Observă-te ce tipare vechi sunt prezente îmbrăcând însă, acum, straie de … vezi Doamne, mă protejez, doar e COVIDIa te uită, nenorocitul de vecin, nu poartă mască. Ne expune la risc, cu iresponsabilitatea lui. Și… cum adică nu vrea să se vaccineze? E nebun de legat! Doar vaccinul ăsta ne poate salva. El este mântuitorul nostru. …

Și iată cum poate cineva folosi un tipar vechi de gândire, de judecată, de neasumare a propriei responsabilități, proiectând – ca de atâtea ori în trecut – în afara sa. Se pare că măștile aspectelor diferitelor roluri de purtam toți și în trecut (doar că nu se vedeau) au ajuns acum să fie chiar trendy, purtate la vedere căci … doar e COVID și măștile ne protejează.

Avem nevoie de o schimbare majoră de perspectivă în realitatea ce trăim.

Și pentru a face asta avem nevoie de magie. Numai că am cam uitat să avem încredere în magie. Există multă magie în jurul nostru doar că nu știm cum să o primim și s-o folosimIar schimbarea majoră începe prin a schimba înlăuntru nostru, fiecare, ceea ce deja știe că trebuie să schimbe. Fiecare știm ce avem de schimbat. De la tipare de gândire vechi la credințe limitative, de la convingeri la dependențe și atașamente, de la auto-critică aspră la judecăți și neasumarea responsabilității.

Astrologii spun că sezonul Săgetătorului, în care tocmai ce am intrat, vine cu tolba plină de … tranzite majore, eclipse și retrogradări.  Cunoașterea mea în ale astrologiei a rămas la nivel intuitiv așa că nu mă hazardez să comentez. Presimt însă că marea și rarisima conjunctură din 21 decembrie 2020 – Jupiter și Saturn, împreună – ne influențează pe toți.

Mă uit la aceste planete, în fiecare noapte cu cer senin, observând cum încep să se apropie. Este ceva greu de pus în cuvinte mai ales când, târziu în noapte, privesc acest spectacol ceresc stând lungită în pat. Am îndrăznit să facem 3 pereți doar din sticlă, la dormitorul căsuței în care locuim acum. O nebunie, poate părea aici în vârf de munte, dar în acord cu nebuna visătoare ce sunt. Mă bucur de această nebunie și profit la maxim de ea.  

Mai mult decât a fi o raritate, asemenea conjunctură vine să ne aducă ceva fiecăruia dintre noi. Două mari lumi, cosmice, se întâlnesc. Nu am cum să ratez această mare ocazie. Drept pentru care, e responsabilitatea mea să mă pregătesc. Marele Jupiter și inelatul Saturn. Împreună.

Te invit să folosim, energia prezentă acum în lume, la capacitatea sa maximă. Ca peste o lună să ne bucurăm de această mare întâlnire între Jupiter și Saturn. O fi ea plină de eclipse și retrogradări, luna ce se așterne în fața noastră, de tensiuni și zguduieli, dar o mare eliberare putem celebra la Solstițiul de iarnă.

Există un mare adevăr în atât de folosita expresie „lucrurile se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple” dar, recunosc, asta nu înseamnă că nu putem face nimic. Nu înseamnă că nu putem acționa. Nu înseamnă că nu puteam alege a ne deschide și a ne da jos măștile rolurilor vechi. Nu înseamnă a rămâne în stagnare și băltire.

Trezirea, Conștiența și Prezența, nu le descărcăm de undeva de pe cine știe de program ci este o … practică permanentă.

Nu contează … cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul (această întrebare am primit-o, zilele trecute, într-o sesiune individuală de Life Coach și mi-am spus chiar atunci, zâmbind, „bună de titlu de articol, această întrebare”)Deci, nu contează cine a spart lacătele iadului și a dezlănțuit haosul. Contează să avem curajul să recunoaștem, fără judecată și învinovățire, că toți am contribuit la ceea ce trăim acum. Și că ceea ce pare a fi un haos este, de fapt, o mare oportunitate de a ne renaște cosmosul în care vrem să ne trăim viața.

Cu încredere că te mai și oprești, în următoarele zile, pentru a te odihni, eman recunoștință pentru ceea ce ești și pentru că suntem – împreună – în această călătorie numită viață.

AmmaRa

Trăim o imensă oportunitate, ACUM.

Am putea crede că trăim numai provocări, dacă ne uităm la ce se întâmplă, acum, peste tot în lume. Catharsis și crize. Toate sunt, însă, despre creștere și transformare, despre vindecare și ascensiune, dacă avem curajul să facem alegeri noi și să le onorăm prin acțiuni serioase. Este ceea ce cred și nimeni nu mă poate convinge altfel. Trăim o profundă transformare. Și fiecare dintre noi poate juca un rol important în acest proces macro, colectiv, în care se află umanitatea.

Nu crede în futil!

Toți am văzut, de atâtea ori, de-a lungul vieții, unde am tot fost deficitari. Fiecare dintre noi știe, în propria-i sinceritate, ce are acum de schimbat. Putem face altfel decât în trecut. Chiar putem. Dacă vrem, cu adevărat, o schimbare.

Haosul este peste tot  în lume, în aceste zile, și oamenii din jurul nostru s-ar putea să reacționeze în feluri mai puțin plăcute. Agresivitate, furie, violență chiar, proiecții, închidere, frică.

Nu toată lumea se simte inspirată și încrezătoare, plină de recunoștință și de entuziasm când vine vorba de schimbare. Mulți se tem de schimbare. Mulți sunt blocați în durere. Mulți sunt paralizați în frică. Iar mulți sunt prinși în resentimente despre ceea ce nu mai pot avea sau despre lucrurile la care trebuie să renunțe pentru a putea continua în contextul actual. Unii încă așteaptă să ne întoarcem la „normalitate”.

Aceste următoare zile pot scoate la suprafață cele mai adânci disfuncții, prezente în fiecare dintre noi, și ne cere atenție, prezență, iertare, bunătate, îngăduință. Față de noi înșine și față de ceilalți. Acesta fiind prețul pe biletul de intrare la un viitor mai bun.

Mintea se va simți limitată în aceste următoare zile și sentimentul de futilitate va fi foarte prezent.

Nu o asculta. Respiră amplu, când mintea-ți spune „e degeaba”. Nu argumenta. Nu te lupta. Doar rămâi în deschidere și dă-ți voie să simți că nu a fost niciodată, la nivel global, un astfel de moment. O imensă oportunitate.

Da, o imensă oportunitate ce ne oferă posibilitatea de a gândi și de a acționa altfel decât în trecut. Ne forțează chiar. Iar Practica Prezenței este o cheie esențială, un instrument simplu și la îndemâna fiecăruia, ce ne aduce echilibrul de care avem atâta nevoie și ne conduce la …

eliberarea de emoții distructive  

Datorită energiei cathartice din aceste zile, este un moment foarte potrivit să îndrăznim să visăm la ceea ce nici nu ne-am imaginat. Asumă-ți riscul să faci ceva ce simți că-ți aduce bucurie și nu ai mai făcut demult. Ceva ce iubești. Dacă te simți izolat, conectează-te cu alte persoane. Cere sprijinul. Împreună este mult mai ușor.

Cu recunoștință,

AmmaRa

Putem trăi sentimentul eliberării

Mă simt profund inspirată de toate mesajele pe care le primesc în aceste zile și pentru care eman profundă recunoștință. Mulțumesc, din toată inima, pentru curajul oamenilor de a se deschide și de a împărtăși cu mine despre emoțiile lor, … de a trăi sentimentul eliberării.

Da, toți traversăm emoții foarte puternice în această perioadă.

Toți trăim nuanțe diferite de îngrijorare, de furie, de agresivitate, de anxietate, de vinovăție și, mai ales, de frică. Întrebări, de tot felul, și griji ne bântuie nopțile.

Cu toate că am conștientizat, de multe ori, cât de important este să ne mai și oprim puțin, ascultându-ne emoțiile fără să ne identificăm total cu ele, pare că tot uităm. Uităm că un simplu: Stop – Mă ascult – Respir – Las moale ne poate elibera de emoții distructive. Ne trezim, foarte des, pierduți în emoții. Identificându-ne cu ele. Uităm să ne oprim. Toți facem asta, toți mai uităm, oricâtă experiență am avea pe Calea Conștienței și în Practica Prezenței.

Valul de emoții distructive este uriaș, în această perioadă, la nivel global.

Frica, pentru mulți oameni acum, copleșitoare.

Sunt foarte multe workshopuri oferite online de oameni minunați, pretutindeni în lume, și asta mă bucură. Căci, pentru mine, asta înseamnă că există suport. Este susținere. Este împreună. Doar să vrem să hrănim conexiunea. Doar să vrem să ieșim din emoțiile care ne distrug. Doar să vrem să întindem o mână. Fie cerând sprijinul, fie oferindu-l. Dăruind, întotdeauna primim.

Atenția, o energie sacră, întoarsă (măcar puțin) înlăuntru, pe respirație, mai ales în mijlocul emoțiilor ce par să ne distrugă, poate fi cea mai rapidă cale să ne eliberăm de ele. În schimb, atenția ne-o investim, mai degrabă, în exterior.

Multe din mesajele pe care le-am primit în ultimele săptămâni, au fost despre emoțiile distructive ce par să preia controlul în viețile oamenilor. Și chiar așa se poate întâmpla, dacă nu facem ceva. Avem la îndemână foarte multe instrumente ce ne sunt oferite, chiar și la nivel virtual. Și fiecare în felul său poate fi un catalizator ce conduce la o puternică transformare și la a trăi sentimentul eliberării.

Fie că e vorba de o carte, un curs online, o sesiune de terapie, o discuție cu un prieten, o meditație ghidată, un film, un documentar, o piesă muzicală. Oricare din acestea poate fi exact ceea ce avem nevoie pentru a ne elibera de emoțiile copleșitoare.

Atitudinea deschisă, însă, este o cheie esențială.

Închiși fiind, în separare, nu avem cum a dărui și nici a primi. Putem doar rămâne blocați în emoții care ne distrug.

​Îți scriu acum, încurajându-te să îți dai voie să recurgi la orice instrument simți că te poate ajuta (meditație, respirație conștientă, practica prezenței, muzică, dans, scris de mână, terapie…) să îți păstrezi echilibrul în toată această nebunie ce trăim. Doar echilibrul te poate conduce la eliberarea de emoțiile distructive.​ 

Până când ne putem revedea live, în carne și oase –  pe Colina Lunii sau oriunde pașii ne vor putea duce pentru a ne întâlni -, tot ceea ce pot împărtăși acum cu tine, ca și instrumente de susținere, sunt aceste meditații ghidate și terapiile online.

Unele dintre aceste meditații ghidate au ajuns la sute de oameni care, cu ajutorul lor, au putut să-și schimbe perspectiva asupra vieții, au putut să-și transforme relația cu ei înșiși dar și cu cei dragi, au putut să se elibereze de emoții distructive. Mă simt profund recunoscătoare că pot contribui, și astfel, la procesul de transformare în care ne aflăm toți.

Nu mai trăim acele vremuri în care să trebuiască să mergi la terapie timp de 10 ani sau să meditezi vreo 20 de ani pentru a accesa miracolul stării de Prezență.

Print-un set de practici simple dar profunde, pe care le găsești în Cartea Maestrului Interior  este posibil să te conectezi cu înțelepciunea ta interioară, cu puterea ta de creator, este posibil să recreezi starea de armonie și pace, de liniște și de încredere, este posibil să simți miracolul momentului prezent, este posibil să simți energia vitală cum curge prin tine întărindu-ți sistemul imunitar căci… atunci când ești în prezență… poți asculta și conține emoțiile copleșitoare, le poți dizolva eliberându-te de forța lor distructivă. Iar sentimentul eliberării are o anumită energie și vibrație cu care, infuzându-ți fiecare aspect al vieții tale, merită să te reconectezi. Poate că de mult nu ai mai trăit sentimentul eliberării. Toți, de fapt, avem nevoie să trăim acest sentiment al eliberării. O putem face.

Când învățăm să accesăm resursele lăuntrice, descoperim cât de puternici suntem.

Iar emoțiile, oricât de tulburătoare sunt de multe ori, sunt mari învățători.

Doar să știm să le ascultăm, înainte de a ne elibera de ele.

Acum, în loc să mai petreci nu știu câți ani, făcând tot felul de practici și terapii care te îndepărtează de emoții, care te învăță să le bagi sub preș sau în sertărașe bine dosite în adâncuri de care apoi să te temi, poți alege să ai curajul a intra direct în emoțiile tale, ascultând ce au să-ți spună și, apoi, cu recunoștință, să te eliberezi de ele.

Atunci când înveți să accesezi starea de prezență, aceasta începe să dea naștere, să scoată la suprafață, toate capacitățile tale, abilitățile tale, pe care le-ai tot căutat în afara ta, proiectându-le pe unii și pe alții. Viața ta începe să aibă mai mult sens și sentimentul de eliberare – de emoții, de credințe vechi, de tipare de gândire care nășteau exact acele emoții distructive – este prezent în orice faci.

Pentru mine acesta este miracolul din Practica Prezenței pe care-l poți trăi chiar și în această simplă dar profundă meditație ghidată ce te conduce la Eliberarea de emoții distructive. O meditație pe care am creat-o inspirându-mă din multe mesaje pe care le-am primit în ultima perioadă și pentru care, din nou, un mare mulțumesc. Mulțumesc pentru curajul de a vă deschide și de a-mi scrie, de a cere sprijinul, recunoscând că … împreună este mai ușor.

Cu încredere în puterea noastră de a ne elibera de emoțiile care ne pot distruge,

AmmaRa

Lucrurile nu sunt, întotdeauna, chiar așa cum credem noi

Acest context pe care-l trăim acum, la nivel planetar, ne obligă pe toți să reflectăm. În ultimele zile, eu am reflectat intens la fricile mele cele mai mari, ce au scos la suprafață emoții puternice, dar și la dorințele și viziunile mele cele mai mari. Pot continua a le hrăni – viziunile, dorințele – cu încredere? Sau le îngrop sub straturile de frică ce, la nivel colectiv, devin din ce în ce mai grele? Dar tu, ți-ai oferit timp să reflectezi la emoțiile tale din ultima vreme?

Contextul actual este o imensă oportunitate să recurgem la sinceritate, la adevăr, la acceptare.

Atenție, din nou, acceptare nu înseamnă a fi de acord. Acceptare nu înseamnă resemnare. Fără a accepta, ceea ce suntem, așa cum suntem, și fără a recunoaște că fiecare dintre noi jucăm un rol în marele teatru al vieții (mai degrabă circ, acum) nu putem schimba nimic. Așa cum fiecare aspect al ființei noastre joacă rolul său în complexitatea psihicului și spiritului nostru, tot așa fiecare dintre noi joacă rolul său, unic și special, în complexitatea procesului macro de transformare în care se află, acum, umanitatea.

În următoarele nopți, mai întunecate, cu Lună Nouă, am să-mi preumblu pașii în pădurea plină de mister ce îmbrățișează Colina Lunii. De vrei să te iau cu mine, chiar și energetic, în plimbările mele, scrie-mi. Cu fiecare pas, în plimbările nocturne la Lună Nouă, eu intenționez să las din rușinea și vinovăția ce ne apasă pe toți. Să las, cu recunoștință, în Mama Pământ, din fricile și obsesiile și îndoielile și grijile ce ne tulbură acum pe toți. Și, tot cu fiecare pas, să-mi readuc aminte că toți suntem iubiți de Dumnezeu. Toți suntem iubiți de Mama Pământ. Natura, aici, unde mă aflu acum, mereu îmi reamintește să-mi îmbrățișez vulnerabilitatea și să rămân în deschidere. Orice ar fi, să păstrez o atitudine deschisă. Pare că sunt departe de vâltoarea ce se petrece în lume dar, de foarte multe ori, mă simt mai în miezul ei decât mă simțeam când eram la București.

Greu, sinceră să fiu, știind și simțind ce se petrece acum în lume. Greu să rămânem în deschidere cu toate ce vedem, auzim, simțim, în această perioadă. Însă, oricât de greu pare să fie, am certitudinea acum, mai mult decât vreodată, că doar așa putem schimba ceva cu adevărat. Rămânând deschiși. În acceptare. În bunătate și în iubire. Și, mai ales, în încredere. Rămânând conectați unii cu alții, nu în separare, ne vindecăm.

Ce se întâmplă cu noi, de fapt, în această perioadă? Ce se întâmplă cu valorile noastre, cu principiile noastre, cu tot ceea ce am crezut că este „normal”?

Putem, oare, avea curajul să recunoaștem că … lucrurile nu sunt, întotdeauna, chiar așa cum credem noi că sunt?  

Atunci când trăim emoții puternice nu este deloc întâmplător. Acele emoții se nasc, poate, cu un scop anume, chiar dacă acesta nu este atât de evident. Emoțiile sunt, întotdeauna, mari învățători. Ceea ce ne atinge acum, în contextul ce-l trăim la nivel global, ceea ce ne stârnește avalanșa de emoții în legătură cu pandemia și izolarea, de fapt, are rădăcini înfipte adânc în trecutul nostru. Al fiecăruia dintre noi. În dureri vechi, în experiențe trecute, ce abia acum ies la suprafață spre a fi vindecate. Trăim toți, la nivel colectiv, o energie a morții și a renașterii.

Contextul prezent ne forțează vechile răni și dureri să iasă la suprafață, din adâncurile ființei, ca noi să le putem conștientiza, să le putem recunoaște, să le putem privi în față și, cu iubire și acceptare, să le putem dizolva. Poate că nu am fost dispuși sau, pur și simplu, nu am putut să le auzim până acum. Poate că acum suntem suficient de puternici să ascultăm, cu o atitudine deschisă, ce au să ne spună vechile dureri – ce ies la suprafață acum –  și emoțiile puternice pe care le trăim în contextul actual.

O Lună Nouă cu energia vindecării profunde și a reînnoirii, a renașterii. O energie a vindecării născută chiar din miezul celei mai adânci răni. Eu, zilele trecute, m-am reconectat cu ceea ce am simțit toată viața că a fost cea mai adâncă rană a mea. La suprafață, totul părea vindecat. Curat. Însă, plonjând în adâncurile mele, mi-am dat seama că atât de groasă era coaja ce am creat în jurul ei, în jurul rănii. Atât de groasă încât parcă a răsunat peste dealurile și colinele de aici când s-a crăpat. Eliberându-se. Ceea ce e curs nu a mai fost durere ci pură energie. O energie a vindecării. O energie a iertării. O energie a recunoștinței pentru tot ce a fost, așa cum a fost. Am conștientizat că, într-adevăr, nimic nu pare chiar așa cum credeam eu. 

Care este rana ta cea mai adâncă? Te poți reconecta cu ea, în profundă recunoștință pentru tot ce ți-a adus? Poți avea o altă perspectivă asupra a ceea ce a creat acea rană și durere? Poți vedea că lucrurile sunt, întotdeauna, mai mult decât credem noi că sunt?

În aceste zile, poate că și ție îți vine să plângi. Mie da. Poate că tuturor ne vine să plângem. Unii dintre noi ne dăm voie s-o facem, alții încă mai cred că este o dovadă de slăbiciune, să plângem. Poate că ne vine să jelim. Poate că ne vine să urlăm de disperare și să declarăm că nu mai este nici o speranță, atunci când privim la marele circ ce-l trăim toți, și la durerea existentă acum în lume. Poate că toate astea ne forțează să ne coborâm în cele mai întunecate și mai dureroase spații dinlăuntrul nostru, cele care ne-au intimidat, cele de care ne-am temut, pentru a le cunoaște mai bine, pentru a le înțelege mai bine, pentru a le asculta ce au să ne spună. Fără acest act de curaj, în ciuda fricii, nu putem schimba, cu adevărat, nimic. Putem doar continua să pretindem că vrem schimbarea. Fără a înțelege care a fost rolul durerilor și rănilor noastre, fără a înțelege emoțiile ce se nasc acum când trăim ceea ce trăim, nu putem crea nou. Nu putem renaște. Doar cârpim.

Pare că încă ne punem focusul pe ce nu vrem să se întâmple dar prea puțin visăm la ceea ce vrem, cu adevărat, să trăim.

Pare că încă ne plângem de ceea ce ne fac unii și alții dar prea puțin știm, cu adevărat, ce ne facem noi înșine nouă. Pare că încă aruncăm cu judecăți în alții dar prea puțin conștientizăm cât de aspru ne auto-judecăm. Pare că încă dăm vina pe ceilalți dar prea puțin ne asumăm responsabilitatea.

Imaginează-ți că am schimba toate acestea, că le-am inversa. Adică, focus doar pe ce vrem să trăim, asumându-ne responsabilitatea. Focus pe a crea gânduri și stări noi, având încredere în puterea noastră de creatori.

Viața nu este niciodată doar așa cum pare ea să fie. Sau cum credem noi că este. Sau cum am vrea noi ca ea să fie. Întotdeauna există mai multe de experimentat, de trăit, de simțit, de văzut, de învățat, de transformat. Întotdeauna, există potențiale noi. Posibilități proaspete, mereu și mereu, se aștern în fața noastră. Însă curajul nostru de a continua să păstrăm vie încrederea este forjat în flăcările acestor provocări și emoții, este șlefuit și rafinat și în durerile care par să ne distrugă, par să ne amenințe spiritul înainte de a ne întări sufletul.

Poate că este un doliu, durerea ce-o trăim acum.  Poate că este rușine sau vinovăție. Poate că este greutatea neadevărului și a lipsei de integritate. Poate că este furie, disperare sau resentiment. De orice natură ar fi durerea ce trăim acum și orice nuanță ar lua emoțiile noastre, ele toate fac parte din experiența de a fi uman.

A nega ceea ce simțim, a băga sub preș, a pretinde că simțim altceva, nu ar face decât să ne mențină în tipare vechi, obișnuite – căci am băgat atâtea sub preș de-a lungul vieții, am creat atâtea cruste în jurul rănilor. Să ne așezăm cu ceea ce simțim acum. Cu emoțiile prezente și născute din valul uriaș de frică ce curge-n lume. Fără să ne mai temem, fără să ne mai rușinăm, fără să ne mai învinovățim. Un gest bun și blând față de tine, poate contribui enorm la marea schimbare. Alegerea ta interioară și al tău proces lăuntric, schimbă lumea. Nu sunt doar vorbe. Este adevărul.

Dacă ai nevoie de cineva cu care să împărtășești despre ceea ce simți, scrie-mi!

Nu mai putem nega. Nu mai putem ascunde. Nu mai putem pretinde. A venit momentul să ne privim în față umbrele și să avem curajul să privim și umbrele umanității. Cu ochi buni și blânzi, cu privire proaspătă și fără judecată, să privim la tot ce se petrece acum în lume. Fără să băgăm nimic sub preș. De la disperare la extaz, recunoscând că toate fac parte din același întreg.

Folosește-te de energia acestor zile cu Lună Nouă pentru a reflecta la emoțiile ce ai trăit recent. Cum le onorezi? Cum le-ai ascultat sau încă le mai asculți? Le asculți șoaptele? Sau ignori urletele lor de atenție, considerându-le ca fiind ceva neplăcut într-o lume deja mult prea provocatoare?

Folosește-te de energia acestor zile cu Lună Nouă și adu-ți aminte că sentimentele și emoțiile ne conectează și cu înțelepciunea moștenită de la natură. Mama natură știe, ce și cum să facă, fără să vorbească în limbaj uman. Ea păstrează echilibrul atunci când mai dă drumul și mai lasă într-o parte, mai curăță într-o altă parte. Nu se agață de nimic. Ea știe să dea drumul. Să lase. Trăiesc, acum pe Colina Lunii, acest proces de moarte și renaștere mai intens decât oricând. Mama Pământ și Natura îmi arată, zi de zi, cum este să las. Să las… să dau drumul. Să nu mă agăț de nimic. Natura mă învață să-i recunosc în mine însămi ciclicitatea și ritmurile ei. Sunt și ale mele. Gândurile, emoțiile, sentimentele mele, la rândul lor, au ritmuri și o anumită ciclicitate. Intuiția mea, de asemenea. La fel este și pentru tine. Toate cele ce trăim în Natură, în afara noastră, sunt reflectate în lumea noastră lăuntrică. A gândurilor, a emoțiilor, a sentimentelor, a intuiției.

Cunoașterea noastră instinctivă, chiar dacă nu am avut încredere în ea și nu am dezvoltat-o, sau poate că nici măcar nu am știut că o avem, ea este prezentă. Și nu doar că este prezentă dar se exprimă pe sine prin toate acestea. Uneori printr-un virus sau o tumoră. Alteori își împărtășește înțelepciunea printr-un accident sau un fibrom. De multe ori, printr-un nodul, o lacrimă, o tahicardie, sau emoții foarte puternice. 

Cât de atenți suntem la aceste mesaje venite prin corpul nostru? Cât de bine înțelegem limbajul acesta, al instinctelor, al intuiției, al emoțiilor? Poate că la această Lună Nouă darul pe care ni-l putem oferi este să ne oprim puțin și să reflectăm la aceste întrebări. Să ne oprim puțin și să ascultăm răspunsurile ce se nasc din adâncurile noastre.

În tăcerea acestor nopți cu Lună Nouă, de vrei sau nu să vii cu mine prin pădurea plină de mister, mai puțin contează. Te voi lua cu mine, de-mi vei cere. Ceea ce contează însă este să-ți lași lumea ta interioară să ți se reveleze ca niciodată până acum. Pentru asta e nevoie să te oprești, măcar puțin, și să te deschizi. Ascultându-te și privind adânc în tine.  Că vine cu haos, la început, și  confuzie, cu paradoxuri și cu teamă, cu emoții și cu lacrimi, onoreaz-o.

Onorează-ți lumea ta lăuntrică, în a sa glorie și strălucire, căci acolo-ți este sursa și puterea creatoare.

Onorează-ți lumea ta interioară căci acolo îți regăsești adevărata liniște. Iar liniștea este una din marile victime ale acestui moment. Avem nevoie de reconectare cu liniștea din noi. Speriați și îngrijorați, acum poate mai mult decât oricând, nu ne prea vine să mai credem că putem găsi liniște înlăuntrul nostru. Pare că am uitat că suntem, toți, cu de toate. Uneori confuzi, alteori de-o claritate sclipitoare. Uneori morocănoși, alteori de-o bunătate și deschidere copleșitoare. Uneori cu lacrimi de durere. Alteori, de plăcere ne sunt lacrimile. Asta-i frumusețea de a fi uman. Fără să acceptăm și să onorăm acest parcurs – în care fiecare am avut de trăit cele ce-am trăit, devenind ceea ce suntem acum – cum am putea vreodată să ne vindecăm? Cum am putea să creăm o altă lume, dacă nu avem încredere că în noi este puterea de creator? Ce fel de viitor ne așteaptă dacă nu îndrăznim să vedem dincolo de frica ce trăim acum? Cum ne putem conecta cu ancestrala cunoaștere, instinctivă, ce zace în noi, dacă nu ne mai și oprim puțin pentru a ne asculta? 

Să ne bucurăm, în ciuda nebuniei ce trăim acum, aducându-ne aminte că …

… lucrurile nu sunt întotdeauna chiar așa cum credem noi că sunt.

Fie să recunoaștem și să onorăm energia procesului de moarte și renaștere în care suntem, toți, acum. Ce lăsăm să moară? Ce alegem a renaște?

Cu recunoștință, 

AmmaRa

P.S. În această perioadă, cele mai întunecate umbre, îngropate adânc înlăuntru, ies la lumină pentru a fi curățate. Ai încredere. Lasă-le să iasă. Curăță-le! Poți!

Dă-ți voie, în următoarele zile și nopți cu Lună Nouă, să lași să curgă în Mama Pământ rușinea, vinovăția, frica, îndoiala, furia, neîncrederea.

Emană recunoștință, profundă recunoștință, pentru Mama Pământ care le primește și le transformă în ceva nou și frumos.

La această Lună Nouă, dă-ți voie să simți iubire pentru tine, bunătate și îngăduință. Te-ai criticat și judecat și pedepsit și umilit și nedreptățit și îndoit de tine, de-atâtea ori de-a lungul vieții. Fă altfel acum. Iubește-te, așa cum ești, atât cât ești. Iubește-te și emană recunoștință pentru că ești în viață și că poți, prin schimbarea ta, să contribui la schimbarea lumii.

Totul este aici prin practică și grație divină

O trezire spirituală este ceva ce trebuie să facem? Adică să acționăm în așa fel încât să se petreacă? SAU este o mișcare misterioasă de grație divină? Adică, ceva ce ne dorim, practicăm, dar care, în ultimă instanță, nu ține de noi?

Lucrând cu sute de oameni în ultimii 15 ani, pot spune acum, cu cea mai mare sinceritate, că mulți suntem confuzi în ceea ce privește rolul intenției, dorinței, al practicii și disciplinei, atunci când ne pornim pe calea spirituală. Facem, de multe ori, o mare confuzie între ele.

În mod cert, dacă nu valorificăm puterea Atenției – care este o energie sacră, creatoare -, a focusului pe intenția către creștere spirituală, nu sunt șanse prea mari să progresăm.

În același timp însă, trezirea spirituală implică și acceptarea unui mister insondabil, implică a lăsa controlul, în așa fel încât puterea extraordinară și inteligența, înțelepciunea lăuntrică, să înceapă să se amestece în vasul alchimic din centrul ființei noastre.

Habar nu am dacă asta este iluminare. Până la urmă ce este, de fapt, iluminarea?

Aceasta este o fotografie a iluminării. Este atunci când picătura de apă realizează că ea este Oceanul

Pentru a ne ancora practica noastră spirituală în intenția suficient de adâncă încât să ne deschidă în fața misterului, e nevoie să mergem dincolo de obișnuința de a ne seta scopuri, de a ne face planuri (clare și exacte și cu pași preciși). Acestea sunt bune pentru multe acțiuni și creații în viața noastră dar nu neapărat pentru practica spirituală. Deși, trebuie să recunosc, în Practica Prezenței, noi avem câțiva pași – clari și preciși – pe care, dacă învățăm să-i folosim, ne putem bucura mai rapid de starea de Prezență, de magia momentului acum. Aceștia sunt foarte bine explicați în Cartea Maestrului Interior. Iar călătoriile ghidate, prezente peste tot în carte, ne ajută să înțelegem, să simțim și să integrăm mai ușor acești pași ce conduc către starea de Prezență.

Ce este, de fapt, „iluminarea”?

După mine, calea spirituală către „iluminare”, nu are nevoie decât de un singur lucru.

Unora li se spune Iluminati. Unii chiar pretind că sunt Iluminați. Alții predică din cărți despre Iluminare.

Acum, în prag de sărbătoarea Luminației, împărtășesc cu voi ceea ce cred eu despre „iluminare”. Nu săriți, nu dați cu parul, e doar umila mea credință.

Singurul lucru pe care avem nevoie să-l știm despre „iluminare” este să observăm dacă ne simțim stresați sau nu atunci când emitem și credem un anumit gând.  Ne doare sau ba? Dacă nu ne doare, super. Dacă, însă, ne doare, dacă ne cauzează stres, grijă, neliniște, atunci e nevoie să ne punem întrebări despre acel gând până când aducem lumină în întunecimea lui ce provoacă suferința.

A suferi este o opțiune. Întotdeauna este o opțiune nu o obligație sau o condamnare. Nu este nevoie ca suferința să dureze ani și ani la rând. O putem reduce, de la ani, la luni, la săptămâni, la zile, minute și… chiar la secunde. Sincer. Este posibil. Aceleași gânduri care pe mine, în trecut, mă țineau prizonieră în niște șleauri în care mă tot învârteam la nesfârșit, provocându-mi singură o imensă suferință, din când în când tot mai apar. Doar că nu mai zac în ele decât foarte puțin. Cu adevărat, nu este nevoie ca suferința să dureze ani întregi. Este, întotdeauna, o chestiune de alegere. Aceleași gânduri, pe care le-ai tot hrănit de-a lungul anilor și care ți-au cauzat stres, grijă, neliniște, vor mai apare. Căci au fost antrenate. Dar, prin practică, dacă începi a-ți pune întrebări precum: chiar este nevoie să mai amplific acest gând? chiar mai am nevoie de această credință?”, reușești să ieși mai rapid din propriile-ți șleauri.

Prin Practica Prezenței, cu ai săi pașii pe care-i găsim în Cartea Maestrului Interior, și o vorbă bună „hei, sunt aici, acum, nu mai sunt fetița care tânjea după iubirea mamei, cu adevărat, ne putem „ilumina”. Aducem lumină pe gândul vechi „am nevoie de iubirea mamei. Am nevoie ca tatăl meu să mă vadă și să mă audă și să mă laude…” . Când punem lumină pe aceste gânduri ce ne-au provocat suferință atâta vreme… bum! Ne-am iluminat!

Pentru mine, cei care reușesc să facă asta, să-și lumineze gândurile și credințele vechi, și să se elibereze de ele, sunt cei adevărați Iluminați.

Fie ca la această Lună Plină, ce pică chiar de sărbătoarea Luminația, să avem curajul să punem lumină, nu doar în cimitirele unde ne sunt părinții, bunicii, străbunii, ci în propriile cimitire lăuntrice. Lăsând să moară tipare vechi de gândire și credințe ce ne-au tot ținut în suferință, în grijă, în neîncredere, în neputință.

Să ne putem onora puterea creatoare, aceea care ne ajută la transformare, la evoluție. Intenția ce ține de trezirea spirituală, de „iluminare”, trebuie să fie înrădăcinată în sacralitatea simplității, în Practica Prezenței, în inocența primordială a uniunii. Nu a separării și a izolării.

Toți tânjim după iubire, toți tânjim după conexiune, toți tânjim să ne simțim inimile deschise, … toți tânjim a simți grație divină. 

Acum, poate mai mult decât oricând, în contextul actual ce-l trăim toți, la nivel global, suntem obligați să reînvățăm. Adică, să căutăm înlăuntrul nostru, mai degrabă, decât în afară, această iubire pe care părinții noștri nu au știut, nu au putut, să ne-o ofere. Iar atitudinea deschisă – un pas esențial în Practica Prezenței – este cea care ne permite să acceptăm ceea ce este, ca apoi să putem schimba.

Putem profita de acest joc numit „pandemie” pentru a ne înrădăcina în profunzimea intenției de a renunța la suferință, la gânduri și credințe vechi, la judecăți și critici, la închidere și suspiciune.  

Habar nu am ce consecințe va avea, din punct de vedere psihologic și emoțional, pe termen lung, toată această nebunie. Unii oameni, cei bătrâni, singuri, bolnavi, sunt foarte vulnerabili. Iar absența atingerii, a iubirii, a conexiunii, îi afectează grav. Acesta este însă un subiect la care, promit, am să revin.

Tentația de a aluneca în tipare vechi, este chiar mai mare la Lună Plină. Iar când această pică chiar Halloween, apoi Ziua Sfinților și Ziua Morților, atunci e nevoie de o și mai mare atenție la ce gânduri hrănim.

Prin Practica Prezenței, ne putem infuza viața cu iubire, încredere și uniune. Esențiale toate în procesul de vindecare, de transformare și evoluție în care suntem toți.

Cu profundă recunoștință pentru că … Totul este aici unde învățăm că este și acțiune ce ține de noi, este și practică, și atenție focusată, și disciplină, dar și … grație divină încărcată de mister,

Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)

Lumina se naște din profunzimea întunericului

În mai toate sesiunile de terapie individuală din ultima perioadă, cei cu care am lucrat au împărtășit despre sentimentul că trăiesc ceva precum în Ziua Cârtiței*. Sentimentul că tot repetă, mereu și mereu, aceeași zi. Însă, în ciuda faptului că au acest sentiment, au observat cum ceva esențial se petrece. Lucru pe care mi l-au împărtășit nu doar cei care au ales o însoțire individuală acum ci și mulți cei cu care stau de vorbă sau care îmi scriu în această perioadă. Acest ceva esențial se referă la faptul că din ce în ce mai mulți oameni găsesc bucuria în lucruri mici, mărunte, simple. Din ce în ce mai mulți oameni găsesc profunzimea în momentele simple din viețile lor. Nu mai caută ceva EXTRAordinar ci recunosc importanța prezenței în simplitatea vieții.

De Halloween

Trăim, da, vremuri pe care nu ni le-am fi putut imagina cu un an în urmă. Și dacă te numeri printre cei care și-au tot spus, în ultimele luni, cum că „nu are cum să fie mai rău decât atât”, pregătește-te să recunoști că te-ai înșelat.  Nu sunt deloc prăpăstioasă de fel, ba dimpotrivă, însă cu atâta agresivitate și furie ce este acum în lume …  Dar, chiar și așa, de ce să nu ne amintim că cea mai puternică lumină se naște din întunericul cel mai profund?

Putem, oare, considera aceste timpuri tulburătoare cu menirea unei invitații?

O invitație să ne uităm mai mult înlăuntrul nostru și să descoperim ce avem de schimbat din cele ce ne tot țin în ziua cârtiței.

O invitație să învățăm să ne ascultăm, pe noi înșine și pe cei dragi din jurul nostru, cu mai multă atenție.

O invitație la mai multă prezență în momentele simple din viețile noastre.

Eu chiar cred că aceste timpuri ce trăim și pe care le simțim fără precedent asta reprezintă – o invitație la transformare. Și, dacă suntem deschiși să vedem dincolo de aparențe, să (ne) ascultăm dincolo de judecăți, să ne simțim dincolo de măști, putem percepe că ceva esențial se petrece. Aceste timpuri sunt pentru a ne uita cu adevărat la noi înșine, în profunzimea noastră și mult dincolo de înclinațiile noastre de a ne auto-judeca. Și când facem asta, când renunțăm la auto-critică, ceva esențial se petrece în corpurile noastre.

Da, om fi noi acum în acest joc mare orchestrat de oameni care se cred buricul pământului. Dar ei pierd din vedere că și aceste jocuri sunt menite să ne ajute, dacă noi alegem să vedem astfel – că Existența ne servește, chiar și când este provocator – și să ne comportăm ca atare. Adică, dacă alegem să recunoaștem că ține de fiecare dintre noi să onorăm acest ceva esențial ce se petrece. O mare transformare. Săptămâna trecută, împreună cu Horia, am petrecut mult timp afară, în natură. De fapt, de când ne-am mutat aici, petrecem foarte mult timp afară. Împreună cu cei dragi din echipa Călătoria Inimii, plantăm pomi fructiferi, trandafiri și lavandă, culegem mere și facem sucuri, curățăm livada bătrână, privim cerul pictat în culori ireale la răsărit și la apus, ne bucurăm de curgerea norilor și, târziu în noapte, de ploaia de stele. Am fost uluiți, în această perioadă, de prezența vie a lui Marte, Jupiter și Saturn. Ne-am bucurat de câtă recunoștință putem simți în aceste momente simple.

Am tot auzit, de la mai mulți oameni, despre această bucurie de a experimenta profunzimea momentului prezent. O prietenă dragă îmi împărtășea la telefon, zilele trecute, cum simte că a devenit o ascultătoare mai bună. Își ascultă soțul cu mai mare atenție și deschidere. O tânără mamă mi-a scris despre ceea ce simte acum când se plimbă cu fiica ei. „Recunosc acum că fiica mea este precum un baromentru pentru mine.” Unii oameni petrec mai mult timp cu părinții lor, redescoperindu-i și bucurându-se de ei. Alții, își ascultă cu mai mare atenție copii. Mici miracole se petrec în multe familii, chiar acum, în ciuda provocărilor ce traversează pe toată lumea acum. Este adevărat, în multe familii nu este deloc așa. Este cu durere, cu închidere, cu refuzul de a da voie ca … ceva esențial să se petreacă.

Eu însă cred că există, chiar  și în cele mai dificile momente, o profunzime a vieții noastre pe care o putem gusta.

Chiar savura. Numai profunzimea, în care dacă avem curajul să ne lăsăm, naște înălțimea și strălucirea.

Privește chiar acum în realitatea vieții tale și dă-ți voie să recunoști unde, în ce situații, relații, contexte, ai fost surprins de profunzimea experienței în această perioadă de mari provocări?

Și te invit acum la un mic joc:

Conectează-te cu respirația și dă-ți voie să privești în jurul tău. Chiar acum. Observă tot ce este în camera ta și oprește-te cu atenția pe ceva, sau cineva, pentru care ești recunoscător. Inspiră profund energia acelui lucru, sau acelei persoane, și lasă-te umplut de prezența sa. Simte conexiunea ta cu acea persoană sau acel lucru. Simte căldura din pieptul tău. Simte deschiderea care se produce la nivelul inimii. Sau dă-ți voie să simți ce se petrece în tine când emani recunoștință. E căldură, calm, liniște? Ce simți? Nu gândi nimic despre acel lucru sau acea persoană ci, pur și simplu, inspiră-i prezența în tine și simte conexiunea. Simte recunoștința.

Te încurajez, din toată inima, să practici recunoștința.

Acum, mai mult decât oricând, avem nevoie de această practică. Este cea mai rapidă cale de a naște bucurie. Și toți avem nevoie de mai multă bucurie în viețile noastre. Nu ne așteaptă „timpuri mai bune”. Ba dimpotrivă. Unii astrologi chiar spun că în această lună, ce se așterne în fața noastră, avem cel mai cumplit tranzit din 2020. Să fie, oare, de vină Luna care a ales să fie Plină chiar de Halloween? 

Luna plină pe Colina… Lunii

Lăsând gluma la o parte, nu ar strica să fim toți mai calmi, mai atenți, mai buni unii cu alții în aceste următoare zile și săptămâni. Oricum ne-am uita pe hărțile astro și oricum le-am răsuci pentru a găsi ceva „bun” se pare că, în aceste zile și săptămâni, putem transcende astrologia doar printr-o transformare interioară. Prin acel ceva esențial ce se petrece în viața noastră când ne dăm voie să fim în prezență și recunoștință.

Scriu aceste rânduri astăzi, în zi de sărbătoare. Pe bunicul meu îl chema Dumitru. Nu l-am cunoscut. A murit când mama era însărcinată cu mine. Am aprins o lumânare astăzi, conectându-mă în felul meu cu el și cu toți cei care nu mai sunt. Și am emanat recunoștință pentru ei. Sunt acum, cea care sunt, și datorită lor. Datorită părinților, bunicilor, străbunilor.

Curând se apropie ziua morților. Luminația. 

Ceva esențial se petrece în inima mea când spun o rugăciune, aprind o lumânare, și eman recunoștință. Ies să privesc cerul, chiar acum când termin aceste rânduri, și să-mi dau voie să văd cum porțile încep să se deschidă.

Să-i onorăm, pe cei ce nu mai sunt, având curajul să facem ceea ce ei, poate, nu au putut. Poate nu au putut să se iubească. Poate nu au putut să aibă încredere. Poate nu au putut să țină capul decât plecat. Poate că nu au putut să spună NU. Poate că nu au putut multe. Și, în același timp, poate că au putut mult mai multe decât credem și știm noi. Să-i onorăm, lăsând ceva esențial să se petreacă atunci când avem încredere în puterea noastră de creatori. Ies să privesc cerul…

Ceva esențial se petrece în vitalitatea mea când recunosc că nimeni și nimic nu îmi poate lua puterea de a decide cum mă poziționez în fața a ceea ce vine către mine. Ceva esențial se petrece în sănătatea mea când rămân în încredere și în iubire.

Cu recunoștință,

AmmaRa 

PS. * „Ziua Cârtiței” 

Durerea lumii, o extensie a lumii noastre lăuntrice

Pentru mulți dintre cei cu care lucrăm în terapiile individuale, în workshopuri și Retreaturi, în Școala Maestrului Interior, a relaxa corpul, a lăsa burta moale, a intra în durerea lăuntrică și a accepta trecutul, este ceva foarte dificil la început. De fapt, pentru noi toți este foarte greu, de multe ori, să deschidem straturile de armură din jurul inimii, să dăm drumul furiei sau jeluirii.

Continue reading

A privi în adâncurile existenței

În aceste vremuri, mulți oameni își dau seama că dincolo de aspectul liniar, rațional, logic al realității, mai există ceva. O dimensiune ce poate fi accesată intuitiv, misterios și magic. Dacă citești aceste rânduri, cu siguranță ești unul dintre cei care percep dincolo de văl.

O oglindă a Conștiinței numită Tarot

Nu este un instrument ”științific” de investigare și înțelegere a realității dar pătrunde dincolo de suprafața aparent solidă a realității, în profunzimea ei, folosind cele mai adânci capacități ale ființei noastre pentru a oglindi ceea nu putem descoperi prin logică. Tarotul nu este magic în sine. Conștiința noastră este purtătoarea magiei, iar Tarotul este mai degrabă un amplificator al capacității noastre lăuntrice de a vedea dincolo de aparența realității liniare. 

Tarotul este un instrument de divinație vechi de mii de ani, a cărui istorie coboară până la Hermes Trismegistos, iar alcătuirea sa este clădită pe principiile fundamentale ce articulează întreaga Existență, a ființei umane și a întregului univers. Arhetipurile din tarot sunt reprezentări ale celor mai profunde straturi ale psihismului uman. 

Îmi place să mă joc cu cărțile de Tarot pentru că sunt ferestre către propria mea profunzime. Și acolo pot desluși profunzimea întregii Vieți, a situațiilor și lucrurilor.

Mi-am promis că împărtășesc cu tine despre tot ce mă bucură și îmi face bine, iată, acum simt să-ți dezvălui cum văd eu, și ce înseamnă pentru mine, Tarotul. Un dans între psihologie, probabilitate, semiotică.

Au fost scrise foarte multe studii și articole și cărți despre Tarot, de-a lungul vremii. Și, mai ales, despre relevanța psihologică a acestuia. Arcana Majoră chiar este considerată un instrument psihologic. Jung, în Psihanaliză, a identificat și dezvoltat foarte mult despre Arhetipuri, Individuație și Sincronicitate. Iar Arcana Majoră, în Tarot, cărțile de la 0 la 21, ne dezvăluie anumite arhetipuri care, în ordinea lor, ne spun povestea Individuației. Povestea călătoriei umane pe care fiecare dintre noi o facem pentru a ne elibera de nevroze și psihoze, pentru a trăi o viață sănătoasă, în prezență și conectați cu centrul ființei din care naștem încrederea în puterea noastră de creatori conștienți.

Suntem permanent în ciclul vieții.

Parcurgem ciclurile vieții în funcție de vârstă, de experiență, de situații, de relațiile pe care le trăim, de contextul global. Dar în fiecare ciclu (în Tarot, acest ciclu este de la 0 la 21, de la cartea numită Nebunul la cea numită Lumea) există un sens al progresiei. Mai mult precum o spirală. Ne întoarcem, în același punct, însă, de fiecare dată, suntem pe o treaptă mai sus. De înțelegere, de înțelepciune, de cunoaștere. Un fel de ascensiune, dacă vrei și dacă ai o minte mai flexibilă și mai deschisă către dimensiunea spirituală. Iar dacă ești încă mai mult ancorat în mintea științifică, gândește-te la un electron a cărui orbită sare pe un nivel de energie mai înalt. 

În termeni de tendință arhetipală, identificându-ne cu fiecare pas în acest proces, de la 0 la 21, este o modalitate de a înțelege și de a accesa calități lăuntrice nevăzute până atunci. Chiar dacă unii pași pot fi săriți, ceea ce înseamnă că va trebui să ne întoarcem la acela pe care l-am sărit, dacă există nuanțe esențiale ne-explorate sau pe care, la momentul respectiv, nu le-am identificat sau cărora nu le-am dat importanță. Ce reușim să vedem și la ce reacționăm – în cărțile de Tarot – ne oferă ponturi extrem de importante în legătură cu ce elemente ale propriului nostru psihic sunt active în momentul respectiv sau care ne pot conduce către vindecare și către o mai profundă înțelegere despre noi înșine și despre realitatea pe care ne-am creat-o și o trăim. Asta îmi spun eu când trag prima carte. Și sunt convinsă că este valabil pentru fiecare dintre noi. Pentru mine, Tarotul Mitologic , în ultimii ani, a fost cel mai semnificativ.

Apoi, următoarea carte în progresie poate să ne arate scopul, sau direcția, sau către ce țintim. Sau ce căutăm să integrăm în procesul de vindecare, de evoluție către individuație. Următoarea carte din serie poate să ne arate cu ce ne-am confruntat deja, ce am încorporat, sau de unde venim. Atunci când anumite cărți continuă să ne apară, mereu și mereu, chiar și când amestecăm foarte bine cărțile, și rezonează cu noi sau ne arată anumite simboluri care au un anumit înțeles personal, asta ne indică o sincronicitate. Un alt concept a lui Jung. Sau, formulată altfel, o coincidență semnificativă. Deși Jung a subliniat foarte clar că nu este deloc vorba de o coincidență ci este întâlnirea unei realități conștiente cu inconștientul personal, pe de o parte, și cu cel colectiv, pe de alta. Asta indică o semnificație importantă și ceva la ce trebuie să fim atenți.

În ultimele luni, cartea Moartea, a 13 a din Arcana Majoră, mi-a tot apărut. Iar în contextul global, pe care-l trăim acum, poate să reprezinte fie o profundă schimbare, fie o rezistență în fața schimbării. Depinde foarte mult de cum apare cartea. Sau, și mai mult, depinde de cum aleg să văd mesajul. Pun accentul, atenția, pe ceea ce vreau sau atac ceea ce nu vreau? Alegerea îmi aparține. E singura mea putere. Și a ta, de altfel. Felul în care alegem să vedem ceea ce vine către noi creează realitatea pe care, apoi, o trăim.

Probabilitatea de a trage oricare carte din setul de Tarot este 1 din 78. Iar probabilitatea de a trage o carte din Arcana Majoră este 1 din 22 (cărțile Arcanei Majore fiind de la 0 la 21). De ce oare unele cărți apar, mereu și mereu, sau apar combinate în așa fel încât să ne ofere un înțeles de care avem nevoie în acel moment? Oricât de mult și de bine am amesteca setul de cărți, dacă te-ai jucat vreodată cu Tarotul, știi că unele cărți tot revin. Și iar revin. Și apoi, din nou, iată, aceeași carte. Ca să vezi sincronicitate! Sau ăsta o fi misterul Tarotului? În aceste momente, când tot apare o anumită carte, eu simt dansul între aspectul psihologic, filosofic și semiotic al Tarotului. Aoleu, dar unde intră cel științific?

Apariția arhetipurilor ce tot ies din setul de cărți, într-o formă sincronică, se petrece în funcție de semnificația pe care fiecare dintre noi o dăm și, de cele mai multe ori, desființează aspectul științific al probabilității. Și când asta se petrece, când suntem atenți la ce înțeles alegem să dăm cărții pe care am tras-o din setul de Tarot, aceasta contribuie la procesul nostru de individuație. Tarotul nu a fost folosit doar pentru amuzament. Ba dimpotrivă. A fost folosit, de-a lungul vremii, ca și instrument în care știința și misticismul erau fețele unei singure monede. Expresii diferite, lentile de percepție diferite, aceeași realitate însă. Realitatea propriei noastre experiențe, înțelesul pe care-l dăm acesteia și interpretările și expresiile acestui înțeles.

De-a lungul vremii, adevărații oameni de știință, fizicieni și matematicieni, au fost interesați de alchimie, hermetism, și diferite aspecte al misticismului. Ei au înțeles că adevăratele revelații și înțelesuri nu vin doar din mintea rațională, din gândirea rațională așa cum o vede știința, ci din mari adevăruri mistice și filosofice care au acționat ca și inspirație atunci când au vrut să înțeleagă natura lumii și a umanității. Știința modernă, teoria cuantică, dovedește foarte bine asta. Probabil că suntem doar la vârful aisberg-ului, în ceea ce privește știința. Cine știe, poate că Tarotul ne ajută să ne reamintim adevăruri străvechi ce zac în noi dar pe care doar le-am uitat.

Iată, acestea sunt câteva nuanțe despre Tarot.

Poate că te amuză, poate că te interesează, poate că ai încredere, poate că ești sceptic. Dacă alegi să te joci puțin mai serios cu Tarotul Mitologic, depășindu-ți preconcepții, poți descoperi înlăuntrul tău profunzimea unor adevăruri ce vin să îți servească acum. Mai ales în contextul actual pe care-l trăim la nivel global. Adu-ți însă aminte, că înțelesul pe care-l dai cărților din Tarot întotdeauna depinde de tine și de lentilele percepției pe care le alegi.

Nu vom mai re-edita această carte extraordinară pentru că, poate că știi deja, am ales să ne luăm, încet-încet, rămas bun de la Editură. Profită de cărțile care mai sunt pe stoc. Multe dintre ele nu le vom mai re-tipări. Vă mulțumesc, în numele acestor cărți minunate care ne-au însoțit procesul de transformare și evoluție.

Cartea Moartea – Tarotul Mitologic

În Tarot, cartea Moartea, reprezintă o schimbare a vechiului mod de gândire.  Mai reprezintă și un sfârșit. Dar dacă iese cu capul în jos, cartea poate reprezenta stagnare sau refuzul de a face schimbare.

Fie ca această carte ce îmi tot apare, MOARTEA, a 13 a din Arcana Majoră, să reprezinte o profundă transformare și vindecare pentru noi toți, la nivel de umanitate. Eu asta aleg să văd și asta hrănesc.

Cu încredere în procesul transformării,

AmmaRa