O trezire spirituală este ceva ce trebuie să facem? Adică să acționăm în așa fel încât să se petreacă? SAU este o mișcare misterioasă de grație divină? Adică, ceva ce ne dorim, practicăm, dar care, în ultimă instanță, nu ține de noi?
Lucrând cu sute de oameni în ultimii 15 ani, pot spune acum, cu cea mai mare sinceritate, că mulți suntem confuzi în ceea ce privește rolul intenției, dorinței, al practicii și disciplinei, atunci când ne pornim pe calea spirituală. Facem, de multe ori, o mare confuzie între ele.
În mod cert, dacă nu valorificăm puterea Atenției – care este o energie sacră, creatoare -, a focusului pe intenția către creștere spirituală, nu sunt șanse prea mari să progresăm.
În același timp însă, trezirea spirituală implică și acceptarea unui mister insondabil, implică a lăsa controlul, în așa fel încât puterea extraordinară și inteligența, înțelepciunea lăuntrică, să înceapă să se amestece în vasul alchimic din centrul ființei noastre.
Habar nu am dacă asta este iluminare. Până la urmă ce este, de fapt, iluminarea?

Aceasta este o fotografie a iluminării. Este atunci când picătura de apă realizează că ea este Oceanul
Pentru a ne ancora practica noastră spirituală în intenția suficient de adâncă încât să ne deschidă în fața misterului, e nevoie să mergem dincolo de obișnuința de a ne seta scopuri, de a ne face planuri (clare și exacte și cu pași preciși). Acestea sunt bune pentru multe acțiuni și creații în viața noastră dar nu neapărat pentru practica spirituală. Deși, trebuie să recunosc, în Practica Prezenței, noi avem câțiva pași – clari și preciși – pe care, dacă învățăm să-i folosim, ne putem bucura mai rapid de starea de Prezență, de magia momentului acum. Aceștia sunt foarte bine explicați în Cartea Maestrului Interior. Iar călătoriile ghidate, prezente peste tot în carte, ne ajută să înțelegem, să simțim și să integrăm mai ușor acești pași ce conduc către starea de Prezență.
Ce este, de fapt, „iluminarea”?
După mine, calea spirituală către „iluminare”, nu are nevoie decât de un singur lucru.
Unora li se spune Iluminati. Unii chiar pretind că sunt Iluminați. Alții predică din cărți despre Iluminare.
Acum, în prag de sărbătoarea Luminației, împărtășesc cu voi ceea ce cred eu despre „iluminare”. Nu săriți, nu dați cu parul, e doar umila mea credință.
Singurul lucru pe care avem nevoie să-l știm despre „iluminare” este să observăm dacă ne simțim stresați sau nu atunci când emitem și credem un anumit gând. Ne doare sau ba? Dacă nu ne doare, super. Dacă, însă, ne doare, dacă ne cauzează stres, grijă, neliniște, atunci e nevoie să ne punem întrebări despre acel gând până când aducem lumină în întunecimea lui ce provoacă suferința.
A suferi este o opțiune. Întotdeauna este o opțiune nu o obligație sau o condamnare. Nu este nevoie ca suferința să dureze ani și ani la rând. O putem reduce, de la ani, la luni, la săptămâni, la zile, minute și… chiar la secunde. Sincer. Este posibil. Aceleași gânduri care pe mine, în trecut, mă țineau prizonieră în niște șleauri în care mă tot învârteam la nesfârșit, provocându-mi singură o imensă suferință, din când în când tot mai apar. Doar că nu mai zac în ele decât foarte puțin. Cu adevărat, nu este nevoie ca suferința să dureze ani întregi. Este, întotdeauna, o chestiune de alegere. Aceleași gânduri, pe care le-ai tot hrănit de-a lungul anilor și care ți-au cauzat stres, grijă, neliniște, vor mai apare. Căci au fost antrenate. Dar, prin practică, dacă începi a-ți pune întrebări precum: chiar este nevoie să mai amplific acest gând? chiar mai am nevoie de această credință?”, reușești să ieși mai rapid din propriile-ți șleauri.
Prin Practica Prezenței, cu ai săi pașii pe care-i găsim în Cartea Maestrului Interior, și o vorbă bună „hei, sunt aici, acum, nu mai sunt fetița care tânjea după iubirea mamei, cu adevărat, ne putem „ilumina”. Aducem lumină pe gândul vechi „am nevoie de iubirea mamei. Am nevoie ca tatăl meu să mă vadă și să mă audă și să mă laude…” . Când punem lumină pe aceste gânduri ce ne-au provocat suferință atâta vreme… bum! Ne-am iluminat!
Pentru mine, cei care reușesc să facă asta, să-și lumineze gândurile și credințele vechi, și să se elibereze de ele, sunt cei adevărați Iluminați.
Fie ca la această Lună Plină, ce pică chiar de sărbătoarea Luminația, să avem curajul să punem lumină, nu doar în cimitirele unde ne sunt părinții, bunicii, străbunii, ci în propriile cimitire lăuntrice. Lăsând să moară tipare vechi de gândire și credințe ce ne-au tot ținut în suferință, în grijă, în neîncredere, în neputință.
Să ne putem onora puterea creatoare, aceea care ne ajută la transformare, la evoluție. Intenția ce ține de trezirea spirituală, de „iluminare”, trebuie să fie înrădăcinată în sacralitatea simplității, în Practica Prezenței, în inocența primordială a uniunii. Nu a separării și a izolării.
Toți tânjim după iubire, toți tânjim după conexiune, toți tânjim să ne simțim inimile deschise, … toți tânjim a simți grație divină.
Acum, poate mai mult decât oricând, în contextul actual ce-l trăim toți, la nivel global, suntem obligați să reînvățăm. Adică, să căutăm înlăuntrul nostru, mai degrabă, decât în afară, această iubire pe care părinții noștri nu au știut, nu au putut, să ne-o ofere. Iar atitudinea deschisă – un pas esențial în Practica Prezenței – este cea care ne permite să acceptăm ceea ce este, ca apoi să putem schimba.
Putem profita de acest joc numit „pandemie” pentru a ne înrădăcina în profunzimea intenției de a renunța la suferință, la gânduri și credințe vechi, la judecăți și critici, la închidere și suspiciune.
Habar nu am ce consecințe va avea, din punct de vedere psihologic și emoțional, pe termen lung, toată această nebunie. Unii oameni, cei bătrâni, singuri, bolnavi, sunt foarte vulnerabili. Iar absența atingerii, a iubirii, a conexiunii, îi afectează grav. Acesta este însă un subiect la care, promit, am să revin.
Tentația de a aluneca în tipare vechi, este chiar mai mare la Lună Plină. Iar când această pică chiar Halloween, apoi Ziua Sfinților și Ziua Morților, atunci e nevoie de o și mai mare atenție la ce gânduri hrănim.
Prin Practica Prezenței, ne putem infuza viața cu iubire, încredere și uniune. Esențiale toate în procesul de vindecare, de transformare și evoluție în care suntem toți.
Cu profundă recunoștință pentru că … Totul este aici unde învățăm că este și acțiune ce ține de noi, este și practică, și atenție focusată, și disciplină, dar și … grație divină încărcată de mister,
Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)
Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.