Viața ca inițiere. O abordare pragmatică a crizelor din viețile noastre

Crizele din viețile noastre sunt momente fundamentale de transformare. Ne pun față în față cu alegerile noastre mai vechi, cu moduri de gândire, emoție, atitudine și relaționare. Ele ajung la rezoluție și ne conduc către alegeri noi. Primejdie și oportunitate. Primejdia este de a rămâne în modelele vechi de experiență. În acest caz, criza se adâncește și cuprinde tot mai multe dimensiuni ale vieții. Oportunitatea constă în a percepe faptul că noi înșine suntem aceia care au creat cândva contextul și de a schimba, acum, perspectivele și poziționările vechi. Singurul lucru care ne împiedică este frica. Când durerea devine mai mare decât frica, atunci schimbăm. Aceasta este dimensiunea transcendentă a vieții, este Inițiere. Tehnologia interioară a transformării, pas cu pas.

Templele vechi și noi ale Inițierii

În vremuri străvechi, Inițierile constau în încercări menite să ne pună față în față cu lumea noastră interioară, cu propriile limitări, prejudecăți, frici și demoni. Discipolul era pus în situații dificile, ce scoteau la suprafață din apele adânci ale inconștientului, cele mai vechi și profunde identificări, cele mai puternice condiționări. Față în față cu frica, trebuia să aleagă și aceasta făcea parte din inițiere. La capătul diferitelor probe se petrecea o renaștere. Cel care ieșea din parcursul inițiatic nu mai exista. Devenea altcineva.

În vremurile noastre, Templul este propriul nostru corp și propria noastră viață, cu situațiile ei. Crizele din viețile noastre joacă același rol de Inițiere ca și probele pe care trebuia să le treacă discipolul. La fel ca și atunci, situațiile de criză sunt încercări care ne pun față în față cu propriile noastre limitări, frici, prejudecăți și sisteme de referință vechi. Suntem puși în situații dificile în care trebuie să alegem într-un fel nou. Numai că este mai greu, căci situațiile nu sunt create de un maestru al unei școli, ci de către noi înșine. Ele sunt rezultatul alegerilor noastre, pe orice nivel, din trecut. Noi înșine le-am creat, în mod inconștient. Ele persistă până când alegem în mod diferit decât în trecut.

Ba mai mult decât atât, tind să se generalizeze în toate dimensiunile vieții dacă nu schimbăm. La început tensiunea se manifestă în moduri de gândire compulsive, în furtuni emoționale, în sentimentul neputinței, al înghețării și rigidității, dar în cele din urmă coboară în corpul fizic și afectează starea de sănătate. Se manifestă în relația de cuplu, relațiile cu ceilalți oameni, cu job-ul, cu banii, cu întreaga realitate. Toate sunt forme ale crizei. Și toate sunt inițieri, probe care ne pun față în față cu ceea ce am creat noi înșine și ne obligă să schimbăm. 

Viața este un templu al Conștiinței care ne obligă să transcendem identificările vechi, rolurile vechi ce devin prea strâmte. Ne confruntăm cu consecințele propriilor noastre alegeri și descoperim prin intermediul lor ceva despre noi înșine. Este un proces transcendent în care ne depășim limitele, ne extindem în profunzime și anvergură pentru a ne apropia tot mai mult de esența noastră.

Situațiile de ACUM sunt expresia gândirii, emoțiilor, atitudinilor noastre din trecut 

Un timp foarte îndelungat am încercat să schimbăm situațiile dificile din viețile noastre prin luptă, prin intervenție în exterior. Ne-am luptat cu realitatea. Am încercat să schimbăm oamenii din viețile noastre, contextele, diferitele configurații de realitate care nu ne conveneau. Au fost vremurile în care nici nu bănuiam că noi înșine suntem creatorii acestora, și nici că realitatea este o oglindă a propriei lumi interioare. A schimba oamenii și situațiile prin luptă nu a mers prea bine, și nu va merge niciodată. Este alergare după vânt.

Între ceea ce numim ”eu” și ”lumea exterioară” există o ruptură care ne împiedică să vedem că fiecare gând, emoție, atitudine și gest al nostru se transformă în context al vieții noastre. Precum copiii, credem că lumea există pur și simplu, creată de ceva sau cineva, ca o mașinărie imensă care funcționează independent de noi. Dar pe măsură ce creștem și ne maturizăm în interiorul nostru, ajungem să observăm conexiunea profundă între lumea noastră interioară și fenomenele din exterior. Încetul cu încetul descoperim că gândirea, emoțiile și atitudinile noastre, care toate se manifestă în relație cu tot ceea ce există, determină experiența vieții. Începem să devenim conștienți.

În acest stadiu de evoluție lăuntrică, descoperim că Viața este o Inițiere sacră, un proces al Conștiinței care devine materie și gest și situație, prin noi înșine.

Momentul acum și întregul context al vieții noastre, ca și toate situațiile provocatoare, sunt rezultatul gândirii, atitudinilor, identificărilor noastre din trecut. Pentru a schimba contextul este nevoie să schimbăm noi înșine ceea ce credeam că suntem. Crizele sunt întotdeauna confruntări între noi cei care am fost și noi cei care devenim. Dificultatea lor constă în identificarea noastră cu trecutul, pe care îl considerăm ”eu”, în conflict cu clipa prezentă și curgerea vieții. Durerea se naște din perspectiva noastră structurată asupra existenței față în față cu natura în eternă schimbare a vieții și a conștiinței.

Crizele sunt momente în care, pentru a schimba o situație care ne provoacă durere, trebuie să schimbăm felul în care gândim, relaționăm, atitudinile noastre, felul de a fi care credeam că ne reprezintă și că este… ”eu”. În acest sens, orice criză este o inițiere și expresia unui proces transcendent.

Cum privim o criză? Radiografia spațiului interior

Modul vechi de a privi crizele, cel imatur, este separarea, respingerea, proiectarea cauzelor acesteia în exterior. Nu am ce să fac, alții sunt de vină, ghinion, așa e viața, aștept să treacă. Crizele nu trec singure. În cel mai bun caz se diluează pentru a reveni apoi cu o forță sporită. Nu dispar în neant pentru că noi suntem sursa lor, și noi suntem aceia care trebuie să schimbe ceva.

Și atunci cum putem privi o criză astfel încât să știm ceea ce putem schimba?

Primul pas este a ne pune întrebarea simplă

Ce mă doare?

Pare evident, dar am constatat într-un îndelungat lucru cu oamenii din Școala Maestrului Interior, cât de dificilă este această clarificare. Avem cu toții un talent extraordinar de a disimula, de a ne ascunde durerea, de a găsi explicații, de a învălui durerea în nori de fum, ca și cum asta ne-ar putea proteja.

Răspunsul are nevoie de simplitate, claritate, concizie. Trebuie formulat la modul extrem de condensat.

Un exemplu sugestiv. Am lucrat într-o sesiune ARC (Arta Respirației Conștiente)  – care este un curs avansat al Școlii – cu o femeie care în prima fază a localizat durerea în relația sa cu sine. Se critica pentru că nu poate să accepte unele lucruri în relația de cuplu, că nu este suficient de detașată. În cele din urmă a reieșit faptul că se află într-o relație în care a intrat cândva dintr-o frică – aceea de a nu se putea descurca singură financiar. Au trecut anii, copii, viață, iar relația eșuează nu doar în platitudine, ci într-un trai împreună dar în care nu mai este nici un fel de relație între parteneri. Criză. În spatele criticii de sine, durerea consta de fapt într-un conflict interior. Pe de-o parte ar fi vrut să iasă din această relație, pe de-altă parte era prezentă frica de a ieși. Plus sentimentul cercului vicios, al labirintului care nu pare să aibă ieșire. Falsa problemă a relației cu sine nu era decât un văl care ascundea adevărata durere și obiectul real al crizei. Formularea scurtă în acest caz a fost, cu simplitate: sunt nefericită în relația de cuplu.

În același fel, printr-o mică investigație interioară pot fi formulate în propoziții simple esențele diferitelor situații de criză indiferent dacă este vorba despre relații, bani, job, stări de sănătate etc. De multe ori, crizele se manifestă în mai multe dimensiuni ale vieții care sunt legate între ele printr-un mod de gândire, de reacție, de poziționare față de situații. Ele sunt expresii ale unei singure crize.

Privește deci situația și determină cu precizie ce anume te doare. Formulează în cei mai simpli termeni posibil. Ideal – într-o singură propoziție.

Al doilea pas, după identificarea durerii, este răspunsul la întrebarea

Cum mă simt? Care sunt gândurile, emoțiile, atitudinile care sunt asociate cu această durere?

În cazul femeii despre care am pomenit mai sus, ca exemplu, această radiografie arăta cam așa: simt neputință, lipsa oricărei ieșiri, sentimentul că sunt condamnată fără scăpare la această situație. Gândirea asociată: nu am încotro, pentru că dacă aș ieși din relație, atunci nu aș mai avea bani suficienți pentru mine și copiii mei. Judecată de sine pentru neputință și slăbiciune.  Emoțiile: frică de viitor, rușine, vinovăție. Atitudine: închidere față de celălalt, de viață, față de orice posibilitate. Aspră cu sine. Fizic, tendința de a mânca prea mult, de a nu se mișca, luare în greutate, neglijare și minimalizare de sine.

Organizează răspunsul pe categorii: gândire, emoție, atitudine, corp.

Un exemplu. Să spunem că situația dificilă este rezumată în modul

Nu am destui bani.

Răspunsurile la întrebarea cum mă simt, gânduri, emoții, atitudini asociate:

Mă simt limitat, legat, neputincios.

Gânduri care se nasc în raport cu situația: nu pot să fac nimic, nu găsesc soluții, nu reușesc.

Emoții în raport cu situația: mi-e frică să plec, mi-e frică să încep ceva nou, simt furie în fața blocajului, frustrare, rușine și vinovăție că nu reușesc să rezolv.

Atitudini: mă închid, mă izolez, prefer să nu vorbesc despre asta, îmi vine să fug undeva dar nu am unde, mă înfurii, apoi mă apucă depresia.

Corp fizic: inerție, nu am chef de nimic, înțepenire, rigiditate

Al treilea pas:

Inversarea. ”Consecințele” crizei sunt de fapt cauzele lăuntrice ale acesteia

Aici e partea cea mai tulburătoare și uneori greu de acceptat. Dar aici este transformarea pe care o aduce criza și dimensiunea ei inițiatică. Aici momentul poate deveni inițiere.

Pare că toate simptomele enumerate mai sus în termeni de gândire, emoție, atitudine, relaționare sunt urmarea situației dureroase. Iar cauza situației este plasată în exterior: celălalt este vinovat, viața, lumea, contextul, ghinionul, sistemul. Durerea ce derivă din situație este a unei victime care nu poate face nimic.

Și totuși, privind atent descoperim că toate aceste nuanțe care se referă la lumea interioară sunt tocmai acelea care au născut situația de criză. În cazul pe care l-am folosit ca exemplu, femeia a descoperit în această investigație lăuntrică faptul că în  vremurile în care ea a ales să intre în relație, a fost mânată tocmai de sentimentul neputinței, că nu poate face altfel, că nu s-ar putea descurca singură și că cea mai potrivită soluție este tocmai intrarea în relație. Pentru a avea bani suficienți. Aceeași frică de viitor, neîncredere în sine, vinovăție, aceeași judecată de sine și tendință de a compensa disconfortul interior prin mâncare. Cu alte cuvinte, criza din relație scoate la suprafață exact poziționările, gândirea, emoțiile și atitudinea din care s-a născut relația. Este ceea ce are nevoie de schimbare.

La fel, în exemplul nu am destui bani. Dacă vrem să vedem ceea ce avem de schimbat, privim către gândurile, emoțiile, atitudinile care par să derive din situație. Vom descoperi negreșit că acestea sunt de fapt sursa ei. Nu mă simt limitat, neputincios, legat pentru că nu am bani. Este invers. Faptul că nu am bani este urmarea tendinței mele de a mă simți limitat, neputincios și legat. Gândirea de tipul nu pot să fac nimic, nu găsesc soluții, nu reușesc este cauza lipsei de bani, nu efectul.

Primejdia și oportunitatea

Orice criză este o răscruce, un punct în care putem schimba ceva fundamental și învăța ceva despre noi înșine. Este un pas uriaș înainte, dacă alegem acest lucru. Dar pentru a face alegeri este nevoie să fim conștienți de faptul că situația în care suntem are o singură sursă: propriile noastre alegeri vechi, modurile noastre de a gândi despre noi înșine, oameni sau situații, emoțiile asociate și atitudinile care credem că ne reprezintă. Situația de criză s-a născut din acestea. Este manifestarea lor directă. Pentru a o schimba este nevoie să schimbăm sursa acestei realități.

A rămâne în vechea poziționare nu face altceva decât să adâncească criza. Aceasta este aspectul de primejdie al crizei.

A schimba este oportunitatea și șansa care privesc nu numai rezolvarea situației, ci transformarea noastră interioară. Acesta este darul cel mai mare pe care ni-l aduc situațiile de criză.

Poate vă întrebați de ce este nevoie de durere pentru a schimba. De ce este nevoie de încleștare pentru a depăși modele de gândire, frică și închidere.

Ei bine, nu este, sau mai bine zis, nu mai este nevoie de durere, în măsura în care devenim conștienți. Încetul cu încetul, prin experiența vieții, înțelegem felul în care am făcut din gândire, emoție și atitudine veche, care de cele mai multe ori nici nu sunt ale noastre, o identitate. Adică am devenit una cu ele. Am crezut că eu sunt această gândire, această emoție, această atitudine. Am devenit felul în care gândesc și astfel am ajuns să trăiesc mereu aceleași emoții și să privesc realitatea vieții în același fel. Aceasta este o restrângere a marii anverguri naturale a ființei, și de-aici se naște durerea.

Realitatea ne servește.

Crizele sunt momente în care realitatea ne trage de mânecă: hey, ai uitat ce ești, cine ești cu adevărat, ai uitat că poți alege, că tu ești creatorul gândurilor tale, nu sclavul lor. Ai uitat că tu ești cel care creează emoția și măsura în care ești închis sau deschis în fața vieții. În zadar ne supărăm pe celălalt, pe viață, pe ghinion sau pe dumnezeu, în vreme ce noi suntem de fapt creatorii experienței. Situațiile vor continua până când, mai devreme sau mai târziu, vom redescoperi acest adevăr fundamental despre noi înșine. De fapt, aceasta este miza experienței umane încarnate. Devenim trup și uităm ce suntem, pentru a redescoperi acest lucru prin experiență directă a creației. Prin viață.

Privită din această perspectivă, viața și realitatea ne servește drept oglindă perfectă a spațiului nostru lăuntric. Nu avem unde să fugim de noi înșine, pentru că întreaga realitate este o oglindire, oriunde am fi. Recreăm lumea noastră interioară, oriunde am pleca, ca și context al vieții noastre.

Ceea ce ne rămâne de făcut este un singur lucru: cu recunoștință pentru ceea ce suntem, să recunoaștem măreția și frumusețea ființei și să schimbăm ceea ce vrem să schimbăm. A privi experiența vieții ca pe o Inițiere sacră nu este o metaforă sau o filosofie, ci un act de conștiență, până la urmă inevitabil, căci aceasta este natura profundă a ființei noastre și a întregii existențe. Pur și simplu, suntem Conștiință în expresia ei umană, suntem totul, dar credem că suntem nimic. Viața este desfășurarea acestei aventuri a Întregului care devine nimic, și a drumului său de întoarcere către Întreg.

Spiritualitatea de fiecare zi

Umanitatea a căutat adevărul în cer și în pământ, în locurile cele mai ascunse, ca și cum dumnezeu ar fi un copil jucăuș, pus pe șotii, care joacă un joc de-a ascunselea. De fapt, copilul este chiar umanitatea. Nu se poate percepe pe sine ca universală și divină, și nici ca pe o expresie perfectă a Întregului, și atunci caută pretutindeni această divinitate universală, dar nu în interior. Pe sine se exclude ca loc în care ar putea exista perfecțiunea.

Întregul parcurs Școala Maestrului Interior este întemeiat pe redescoperirea adevărului despre noi înșine prin experiență directă, prin lucru cu expansiunea conștienței, și pe integrarea acestui adevăr în viața de fiecare zi. Spiritualitatea nu este pentru a fi trăită în peșteri, ci în lume, în relații, în ceea ce facem, în ceea ce gândim, simțim, înfăptuim. Spiritualitatea este a fi conștient de adevărata natură a propriei ființe și a existenței. Este a ne reaminti ce suntem și cum să creăm realitățile pe care le dorim în viețile noastre.

Oamenii se întreabă de ce își doresc una, iar viața le oferă alta. Exclud această nuanță numită Conștiență, care are de-a face cu profunzimea percepției mai mult decât cu dimensiunea mentală. Credem că suntem gândirea noastră, dar suntem cu mult mai mult. Gândirea liniară este doar o linie în marea sferă a Existenței. Creăm realitatea mai degrabă din spațiile inconștiente ale propriei noastre ființe.

Pentru a putea schimba contextul vieții noastre este nevoie să privim în interiorul nostru, în spațiile adânci ale ființei, să conștientizăm modurile vechi de a funcționa – straturi de identitate, și să alegem într-un mod diferit. Schimbând lumea interioară, contextul se schimbă.

Legea Atracției reloaded

Sigur, toată lumea a auzit de Legea Atracției, care spune că atragem în viața noastră ceea ce suntem în interiorul nostru. E perfect valabil. Puțini reușesc să facă însă magia. Pare că realitatea exterioară nu ascultă. Nu este suficient să declarăm la nivel mental schimbarea, pentru că lumea noastră lăuntrică este cu mult mai profundă decât doar nivelul gândirii liniare. Iar realitatea cea mare dimprejurul nostru oglindește toate aceste straturi. Iar majoritatea lor sunt inconștiente.

La asta folosește în principiu acest parcurs Școala Maestrului Interior: la a aduce în conștiență, adică în percepție, straturile profunde ale propriei ființe, a descoperi prin experiență proprie felul în care am creat această realitate și a putea opera schimbări. A alege din nou. Ce? De pildă atitudini vechi față de noi înșine, de ceilalți, de realitate, structurate în mecanisme de gândire, comportament, poziționare și relaționare. Abia acest proces profund de transformare a lumii interioare conduce la schimbarea contextului și la atragerea în viețile noastre a unei noi realități.

Conștiența, capacitatea de a percepe tot mai adânc și mai vast, tot mai rafinat realitatea interioară și exterioară deopotrivă, ne permite să dăm noi răspunsuri existenței, tot mai adecvate. Procesul nu se termină niciodată, căci Viața este infinită, și ne provoacă să rămânem mereu în flux, în curgere. Transformarea interioară conduce întotdeauna la schimbarea vieții, a relațiilor, a gândirii, emoțiilor și exprimărilor, dar nu există un prag dincolo de care să putem spune gata… m-am iluminat, acum nu mai există nici o provocare.

Dimensiunea spirituală a acestui proces este în oglindă necontenită cu profunzimea umanității noastre. Ele sunt aspecte ale unei singure realități, ale unei singure experiențe, în care divinul și umanul se întrepătrund și se creează unul pe celălalt.

Pentru mulți, spiritualitatea este o fugă din fața propriei umanități, încercarea de a scăpa de compulsiile gândirii și emoției, o fugă din fața celorlalți și a dimensiunii liniare. Aceasta nu este adevărata spiritualitate, căci exclude dimensiunea umană. În realitatea cea mare, ele coexistă. Nu ne putem deschide față de propria noastră divinitate, fără ca înainte să ne fi deschis în fața propriei profunzimi.

Crizele și Maestrul Interior

Nu putem transforma decât dimensiuni de care suntem conștienți, pe care le percepem. Și nu le putem percepe dacă le ignorăm sau le respingem. Corpul, energia vitală, emoția și gândirea sunt spații de o extraordinară profunzime. Negarea sau ignorarea oricăreia dintre aceste dimensiuni anulează orice încercare de a schimba lumea interioară din care se naște contextul vieții.

Și orice criză își are originile în acest univers interior.

Cu alte cuvinte, dacă nu ne asumăm responsabilitatea realității pe care o trăim, nu o putem schimba. De asemeni, dacă nu avem curajul de a plonja în conținuturile propriului nostru psihism, dacă nu avem curajul de a deschide sertarele în care am ferecat în trecut tot felul de lucruri, acestea ne vor controla viața, ne vor influența alegerile și vor crea contextul.

În acest sens, o criză nu este o nenorocire, ci o oportunitate de a ne vindeca spațiul lăuntric și de a ne elibera de frică. Dacă nu o facem, conținutul sertarelor va continua să decidă în locul nostru ce fel de realitate trăim.

Maestrul Interior este o stare a conștiinței în care percepem direct faptul că noi înșine creăm, în fiecare clipă, cu fiecare alegere pe care o facem, jocul propriei noastre vieți. Maestrul nu este scutit de provocări. Dimpotrivă. Dar alegerile sale sunt mai rapide și mai clare. Se nasc dintr-o claritate interioară a straturilor vieții, din Atenția centrată și pulsatorie care îi permite să danseze odată cu viața. Maestrul nu fuge din calea vieții, dimpotrivă, se află mereu în centrul ei.

Cu cât această stare de conștiință este mai stabilă, cu atât alegerile sale sunt mai rapide și mai clare. Maestrul folosește orice situație a vieții ca pe un punct în care evaluează din nou răspunsul la întrebarea cine aleg să fiu eu acum? Iar implicațiile acestei capacități de a alege au o uriașă importanță în calitatea experienței sale de viață. A putea alege este, cu adevărat, atributul măiestriei interioare.

Calea Conștienței

Mulți oameni vin să lucreze cu noi în workshop-urile care au ca bază starea de Prezență, atunci când dificultățile se acumulează în viețile lor. Adică… crizele relaționale, de situație, financiare, emoționale sau mentale. Ei speră să scape din menghina situațiilor printr-o magie. Să o uite, să o ignore. Dar adevăratul lucru interior nu face altceva decât să sape și mai adânc în profunzime și să descopere rădăcinile interioare ale crizei. Ba de multe ori, o amplifică și pe alte niveluri, înainte de posibilitatea de a alege diferit.

Această posibilitate se naște numai odată cu creșterea gradului de conștiență.

Suntem toți pe această cale sacră a Conștienței, în diferite puncte, spații și niveluri. Nu e important. Conștiința curge prin noi Viața însăși. Suntem conștienți de acest lucru în grade diferite, dar ceea ce contează este inevitabilitatea procesului. Oriunde am fi, viața curge spre Conștiență. Transcendem diferite identități și dobândim prin experiența vieții, mereu și mereu, un nou grad de conștiență. Oricât de mult ne-am agăța de un mod de a fi, de o identitate, de un mod de a gândi sau relaționa, oricât am încerca să ne opunem vieții, într-o bună zi o vom face. Nu contează când. Acum sau peste o sută de vieți.

Dar tot răstimpul în care ne opunem vieții este durere.

Calea Conștienței este eternă precum viața, se manifestă pretutindeni, în toate timpurile și spațiile umanității universale. Dar și în viața ta. Poți alege această cale acum, sau mai târziu. Nu contează decât pentru tine. A deveni mai conștient este a putea alege, este despre mai multă bucurie, despre mai multă creație conștientă în viața ta, despre relații mai deschise și mai armonice, despre mai multă abundență, adevăr și frumusețe.

Experiența de a fi oameni în carne și oase este un privilegiu. A trăi Conștiența aici, acum, în această lume și această viață, a crea ceea ce dorim în viețile noastre a simți totul, a putea alege totul, a avea curajul de a ne deschide, de a merge dincolo de ceea ce am crezut că suntem – aceasta e calea regală a Conștienței.

Ea începe cu Practica Prezenței și are vârful în trăirea Maestrului Interior. Este destinația mea, a ta și a umanității. Crizele sunt doar jaloane ale transformării. Ne spun pe unde să o luăm și ce avem nevoie să transformăm. Poți să mai amâni, sau poți să faci primul pas pe Cale, acum, dacă rezonezi cu ceva din toate acestea.

Ia-ți Cartea Maestrului Interior, fă Inițiere în Practica Prezenței, ascultă o meditație on-line. O călătorie uriașă începe cu acest prim pas. 

Take a look: www.maestrulinterior.ro

Agnis

PS. Aceasta este o pictură a prietenului nostru, marele pictor italian Gianfranco Cadarelli. Se numește Sintesi și exprimă impecabil dimensiunea inițiatică a Vieții și crizelor prin care trecem pentru a descoperi dimensiuni noi ale propriei noastre ființe. Aruncă un ochi pe siteul acestui pictor extraordinar: www.gianfrancocaldarelli.eu

O revoluție a felului în care trăim

Considerăm real, trăim, ceea ce putem percepe. Marele rest, rămâne în ceață. Uneori inventăm instrumente de lărgire a percepției și atunci felii mari de realitate devin reale. Erau și înainte, dar noi le ignoram. Realitatea acestor dimensiuni trăite prin intermediul instrumentelor de amplificare a simțurilor devine o chestiune mai degrabă teoretică, atâta vreme cât nu le putem percepe direct.

De pildă, dimensiunea cuantică a realității în care conștiința și așteptările noastre influențează … totul. Nu o percepem decât prin experimente de laborator. În viața de fiecare zi o ignorăm, deși avem toate dovezile că există și se manifestă necontenit. Dacă am valida această realitate cuantică, ar trebui să reconsiderăm tot ceea ce știm despre realitate și să construim lumea noastră pe ideea că noi suntem aceia care creează întreaga realitate. Dar asta nu se întâmplă, pentru că actul percepției nu este direct.

Experiența vieții depinde de percepție și de interpretare

Vasăzică, realitatea noastră este limitată la ceea ce simțim. Răspunsurile pe care le dăm vieții depind de percepție.

Dacă ne uităm și mai atent, ceea ce simțim depinde de gândirea noastră despre lucruri, oameni și existență. Dacă gândirea noastră neagă, se opune, clasifică ceva drept negativ sau indezirabil, atunci ceea ce simțim este tensiune, frică, separare. Creăm un zid între noi și obiectul percepției, iar ceea ce simțim este neplăcut. Durere în diferite grade. Dacă gândirea noastră spune da, asta e ok, atunci ceea ce simțim este mai degrabă plăcut și considerăm acel lucru parte din noi. Ceea ce simțim este conexiune, plăcere, curgere, fluiditate.

Pe scurt, experiența vieții noastre depinde de cât percepem și ce gândim despre realitate. 

Poate crezi că toți simțim la fel. Nu este deloc adevărat. Nici nu simțim la fel și nici nu gândim la fel. Experimentăm aceeași realitate teoretic, dar o percepem diferit și o interpretăm diferit, ceea ce conduce la a trăi în aceeași lume, dar în feluri foarte diverse.

Percepția are nenumărate grade de profunzime

Poate fi antrenată, educată, șlefuită până în stadii extrem de evoluate în care percepem dimensiuni ale realității pe care ceilalți le ignoră cu desăvârșire. A percepe mai mult, mai adânc, mai rafinat, realitatea propriei ființe și a existenței permite alegeri care altora nu le sunt disponibile. Ca să putem alege sau schimba ceva în realitatea noastră este nevoie să percepem acel nivel al realității.

A simți mai mult, mai adânc, mai rafinat, permite răspunsuri noi pe care le dăm vieții. Cum ar fi să putem percepe dimensiunea cuantică a existenței, în care fotonii urmează în mod magic conștiința noastră?

Vedem numai suprafața realității, nu și felul în care o creăm, și atunci experiența acestei realități este diferită. Trăim ca și cum nu noi am fi aceia care o creează, ci ar avea altă sursă. La fel se petrec lucrurile cu spațiile inconștiente din interiorul nostru. Inconștient înseamnă că nu le putem simți deși fac parte din noi. Trăim ca și cum corpurile noastre fizice nu ar fi creația noastră necontenită, deși sunt. Ca și cum nu am avea nici o putere asupra curgerilor energiei vitale din interior, deși avem. Emoțiile noastre ne stăpânesc, deși noi suntem creatorii lor… în moduri inconștiente. Adică pe care nu le simțim, și astfel ne scapă. Același lucru se petrece cu gândirea noastră. Pare că suntem conștienți de spațiul din care se naște, că suntem stăpânii ei. Suntem? Mai degrabă suntem sclavii gândirii.

Dacă am percepe mai profund spațiile din care se nasc în interiorul nostru gândirea, emoția, atitudinea, energia vitală, atunci am putea să alegem în mod mai adecvat felul în care le administrăm și viața noastră ar fi altfel. 

Profunzimea percepției aduce un plus enorm capacității noastre de a răspunde vieții

Dar nu este suficient să simțim mai mult, dacă ceea ce gândim despre realitate rămâne bătut în cuie.

Gândirea, despre care cu mândrie naivă spunem că este „a mea și mă reprezintă”, nu este deloc a noastră. Am fost învățați să gândim, ce să gândim, cum să ne poziționăm față de noi înșine și față de diferitele aspecte ale realității. Nu este gândirea noastră. Mai degrabă este un mod comun de poziționare, plat, repetitiv. Adevărații gânditori sunt rari. Sunt aceia care își pun întrebări asupra gândirii de masă și găsesc căi noi de a se raporta la realitate.

Majoritatea preiau modele de gândire și le folosesc pentru a-și crea perspectiva asupra vieții. Adică felul în care interpretează ceea ce simt. Astfel, gândim în feluri colective, trăim în feluri asemănătoare, ne raportăm la noi înșine și la experiența vieții ca o turmă de oi. Ceea ce considerăm adevărat este limitat la ceea ce simțim în mod obișnuit și la gândirea noastră preluată de la părinți, cultură, societate. Realitatea pare fixată odată pentru totdeauna, lumea pare creată deja și imposibil de schimbat.

Noi înșine pare că ne mișcăm într-un labirint, într-o realitate repetitivă. Situațiile se aseamănă, zilele, cuvintele, gesturile. Cele mai importante relații ale noastre pare că sunt instalate pe șenaluri cu o singură direcție. Ne privim pe noi înșine monocolor. Credem că suntem jobul, afacerea, relația cu care suntem identificați, credem că suntem partidul, clubul de fotbal, naționalitatea despre care credem că ne reprezintă. Identități.

Identitatea noastră este o creație

Noi o construim cărămidă cu cărămidă, din ceea ce am primit. Fundația sa este percepția limitată și gândirea comună.

Nu putem vedea, nici imagina nimic dincolo de pereții labirintului. Ei sunt tot ceea ce există. Sunt ziduri conceptuale, culturale, mentale articulate pe limitarea perceptivă.

Și totuși… există mulți oameni care au intuiția profundă că există ceva dincolo de platitudinea dimensiunii liniare a existenței. Este o intuiție față de ceva ce nu pot percepe. Încă. Nici înțelege, încă, pentru că nu au depășit modurile liniare a ale gândirii tradiționale.

Acestor oameni li se adresează aceste rânduri. Dacă citești toate acestea, sunt pentru tine. Ești dintre aceia care au această intuiție a unui adevăr mai larg decât strâmtoarea labirintului.

A simți mai mult, mai profund, mai rafinat

Concluziile sunt destul de clare. Dacă pot percepe mai mult din realitate, atunci alegerile mele sunt diferite. Am o bază mai largă de informație și posibilitatea de a alege mai multe variante. Dar ceea ce simt este limitat și pervertit de ceea ce gândesc și am fost învățat să gândesc. Ceea ce am de făcut este să descopăr cum să simt mai mult și cum să nu mă las influențat de gândirea liniară asupra ceea ce simt. Vreau propriile mele percepții și propriile mele concluzii. Astfel, experiența vieții mele devine profesorul meu de … realitate.

Am urmat această cale. Am devenit reporter și realizator de documentar. M-am auto-educat să nu cred nimic, să fiu atent la ceea ce simt, să ascult realitatea și ecourile ei în corp, fără să trag concluzii pripite și fără să cred că știu dinainte. Am descoperit că experiența vieții are o sută de mii de nuanțe imperceptibile, și că ceea ce am fost învățat să văd este doar un decupaj. Am lărgit tot mai mult decupajul. Formele ultime, cele mai largi ale acestui decupaj al realității au legătură mai degrabă cu percepția mistică a realității.

Într-o bună zi viața m-a condus la o descoperire empirică fundamentală. Aceea că percepția realității, interioare și exterioare deopotrivă, depind de calitatea Atenției mele. În forma ei rătăcitoare de la un subiect la altul, Atenția se dispersează și alimentează paradigma liniară a labirintului. Dar adunată în interior, Atenția deschide spațiile lăuntrice ale percepției. Disciplina Atenției este disciplina percepției. Sunt încă un om în lunga poveste a umanității, care descoperă în sine un nou grad de adevăr. Am exersat disciplina Atenției și capacitatea mea de a simți s-a lărgit tot mai mult.

Apoi am exersat împreună cu alții. Rezultatele au fost aceleași. Tot mai multe spații interioare au început să se dezvăluie percepției. Am experimentat lumea interioară de o mie de ori, nivel cu nivel, spațiu cu spațiu, am creat un fel de hartă a dimensiunilor interioare și a felului în care aceste dimensiuni interioare creează perspective asupra realității exterioare. Am înțeles, prin experiență împreună cu mulți oameni, felul în care percepția noastră este limitată dramatic de ceea ce credem, gândim, de obiceiurile noastre, de bunul simț, de paradigma cu care ne identificăm.

Realitatea pe care o experimentăm, viața pe care o trăim, este rezultatul percepției și interpretării sale. Ambele pot fi modificate. Și astfel, experiența vieții poate fi schimbată complet în termeni de calitate. O viață mai bună, mai bucuroasă, mai deschisă, relații mai armonice, acțiuni mai puternice și mai clare, mai puțină îndoială, mai multă vitalitate, mai multe vise împlinite. Aceasta este miza.

Calitatea magică a Atenției

Termenul de Prezență definește o stare de Atenție care are anumite atribute. Este o stare bază, centrată în interior, deschisă către exterior, pulsatorie precum respirația și ancorată pe verticală. Ea permite lărgirea exponențială a capacității de a simți și integrarea dimensiunilor inconștiente ale ființei, în spațiul conștient. Adică putem percepe ceea ce înainte nu puteam. Corpul fizic, energia vitală, structurile emoționale, de atitudine, de gândire, o întreagă lume necunoscută care face parte din noi înșine se revelează sub puterea Prezenței. Este un demers de conștiență, care este o calitate a Conștiinței. Capacitatea de a percepe și de a crea, de a modifica în mod voluntar spații care înainte erau inconștiente, deci inaccesibile.

Am redescoperit astfel cunoaștere atemporală. Nu-mi aparține. Este a umanității eterne. Ceea ce am făcut au fost hărți ale acestor realități și am experimentat de o mie de ori căile de a lărgi percepția, cu alți oameni. Cunoaștere și vindecare, acestea au fost marile mize ale procesului. Transformare a vieții prin aducerea în conștiență a conținuturilor adânci, ascunse, inconștiente. O stare de percepție lărgită a realității interioare și exterioare corpului fizic, accesibilă oricui are destulă răbdare pentru a crea disciplina interioară a Atenției.

Asta mi-a permis să percep mai adânc, mai rafinat, mai profund, să mă raportez mai adecvat la experiența vieții. Viața mea s-a schimbat complet. A funcționat perfect și cu ceilalți.

Am creat Școala Maestrului Interior, un spațiu de dezvoltare personală și spirituală, în care corpul, mintea și spiritul fac parte dintr-un continuum pe care noi îl putem transforma dacă alegem asta. Mulți oameni o fac deja. Funcționează extraordinar. Mi-am cizelat modurile de a intra în Prezență și am antrenat foarte mult capacitatea de a-i conduce și pe ceilalți în această stare din care putem vedea și schimba totul. Apoi și alții au învățat să facă acest lucru și am creat împreună un val de realitate, un spațiu în care tot mai mulți oameni descoperă mijloacele fundamentale ale creației de realitate conștientă.

Realitatea curge din noi la fiecare respirație, fie că suntem conștienți sau nu

Am pus totul într-o carte, inclusiv mijloacele de a practica Prezența. Se numește, desigur, Cartea Maestrului Interior. Am creat programe de experiență a stării de Prezență, aplicații pentru sănătate, administrarea emoțiilor, a gândirii, a relațiilor cu noi înșine, cu ceilalți și cu realitatea. Nu există dimensiune a vieții în care Prezența să nu schimbe totul, pentru că întreaga viață și întreaga realitate este alcătuită în același fel și are legătură cu noi înșine.

Conștiența schimbă totul. A deveni mai conștienți este a simți mai mult, a putea să facem alegeri mai potrivite pe toate nivelurile realității: fizic, energetic, emoțional, mental. Atitudinile, relațiile, felul în care ne exprimăm, creațiile noastre, acțiunile noastre se schimbă. Devenim centre conștiente ale realității, izvoare de realitate.

Una dintre cele mai tulburătoare descoperiri este aceea că realitatea curge din noi necontenit, conștient sau nu, la fiecare respirație și fiecare gest. Nu putem opri asta. Este în natura noastră cea mai adâncă. Suntem creatori, fie că vrem acest lucru, fie că nu. Ne rămâne doar să creăm mai degrabă ceea ce ne dorim, decât ceea ce nu ne dorim. Aceasta este o artă. Arta de a trăi.

O revoluție a felului în care trăim

Cea mai importantă transformare care se petrece odată cu această disciplină a Atenției este redefinirea raportului între lumea noastră interioară și cea pe care o considerăm exterioară. În mod obișnuit credem că trăim într-o realitate prefabricată, și nu avem decât să ne adaptăm cum putem mai bine acestei realități. Suntem educați să trăim într-o necontenită proiecție a Atenției în exterior, la ceilalți, la situații, și să ignorăm lumea interioară. Când apare durerea, am învățat să o neutralizăm sau să trăim cu ea. Nu e o soluție prea grozavă. Durerea apare periodic, apoi o îngropăm din nou, fără să-i dizolvăm sursa. Căutăm sursele de bucurie și salvarea în exterior, în vreme ce în interior creăm fără să ne dăm seama tot mai multă durere, prin gândirea și atitudinile noastre. 

Odată cu Prezența, descoperim în sfârșit lumea interioară. Adică spațiul unde simțim, unde percepem.

Corpul fizic conține în el toate dimensiunile mai rafinate. Prezența în corp deschide posibilitatea vindecării corpului fizic, al energiei vitale și lucrul conștient cu emoțiile distructive, permite crearea unor noi răspunsuri date realității la nivel de atitudine, dezgroapă resursele de autenticitate, de creativitate, eliberarea de frică și compulsiune. Procesul de vindecare nu este doar fizic, ci implică toate nivelurile ființei. Dar cel mai important este că redefinim acest raport interior/exterior. Recuperarea conștienței spațiului interior permite o nouă raportare la lumea exterioară. Este echivalentul unei enorme eliberări, al unei ușurări uriașe, este spulberarea dependenței și a prizonieratului în labirint.

Devenim centrul propriei vieți

Un fel de maturizare psihologică accelerată face să ne asumăm responsabilitatea pentru situațiile vieții noastre. Devine evident că noi înșine suntem sursa inclusiv a realităților inconfortabile, și astfel putem să schimbăm modurile vechi de a fi care au generat aceste realități. Nu putem schimba nimic din ceea ce considerăm că este înafară și independent de noi înșine. Cu cât devenim mai conștienți, adică percepem mai mult, cu atât spațiul nostru interior devine mai larg, mai profund, include în el tot mai multă realitate pe care o putem transforma.

Foarte mulți oameni au deprins deja această tehnologie interioară a ființei și devin tot mai iscusiți în a lucra cu Atenția, respirația conștientă, tot mai iscusiți în a conștientiza și transforma realitatea propriei experiențe de viață. Este magic. Valul pe care l-am numit cândva Călătoria Inimii a devenit uriaș.

Elena AmmaRa, iubita și partenera mea în toată această creație, fără de care nimic din toate acestea nu ar fi existat, a creat aplicații dedicate femeilor aflate în procesul descoperirii de sine. Există excepționale programe online create de noi, menite să anclanșeze și să susțină descoperirea personală a adevărului despre sine și despre realitate. Există programul de Inițiere în Practica Prezenței și programe foarte avansate precum Arta Respirației Conștiente și parcursul Școala Maestrului Interior. Împrejurul acestor abordări simple și accesibile oricui este dispus să practice disciplina Atenției s-a creat o comunitate grozavă de oameni care aplică în viețile lor tehnologia interioară a prezenței. Sunt medici și oameni de afaceri, educatori, psihologi, IT-iști care duc în viețile lor cunoașterea și vindecarea.

O adevărată revoluție a felului în care ne creăm și ne trăim viețile este în plină desfășurare. Odată cu descoperirea conștienței și cu creșterea capacității de a percepe realități tot mai adânci, crește capacitatea lor de a alege în feluri noi la toate nivelurile. Dizolvarea dependenței de exterior le aduce puterea de creatori înapoi. Puterea de a-și crea o nouă realitate. Aceasta nu este o metaforă, ci un adevăr foarte direct și foarte concret.

Ce se schimbă când devenim conștienți

La nivelul corpului fizic, conștiența permite îmbunătățirea rapidă a stării de sănătate, dizolvarea tensiunilor, a durerii, a înghețării fizice, a rigidității, a sexualității. Oamenii redescoperă mijloacele simple ale bunăstării fizice, mișcarea, conștiența alimentației, conexiunea cu natura. Vitalitatea crește, puterea de a turna energie vitală în acțiuni și proiecte. Devenim mai vii, mai deschiși, mai surâzători, viața fierbe în noi pe măsură ce descoperim că motivele fostei noastre încremeniri au fost neputința de a simți mai mult, frica de necunoscut, și mai ales ceea ce gândeam despre noi înșine și despre realitate.

Relația cu sine devine mai profundă, armonică, apare încrederea în noi înșine, iar încrederea în realitatea vieții este doar o urmare naturală. Relațiile cu ceilalți se curăța de dependență, de proiecție și de emoții distructive. Vocea noastră devine mai puternică și mai autentică, ideile noastre creative încep să curgă, capacitatea de a materializa, de a împlini, de a duce la capăt, de asemenea.

Începem să fim mai liberi de sisteme pentru că avem mai multă încredere în noi și pentru că investim mai multă energie în visurile noastre decât în structurile de frică și separare. Gândirea noastră devine mai puțin repetitivă, mai puțin convențională, suntem mai ancorați în intuiție și în viziune, ne acordăm timp, răbdare, încredere, ne prețuim mai mult și asta ne face să fim mai relaxați față de ceilalți și de viață. Începem să ne temem mai puțin de schimbare, de necunoscut, de ieșirea din turmă. Jung ar numi asta individuație. 

Întregul raport interior/exterior se schimbă în favoarea lumii interioare, ceea ce eliberează acțiunile noastre de condiționare și de frică.

Sunt oameni care au început afaceri noi, care au schimbat job-uri și relații, care au redescoperit iubirea în cuplu ducând-o pe un nou nivel de profunzime, care au reașezat întreaga lor viață pe o nouă bază de conștiență. Totul este despre a percepe și a crea. Maestrul Interior nu este o instanță exterioară, ci un stadiu al propriei noastre conștiințe. Este un fel de a trăi, de a ne raporta la realitate.

Este un stadiu al umanității la care participi și tu, de vreme ce citești aceste rânduri.

Momentul Acum

Școala Maestrului Interior există deja de vreo 10 ani. Tocmai ne-am întors de la cel de-al 4-lea modul, cel al deschiderii Inimii, din generația a 5-a a Școlii. Scriu toate acestea pe Lună Plină, sângerie. Luna Lupului, așa cum se numește, în mod sincronic.

O eclipsă totală semnifică un  moment crucial de alegere și transformare. Am coborât înlăuntru pentru a explora natura momentului și tușele fundamentale ale energiei acestui moment pentru mine și pentru creația noastră numită Călătoria Inimii. Toți suntem într-o călătorie a inimii, dar nu toți ne dăm seama de asta. Este călătoria de la inconștiență, neputință, separare și durere, la percepția adevărului despre noi înșine și despre natura realității. Este o aventură a cunoașterii și a vindecării prin care trecem toți, eu, tu și umanitatea. Este aventura umanității descoperindu-se pe sine și adevărul care nu i-a fost niciodată ascuns. Învățăm că totul este aici, acum și avem de făcut doar un singur lucru: să redescoperim felul potrivit de a ne reconecta cu acest adevăr. Este transformarea noastră.

Lumea exterioară este reflexia perfectă a lumii noastre interioare

Viața noastră este o oglindă multidimensională, în care situații, oamenii, diferitele configurații de realitate oglindesc procesele noastre interioare. Fără greșeală. Nu avem ghinion, nu există nimic nepotrivit în viețile noastre. Schimbând lumea interioară și felul în care gândim, simțim și alegem să răspundem, schimbăm contextul ce pare exterior. Aceasta este o idee despre care cu siguranță ai auzit sau ai citit. Este adevărat. Dar este mai greu de pus în practică.

Mijloacele de a schimba lumea interioară cer conștiență și… disciplina Atenției, energia fundamentală pe care o modulăm sub forma gândirii, rostirii, atitudinii, gesturilor, relațiilor și corpului fizic. Da, ai citit bine. Toată realitatea este alcătuită dintr-o energie fundamentală care se desparte în niveluri, precum lumina care trece printr-o prismă și devine curcubeu. Fiecare culoare este o vibrație, fiecare dimensiune a realității interioare și a existenței este o vibrație. Noi facem asta. Oamenii.

Acum nu mai este vorba despre o idee, ci despre o practică. O experiență. Nu mai este vorba doar despre a fi de acord sau ba cu ceva ce auzi sau citești. Această tehnologie interioară a Prezenței și mijloacele simple de a lucra cu stările tale interioare sunt aici. Am hârșit-o mult, cu mulți oameni. Funcționează perfect. Am curățat-o de orice doctrină oarbă, mecanică, de orice ritual inutil, de culorile oricărui sistem religios, prin o sută de mii de experiențe. A rămas ceea ce avea nevoie să rămână, strictul necesar, curat, clar, viu, experimentabil de oricine, în orice moment. Poți trece de la ceea ce știi, la a trăi în mod direct un grad de adevăr mai profund. Poți simți mai mult și poți învăța să educi procesele interioare de gândire, emoție și reacție. Adică le poți face conștiente. Și poți alege ceea ce înainte nu puteai.

Un timp nou se deschide. Îl trăim chiar acum.

Stările interioare sunt o creație. Experiența vieții urmează interiorul

Tema fundamentală de experiență a acestui an pentru întregul parcurs Școala Maestrului Interior, adică nuanța fundamentală a explorărilor pe care le creăm, este creația conștientă de realitate interioară. A învăța să plonjezi mai adânc în propria ființă pentru a simți mai mult, deschide porțile unui nou mod de a trăi. Este tot una cu a învăța să creezi conștient starea interioară din care lansezi orice gând, cuvânt, gest, relație sau acțiune. Starea din care pleacă gestul contează enorm. Orice emisie a ființei noastre, indiferent că este gând, cuvânt sau acțiune, vor fi purtătoarele energiei interioare din care s-au născut. Iar relațiile noastre cu ceilalți sunt cele mai fine barometre ale acestei lumi interioare.

Nu putem trișa față de realitate. Ea va reflecta fără greș ceea ce suntem în interior. De aceea, a învăța să administrăm și să creăm realitate mai întâi în interior este cheia unei vieți așa cum o dorim.

Aceasta este tema fundamentală a acestei perioade și a acestui an, pe care o vom adânci în fiecare experiență, fiecare workshop, fiecare program online, fiecare carte pe care o vom scrie sau o vom edita. Am conștiența faptului că ceea ce aducem lumii și oamenilor este de o enormă valoare practică.

Un timp foarte îndelungat de explorare și înțelegere, și aici nu mă refer doar la timpul liniar, a fost necesar pentru a clarifica și a sintetiza această cunoaștere astfel încât oricine să o poată folosi. Am făcut-o pentru noi înșine, pentru a ne schimba viețile, pentru a cunoaște și a ne vindeca. Am descoperit că oricine o poate face și am ales să ne trăim viața punând la dispoziția tuturor această tehnologie a transformării vieții, care în esență se exprimă prin Practica Prezenței.

Nu mai este nevoie să treci prin toate etapele prin care am trecut eu și noi toți. Fiecare experiență și înțelegere este accesibilă tuturor. Fiecare om care a participat vreodată la marea călătorie a inimii umanității a contribuit prin experiența sa la acest nivel și la acest moment. Poți beneficia de toată această experiență mult mai ușor decât în alte timpuri. Sunt foarte mulți oameni în lume care o fac deja. Și care schimbă experiența vieții la nivel personal și colectiv. E un moment extraordinar de puternic și benefic. Poți schimba calitatea vieții tale prin conștiență, în orice moment. Calitatea vieții, în ultimă instanță, se referă la bucuria de a trăi, la profunzimea și anvergura creației noastre de realitate, la relațiile pe care le trăim și la cât de multă conexiune trăim cu ceilalți.

E despre Adevăr, Iubire, Libertate și Frumusețe a experienței vieții.

Te invit la curajul de a face un pas. Orice călătorie, oricât de lungă, începe cu un pas. Este acum.

Imaginează-ți viața așa cum ți-o dorești. Ești la o răsuflare de această cunoaștere interioară care-ți permite s-o creezi. Eu și noi am creat mijloacele și spațiul de experiență în care să faci acest pas și această răsuflare.

Cu recunoștință pentru toți aceia care au contribuit prin propriile lor trăiri la acest miracol, dedic aceste rânduri iubitei mele Elena AmmaRa, inima în Călătoria Inimii.

 Agnis

Te invit să explorezi aici diferitele porți ale spațiului de conștiință transformator despre care vorbesc aici. Fiecare poartă este diferită, dar conduce în aceeași dimensiune interioară ce permite transformarea. Pe unde vei alege să intri?

Cartea Maestrului Interior

Practica Prezenței

Programe Online

Trăiește cum vrei! Dar… cum vrei?

Trăiește cum vrei! Dar… cum vrei?

Un timp liniar foarte îndelungat, umanitatea a trăit într-un sertar. Doar sacerdoții acestei lumi asigurau conexiunea umanității cu dimensiunile vaste ale existenței, în marile ceremonii sacre ce se desfășurau în momente cosmice. În astfel de momente, mulțimile trăiau sentimentul copleșitor al Adevărului, se simțeau parte din Frumusețea, Măreția și Armonia universală, experiența vieții căpăta nu numai sens, ci semnificație, splendoarea se dezvăluia magic și lacrimile recunoașterii curgeau pe obraz.

Apoi însă, ea se întorcea pe coridoarele înguste ale labirintului său mental, reintra în mecanica strâmtă a experienței de a fi doar un om, divinitatea părea să se retragă înapoi în cerurile sale, mâinile oamenilor apucau din nou sabia, scutul sau coarnele plugului, după caz, privirile se stingeau și redeveneau oarbe, lacrimile se uscau și chipurile redeveneau măști. Îndoiala renăștea din propria gândire, lupta redevenea singura realitate, această dimensiune a materiei și a trupului redevenea închisoare și ispășire a unei vinovății ancestrale.

A percepe lumea ca pe o închisoare se naște din neputința de a simți. Considerăm real ceea ce putem percepe, și ignorăm cu desăvârșire ceea ce scapă percepției. Am construit o lume pornind de la propriile noastre percepții despre realitate, iar acestea sunt limitate la forme, la contururi, la densitate, și ignoră cu desăvârșire dimensiunile rafinate din care se naște forma. Asta făceau sacerdoții altor timpuri. Dezvăluiau percepției directe aceste dimensiuni rafinate, în experiențe menite să reseteze, cel puțin pentru moment, perspectiva asupra vieții. Oamenii puteau simți mai mult.

Școlile mistice din toate timpurile erau școli ale percepției. Elevii acestora se antrenau pentru a simți mai mult din realitate și pentru a împărtăși cu cei orbi, prin experiență, această simțire mai largă.

A simți mai mult, mai profund, mai larg, mai rafinat realitatea vieții, este totuna cu a trăi un grad mai mare de adevăr, frumusețe, libertate și armonie în propria viață, a vedea mai clar minunăția vieții.

Conștiența se referă în mod fundamental la ceea ce putem percepe.

Căutarea mistică era o bătălie pentru a simți, pentru a vedea dincolo de cortinele dimensiunii liniare, pentru a arunca o privire în afara sertarului în care părea zăvorâtă de creator.

În multe privințe, sertarul există și acum și se dovedește a fi un sertar psihic, alcătuit din ceea ce gândim despre realitate. Umanitatea și-a inventat instrumente extraordinare prin care poate privi în adâncurile realității și vedea mai clar natura acesteia. În interiorul atomilor se dovedește a fi un spațiu gol și sensibil care reacționează la gândirea, emoțiile, așteptările ființei umane. Cea mai uluitoare descoperire a umanității este dimensiunea sa de creator al realității. Numai că nu este încă pregătită complet să o accepte. Psihismul creaturii cedează greu. Ne este greu să renunțăm la ideile vechi despre noi înșine și despre natura realității.

Sistemele acestei lumi sunt expresia exterioară a propriei noastre lumi interioare, ale capacității noastre de a simți și ale încrederii în natura noastră creatoare de realitate.

Ceva profund se schimbă în percepția noastră și în felul în care ne raportăm la experiența vieții. Tot mai mulți oameni ajung să descopere că pot lărgi măsura în care simt realitatea, că pot aduce un fel de transparență în zidurile închisorii și asta schimbă întregul raport cu experiența vieții. A simți mai mult din realitate permite o nouă calitate a răspunsurilor pe care noi le dăm vieții. Acțiunile noastre care se nasc dintr-o conștiență mai largă și mai profundă sunt mai adecvate și, dintr-o dată, nu mai este vorba doar despre a percepe mai mult din adevărul și frumusețea vieții, dar și despre a participa prin gesturile, acțiunile și creațiile noastre la acest adevăr. Nu mai este vorba doar despre creatura însetată să se reconecteze cu dimensiuni mai vaste și mai profunde ale existenței, ci și despre complementul său creator.

A simți mai mult nu valorează nimic dacă nu putem crea mai mult în viețile noastre.

Adevărul, Frumusețea, Măreția, Armonia sunt atribute fundamentale ale Existenței.

Ce folos însă să le putem percepe uneori, în marile noastre călătorii interioare, dacă nu le putem aduce în viețile noastre de fiecare zi, în corp, în relații, în gândirea și în lumea noastră? Descoperim astfel dimensiunea noastră de creatori ai propriei realități. Nu ne mai ajunge o experiență din când în când a Adevărului și a Frumuseții, ci ne dorim să trăim pe măsura Revelației despre noi înșine. Și atunci nu ne mai rămâne decât să creăm în viețile noastre gesturi care se nasc din această Revelație.

Descoperim că gestul nu este doar corporal, fizic. Atitudinile noastre față de noi înșine, de ceilalți și de realitate, sunt gesturi, sunt creații, emoțiile noastre sunt creații, gândurile noastre sunt creații care influențează profund experiența vieții noastre. Începem să ne asumăm încetul cu încetul responsabilitatea propriei noastre vieți și statura de creatori, nu numai de creaturi. Sertarul începe să se dizolve. Propria noastră viață se dezvăluie încetul cu încetul, pe măsură ce practicăm percepția lărgită și conștiența gestului, ca fiind cea mai mare creație a noastră. Ne redescoperim pe noi înșine ca surse de experiență în propriile noastre vieți.

Acesta este lucrul care schimbă în timpurile noastre. Înainte era doar despre a percepe mai mult. Oamenii erau mânați de uriașe forțe interioare să exploreze și miza lor era aceea de a arunca o privire dincolo de cortină. Erau fericiți dacă trăiau o stare extinsă de conștiență. Acum nu le mai este destul. Vor să ducă acea frumusețe, acel adevăr mai larg, acea luminozitate splendidă în viețile lor, să o împărtășească cu cei pe care îi iubesc, să trăiască în relații care să oglindească armonia. Vor să trăiască fluiditatea, plăcerea, căldura, conexiunea proprie expansiunii de conștiență, în propriile lor corpuri, în fiecare zi. Nu le mai ajunge o explorare din când în când.

Și astfel descoperă în mod natural și firesc calea de a dizolva sertarele și zidurile labirintului. Descoperă că acestea sunt alcătuite din propria lor gândire, emoție, închidere, din poziționări vechi și obiceiuri. Și mai ales că, în sfârșit, pot alege cu adevărat cum să-și trăiască viața. Nimic nu este prestabilit, nimic nu este bătut în cuie, totul este în curgere, în transformare, totul este o creație necontenită.

Lumea și propriile noastre vieți, corpurile noastre și realitățile pe care le trăim sunt un dans între percepțiile noastre și răspunsurile pe care le dăm realității.

Subsemnatul Horia Francisc Țurcanu alias Agnis, așa cum mă cunosc unii dintre voi, am privilegiul și bucuria imensă de a fi zi de zi în mijlocul acestei extraordinare transformări de Conștiință. Sunt nu numai centrul unor explorări în care lărgim baza de percepție a realității, ci și martorul unor uluitoare procese de transformare a unor vieți. Particip cu minunare și susțin cu recunoștință oameni care transformă totul prin ceea ce devin. Își schimbă relația cu corpurile lor și devin mai sănătoși și mai puternici. Schimbă cele mai importante relații ale vieții lor, relații de cuplu, relații cu părinții și cu copiii lor, relația cu job-urile lor și cu viața.

Sunt martorul evadării din sertare, al dizolvării zidurilor, al ieșirii din singurătate și din rolurile de victimă a realității, sunt martorul ridicării în picioare și al ieșirii din platitudine, din mediocritate și din întuneric, al redobândirii puterii personale, al ieșirii de sub imperiul emoțiilor distructive, al fricii, furiei, rușinii și vinovăției. Fiecare om din cercurile la mijlocul cărora mă aflu, care reușește să se elibereze de neputință în viața lui, este pentru mine izvorul unei uriașe bucurii.

Ne dorim cu toți pentru noi înșine aceleași lucruri, iar ceea ce ne-a împiedicat mereu să le trăim sunt străvechea neputință de a simți mai mult din realitate și de a crea liber experiența vieții. Am crezut mereu că trăim într-o lume predefinită și că trebuie să ne ducem viața cum putem. Iar acum vechea perspectivă asupra existenței se topește în fața capacității de a simți mai mult și de a crea mai conștient realitate. Vrem să trăim Bucuria în viețile noastre.

Am crezut că pentru a ne bucura avem nevoie să obținem, să facem, să luăm ceva din afară. Acum descoperim că Bucuria este o chestiune de deschidere și de creație interioară, și asta schimbă complet felul în care experiența vieții noastre curge din noi. Bucuria de a trăi nu este posibilă fără sănătate corporală, energetică, emoțională și mentală, fără relații deschise și armonice cu noi înșine și cu ceilalți, fără exprimarea liberă a frumuseții și creativității noastre lăuntrice. După cum nu este posibilă trăirea abundenței, a frumuseții, adevărului și măreției, a libertății și a grației. Și toate acestea devin accesibile pe măsură ce gradul nostru de conștiență se schimbă.

Cum facem asta?

Mă bucur dacă ai formulat întrebarea în felul acesta, căci tu, doar tu poți face pentru tine însuți această transformare în viața ta. Eu pun la dispoziție instrumentele fundamentale pe care tu să le folosești și un spațiu de conștiință în care nenumărați oameni asemenea ție exersează o nouă perspectivă asupra ființei și a propriei vieți. De-asemeni o uriașă experiență a transformării interioare și o hartă a teritoriilor lăuntrice pe care le vei străbate. Am formulat această cunoaștere în Cartea Maestrului Interior și am creat unul dintre cele mai grozave instrumente de explorare și transformare a percepției în retreat-ul  Practica Prezenței & Respirație Holotropică.

Dar cel mai prețios lucru pe care l-am creat este spațiul de experiență numit Școala Maestrului Interior. Este desigur un spațiu fizic, în care se petrece experiența, dar cea mai importantă dimensiune a Școlii sunt oamenii, cei care trăiesc tot mai mult din Adevărul, Iubirea, Frumusețea, Libertatea și Măreția proprii naturii noastre profunde. Ei sunt Școala, acesta este cel mai prețios instrument pe care ți-l pot oferi ca răspuns la acest cum facem asta.

Cel mai tulburător aspect al acestui proces de transformare interioară și a vieții este descoperirea că putem trăi așa cum dorim și putem alege experiența propriei vieți. Această alegere este posibilă după ce porțile percepției au fost deschise. După ce începe să se nască încrederea în propriile noastră experiență și în ceea ce simțim. Aceasta este etapa în care ne aflăm și aceasta este tema acestei perioade extraordinare. Cât percepi din realitatea profundă a ființei tale, și câtă încredere ai în percepția ta? Știi cum vrei să trăiești?

Această întrebare face parte dintre întrebările noii umanități, cea care se naște chiar acum prin tine, prin mine și prin noi toți. Rămâi conectat. Răspunsurile se nasc chiar acum, în spațiul pe care îl crem împreună.

(from Agnis, with gratitude)

Împlinesc 50 de ani. Darul meu pentru tine…

Sunt la fel ca tine. Am căutat mult o cale fără să știu ce caut și ne-închipuindu-mi mult timp că o voi găsi în locul cel mai neașteptat. Am scormonit în cărți, mulți metri cubi de filosofie, istorie, literatură și poezie, am scormonit în cărți de psihologie și spiritualitate, în istoria ideilor și a cunoașterii, și mereu rămâneam cu impresia că ceva îmi scapă. În vremea aceasta mă scufundam în aroganță, amărăciune și platitudine, în închidere și un fel de singurătate recalcitrantă. 

Credeam că Adevărul este o idee și Iubirea o metaforă, credeam că Frumusețea este o chestiune de istorie a artelor și de estetică, de educație și de cunoaștere, credeam că Armonia este un concept și deschiderea inimii o utopie minunată dar de netrăit. Oamenii în preajma mea trăiau la fel ca mine, în idei mai mult sau mai puțin strălucitoare, străfulgerând intelectual viața la un pahar, cu adevăruri citite în cărți, cu speculații interesante despre om și dumnezeu, în vreme ce experiența liniară a vieții se rătăcea în falsitate, în spatele măștilor.

Împlinesc 50 de ani. Darul meu pentru tine: o Inițiere în Practica Prezenței

În cele din urmă am căutat unde m-am priceput, în oameni. Ascultam poveștile lor. Eram reporter și scriam, filmam, împărtășeam istorii halucinante. Ceea ce căutam erau de fapt răspunsuri pentru mine însumi. Oameni extraordinari, situații, locuri, povești extraordinare, al căror fir unificator era acesta: oamenii sunt capabili de acte uluitoare, au puteri extraordinare, capacități incredibile, existența este un dans care depășește cu mult pojghița numită realitate consensuală.

Această căutare într-un fel m-a salvat. Și pasiunea enormă care ardea în interiorul meu. Mereu însetat de experiență, de contact, de întâlnire, de aflare, de împărtășire, încercam să echilibrez nefericirea, dezumflarea din viața mea personală. Am mers pe acest drum până într-o zi în care am ajuns să fac o operație pe coloana vertebrală și am fost pe punctul să mor. Când m-am trezit, puteam vedea cu claritate tot compromisul din viața mea, un compromis față de ceea ce mă simțeam pe dinlăuntrul meu. A fost o lecție profundă. Contează nu numai ce fac, ci și relațiile vieții mele. Ceea ce construisem la nivelul relațiilor nu era în acord cu adevărul meu interior, și asta era să mă ucidă. Făcusem mai degrabă ”trebuie”, decât ceea ce aș fi vrut să fac. Am hotărât atunci că viața e prea scurtă pentru asta și am schimbat totul. Absolut totul. 

Am comis o revoluție interioară. Mi-am urmat căutarea. Unele uși s-au închis, dar altele se deschideau necontenit. Și prin ele se scurgea în viața mea cunoașterea atemporală, prin experiență, a Adevărului despre mine însumi și despre natura existenței. Înțelegeam perfect că între idei despre realitate și experiența vieții este o prăpastie. Căzusem în această prăpastie și acum mă ridicam încet pe o nouă bază de cunoaștere. Adevărul a început să erupă în viața mea, odată cu Iubirea, marea Cunoaștere și revelația, porțile se rupeau, căutarea mea începea să se întemeieze pe intuiții profunde pe care nu le validasem niciodată și din spatele cărora acum se înălța măreția ființei. 

O nouă cale se născuse pentru mine. 

Mi-a fost frică de schimbare, de ceilalți, de ce vor spune, de cum mă vor privi, dar, necontenit existența îmi revela grade noi de Adevăr. În cele din urmă țesătura iluziei s-a rupt definitiv. Din Iubire și din Adevăr se năștea calea Maestrului Interior sau a Conștienței. Într-un fel am continuat să fiu reporter, să caut necontenit experiența, oamenii, trăirile, emoțiile. Numai că acum eram un reporter între dimensiunile existenței. Împărtășeam, făceam conexiuni și, mai ales, redescopeream darul ancestral al partajării experienței. Dacă eu puteam, și alții puteau. Oricine putea. Așa s-a născut Școala Maestrului Interior pe care am fondat-o împreună cu iubita inimii mele, AmmaRa. Ca un dar pentru noi înșine, pentru ceilalți și pentru această lume. 

Mă pricep să intru în Prezență și să creez 

împrejurul meu un spațiu de conștiință în care oamenii să se conecteze cu diferitele dimensiuni ale propriei lor ființe în scopuri de vindecare și de cunoaștere de sine. Am explorat nivel cu nivel, ani de zile am notat concluziile acestor explorări și am descoperit că nivelurile existenței sunt mereu aceleași, că oamenii le pot accesa, că ele sunt purtătoare ale unor conținuturi de experiență umană asemănătoare. Într-un fel, toți trăim aceeași poveste fundamentală, umană, sunt mereu aceleași drame și aceleași căutări, avem aceleași nevoi și așteptări. Cu toți căutăm în exteriorul nostru ceea ce credem că ne lipsește, fără să ne dăm seama de adevărata natură a realității propriei noastre ființe. Cu toții vom descoperi, în cele din urmă, Adevărul, despre noi înșine. 

Acel moment este acum. 

Întreaga mea și a noastră viață am dedicat-o Conștienței și împărtășirii a ceea ce am (re)descoperit. Am învățat din lecțiile trecutului și am întemeiat întreaga Școală a Maestrului Interior pe experiență directă, și nu pe o teorie. Am folosit acest talent al meu de a crea un spațiu de deschidere a Conștiinței pentru a pune foarte mulți oameni în contact cu niveluri mai profunde și mai vaste ale propriei lor ființe, și pentru ca ei să vadă singuri Adevărul și să poată alege pentru ei înșiși.

Aceasta a devenit o axiomă, un mod de a lucra. Întreaga cunoaștere derivată din aceste explorări și din întreaga experiență a Școlii Maestrului Interior am turnat-o în Cartea Maestrului Interior. Motto-ul său: nimic nu e ascuns. Totul este aici, acum, gata pentru a fi trăit, este valabil pentru oricine alege să perceapă mai adânc adevărul vieții. 

Mi-am găsit răspunsul la toate întrebările. În cele din urmă, când toate au primit răspuns, nu mi-a mai rămas decât să trăiesc viața, dar nu ca pe un labirint, ci ca pe o creație. Practic asta în fiecare zi, în fiecare moment, acasă, în workshop-uri, când alerg cu motocicleta pe șosele și ogoare, în relația cea mai importantă a vieții mele, cu Elena-AmmaRa, cu oamenii, cu cerul și cu pământul. Tot ceea ce sunt și fac este subscris conexiunii și creației, dansului între a simți, a percepe, tot mai adânc și tot mai rafinat, și a crea pe toate nivelurile experienței mele de viață. Asta e tot. 

Cu toate acestea, și acum există momente în care mă tem, în care cad în povești vechi, în care îmi pierd încrederea și mă închid, în care caut soluții în trecut. Dar îmi amintesc tot mai des Adevărul. Mă ridic în picioare tot mai repede. Bucuria de a trăi e tot mai prezentă, mă simt mai sănătos și mai puternic ca niciodată în corpul meu, deși împlinesc în aceste zile 50 de ani. Viața este o pulsație între a simți, a primi, a iubi, și a crea, a dărui, a radia ceva din noi înșine. Nu mai am întrebări și nu mai caut răspunsuri, căci viața îmi vorbește necontenit prin oameni, prin situații, prin păsări, ierburi și animale. Tot mai multă încredere în viață și în mine însumi, asta este ceea ce am câștigat în această aventură extraordinară pe care o trăiesc în fiecare zi. 

Sunt ca tine, căci am trăit tot ceea ce tu trăiești. Ești ca mine,

pentru că momentul în care toate întrebările se sfârșesc pentru a face loc vieții, este la o răsuflare de tine. Nu există doi Maeștri. Doar unul, care se naște în inima fiecărui om care se trezește. Maestrul nu poate fi decât interior. El nu este gândirea noastră, ci mult mai mult decât atât. Gândirea este un strat al ființei, dar Inima unui om cuprinde totul. Există o singură Inimă care pulsează în noi toți. A o trăi este măreția, frumusețea, splendoarea Vieții, a conexiunii profunde dintre noi, este a căsca ochii în fața minunăției existenței. Este Viața ca revelație oriunde aș privi. Este fără preț. 

Putem simți totul, vedea totul, putem re-crea totul, chiar dacă pare, atunci când suntem în labirint, că realitatea este o mașinărie impersonală. Consacrarea mea este aceea de a împărtăși această Cunoaștere, această Experiență, acest mod de a percepe care schimbă complet viața unui om, care ne vindecă de trecut, de frici vechi, de gândirea de masă, care ne eliberează din labirint. Nu învăț pe nimeni nimic. Doar creez un spațiu de conștiință în care oricine poate descoperi singur Adevărul despre sine și despre Întreg. Doar scot la suprafață reamintirea, facilitez recunoașterea. Mă pricep la asta mai bine decît la orice. Aceasta este Cartea Maestrului Interior, aceasta este Școala Maestrului Interior, aceasta este Practica Prezenței care deschide toate porțile. 

Cultiv Maestrul în viața mea. Mă pricep să-l încorporez și să-l manifest în multe dimensiuni. Am născocit împreună cu AmmaRa, nenumărate aplicații menite să deschidă porțile pentru oricine alege să-l trăiască. Cea mai mare bucurie pentru mine și pentru noi sunt oamenii care reușesc să-și schimbe viața, să iasă din platitudine, din frică, din dependență, din slăbiciune, oamenii care își împlinesc visele, oricare ar fi acestea, cei însetați de vindecare și de cunoaștere, de viață, de iubire, de adevăr, de conexiune cu ceilalți, oamenii însetați de minunăție, de experiență, de expansiune. Aceasta este bucuria mea și a noastră, aceasta este vocația și consacrarea, acesta este Adevărul nostru, pentru asta trăim. Pentru a împărtăși această cunoaștere. Fiecare cuvânt din cărțile noastre este născut dintr-o experiență cu oameni asemenea ție, fiecare concluzie, fiecare ghidaj… 

De aceea, îți mulțumesc. Dacă citești aceste cuvinte, ești pe Calea ta regală. Pe calea Conștienței. Ești pe cale de a descoperi darurile pe care tu le aduci Umanității și existenței, așa cum eu le aduc pe ale mele. Noi toți avem daruri de oferit lumii. Cu cât ne deschidem mai mult pentru a primi, cu atât mai mult avem de dăruit împrejurul nostru. Primește deci darurile mele și dăruiește-le lumii pe ale tale. În acest fel se împrăștie Conștiența și schimbăm lumea prin noi înșine. Te deschizi și vezi, totul se schimbă pentru tine, te duci acasă, în spațiul vieții tale cu această nouă radianță și asta schimbă totul. Radianța este molipsitoare. 

După Cartea Maestrului Interior, darul meu făcut lumii, care mă reprezintă și mă exprimă, este Inițiere Practica Prezenței, acest parcurs online care deschide o cale uriașă. Crearea lor îmi aduce bucurie, căci reprezintă ceea ce sunt în cele mai profunde și înalte niveluri. Asta împărtășesc cu tine. Lasă-te scăldat în măreția și frumusețea revelației despre tine însuți și despre existență. Apoi dăruiește ceea ce ai de dăruit, din talentele tale, din frumusețea ta, din bunătatea, conoașterea, pasiunea ta, lumii. Totul este un schimb, o pulsație, un dans, între a inspira și a expira, între plin și gol, între divin și uman. Viața. Îmbarcă-Te în corabia propriei Inimi. Întotdeauna este momentul pentru asta. Ca ACUM.  

Împlinesc 50 de ani, pe 3 iunie. Lansez acest program într-un moment important pentru mine.

Cu încredințarea că această creație a mea contribuie la transformarea ta, și prin noi toți, a lumii în care trăim. 

Amen!

Agnis

Miza cea mare. Pacea cu mine însămi

Nu există un preț al păcii.

pentru că singura pace posibilă este aceea cu Sine

și tot așa nu există un preț al iubirii.

pentru că singura iubire posibilă este aceea cu Sine. 

De aceea mă desemnez pe mine însumi ca emisar 

al iubirii și al păcii

către mine însumi.

Mă privesc în ochi și mă cred onest în a-mi oferi mie pacea și iubire.

– Pace și iubire! Îmi spun, privindu-mă, mereu, în ochi.

În vremea aceasta luminile mele interioare sticlesc a pâlpâire,

mă aplec înlăuntru și acolo ești tu, iubita mea,

așteptându-mă luminos pâlpâitoare,

tăcută ca și cum toate cuvintele ar fi încăput în tăcerea ta,

cu ochii strălucitori de emoția întâlnirii.

– Am așteptat, îmi spui din ochi, să te uiți înlăuntrul tău. Ce vezi?

– Te văd pe tine, iubita mea, zic încurcat,

trăgând cu ochiul la mine însumi cel de-afară,

cel pe care-l priveam în ochi oferindu-i pacea.

– Nu, spui tu mereu din ochi, te vezi pe tine.

– Și afară cine e, oferindu-mi pacea și iubirea pe degeaba, zic?

Clipești puțin trist.

– Dacă te poți privi în ochi, șoptești fără cuvinte,

Atunci cauți pacea și iubirea din nou în afară.

Tu nu te poți privi, ci te poți doar simți

– Și tu?

– Eu nu exist decât înlăuntru și nu sunt decât partea din tine pe care o simți.

– Și iubirea? Și pacea fără de preț …?

– singura iubire posibilă e cea cu Sine, iubitul meu.

Ah, ce splendidă este partea din mine care face posibilă această iubire!

(Cartea 44 – Horia Francisc-Țurcanu alias Agnis)

Atunci când privești în interiorul tău – dincolo de zidurile separării, când începi să te asculți – cu încredere că te poți auzi, când întorci toată atenția pe senzațiile născute din spațiul liniștii tale lăuntrice, rămâi uimit/ă de misterul universului ființei tale. Dincolo de infernul cauzat de haosul mental, de gândirea compulsivă, de frici și griji și îndoieli, dincolo de rănile păstrate vii atâția ani – doar de teamă să nu stoarcem puroiul afară din ele, chiar dacă acesta a început să-și toarne mirosul în orice vorbă, gest, acțiune sau non-acțiune, dincolo de toate acestea este … liniște. Pace – Shanti.

Dacă acum tu simți că-ți manifești în lume al tău potențial maxim, dacă simți că strălucești la a ta adevărată valoare, dacă simți că ești creatorul realității pe care o trăiești, mă bucur foarte mult pentru tine. Continuă să strălucești! Fii o sursă de inspirație și pentru cei mulți aflați în căutare. Continuă să emani a ta strălucire și să fii total în acord cu ceea ce ești. Continuă a face din ceea ce ai conștientizat că ești.

Dacă, însă, nu ai scos la suprafață acele răni adânci ce puroiază întreaga ta viață, poate că acum este momentul să le lași să iasă. Să le cureți. Furie acumulată ani la rândul, sau poate chiar vieți întregi, neîncredere ancestrală care ne împiedică să creăm relații de iubire, frică străveche care ne blochează creația. Toate vor a fi auzite. Și doar înăuntrul tău le poți asculta. Și doar prin practica ascultării atente poți depăși haosul mental ce-a pus stăpânire pe tine, doar prin practica ascultării atente poți traversa norii grei de ceață creați de furie, neîncredere, frică. Pentru a ajunge, apoi, la pacea interioară. Pacea Interioară – Shanti, învăluită liniște din întunericul ființei tale. Un întuneric fertil, bogat, creator. Fără a stoarce, mai întâi, puroiul, nu poți simți starea de Shanti.

Dacă te simți pregătit să-ți oferi în dar o jumătate de oră – maxim o oră de ascultare atentă, zi de zi, timp de 30 de zile, atunci vei rezona cu

Arta Ascultării Atente – Liniște. Pace – SHANTI

Aventurează-te în acest parcurs.

30 de zile în care, zi de zi, să îți creezi un spațiu sacru doar pentru tine. O jumătate de oră, maxim  o oră, de ascultare atentă întoarsă înăuntrul tău. Te voi ghida, în intimitatea casei tale. În intervalul orar pe care tu îl alegi a fi cel mai potrivit cu programul vieții tale. Voi fi cu tine, zi de zi, timp de 30 de zile, oferindu-ți teme asupra cărora să reflectezi, meditații și călătorii ghidate.

Îți va fi greu la început, dacă n-ai practicat niciodată, sau prea puțin, ascultarea lăuntrică. Îți va veni să fugi, mâncând pământul, când vei gusta liniștea interioară. Vei vrea să faci orice, numai să nu mai simți acea liniște. Vei fugi, poate, la shopping, sau vei vrea să navighezi pe internet cu orele, sau să suni un prieten, o prietenă și doar să pălăvrăgești, numai liniștea să n-o mai auzi. Vei sta la televizor până târziu în noapte, sau la filme pe internet, doar să fugi de liniștea interioară. S-ar putea chiar să începi să pui la îndoială toate experiențele pe care le-ai trăit în stările de conștiință extinsă – stări cu un potențial vindecător uriaș. S-ar putea ca pe acest parcurs să te tot răzgândești, alunecând în vechile obiceiuri, și să-ți găsești mereu alte scuze din a te așeza în ascultare. Uneori, s-ar putea să simți cum îi negi chiar și pe cei care ți-au fost ghizi, însoțitori, în cele mai grele momente ale vieții. Și, bineînțeles, tentația de a arunca responsabilitatea propriei tale vieți pe oricine numai să nu ți-o asumi tu, va fi foarte mare în unele momente.

Da, vei simți toate acestea, și poate multe altele, căci toate fac parte din procesul transformării tale. Ține doar de tine să continui. Să ai încredere și, zi de zi, pentru o jumătate de oră – maxim o oră, să te așezi și să te întorci cu atenția în interior. Voi fi cu tine. Te voi ghida, te voi însoți, te voi provoca să reflectezi asupra unor teme majore din viața ta.

Miza ta, în această Călătorie de 30 de zile, doar tu o știi.

Tu cu tine, în a ta sinceritate, când găsești intenția cu care vrei să intri în această Călătorie de 30 de zile, vei știi care este miza ta.

Eu îți pot împărtăși acum, așa cum am făcut de multe ori, care este motivația mea. Pentru ce fac eu această Călătorie împreună cu tine? Păi, e simplu! Pentru a-mi onora misiunea pe care mi-am ales-o în această viață. Misiunea sau consacrarea vieții mele este să văd, să recunosc, potențialele majore în ceilalți, să îi inspir să și le manifeste, să îi ghidez, să îi însoțesc, să îi reconectez cu adevărata lor putere de creatori conștienți pentru a-și trăi viziunea, Visul, în Conștiență, în iubire, în creație, în bucurie. Inspir oamenii să-și trăiască cea mai înaltă viziune prin călătorii precum aceasta, de exemplu, și tot ceea ce fac, creez și sunt în Călătoria Inimii.

Vei simți că miza este liniștea ta lăuntrică din care-ți naști noua creație – o viață trăită în mai multă conștiență, mai multă putere de creație, mai multă bucurie, mai multă iubire, mai multă abundență.  Shanti. Pace. Doar atingând această pace interioară, doar gustând această liniște și învățând să o trăiești, zi de zi, poți crea – în spațiul ei – realitatea pe care îți dorești să o trăiești și în afara ta.

(Te) vei pierde de multe ori, alunecând în neîncredere, în obiceiuri vechi, în delăsare, în inerție, în dorința de a obține rezultate rapide dar, continuând să practici în ciuda tuturor tentațiilor, în final, vei câștiga. Căci miza este liniștea ta lăuntrică. O miză uriașă.

Din această liniște îți creezi viața pe care o visezi.

Așază-te, așadar, zi de zi, pentru o jumătate de oră și ascultă-te. Vocea mea, va fi, de fapt, chiar vocea ta. Tu îți vei vorbi prin mine. Tu te vei ghida prin mine. Și dacă simți că haosul mental este mult prea mare pentru a te asculta prin mine, atunci, oferă-ți mai întâi 20 min de shaking, de strecking, de sport, de energie în mișcare orice metodă simți că este bună pentru tine care te poate ajuta să dai afară tot ce s-a mai strâns în tine. Adică, să faci curat. Fă curat în tine, înainte de a te așeza în ascultare. Fă curat în jurul tău, înainte de a te așeza în ascultare. Fă curat! Fă curat în tine! Nu este deloc adevărat că nu poți. Poți! Trebuie doar să vrei. Și nici că nu ai ști cum să faci nu este adevărat. Știi! Trebuie doar să vrei. 

Mișcarea înseamnă viață mi-a reamintit, în această dimineață, bătrâna mea Shanti. Mișcă-te, la rândul tău, înainte de a te așeza în ascultare – dacă simți că haosul mental este mult prea mare. Mișcă-te, fă curat în tine. Apoi, așază-te și ascultă-te, prin vocea mea. Te voi ghida să te respiri, să te primești, să te accepți, să te iubești, să te asculți.

De cele mai multe ori îți este chiar imposibil să simți liniștea din adâncul tău pentru că ai lăsat mult prea multe lucruri începute și neterminate. Multe prea multe lucruri nerostite. Experiențe incomplete, lucruri începute dar ne duse la bun sfârșit, vorbe nerostite, toate conduc la haos mental și, de multe ori, la falsitate. Te chinui să acoperi cu tot felul de măști ceea ce este neterminat și nerostit. O furie ne-exprimată, de exemplu, ți-o acoperi cu masca omului calm ce are o relație perfectă. Îți trăiești viața – pretinzând că este perfectă (job, familie, copii, statut social), continuând, de fapt, să joci teatru.

SAU … Poți alege să rostești, cu sinceritate, fără să judeci și fără să învinovățești, ceea ce n-ai rostit și ai tot ținut în tine. Poți alege să acționezi acolo unde ți-ai tot spus nu pot. Poți alege să te manifești, finalizând ce ai început. Poți! Iar tu știi asta. E nevoie doar să schimbi ceva. Dar și asta știi deja. În călătoria de 30 de zile pe care ți-o propun, nu intenționez să vin să te învăț ceva ci doar, așa cum fac mereu, să-ți reamintesc că nimeni nu poate să-ți trăiască viața ta!

Din liniștea-ți lăuntrică, în așezare, rafinându-ți împreună cu mine

Arta Ascultării Atente. Liniște. Pace – SHANTI

vei putea obține conștiența asupra faptului că nu există nicio o formulă magică ce te va transforma, peste noapte, într-o persoană de mare succes. Acesta este adevărul, orice ți-ar spune marii experți ai succesului. Adevărul este că formula magică tu ți-o creezi. Așezându-te, chiar și doar o jumătate de oră pe zi, în ascultare interioară, poți începe să-ți schimbi felul în care gândești. Și, de fapt, aici este cheia. Căci, ceea ce gândești, trăiești! Simplu! Dar pentru a putea schimba tiparele vechi de gândire ai nevoie de practică. Ai nevoie de angajament ferm. Tu cu tine. Prin vocea mea, te vei auzi pe tine, învățând să te asculți.

Pe lângă a învăța să (te) asculți, această Călătorie îți mai poate aduce:

  • claritate asupra a ceea ce vrei, cu adevărat, să creezi și să trăiești;
  • încredere în sine, în existență și în puterea ta de creator al realității pe care îți dorești să o trăiești;
  • schimbare a unor tipare de gândire.

Așadar, invitația mea este să încetinești puțin și să fii mai atent, mai atentă. Viața întotdeauna îți răspunde, îți dă feedback despre efectele comportamentelor tale doar dacă te așezi puțin în … Ascultare Atentă … făcând din ea o Artă.

Poți face acest parcurs în Arta Ascultării Atente în ritmul tău, în intimitatea casei tale și în intervalul orar care este mai potrivit pentru tine, chiar dacă eu voi propune un interval orar în care să ne conectăm – energetic – cât mai mulți din cei care alegeți să vă aventurați în a vă rafina Arta Ascultării.

La modul concret, după ce te înscrii, vei primi un cod de participant cu care vei putea accesa o pagină pe care, zilnic, vor fi încărcate călătoriile, meditațiile, mesajele ghidate de mine. Le vei putea asculta în intervalul orar pe care tu ți-l alegi pentru a-ți oferi o jumătate de oră – maxim o oră doar pentru tine.

În al tău inbox, zi de zi, vei primi un mesaj de la mine și invitația de a te conecta cu tema zilei. Și vei avea acces, prin al tău cod de utilizator, la pagina unde sunt meditațiile, mesajele, călătoriile. Și tot așa, zi de zi.

În fiecare zi, te vei putea reîntoarce la temele din zilele precedente.

Și, bineînțeles, ține doar de tine să te angajezi să parcurgi întregul program. Ai la dispoziție 30 de zile!

Participă la Programul online Arta Ascultării Atente. Înscrie-te AICI:

Arta Ascultării Atente – Liniște. Pace – SHANTI