Adevărul care ne face liberi, despre care vorbește Cristos, este chiar adevărul despre noi înșine. Am uitat că suntem Lumina Lumii, că Lumea se petrece în propria noastră Conștiință, că această Lumină dăruită necondiționat nouă, prin naștere, este ceea ce devine gândire și simțire, cuvânt și emoție, conștiință și corp. Iar Prezența este reamintirea prin trăire a Adevărului.
Continue reading
Adevărul despre mine însumi este dincolo de rol și dincolo de dramă.
Dacă sunt în mijlocul unei drame, atunci sunt doar un clovn și m-am rătăcit de ceea ce sunt cu adevărat.
Maestrul este antinomia ultimă a Clovnului, în același fel în care Conștiența este antinomia dramei.
Întotdeauna putem resemnifica trecutul, dacă înțelegem că nu suntem rezultatul trecutului nostru. Însă, de ce ne este greu să renunțăm la trecut? Pentru că ne este foarte greu să renunțăm la ce credem că suntem. Ne-ar fi mai ușor, dacă am știi că … trecutul este doar un gând.
Medităm, participăm la tot felul de retreat-uri, la workshop-uri și seminarii, ne rugăm, ținem post, practicăm o grămadă de tehnici. Mulți dintre noi facem multe din toate acestea. Și asta e de bine căci e nevoie de cât mai mulți oameni conștienți, în lumea în care trăim.
Însă, oricât de multe cărți sfinte am citi și oricât de multe ar fi retreat-urile la care am participa, se pare că acestea nu garantează întruparea definitivă a conștienței. Foarte mulți dintre noi ne împotmolim în aceeași … hai să-i spun: „greșeală”. Adică, punem prea mult accentul pe „lucrul psihologic”, ne spunem: „mai am mult de lucru cu mine …”. Ne ținem focusul pe acest „lucru cu noi înșine”, „mult lucru” cu ceea ce considerăm a fi „probleme psihologice”.
„AmmaRa, știi de ce îmi place să vin la tine? Pentru că nu te-am auzit rostind, niciodată, cuvântul „traumă”. Și este atât de folosit peste tot în jurul meu.”- mi-a spus o femeie, de curând, într-o sesiune individuală.
Nu spun că nu este nevoie să „lucrăm” cu „problemele psihologice” ci doar că nu este nevoie să ne ținem focusul atât de mult doar pe acestea. A lucra, la nesfârșit, cu „traumele” nu ne face mai sfinți și nici nu înseamnă că doar așa putem merge pe o cale spirituală. Poate ne face doar mai dependenți de nevoia de vindecare. Sau, poate, doar mai pre-ocupați de ce credem (sau ni se spune) că nu este în regulă cu noi înșine.
Și nici nu înseamnă că, fiind pe o „cale spirituală” (atât de multe conotații sunt puse acum și pe această sintagmă …), nu mai trebuie să-ți arăți vulnerabilitatea. Adică, să porți o mască … de om spiritual … ce ascunde, de fapt, o nesiguranță adânc înrădăcinată.
Din ce în ce mai mulți oameni au tendința acum de a se duce în trecut, de a începe să excaveze adâncimile psihicului pentru a găsi cauzele fricilor, ale nesiguranței și a dorinței de a se închide în fața vieții, de a muri, chiar. Însă … trecutul este doar un gând.
Și chiar dacă această privire întoarsă în trecut, această săpătură în profunzimile psihicului, poate conduce la o mai bună înțelegere de sine, tot nu ne face mai puțin vulnerabili, mai autentici și mai prezenți în momentul acum. De cele mai multe ori, acest „lucru psihologic”, mai mult ne îndepărtează de la o autentică intimitate cu viața trăită în acum, făcându-ne mult mai preocupați de sine decât înainte de a fi început demersul „lucrului” psihologic.
Ah, iar am spus asta, înseamnă că el o să se supere și o să-mi spună că proiectez.
El este oglinda perfectă …
Aaa, dacă el mi-a răspuns așa, înseamnă că nu mă ascultă cu atenție.
Dacă am zis așa, nu înseamnă, oare, că am preluat asta de la mama?
De ce simt această emoție atât de puternică de-mi sugrumă gâtul?
Oare nu este din cauză că …?
Ah, sigur mi se trage de pe lanțul trans-generațional …
Am Karma proastă …
Nu trebuie să ne culpabilizăm pentru această tendință către pre-ocuparea de sine ci doar să recunoaștem că ea este, mai degrabă, un obicei care a crescut din a noastră cultură mult prea psihologizată. Sute, dacă nu chiar mii și mii de psihologi, care ne spun, în fel și fel de moduri, că suntem toți distruși de „copilăria traumatică” pe care am avut-o, că avem toți „răni lăuntrice”, „copii interior răniți”, „mecanisme de supraviețuire” ce ne conduc viața … și că trebuie, neapărat, să ne vindecăm de toate acestea pentru ca, abia apoi, să putem fi fericiți și împliniți.
Nu spun nici că nu ar fi nevoie de vindecare și nici nu sugerez că nu ne ajută „lucrul psihologic cu noi înșine”. Mă consider un psiholog foarte bun și un terapeut excepțional, fără pic de modestie. Însă, chiar nu mai cred că e nevoie să tot excavăm, la nesfârșit, în „traumele” copilăriei și să le mai și înflorim ori de câte ori vorbim despre ele. Deci, nu pretind că nu avem nevoie de vindecare. Nici vorbă. Avem nevoie. Însă, mai degrabă, prin ceea ce împărtășesc acum, în această scriere, atenționez să nu rămânem dependenți de a tot căuta vindecarea undeva în afara noastră. Să nu hrănim acest „mai am mult de lucru cu mine …”.
Da, mulți dintre noi avem răni emoționale profunde și lucrul psihologic este de un imens ajutor. Și chiar și cei dintre noi ce ne considerăm mai așezați, mai bine integrați, mai „normali la cap” (mă rog, între noi fie vorba, mai mult de iluzionăm crezând că suntem „normali la cap”) … am putea beneficia, uneori, de o mai mare conștientizare ce vine atunci când ne uităm, cu o atitudine deschisă, cu sinceritate și fără de judecată, la umbrele noastre, la nevrozele și psihozele noastre. Și nu este nicio rușine dacă am avea chiar curajul să întindem o mână și să cerem, pentru o vreme, sprijin, călăuzire.
Însă, ceea ce vreau eu să subliniez aici este faptul că, poate, ar fi mai înțelept să renunțăm la această compulsie sau dependență de „a lucra problemele psihologice” și mai degrabă să ne angajăm direct într-o practică a prezenței.
La noi, în Călătoria Inimii, mai ales în Școala Maestrului Interior, Practica Prezenței, este coloana vertebrală a tot ceea ce facem.
A FI ACUM AICI CU CEEA CE ESTE AȘA CUM ESTE, fără să mai interpretez tot ce a zis, a făcut, n-a zis, n-a făcut, am spus, n-am spus …), fără să (mă) judec, fără să mă închid și să-mi doresc să mor = cel mai mare DAR pe care ni-l putem face.
Pentru mine, adevărata „cale spirituală” este cea care ne conduce la transformare, la evoluție, nu la a tot excava trecutul și a-l tot recicla, ambalându-l în concepte psihologice sau chiar sfinte. Adevărata cale spirituală este către transformare și nu rămânerea într-o bălăcire, nesfârșită, în noroiul trecutului. Este despre a onora Viața și nu a chema moartea, ori de câte ori existența ne oferă ceva provocator.
Atunci când începem să practicăm, cu adevărat, Starea de Prezență, descoperim că avem acces (chiar și fără prea mult lucru psihologic) la acea parte din noi care este deja eliberată de limitările egotice și de toate traumele trecutului. Căci … trecutul este doar un gând … iar în momentul prezent, acum, ceea ce a fost, nu mai există decât dacă re-activăm, prin gândire.
Pentru mine asta este cea mai rapidă cale spirituală – Practica Prezenței. Pură Prezență. ACUM. A FI ÎN ACUM. Nu înseamnă că nu m-au durut (chiar foarte tare) multe din al meu trecut. Nu înseamnă că sunt de acord cu tot ce am trăit. Înseamnă doar că, acum, accept ce a fost, așa cum a fost, și cultiv cât pot de mult Starea de Prezență. În acest moment, ACUM, descopăr acea parte din mine care nu a fost niciodată traumatizat sau rănită, acea parte din mine care nu suferă și nu (mai) are nevoie de vindecare, acea parte din mine care este întreagă, completă.
Această parte din mine, în momentul ACUM, are acces la Adevăr și la Iubire, la Frumusețe și la Pace, la Vitalitate și Creativitate, la Abundența vieții și la Bucuria de a trăi. A trăi, a fi, acum, aici, în acest trup ce este, pentru această viață, vehicul, templu, catedrală. Și când trăiesc, deplin, Pura Prezență, descopăr pasiunea pentru viață, descopăr iubirea pentru acest trup, descopăr îndrăzneală ce dizolvă îndoiala de a mă rosti, așa cum sunt. Descopăr că A FI, în momentul ACUM, contează mai mult decât a mă tot pre-ocupa de ce și de unde și cum. A FI în ACUM dizolvă dependența de a înțelege, de a tot scormoni, de a tot învinovăți, de a tot interpreta, de a tot judeca. În ACUM … trecutul este doar un gând.
Când pășim în această Stare de Prezență, de cele mai multe ori, ne simțim imediat conectați Viața, cu inima vieții, ne simțim energizați de impulsul de a evolua (fără niciun lucru psihologic axat pe veșnice excavări …)
Prin Dansul Inimii – Prezență în Mișcare , intru cel mai rapid în Starea de Prezență. Nu doar eu ci toți cei care participă. Este, pe de o parte, un fel de odihnă în Starea de Prezență, prin Mișcare, prin Dansul Inimii, și pe de altă parte, o revitalizare a întregului organism. Dansul Inimii – Prezență în Mișcare, este o relaxare pe toate nivelurile ființei, o liniștire a haosului mental, o reîntoarcere la BUCURIA VIEȚII.
Într-un mod aproape miraculos, ceea ce descoperim prin Practica Prezenței (indiferent în ce formă turnăm această practică) este că, pur și simplu, ne trezim, brusc, din somnul inconștienței și începem să acționăm din acest adevăr lăuntric aflat dincolo de toate problemele psihologice. În Starea de Prezență, blocajele noastre, durerile, complexele, judecățile, rănile, nevrozele, psihozele – pe care până acum le credeam insolubile – par să se dizolve.
Nu, asta nu înseamnă că au dispărut pentru totdeauna. Ele pot fi reactivate oricând pășim din nou în perspectiva limitată, îngustă, a ego-ului. Și vom mai păși acolo, de o mie și una de ori. Și asta nu înseamnă nimic. Nu înseamnă că suntem proști sau nebuni sau că am făcut degeaba toate retreat-urile și formările. NU, nu înseamnă asta! Poate că înseamnă că doar ne dăm seama cât de dependenți suntem și de acest „înseamnă că …”
Pe calea spirituală (în orice formă ar fi aceasta), chiar dacă am făcut pași mari, nu este niciodată o idee prea bună să ne asumăm atitudinea: „gata, iată, am depășit, am „vindecat” orice ținea de al meu trecut. Nimic din al meu trecut nu mă mai poate atinge … Nimic din ce spune, face, nu spune/nu face ea/el nu mă mai poate atinge”. Fals! Ne semnăm singuri condamnarea la suferință dacă ne spunem asta. Mai degrabă, să abordăm atitudinea: asta nu înseamnă nimic (dacă a zis sau n-a zis, a făcut sau n-a făcut xyz) și să ne aducem aminte că: trecutul este doar un gând.
În loc să ne ascundem în spatele unor măști de ființe spirituale, mai degrabă fie să onorăm acest potențial uriaș pe care-l accesăm, acest sentiment profund în legătură cu: CE SUNT CU ADEVĂRAT, odată cu Practica Prezenței. Cu cât gustăm mai mult și cu mai multă poftă, cu mai multă devoțiune, din acest CE SUNT CU ADEVĂRAT, cu atât mai motivați suntem să nu mai alunecăm pe șleauri vechi de gândire și de comportament. Și chiar și dacă mai alunecăm, odată ce am simțit gustul a CE SUNT CU ADEVĂRAT, începem să ne smulgem de acolo mult mai rapid și să ne întoarcem în ACUM, fără a mai tot rumega, la nesfârșit, acest otrăvitor „înseamnă că … e degeaba, nu pot, nu sunt stare, mă detest pentru că iar am alunecat …
Pe măsură ce Practica Prezenței devine, cu adevărat, o practică zilnică, vechile noastre obiceiuri și „probleme psihologice” devin mai mici și ne interesează mult mai puțin să ne ținem focusul pe ele. Iar ele își pierd puterea asupra psihicului nostru căci descoperim, cu adevărat, MAGIA MOMENTULUI ACUM în care … trecutul este doar un gând.
Iar această „magie” este ceva greu de pus în cuvinte. Este de trăit. Atunci când ne aliniem cu Momentul ACUM, începem să descoperim adevăratul sens al eliberării din sufocanta încorsetare a ego.ului imatur. O libertate pentru care, de fapt, nu avem mult de lucru …
Poate începe chiar acum. Vrei să simți gustul acestei libertăți?
Du-ți chiar acum atenția în spațiul sacru al inimii, în adâncul pieptului, alege o atitudine deschisă, conectează-te cu respirația, o respirație atentă, conștientă, și recunoaște vibrația inconfundabilă a acestui adevăr:
trecutul meu e doar un gând… iar acum, acum, acum, e tot ce contează.
Nu mă mai pre-ocup de toate cele … aaaa… asta înseamnă că… aaaa… a spus, a făcut, n-a spus, n-a făcut … înseamnă că… aaaa… dacă mama nu mi-ar fi făcut x… dacă tata mi-ar fi zis… dacă …m-aș fi născut într-o altă familie…țară, cultură … înseamnă că aș fi fost…
RESPIR ÎN ACEST MOMENT ACUM.
Simte-ți inima și, respirând o respirație atentă, conștientă, emană recunoștință pentru acest prețios miracol numit VIAȚĂ! Sunt în viață, acum. Și acest moment, acum, e tot ce contează.
Fără pre-ocupări despre „probleme psihologice”. Când apar, doar lasă-le să curgă, fără a te mai pre-ocupa de ele. Doar lasă-le, fără a-ți mai ține atenția pe ele, încercând să le înțelegi, de unde vin, ce înseamnă, de ce și pentru ce … Când ele apar, doar respiră, o respirație conștientă și gustă textura momentului ACUM. Și du-ți atenția – această energie, sacră, creatoare – pe CE SUNT ȘI CE VREAU SĂ TRĂIESC ACUM.
Nu, nu este o șuntare spirituală. Nu, nu înseamnă că bagi sub preș nimic. Ci doar că te smulgi din dependența de a tot rumega și de excava și de înțelege. Iar acestea, fiecare în felul său și toate la un loc, te împiedică să intri total în ACUM.
În Starea de Prezență, în magia momentului ACUM, suntem fără pre-ocupări interminabile despre aceste probleme psihologice de care pare că toți am devenit dependenți.
Te invit să faci asta timp de o lună. Iată, de la această Lună Plină și până la următoarea Lună Plină, intru în Practica Prezenței. Adică, pentru început te invit la:
Renunț la pre-ocuparea și dependența de „mai am mult de lucru cu mine …”, îmi resorb atenția (împrăștiată în mize mici, neimportante pentru transformarea mea), o duc în spațiul sacru al inimii, de o mie de ori pe zi dacă e nevoie, și de aici, din miezul ființei mele, îmi îndrept atenția către ceva ce este acordat cu CE SUNT ACUM. Nu ce am fost sau am crezut că sunt sau că trebuie să fiu. Ci CE SUNT ACUM. Nu mă mai pre-ocup de „traume” și excavări în al meu trecut. Știu, acum, că … trecutul este doar un gând. Respir, din spațiul sacru al inimii mele, ACUM, și simt cum, în felul acesta, întreaga mea perspectivă asupra trecutului (oricât de dureros a fost) se schimbă. ACUM. Și, schimbându-mi privirea și perspectiva asupra „problemelor psihologice”, acestea se schimbă.
Te provoc să te arunci în această practică – Practica Prezenței. Îți garantez că merită, chiar dacă poate părea mai dificil la început. Însă, pe măsură ce practici cât mai multe momente de Prezență pe zi, descoperi că ai acces, mai repede decât ți-ai imaginat, la acea stare de A FI CE SUNT CU ADEVĂRAT. Prin practică, descoperi o profundă prezență și o claritate ce-ți arată că nu mai ai nevoie de dependența de „lucrul psihologic” ci, mai degrabă, o călăuzire către ACUM.
Și în magia momentului ACUM … trecutul este doar un gând.
AmmaRa
CATEDRALA este propria noastră Conștiință. Practica Prezenței, introspecția, natura pură și dieta sunt ingredientele acestei Călătorii de purificare și restaurare a integrității Ființei.
Continue reading
Există un moment în an, perfect pentru a restaura starea fundamentală de sănătate, psihică, emoțională și fizică, în acord cu ritmurile Existenței. Este în crucea primăverii, de echinocțiu. Marile fluxuri de energie ale Vieții, masculinul și femininul, lumina și întunericul, rafinamentul și densitatea, renasc trecând din nou prin punctul de echilibru și maximă fluiditate. Este o oportunitate enormă de a restaura echilibrul originar al întregii noastre ființe, cu alte cuvinte a sănătății pe toate planurile ființei.
După perioada rece a iernii, în care elementul apă, feminin (Yin) induce lentoare, conservarea energiei, retragere, natura începe să se trezească la viață în jurul nostru. Devenim tot mai plini de energie, iar vitalitatea noastră interioară începe să înflorească. Putem să simțim cum forțele masculine, (Yang) își fac loc în minte, energie și corp și natură. Masculinul (Yang) este căldură, mișcare, curgere, expansiune.
Primăvara este asociată cu elementul Lemn în Medicina Tradițională Chineză. Lemnul este interferența între apă și foc, feminin și masculin, Yin și Yang, ce permite manifestarea bio-fizică și corporală a vieții. După ce a stat latentă pe parcursul lunilor mai reci, energia lemnului renaște pentru a începe „ciclul celor 5 elemente” din nou. Corpul nostru fizic este expresia acestei energii ce caută să se extindă și să se manifeste.
În dinamica vieții, Faza Lemnului, este marcată de procesul lin al devenirii. Lemnul vine cu energia germinării (imaginației), nașterii (creativității), creșterii, determinării și speranței. Lemnul este cel care propulsează toate formele de viață în manifestarea activă a naturii și a destinului lor autentic. Energia lemnului este reprezentată de Ficat – conform Medicinii Tradiționale Chineze. Este o energie foarte activă care permite multă mișcare și progres, în lumea interioară cât și în exterior. Dacă vrem să punem lucrurile în mișcare ne putem acorda la toată această energie fantastică. Primăvara este un moment ideal de acțiune, de schimbare și renaștere.
Ficatul – Generalul Corpului – centrul de planificare strategică al ființei
În duo, – care alcătuiește Loja Lemn -, Ficatul este organul Yin care deține energia, în timp ce Vezica Biliară este organul Yang, care face ca această energie să intre în acțiune. Asemănător unui General, Ficatul are în grijă Planificarea și Organizarea vieții. La nivel fizic hotărăște unde și ce cantitate de sânge trimite pentru ca, prin intermediul nutrienților transportați, organismul să poată funcționa optim. Ficatul este reprezentarea în corp și energie a Drumului pe care îl urmăm, și care este decis în planurile subtile ale psihismului nostru. El este oglindirea centrului de planificare strategică în plan fizic și bio-fizic. Iar Vezica Biliară duce planul ficatului în acțiune, prin luarea deciziilor înțelepte.
În timp ce Ficatul este responsabil cu traducerea viziunii noastre de ansamblu asupra vieții în plan fizic, cu creșterea și dezvoltarea noastră către a ne atinge potențialul ființei, Vezica Biliară oglindește în plan energetic, curajul și fermitatea de a pune în practică această viziune. Cu alte cuvinte, Ficatul este guvernat de claritatea viziunii noastre, în timp ce Vezica Biliară și activitatea ei oglindește fermitatea deciziilor noastre.
Elementul Lemn împuternicește ficatul cu putere, fermitate și, totodată, cu flexibilitate. Pentru a crește, a ne dezvolta avem nevoie de un plan, de hotărâre (putere) și determinare. Avem nevoie de rădăcini puternic ancorate în scopul nostru. Dacă suntem prea „slabi” și instabili, asemeni unui copac prea puțin înrădăcinat, nu deținem potențial de creștere. E ca și cum, în bătaia vântului fiind, orice pală de vânt mai puternică ne doboară, ne destabilizează. Dar și dacă rămânem prea rigizi și vrem să ținem piept, cu orice preț, obstacolelor, riscăm să „ne rupem”. Un ficat puternic tocmai asta reprezintă – flexibilitatea de a ne adapta situațiilor rămânând angajați ferm în ceea ce ne dorim. Îngăduință și Compasiune. Fără a ne încălca demnitatea și misiunea.
Când vorbim despre Ficat, vorbim despre curgere, despre circulația liberă – a energiei (Qi), a sângelui, a emoțiilor. Rolul ficatului este de a asigura fluiditatea la nivel corporal și emoțional, menținând echilibrul. Claritatea minții, grația și flexibilitatea corpului mental este oglindită întotdeauna de un Ficat echilibrat. Și invers, o echilibrare a Ficatului readuce claritatea, grația și flexibilitatea gândirii, emoțiilor și atitudinii.
Când Qi-ul ficatului este slăbit, acest lucru indică o persoană ce nu este conștientă de propria valoare și se simte neînsemnată. Îi lipsește stima de sine și are dificultăți în a se accepta așa cum este. Poate fi timidă, încordată, nesigură și poate întâmpina dificultăți în exprimarea ideilor, dorințelor și chiar a emoțiilor sale. Slăbiciunea perechii Ficat – Vezică Biliară poate reprezenta și neputința de a spune NU, frica de a lua decizii și asumare a lor, frica în fața unui viitor incert. De multe ori aceste frici sunt mascate sub o atitudine critică și intransigentă.
În absența unui scop clar în viață, dorința de a face ceva, orice, scade, determinând descurajare și chiar depresie. Apare pesimismul, stagnarea, rezistența și chiar eschivarea în fața provocărilor vieții. Un Ficat perturbat exprimă cel mai elocvent lipsa bucuriei vieții, a bucuriei de a trăi.
Excesul de energie lemn este determinat de stresul intens și volumul mare de muncă. „Focul” din ficat, amplificat, poate fi manifestarea furiei incontrolabile, ostilității, nerăbdării, irascibilității și agresivității.
Prea multă energie la nivelul ficatului afectează și Vezica Biliară. Duce la incapacitatea de a lua decizii. Și invers, nehotărârea, ezitarea, incapacitatea deciziei este exprimată bio-fizic la nivelul Ficatului prin exces și distorsiune a funcției sale de General al corpului, afectând întregul ansamblu.
Ficatul, Puterea personală și flexibilitatea
Spiritul și corpul funcționează precum vasele comunicante. Sunt interdependente și se oglindesc una pe cealaltă. Magma lumii noastre interioare, psihice și emoționale, se reflectă în dimensiunea fizică și energetică a organelor, și invers.
Un ficat cu o energie armonioasă și fluidă este expresia unui sentiment de libertate și flexibilitate, hotărâre, încredere și curajul de a risca, a te avânta și astfel, de a progresa pe drumul vieții. El creează un fel de spirală benefică a stărilor interioare, susține capacitatea de a crea cu ușurință planuri înțelepte și eficiente, precum și un simț clar al direcției în viață.
Când energia vitală a ficatului curge lin, ea indică fluiditatea stărilor emoționale. În oglindă, pacificarea energiilor ficatului conduce imediat la o pacificare a dimensiunii emoțiilor.
Între ficat și emoții este o relație de influență și condiționare reciprocă. Orice dezechilibru la nivelul ficatului se reflectă și în starea emoțională, după cum, cauza principală a perturbării energiei ficatului poate fi dizarmonia emoțională. Emoțiile vin și pleacă. Abilitatea de a le procesa și exprima atunci când apar, fără a le „îngropa”, nerezolvate, ține de o energie curgătoare a ficatului și totodată menține sănătatea ficatului și a întregii ființe.
Dintre toate sistemele energetice, energia ficatului este cea mai sensibilă la efectele stresului.
Rolul ficatului, din punctul de vedere al medicinei chineze, este asemănător cu cel al sistemului nervos simpatic în medicina occidentală. Ambele sunt implicate în reglarea reacției noastre emoționale și fiziologice la factorii de stres, pregătindu-ne de luptă, fugă sau îngheț. Iar emoția care însoțește răspunsul de luptă este, de obicei, furia.
Ficatul și „digestia” furiei
Sub umbrela mai mare a sentimentelor de furie stau nemulțumirea, iritarea, amărăciunea, ciuda, invidia, violența de orice fel. Cade în sarcina ficatului să le „digere” pe toate. Sau mai bine zis să curețe distorsiunile induse în câmpul bio-fizic de aceste emoții, care la rândul lor sunt produse de modurile noastre de a gândi.
Furia, în forma ei manifestată incontrolabil sau dimpotrivă, reprimată constant (întoarsă către interior) ce îmbracă forma frustrării, este emoția ce destabilizează energia ficatului. Invers, când percepem un atac, de orice natură, sub forma unui stres fizic, mental, relațional etc, ficatul declanșează răspunsul bio-fizic natural iar consecința emoțională care se declanșează este, în cele din urmă, furia. Cu alte cuvinte, furia poate fi declanșatorul și/sau consecința unui dezechilibru la nivel de ficat.
Starea noastră naturală este aceea de echilibru fluid, la toate nivelurile ființei. Același echilibru fluid reprezintă și starea naturală a ficatului și, prin el, a întregului ansamblu bio-fizic. Mânia și frica sunt pierderi ale acestui echilibru și încep din gândire, cu ceea ce considerăm că ne amenință, la orice nivel al ființei. Profunzimea și amplitudinea distorsiunilor este direct proporțională cu intensitatea și repetitivitatea proceselor de gândire, adică a judecăților prin care decidem gravitatea amenințării. Creăm in interiorul nostru o spirală gândire-emoție. Cu cât gândim mai mult pericolul, cu atât răspunsul în energie și corp se amplifică. Ficatul, care este nodul central între psihic și dimensiunea bio-fizică intră în colaps atunci când pe de-o parte continuăm să considerăm realitatea amenințătoare, și pe de-altă parte reprimăm constant mânia și frica. Corpul fizic va oglindi acest cerc vicios. Este ce numim somatizare a conflictului care se petrece în minte-emoție, iar punctul central al somatizării este ficatul.
Când avem înțelepciunea și răbdarea de a privi acest proces, sursa mâniei și a fricii, a distorsiunii în curgerea fluidă a energiei, atunci întregul proces devine un instrument de cunoaștere de sine și de vindecare. Recunoaștem schimbarea care este necesar să fie făcută pentru a înainta către împlinirea planului sufletului nostru, pentru a fi aliniați cu fluxul vieții.
Când este transmutată, furia devine piatra de temelie a bunătății și compasiunii, baza echilibrului fluid al ființei în ansamblul său.
În cadrul workshop-urilor, retreat-urilor și mai ales în Școala Maestrului Interior, conștientizarea acestor procese interioare și dobândirea capacității de a remodela lumea lăuntrică a gândirii, emoției și energiilor vitale, este esența întregii vindecări, pe orice nivel al ființei. Echilibru fluid: aceasta ar putea fi o definiție a sănătății. Fluiditatea curgătoare a minții, a sentimentelor și atitudinilor, se reflectă negreșit în echilibrul fluid al energiei și corpului, dar și a experienței noastre de viață, a relațiilor și creațiilor noastre.
Practica Prezenței este mijlocul cel mai direct și puternic de conștientizare și reechilibrare a minții, emoțiilor și corpului, pentru că este întoarcerea la starea primordială, fundamentală de echilibru fluid al tuturor nivelurilor ființei, din care se naște întreaga noastră realitate și experiență a vieții. Întoarcerea la starea noastră naturală, resetarea gândirii, a emoției și a energiilor vitale la echilibrul fluid, aceasta este Prezența. Retreat-urile dedicate vindecării constau în readucerea fluidității și a echilibrului în întreaga ființă. (Vezi următorul retreat: Detox Retreat. Seva Vieții.)
Revenind la Ficat, nodul de comunicare între psihismul nostru, emoție și corpul fizic, o stare precară a acestuia se traduce, la nivel mental, prin inflexibilitate și intoleranță, prin lipsă de concentrare și focalizare, blocarea creativității și imposibilitatea de a iniția ceva nou. Apar dificultăți în a genera noi activități, proiecte, relații, dar și de a pune în practică deciziile luate. Mentalul este împrăștiat și nu există disciplină la nici un nivel al ființei. Și invers, toate aceste atribute ale dimensiunii noastre mentale se reflectă într-un ficat slăbit și incapabil să administreze echilibrat corporalitatea noastră.
Sănătatea Ficatului – cheia sănătății organismului
La nivel fizic, Ficatul mediază circulația, detoxifierea și depozitarea sângelui. O funcție hepatică echilibrată asigură fluxul de sânge necesar către țesuturi, în timpul activității și înapoi către organul fizic, în timpul odihnei. Sarcina ficatului de a stoca sânge ne ajută să ne refacem energia atunci când ne odihnim.
Ficatul este în strânsă relație cu mușchii și articulațiile și tot el este responsabil de flexibilitatea și rezistența structurilor de suport reprezentate de tendoane și ligamente. Perechea Ficat – Vezică Biliară le conferă energie și „lubrifiere” pentru a putea funcționa. De „puterea” și sănătatea ficatului depinde flexibilitatea, grația și coordonarea mișcărilor noastre.
Ficatul susține buna funcționare a ochilor. Acuitatea vizuală se bazează, în principal, pe nutrirea sângelui hepatic (încărcarea lui cu nutrienți). Prin urmare, ochii pot reflecta funcția ficatului: sânge hepatic insuficient poate provoca uscarea ochilor și vedere încețoșată, pe când hiperactivitatea focului hepatic va duce la durere și inflamare a ochilor.
Tot de hrănirea sângelui ficatului depinde și sănătatea părului și a unghiilor noastre. Un sânge bogat în nutrienți hrănește părul și unghiile și vom avea un păr lucios, des, sănătos, unghii netede, lucioase, rezistente.
Ficatul controlează funcţia diafragmului, membrana care, prin mișcările sale din timpul respirației, realizează un masaj al organelor digestive. Respirația profundă, abdominală, prezentă în starea de relaxare, favorizează o digestie optimă. O stare tensionată, de nervozitate, de frică determină o respirație superficială și implicit, o dereglare a funcțiilor digestive.
Ritmul ciclului menstrual la femei este coordonat de către Ficat. Orice perturbare a acestuia (ca frecvență sau cantitate) se poate datora unui dezechilibru în sfera Ficatului.
Fertilitatea și impulsurile sexuale depind de energia rinichilor. Însă energia necesară actului sexual este furnizată de către Ficat. El este cel care eliberează sânge și îl direcționează către organele genitale pregătindu-le pentru actul sexual. Putem spune astfel că „performanța”, dinamica sexuală este guvernată de Ficat. Meridianul Ficat, locul prin care circulă energia, Qi-ul, trece prin organele genitale și sâni. S-a constatat că acesta, meridianul ficat, este adesea blocat atunci când energia sexuală este blocată.
O energie armonioasă și curgătoare la nivelul Ficatului reprezintă cheia sănătății lui.
Fluiditatea energiei ficatului depinde de activitatea fizică
Exercițiile fizice, în special întinderile, aplecările laterale și răsucirile trunchiului previn stagnarea energiei Ficatului. Mersul pe jos, cu bicicleta, înotul, mișcările de Tai Qi, aduc energie în mușchi și tendoane și, astfel, le mențin suplețea și flexibilitatea. În general, mișcările care presupun coordonare, activează ficatul.
Să facem, deci, cât mai multă mișcare!
Artele marțiale sau orice alte sporturi și tehnici care ajută la canalizarea energiei furiei nemanifestate într-o direcție ordonată și cu sens, sunt recomandate pentru a menține o bună sănătate a Ficatului.
Creativitatea și umorul – hrană pentru Ficat
„Hrană” pentru Ficat reprezintă și exprimarea creativității. A compune o poezie, a realiza un aranjament floral, a ne exprima printr-un desen sau, pur și simplu a aranja frumos și creativ masa, înseamnă a ne acorda la energia Ficatului și a-i permite să curgă liber.
Ficatul este sediul umorului. Cei cu ficatul suferind sunt morocănoși, acri, supărăcioși, iritabili și chiar agresivi. RÂSUL este gimnastica favorită a ficatului.
Pentru echilibru, pentru a balansa acțiunea creatoare, ficatul are nevoie de odihnă și relaxare. Are nevoie de un timp în care să punem stop acțiunii și să nu facem nimic, ci doar să FIM.
Ficatul adoră simplitatea, viul, culoarea verde și gustul acrișor. Primăvara este anotimpul care le furnizează pe toate din plin. Hai și tu sus, pe Colina Lunii, la Centrul Călătoria Inimii, pentru patru zile de Hrană Vie și de Seva Vieții, oferită cu generozitate de mestecenii locului. De practică a Prezenței, a reflexoterapiei și drenajului limfatic. Vino și tu la Detox Retreat. Seva Vieții, un cadru de profundă curățare fizică, energetică, mentală și emoțională. De înnoire și aliniere la energia primăverii, în preajma celui mai prielnic moment, echinocțiul, crucea primăverii, care nu este altceva decât punctul de maxim echilibru fluid al întregului an.
Este momentul perfect va să zică pentru o restaurare completă, minte, inimă și corp, în termenii adevăratei sănătăți.
Echilibru fluid.
Curgi cu viața!
Dr. Gabriela Beligan
& Friends
Bunătatea și Blândețea
În urmă cu 4 ani, toți eram convinși că trăim acum unul dintre cele mai tulburătoare momente ale umanității. O criză fără precedent. Atunci o puneam pe seama așa zisului virus care ne-a pus față în față cu o frică fundamentală – cea a morții. Ne-am temut pentru noi, pentru cei dragi, pentru viitor. Apoi, ne-am dat seama că nu despre virus este vorba …
Iată-ne, în „viitor”, patru ani mai târziu. Ce am schimbat în acești patru ani? Ce am învățat? Cât din tot ce am învățat am și aplicat în viețile noastre?
Poate că una din cele mai mari lecții pe care mulți am învățat-o, în ultimii ani, este aceea că tot ce avem de vindecat este credința cum c-am fi separați. Frica, victimizarea, creează separare. De aceea, s-a apăsat la maxim pe pedala fricii.
Și, de fapt, frica este mereu amplificată la cote de tsunami prin mass media, prin rețelele de socializare. Iar noi ne izolăm, ne separăm, atunci când simțim frică, când ne victimizăm. Și nu mă refer doar că stăm închiși în case ci, mai mult, că stăm închiși în ideile noastre, în atitudini și poziționări vechi, în credințe limitative și-n judecăți aspre și dure.
Familii, prieteni, colegi, lumea întreagă s-a împărțit, foarte repede, între PRO și CONTRA, pe durata PLANdemiei. EU am dreptate. Ba NU! EU am dreptate. Te-ai injectat? Nu te-ai injectat? Ba e bine. Ba nu e bine. De fapt, atunci când dialogul e mort, mai există doar o luptă aprigă între două părți inflexibile. În aceasta luptă, în care cuvintele devin gloanțe iar armura este indiferența față de ceilalți, îmi apăr „ideile mele” și le atac pe „ale tale”. Lupta amplifică durerea și frica. Unul devine agresorul, celălalt victima. Ca apoi, repede, să apară și salvatorul. Numai că acesta din urmă nu mai știe pe cine să salveze căci victima s-a transformat, rapid, în călău. Agresorul și-a pus masca victimei. Hei, eu pe cine mai salvez că acum mă enervez și devin din salvator cel mai aprig opresor. (nu mi-a ieșit altă rimă…)
La noi, aici peste dealuri și coline, a tot nins în ultima vreme. Coli albe, peste coli albe. Dumnezeu a scris Cartea Sfântă cu toate aceste coli albe.
Respiră și imaginează-te, chiar acum, în fața unei coli albe. Ai la dispoziție toate culorile cu care să-ți pictezi renașterea. Ce culori ai alege? Nu te grăbi. Privește coala albă. Ce ai pune pe ea?
Atunci când privesc o coală albă – pe caiet, pe șevalet, pe ecranul de la laptop – eu îmi readuc aminte de bunătatea inimii mele. Nu m-a speriat niciodată o coala albă. Ci, mai degrabă, m-a înmuiat, mi-a deschis inima, mi-a reamintit de bunătate și de blândețe, de tăcere și de ascultare, de bucuria unui nou început.
O renaștere este, pentru mine, o coală albă.
Cred că acum, cu tot ce am trăit și trăim în viețile noastre, este mai puțin important cine are dreptate și cine nu. Nu contează să avem dreptate. Contează cum ne privim unii pe alții. Contează cum ne ascultăm unii pe alții. Contează cum ne susținem unii pe alții.
Cu adevărat, am sentimentul că tot ce contează acum este să fim buni și blânzi cu noi înșine și cu ceilalți, cu natura, cu animalele. Oricare ar fi ideile noastre, oricât de diferite ar fi perspectivele noastre, putem găsi în noi bunătatea inimii și puterea de a renaște o privire bună și îngăduitoare.
Bunătatea și blândețea ne înmoaie inima, ne hrănesc sufletul și creează punți acolo unde punțile au luat foc. Uită-te cu sinceritate în viața ta, în relațiile tale, în creațiile tale, recunoscând – fără frică, fără auto-învinovățire, fără judecată – ce punți au luat foc sau cărora le-ai pus chiar tu o dinamită în acești ultimi 4 ani.
Bunătate și blândețea ne ajută să fim împreuna când tuturor ne este greu.
Blândețea și bunătatea alină suferința, restaurează încrederea și deschiderea către noi posibilități.
Blândețea și bunătatea nu mă costa altceva decât o alegere, mi-a spus, zilele trecute, o adolescentă pe care o însoțesc în parcursul ei de creștere și evoluție.
Pe tine ce te-ar costa să fii în mai multă bunătate și blândețe?
În fiecare dimineață, în practica mea matinală, eu am grijă să aleg a-mi îmbrățișa, cu bunătate și blândețe, emoțiile ce vor să vină peste zi. De orice natură ar fi ele, îmi readuc aminte – uneori mai repede, alteori mai poticnit – că emoțiile sunt mari maeștri. Vin mereu să mă învețe ceva, dacă mă opresc puțin și respir conștient ascultându-le. Renasc ceva, de fiecare dată, din emoțiile cărora le dau spațiu, fără a mă identifica cu ele.
Renaștere – cu fiecare emoție pe care o învălui în bunătate și blândețe.
Nu ne-am mai întors la așa zisa „normalitate”, după și mai așa zisa pandemie. Unii, însă, nu sunt de acord cu asta căci au intrat în aceeași rutină predictibilă, zi de zi, aceleași gânduri, aceleași credințe vechi și limitative, aceleași frici, aceeași separare. Iată, normalitatea multor oameni.
Oportunitatea de transformare a fost, însă, recunoscută și onorată de mulți. Alții, pur și simplu, nu au putut să vadă și să simtă că această criză a fost și este o uriașă criză de transformare. Nimic de judecat. Fiecare este și face atât cât poate.
Pentru a schimba la nivel macro, avem responsabilitatea, fiecare, să schimbăm, mai întâi, la nivel individual. Lăuntric, mai întâi. Poate, pornind de la mai multă bunătate și blândețe cu noi înșine. Ne judecăm atât de aspru, ne învinovățim cu atâta ușurință și proiectăm toate astea în afara noastră, judecându-i pe ceilalți și învinovățindu-i. Uităm că ceea ce trăim în jurul nostru pornește de la starea noastră lăuntrică.
Nu lupta ne salvează. Iar a suspenda lupta nu înseamnă să renunț la ceea ce cred. Dar nici să consider că ceea ce cred este adevărul suprem. E dreptul sacru al fiecărui om să aleagă ce vrea și să creadă în ce și cine vrea.
Eu te invit acum să lași deoparte sabia argumentelor și să retrăim, ÎMPREUNĂ, blândețea și bunătatea. Să ni le reamintim și să curgem pe această coală alba ce se așterne chiar acum. Respiră lent, coborându-ți atenția în spațiul sacru al inimii tale. Și doar rămâi, câteva clipe, în ascultarea respirației și în vibrația inimii. Acolo este Pacea. Acolo este BUNĂTATEA. Acolo, în inima ta, este BLÂNDEȚEA.
Oriunde ai fi, oricine ai crede că ești, oricare ți-au fost poziționările până acum, am încredere că poți găsi în tine puterea de a te renaște întru bunătate și blândețe.
Data viitoare, când simți că ai pus mâna pe sabie, oprește-te puțin înainte de a o scoate din teacă. Respiră, câteva respirații lente, ascultându-ți emoțiile fără să le dai crezare… doar ascultă-le… Suspendă, temporar (că doar nu-mi permit să-ți zic s-o suspenzi chiar de tot 😊) lupta, și dă-ți voie să simți în a ta inimă Bunătate, Blândețe, lăsându-le să-ți umple corpul și apoi să curgă către cei din jurul tău. Și către cel/cea cu care erai pe punctul de a te duela.
Renaște-te întru a ta Putere Feminină creatoare de bunătate și blândețe, fie că ești femeie sau bărbat, readucându-ți aminte că tu ești sursa realității ce trăiești.
Unii au senzația că s-au întors la „normalitate”. Alții simt și onorează uriașa criză de transformare. Nimic din ce am știu sau am crezut că suntem, nu mai este la fel, pentru foarte mulți dintre noi. Am ales, unii mai conștient alții mai forțați de cele ce au trăit, să nu ne mai întoarcem la „normalitate” ci să schimbăm modul vechi de gândire, atitudinea de „ba nu e adevărat! Eu am dreptate”, poziționările rigide.
În spatele oricărei păreri, PRO sau CONTRA, este aceeași frică, de moarte, de boală, și aceeași întrebare – cum să fac să trăiesc, sa fie bine.
Data viitoare când te surprinzi fiind PRO sau CONTRA, oprește-te o clipă, reamintește-ți cum se simte Bunătatea și Blândețea, coborându-ți atenția în inima ta. Și vezi ce se schimbă în tine și în jurul tău când ești în bunătate și blândețe.
Nu de lupte avem nevoie acum ci de vindecare prin iubire.
Și dacă-ți place cum se simte când practici blândețea și bunătatea, continuă. Fă-o tot mai des. Iluminează-ți Viața cu vibrația bunătății și a blândeții.
Renaște-te întru a ta blândețe și bunătate, onorându-ți dimensiunea feminină, de ești femeie sau bărbat.
O ÎnSuflețire a Vieții este reflexoterapia în Prezență, o readucere a vibrației sănătății în corp prin acordarea nervilor, organelor interne, sângelui, articulațiilor, limfei și organelor genitale la ritmul și muzica proprie (cu alternanță de mișcare și nemișcare), la culoarea reprezentativă din care-au fost create, cu proporția optimă de lumină și întuneric. Mai mult, se petrece o reacordare între toate acestea ca părți ale aceluiași întreg, printr-o nouă Respirație Conștientă aidoma ciclului de Creație cu cele 4 secvențe de manifestare: inspirație/primire/feminin/relație – pauză/zero plin – expirație/dăruire/masculin/creație – pauză/zero gol.
Continue reading
Toamna e mai mult decât un simplu anotimp. E o parte din ciclul universal al existenței. Când ne acordăm cu energiile toamnei și ne susținem organele vulnerabile în aceste sezon, păstrăm în echilibru Întregul care suntem, ne integrăm în ciclul vieții.
Adu-ți corpul în echilibru și în acord cu energia Toamnei!
3 Porți ale transformării există în viața unei femei: Menstra, Maternitatea și Menopauza. Dintre acestea, ultima Poartă este aceea a Înțelepciunii, a Transcendenței și a Viziunii.
Continue readingAbonează-te la newsletter și primești un cupon de reducere de 10% pentru prima ta comandă pe site-ul Călătoria Inimii
