Atitudinea

Un paradox pe care-l trăiește (aproape) fiecare dintre noi: afirmăm că putem alege în orice moment cine suntem, ce facem, că suntem stăpânii gândirii noastre și că suntem liberi. Suntem liberi? Ce se petrece în fapt în zilele obișnuite ale vieții noastre cu această libertate?

Suntem într-o relație sau într-o situație care cere un gest, o acțiune, o decizie. Ce să vezi? Cu ochii pe celălalt sau pe context încercăm să găsim un răspuns potrivit. Ezităm, calculăm, ne rotim în cerc. Decizia, gestul, acțiunea întârzie. Persistă îndoiala, care nu e altceva decât încercarea de a găsi cu ajutorul gândirii răspunsul la situație.

Câtă vreme ne raportăm la exterior prin intermediul gândirii, îndoiala persistă.
Suntem liberi să acționăm cu adevărat de vreme ce răspunsul depinde de ceva exterior? Putem cu adevărat decide cine și cum suntem în relație sau în situație dacă decizia depinde de celălalt sau de context?

Dar în ceea ce privește gândirea, suntem cu adevărat liberi? Gândim în raport cu credințele noastre și cu definițiile prefabricate, acceptate deja mai mult sau mai puțin conștient. Felul în care privim lumea și viața este presetat în timpurile copilăriei noastre. Credințele noastre cele mai adânci nu sunt ale noastre, cu sunt preluate din diverse surse, acceptate cândva și niciodată puse sub semnul întrebării.

Credințele despre noi înșine, despre lume, de ceea ce suntem și cine suntem, despre ce este această uluitoare experiență de a fi, adică cele mai importante lucruri, nu sunt alese de noi înșine și de multe ori ne însoțesc toată viața fără să fie schimbate în acord cu cine decidem noi să fim, cu rezonanțele noastre, cu gândirea și preferințele noastre. Astfel ajungem să percepem lumea în termenii lui trebuie să…

Cum am putea să fim noi înșine când încercăm necontenit să ne aliniem gândirea, atitudinile, concepțiile, chiar și hainele și obiceiurile după ceilalți, după trend-uri, după ceea ce este de bun simț?
Unde este libertatea în gândire, în gest, în acțiune câtă vreme suntem într-un fel de infantilism psihologic și emoțional a cărui sursă este atenția necontenită în exterior și conformismul?

Bun, acest tip de situație cu siguranță o poți recunoaște. O poți vedea cvasi-permanent în orice moment care cere o alegere în orice privință. Pretindem că suntem liberi dar nu suntem.
Și ce e de făcut?

Uite, am decis ca aici, în spațiul Călătoriei Inimii să luăm cele mai importante idei și exerciții practice care curg din și prin Școala Maestrului Interior, să le esențializăm și să le transpunem în forme ușoare, abordabile pentru viața de fiecare zi, astfel încât aceia care rezonează cu această cunoaștere să o poată folosi direct în viețile lor. Ba chiar suntem pe cale să creăm un cadru fluid pentru acest demers de esențializare a revelațiilor din Școală pe care să-l deschidem aici, pe site. Curând.

Pănă atunci, subiectul acestei discuții constituie o astfel de esențializare.
Ce e de făcut pentru a fi cu adevărat liberi în gândire, în alegeri, în acțiunile și relațiile vieții noastre?
Iată un răspuns.

Primul pas este ancorarea și validarea lumii interioare. Adevăratele criterii de care avem nevoie să ținem seama în luarea unei decizii nu sunt în exteriorul nostru, ci înăuntru. E nevoie să mă întreb ce simt despre această chestiune. Gândirea și simțirea merg mereu împreună și sunt rezultatul credințelor noastre. Putem identifica rapid atunci când sentimentele resimțite în interior ca ecou al unei anumite situații sau relații, sunt întemeiate într-o frică. Niciodată, dar niciodată nu este benefic pentru noi să întemeiem acțiuni pe baza unor credințe de tip înfricoșat. Ele nu vor face altceva decât să prelungească și să întărească aceste credințe. Frica, lipsa, neputința, frustrarea… fiecare dintre acestea pot sta la baza unor credințe despre noi înșine și despre lume. Iar răspunsurile noastre vor fi restricționate drastic, ca și puterea noastră de a schimba și modela experiența vieții.

Și acum facem un salt și condensăm o uriașă experiență și lucru cu conținuturile Conștiinței lui Om, într-o afirmație scurtă: cel mai important lucru dacă vrem să ne schimbăm experiența vieții, este transformarea Atitudinii față de lucruri, oameni, situații.

Atitudinea este instrumentul interior al modulării experienței de A Fi, în lumea interioară. Iar lumea interioară a gândurilor și emoțiilor, din care sunt alcătuite și credințele noastre, la propriu, creează lumea exterioară a corpului fizic și a evenimentelor din viețile noastre.

Atitudinea aparține Inimii, Centrului absolut al Ființei. Inima este dimensiunea plasmatică, cea mai adâncă, din care izvorăște Existența. Inima este o oscilație bipolară, între Conștiență și Sensibilitate și este substratul cel mai adânc al Existenței. Mai adânc decât Inima este doar dimensiunea Absolutului sau al lui Dumnezeu, nemanifest.

Atitudinea este Puterea noastră de a modula spațiul Inimii, care la rândul său impregnează și transformă spațiul interior al gândurilor și emoțiilor, care la rândul lor modelează starea corporală. Acțiunile noastre în orice împrejurare sunt dictate de Atitudinea din care pleacă. O Atitudine închisă generează un anumit fel de gândire și de emoție și determină un anumit fel de gest. În esență este despre a fi închiși sau deschiși față de Existență.

Libertatea de a gândi și a acționa într-un mod care să fie acordat cu preferințele noastre depinde de libertatea de a ne stabili Atitudinea. A fi într-o Atitudine deschisă este întotdeauna și negreșit o decizie interioară. Nu depinde niciodată de exterior și de nimeni. Este forma supremă de Libertate. Este recunoașterea autorității supreme ca fiind bazată în interior și nu în exterior, oricum ar fi contextul căruia e nevoie să-i dăm un răspuns.

Capacitatea de a modela Atitudinea este un instrument magic, absolut, al Inimii lui Om.
Întotdeauna va exista tentația de a ne modula Atitudinea în raport cu exteriorul. Dar forma ultimă de Libertate interioară este aceasta: Atitudinea mea este în Puterea mea. Nu permit niciodată ca Atitudinea mea să fie decisă în exterior.

Multe lucruri ne provoacă și în fața unei provocări ne închidem automat, precum copiii. Survin apoi răspunsurile și reacțiile prestabilite prin credințe vechi și rămânem astfel un timp nedefinit în bucle de experiență pănă când ne reamintim această enormă Putere lăuntrică. Ne-am născut cu ea și o avem toți.

Desigur, unii vor prefera să rămână în vechile atitudini prestabilite și în rolul lor de victime ale experienței de a fi. E doar un rol și o poziționare derivată din credințele despre noi înșine și despre lume.
Dar există printre noi(voi) și aceia care sunt pregătiți deja pentru această imensă schimbare de paradigmă. Ea începe cu asumarea imediată a stărilor interioare cărora le suntem stăpâni și creatori. În centrul tuturor stărilor lăuntrice este modulatorul de Atitudine, Inima lui Om.

Aceasta este chintesența care îți este dăruită azi. Stai cu ea. Cercetează capacitatea ta de a schimba Atitudinea în diferite situații. Observă inerțiile de Atitudine, automatismele și declanșatoarele, Vei descoperi multe despre Credințele tale care au nevoie de reforme și despre definițiile interioare care îți limitează experiența vieții. Este un început de o mare importanță care nu poate fi exprimată suficient în cuvinte aici.

Toate straturile sferice ale Experienței vieții tale sunt înfășurate împrejurul centrului și sunt scăldate în energiile Conștienței și Sensibilității care sunt atributele Inimii. Și toate ascultă de Atitudinea care este în puterile noastre.

Situațiile, relațiile, lumea, nenumăratele configurații de realitate din viața ta sunt, la propriu, formate, modelate, proiectate din lumea interioară care are în centrul său marele modulator, Inima.

Dacă dorești ca viața ta să se schimbe, e nevoie să poți modela liber nivelul profund al Atitudinii.

Aceasta este chintesența de azi, o expresie a Școlii Maestrului Interior.

Om A.

Fii pe fază. Curând, chintesențe noi ale Școlii Maestrului Interior se deschid într-o nouă secțiune a Călătoriei Inimii.