Practica Prezenței lui Dumnezeu

*Atenție, Conștiență, Lumină. *Nenumăratele forme ale lui Eu. *Bucuria de A Fi nu este un scop, ci o cauză. *Prezența este Vindecare și Cunoaștere. *Adevărul nu poate fi decât recunoscut și reamintit. *Suntem respirația prin care Absolutul devine manifestare. *Eu Sunt Calea, Adevărul și Viața

Chiar acum, devii conștient de propria Respirație, de felul în care ea se condensează fără ca tu să faci nimic special, în punctul infinitezimal din adâncul pieptului. Lasă-ți Atenția, care nu este altceva decât Lumina Conștienței în care percepi întreaga existență, să se resoarbă cu delicatețe în izvorul din care se naște necontenit. Poți face acest lucru fără măcar să închizi ochii, în vreme ce citești aceste cuvinte, căci Atenția, adică Lumina interioară, nu depinde de privirea fizică. Scufundă-ți va să zică Atenția în Centrul Ființei tale, cât mai rafinat, cu lentoare, odată cu cea mai atentă respirație pe care o poți respira acum. Observă felul în care Atenția se desprinde de obiectele exterioare – forme, lucruri, gânduri, și se purifică odată cu gestul primar al întoarcerii în Centrul Ființei tale. Fiecare inspirație este o resorbție conștientă, fiecare expirație, foarte fină, inundă forma interioară a corpului, pieptul, volumul interior al corpului, greutatea corpului.

Joacă-te cu Atenția ta purificată, inundă în ritmul lent al Respirației Conștiente, plămânii și inima, gâtul și plexul solar, capul și burta, tălpile și palmele, întregul volum interior al corporalității tale umple-l cu Lumina Conștienței și cu Respirație curată și nouă. Impregnează-ți corpul, celulele, atomii corpului tău, vibrația lor, cu Atenție proaspătă. Cum se simte asta?

Fiecare inspirație adună Atenție din spațiile nesfârșite ale Minții tale, o spală în profunzimea Inimii de conținuturi, fiecare expirație devine o difuzie luminoasă, ultra-sensibilă, care se împrăștie în corp ca o pulbere de Lumină.

Impregnează apoi dimensiunea senzorială, apele lăuntrice, energia vitală, senzațiile din corp. Devii conștient de mișcarea lor delicată și permanentă și o iluminezi cu Atenția care emană pe fiecare expirație din Inimă. Observă ce se întâmplă cu simțurile tale în vreme ce faci acest lucru, căci dimensiunea senzorială și cea perceptuală sunt una. Observă felul în care simțurile devin mai ascuțite, mai fine, iar Lumea, sferică împrejurul tău, lucrurile, oamenii, ideile, norii, existența sunt unificate în respirația ta luminoasă într-un fel proaspăt și viu. Devii un fel de Soare senzorial, toate formele sunt conectate prin sensibilitatea ta naturală, redescoperită, cu Centrul, cu Inima din adâncul pieptului din care se naște fiecare respirație conștientă.

Deschide apoi dimensiunea Minții, încă și mai rafinată, spațiul în care se petrec toate gândurile tale, ideile și memoria, și iluminează-l cu Atenția care curge din Inimă. Privește cum gândurile apar și dispar în Mintea luminată, nemișcată, precum norii pe cer, privește la felul în care senzațiile și percepțiile curg precum umbrele acestor nori/gânduri/idei și totul este cuprins în Conștiința ta, iluminat de Atenție.

Respiră cea mai fină respirație pe care ai respirat-o vreodată, cea mai luminată, cea mai atentă, cea mai delicată, pauzele între inspir și expir sunt lungi, corpul, senzațiile, mintea și lumea sunt centrate în jurul punctului infinitezimal din care curge Conștiența momentului, unificate prin Respirație. Constată cu simplitate tăcută, fără cuvinte, sentimentul păcii, al nemișcării din care se nasc toate mișcările, tăcerea din care se nasc toate cuvintele, completitudinea clipei în care nu lipsește nimic, sentimentul de A FI, exiști, chiar acum, ești conștient, respirația și lumina curg din tine și devin existență chiar acum, fără să faci nimic special, doar rămânând ancorat, în profunzimea propriei Inimi și in vastitatea Existenței pe care o percepi în Conștiința ta.

Trăiești un moment de Prezență.
Este o prezență personală, căci conștiența corpului fizic este de o luminată acuratețe. Este o prezență multidimensională, căci senzațiile, percepțiile, lumea, formele, fenomenele, oamenii sunt prezente în Conștiința ta fără nici o fisură.
Și în același timp Prezența, sentimentul de a fi conștient, de a exista, sentimentul completitudinii, are profunzimea și vastitatea numinoasă, eternă, universală a Ființei.

Respiri, Viața pulsează din inima ta, fără ca tu să o fi cerut , lumina Conștienței este un mister și un dar uluitor care se naște din Absolut chiar în această clipă, ești martorul miracolului de a fi răsuflat în manifestare, din non-manifest, chiar în această clipă, realizezi cum această uluitoare pulsație a Luminii în care percepi lumea te-a însoțit dintotdeauna, în fiecare clipă, la fiecare bătaie de inimă, indiferent cine ai crezut că ești, orice ai crezut despre realitate. Din această Lumină care respiră este modelată întreaga ta experiență de a fi, nenumăratele personaje cu care te-ai confundat, miriadele de gânduri care s-au perindat prin spațiul sferic al Minții tale, nenumărate situații, relații și creații au fost modelate din această Lumină… dăruită… în fiecare moment, prima materia, baza ființei și a existenței, stratul ultim al ființei tale și al vieții tale, plasma primordială din care este modelată întreaga experiență pe care o numești ”viața mea”.

Modelează cale de câteva respirații, fără cuvinte, în tăcere, vibrația aprecierii, a recunoștinței și a binecuvântării că exiști prin miracolul necontenit care se scurge sub forma Luminii, din propria Inimă.

Și acum constată simplu, cum tot ceea ai vrut vreodată să fii, să ai, situațiile, obiectele, relațiile, banii, absolut totul a fost pentru ca să fii fericit, întreg, în pace. Ai rătăcit, și încă o mai faci, în exteriorul tău, vânând lucruri, oameni, diferite obiecte ale Atenției tale. Uneori ai obținut ceea ce ai dorit și pentru o clipă s-a instalat bucuria de a fi. Pentru ca apoi un nou obiect al Atenției să pară indispensabil pentru propria bucurie. În tot timpul acesta starea naturală, sentimentul tăcut de a fi, Conștiența ta, adică Lumina interioară în care percepi totul, a fost acolo. Paradoxal, ai modelat din această Lumină gânduri, acțiuni și forme și relații, pentru a obține ceea ce a fost dăruit dintotdeauna, prin simpla ta existență.

Cum e posibil să modelăm din Lumină și Completitudine – umbră?
În esență este o părăsire a Centrului, o identificare cu gândurile, cu formele și fenomenele care se petrec în Conștiința noastră. E bine zis. Conștiința noastră – căci o singură Lumină arde în inimile tuturor.

Toți căutăm Vindecare și Cunoaștere. Iar acestea sunt exprimări diferite ale aceleiași stări.
Prezența este Vindecare și Cunoaștere și ambele sunt expresii ale Completitudinii, ale Întregirii.
Toată Vindecarea – mentală, emoțională, corporală și energetică este Întregire.
Toată Cunoașterea, în toate nivelurile ființei, este reunificare cu ceea ce am crezut că este exterior.
Cu alte cuvinte, Prezența este recunoașterea Adevărului fundamental a ceea ce suntem.

Prezența nu este o tehnică, ci o reîntoarcere la Sursa existenței, la Dumnezeu interior, la Absolutul non-manifest, care pulsează în cel mai misterios act creator al Universului. Acest act se petrece în Inima fiecărui om și fiecare om este Creație, adică reflectarea fenomenală a Potențialelor infinite. Noi suntem procesul prin care Dumnezeu creează lumea. Suntem existență, adică gând și senzație, cuvânt și emoție, conștiință și formă și toate acestea sunt fenomene în care se oglindește Absolutul.

Nu am fost niciodată prizonierii lumii, nu am fost niciodată izgoniți dintr-un rai iluzoriu, nu am fost niciodată separați de Absolut. Doar că am uitat ce suntem. Iar acesta nu este un păcat ci o mică eroare cognitivă cum ar spune un psiholog, care poate fi corectată în orice clipă prin re-cunoașterea a ceea ce suntem.

Aceasta este Prezența. Nu este o descoperire ci o reamintire, nu este ceva de învățat, ci de recunoscut, nu este ceva de făcut, ci este simpla conștientizare a adevăratei noastre naturi. Desigur, este despre identitate și cine credem că suntem, numai că este un retur la sursă, la originea tuturor identităților pe care ni le-am asumat vreodată și redescoperirea divinității interioare, căci Dumnezeu nu a fost niciodată un obiect la care să ne raportăm în exterior, ci, dintotdeauna, mai aproape de noi decât chiar și răsuflarea noastră.

Cauți Vindecare și Cunoaștere. Toți căutăm același lucru, în fața unei experiențe umane de cele mai multe ori dureroase și oarbe, în care ajungem negreșit să ne punem întrebări despre noi înșine și despre natura acestei experiențe de a fi oameni, în corp, în lume, printre lucruri și forme. Durerea de orice tip, fizică, mentală, emoțională, relațională, socială se naște dintotdeauna dintr-o distorsionare a identității. Uităm cine și ce suntem, ne credem separați, identități singuratice față în față cu un univers străin și gol. O identitate, oricât de strălucitoare ar fi în exterior, are întotdeauna un spațiu gol înăuntru. Acest gol este ceea ce încercăm să umplem cu mâncare, relații, bani, bunuri, situații. Inutil, căci acest gol nu poate fi umplut decât prin întoarcerea și ocuparea, cu Atenția sau Conștiența sau Lumina noastră, a acestui spațiu. Descoperim că nu a fost niciodată gol. Aparenta goliciune este Absolutul, Sursa, Dumnezeu, iar noi suntem chiar reflexia infinitului potențial care devine manifestare, fenomen, respirație, conștiență și mișcare, relație și creație și situație – adică viața noastră.

Adevărul care ne face liberi, despre care vorbește Cristos, este chiar adevărul despre noi înșine. Am uitat că suntem Lumina Lumii, că Lumea se petrece în propria noastră Conștiință, că această Lumină dăruită necondiționat nouă, prin naștere, este ceea ce devine gândire și simțire, cuvânt și emoție, conștiință și corp. Iar Prezența este reamintirea prin trăire a Adevărului.

Cristos, marele Maestru al umanității, acela care spune ”Eu și Tatăl una suntem”, o spune în numele nostru, al tuturor. Nu a fost vorba niciodată despre o religie exterioară și formală, Maestrul este întotdeauna interior, El se naște în Inima lui Om în orice moment acesta se întoarce și recunoaște Adevărul acestei clipe: nici măcar o respirație, nici o percepție, nici un gând nu este posibil fără ca mai întâi să exist, iar existența și conștiența este darul care, odată recunoscut, face ca orice Vindecare și orice tip de Cunoaștere să devină implicite.

De aceea, practica Prezenței ne transformă pe fiecare dintre noi într-un sacerdot care oficiază în catedrala interioară a Conștiinței marea comuniune. Altarul este chiar corpul nostru iar flacăra sacră din centru este chiar Lumina Conștienței care curge din Inima fiecăruia dintre noi.

Menirea noastră nu a fost niciodată suferința, iar această Lume care se petrece în propria noastră Conștiință nu a fost niciodată menită să devină o capcană a nefericirii și a rătăcirii. Singurul motiv pentru care pare așa, este identificarea noastră cu ceea ce nu suntem. Gândurile și emoțiile, senzațiile, percepțiile și corpul, formele, relațiile și situațiile nu suntem noi înșine. Noi suntem aceia care modelează toate acestea din Lumina numită Conștiență, căci fiecare gând și fiecare emoție trăită, este sămânța unei experiențe, a unei situații, a unui mod de a relaționa.

Da, respiră adânc aici, înțelegi bine, realitatea fenomenală nu este obiectivă, ci profund subiectivă. Lumea cu tot ce conține ea se petrece în propria noastră Conștiință și nu invers. Noi modelăm Lumea fără să ne dăm seama, în timp ce credem că trebuie să ne lăsăm modelați de ea. Acesta este Adevărul eliberator pe care, atunci când îl trăim în interior, restaurează complet felul în care ne raportăm la viața noastră.

Iar Prezența nu este decât un cuvânt care desemnează această restaurare.

Nimic nu este mai ușor decât recunoașterea a ceea de suntem în profunzimea noastră. Nici un Adevăr nu este mai aproape decât acesta. Nu este nevoie de nici un efort, ci de recunoașterea a ceea ce este deja. Nu e nevoie de nici o căutare în exterior, ci de o aplecare plină de recunoștință către interior, către sursa respirației, a conștienței și a sentimentului de a fi. Exist, sunt conștient, este singura certitudine absolută, și dacă nu aș exista și nu aș fi conștient, nu ar fi nimeni care să perceapă lumea. Existența și conștiența sunt înainte de orice aș putea percepe sau gândi, și acesta este Dumnezeu în exprimarea sa fenomenală, umană.

O lume fără Dumnezeu este o lume care a uitat sursa interioară a propriei sale existențe. Un om fără Dumnezeu este acela care a uitat că respirația, viața și conștiența sunt un miracol în plină desfășurare. Primul pas în orice Vindecare și orice demers de Cunoaștere este această reamintire. Și aceasta este starea de Prezență. În exterior, pare că prezența este despre corp, despre minte, despre gânduri și senzații, despre relații și creații… și este. Dar înainte de toate aceste straturi exterioare ale propriei noastre Conștiințe, este flacăra, Inima, spațiul infinitezimal prin care Lumina și respirația curg în noi.

Întoarce-te încă odată chiar acum cu Atenția ta luminoasă, în centrul inefabil al Inimii tale, în vreme ce asculți reverberația acestor cuvinte în Conștiința ta. Singurul motiv pentru care suntem aici, în această lume, în viețile noastre cu tot ceea ce conțin ele, este acesta: a afla cine și mai ales ce suntem noi. În ultimă instanță, răspunsul nu poate fi formulat în cuvinte, este o stare a ființei numită Prezență, care include în ea cea mai sacră dimensiune a noastră. Este începutul și sfârșitul oricărei căutări, cauza și instrumentul modelator al oricărei experiențe.

Mulți încearcă să manipuleze experiențele propriilor vieți de la nivelul gândirii. Nu funcționează pentru că gândirea liniară este doar un epifenomen al Conștiinței, insuficient pentru a modela realități. Dar gândirea conectată cu Sursa, devine rază a Creației. Da, este posibil să fim fericiți în această lume, să trăim adevărul și iubirea și abundența și creația, și pentru a trăi acestea nu e nevoie să facem ”noi” ceva, este nevoie însă să redevenim conștienți că suntem una cu Puterea creatoare a întregii existențe. Aceasta nu este o metaforă, nici wishfull thinking, aceasta este Calea Maestrului Interior pe care suntem toți, indiferent dacă suntem conștienți de acest lucru sau nu.

Mergem toți în aceeași direcție, către Centru, către Adevăr. Este inevitabil. Dar putem rătăci foarte mult timp liniar în labirinturile gândurilor discursive, rupte de sursă. Odată însă ce auzim Adevărul, acesta își face loc în Conștiința noastră. E nevoie doar să-i permitem, căci nimic nu se petrece în noi fără voia noastră. E nevoie să ascultăm înăuntru, căci Dumnezeu nu strigă, nu este invaziv, este discret, delicat, rafinat și de aceea … pretutindeni, chiar și în miezul celor mai astringente și corozive procese mentale și emoționale.

Anul acesta în Călătoria Inimii este dedicat trăirii Maestrului, a Luminii, căci aceasta este tema cea mare a Școlii Maestrului Interior. Este cea de-a 11-a ediție a Școlii iar 11 este cifra Maestrului care trăiește în noi toți așteptând dintotdeauna să fie trezit și trăit. Toate Călătoriile acestui an, fie ele la antipozii acestei lumi, fie în diferitele dimensiuni ale propriilor vieți, sunt dedicate acestei teme care impregnează și transformă totul. Prezența este ceea ce schimbă totul în viața unui om, căci face loc înțelegerii profunde că ”Eu Sunt Calea, Adevărul și Viața”, oricine aș fi. Maestrul, Cristos, Lumina nu este o religie ci o stare profundă, deschisă, accesibilă oricui, care umple marele gol existențial al personalității liniare și deschide porțile marii Creații în viețile noastre.

Nu ai nevoie să știi nimic mai mult decât știi deja, dar ai nevoie de Cunoaștere lăuntrică, a propriei tale ființe, în  adâncul căreia Dumnezeu cel viu respiră și manifestă lumea.

Rostește: Eu Sunt Lumina.
A