Unde poate fi găsit și trăit. Moarte și renaștere. Învierea și Prezența. Calea, Adevărul și Viața – Inima, Mintea și Corpul. Calea Maestrului Interior. Un singur pas către deschiderea Inimii.
Continue readingMarele Maestru al Umanității
Practica Prezenței lui Dumnezeu
Adevărul care ne face liberi, despre care vorbește Cristos, este chiar adevărul despre noi înșine. Am uitat că suntem Lumina Lumii, că Lumea se petrece în propria noastră Conștiință, că această Lumină dăruită necondiționat nouă, prin naștere, este ceea ce devine gândire și simțire, cuvânt și emoție, conștiință și corp. Iar Prezența este reamintirea prin trăire a Adevărului.
Continue readingTotul este aici. A deveni Centrul și Sursa Propriei Vieți
Suntem una cu existența, dar am uitat cum să simțim acest lucru. A venit momentul să ne reamintim adevărul despre noi înșine și despre ceea ce suntem. Totul s-a copt pentru această transformare de conștiență, este momentul …
Continue readingMaestru sau Clovn
Adevărul despre mine însumi este dincolo de rol și dincolo de dramă.
Dacă sunt în mijlocul unei drame, atunci sunt doar un clovn și m-am rătăcit de ceea ce sunt cu adevărat.
Maestrul este antinomia ultimă a Clovnului, în același fel în care Conștiența este antinomia dramei.
Lumina din adâncuri
Lumea subterană a pământului se odihnește. Respirația iernii e vie, pătrunzătoare pentru trupurile noastre. În profunzimile ei, Mama Pământ își îmbrățișează rădăcinile. Curăță, transformă, hrănește, alchimizează seva și energia plantelor.
Curând, această sevă miraculoasă, hrănitoare pentru straturile materiei, va urca, căutând lumina soarelui. Elixir hrănitor, germinat și binecuvântat Acum, în miez de iarnă, în cel mai curat și viu spațiu al pământului, în Lumina din adâncuri.
În procesul natural al respirației, pământul s-a retras, s-a inspirat în el însuși, așezându-se în Pauză. Este pauza de non-facere și în același timp de pregătire, în tăcere, în nemișcare, a unui moment de nou. O nouă expirație manifestată pe următorul ritm al ei, va fi în primăvară.
La suprafața planetei, natura pare în nemișcare. Limbajul ei este tăcerea. Ca să-l pot descifra, mă acordez cu ritmul ei, intru în tăcere și ascultare. Primesc mereu răspunsuri la întrebările mele.
Este oglindă transparentă pentru ritmurile mele.
Noi, ființele umane, ne asemănăm izbitor de mult cu planeta noastră. Corpul este asemenea pământului. În interiorul meu, al nostru, asemenea ei, există o putere de neimaginat.
Am Puterea de a conștientiza, schimba, transforma, alchimiza și apoi emana Lumina mea interioară. Puterea de a cultiva și hrăni calitățile umane /divine, adormite în mine: răbdarea, îngăduința, bunătatea,
Frumusețea, Iubirea, Pacea, Adevărul
Pentru a curăța acest spațiu interior, pentru a emana o lumină bună, curată, avem nevoie de această miraculoasă și naturală pauză, trăită în mod conștient.
În acest spațiu interior, eliberat de umbra gândirii, se revelează adevărata Stare de Prezență. Aici, în acest spațiu, irumpe încet, încet, Lumina Conștienței, pe care o cresc și o dăruiesc lumii, realității mele exterioare.
Avem nevoie de Conștiență și Prezență pentru a ne trăi Viața în conexiune cu Mama Pământ.
Suntem susținuți de ea, într-un mod inimaginabil în Călătoria sufletelor noastre.
Ne oglindește Puterea noastră de creatori, ne oglindește Vastitatea și Frumusețea ca ființe. Este un adevărat învățător, ne hrănește, ne conține, ne susține și ne primește într-un final din nou acasă în brațele ei. Știe să transforme trupurile noastre în Lumină.
Trăim pe această mare și frumoasă planetă. Ne simțim acasă aici. Însă suntem mai degrabă oaspeții ei. Căci noi venim și plecăm mereu. Ori de câte ori ne reîntoarcem o găsim, mereu transformată, înnoită și veșnic primitoare, gata să ne ofere tot ceea ce are mai bun din bogățiile și frumusețile ei.
Ne este casă pentru un anumit timp. Ne însoțește în această ședere temporară ajutându-ne să redescoperim Cine suntem, Ce Suntem, dincolo de aceast trup de pământ, de acest corp uman!
Este ființa eternă ce are Puterea de a se transforma și a se recrea continuu.
Fie să înțelegem că ne este cu adevărat Mamă și rolul ei este de a Respira, odată cu noi până când și ultima ființă își va înțelege și își va împlini menirea sa.
În prag de primăvară, aici, pe Colina Lunii, în mijlocul naturii, la Detox Retreat 2025. SEVA VIEȚII, ai ocazia să trăiești această Conexiune Conștientă cu Mama Pământ. Ai ocazia să te hrănești din bunătățile ei, căci vei sorbi și vei simți puterea vindecătoare din Seva de Mesteacăn.
Experiența ta este îmbogățită cu hrană vie, sănătoasă, cu exerciții de Practica Prezenței și o călătorie profundă, în corpul tău, cu ajutorul Respirație Holotropice.
Un Retreat dedicat întâlnirii cu Mama Pământ și cu tine însuți într-un fel nou. Zile petrecute în energia proaspătă a naturii, în care cureți, eliberezi, transformi spațiul tău lăuntric. O curățenie de primăvară în corpul, emoțiile, simțurile, energia și gândirea ta.
O conexiune cu Bucuria și Frumusețea de a Fi încarnați Acum, Aici, în aceste tulburătoare și înălțătoare vremuri.
A sosit timpul pentru trezirea Luminii din adâncurile ființei!
Suntem Creatorii acestei Realități!
Suntem cu un pas mai aproape de esența noastră Divină!
Toate aceste daruri vin la tine prin
Deschidere, Conștiență și Stare de Prezență!
Primește-le!
Maria
Între Pământ și Cer, Seva Vieții
Cine poate cunoaște, cu adevărat, Magia ce se petrece între Pământ și Cer, astfel ca din ea să curgă, la propriu, Seva dătătoare de Viață Nouă? Poate, doar Deschiderea Inimii până-ntr-atât încât să putem percepe … propria Dăruire de Sine pe care ne-am întrupat-o în Seva de Mesteacăn și ne-am Visat-o cu Inima în timpuri imemoriale, petrecându-se deja într-un Magnific Retreat de Inimi care bat la unison ÎMPREUNĂ, pe mândră Colina Lunii, în prag de primăvară.
Ne-am scrijelit cu viață acest Moment, acest Loc, acest Spațiu printr-o bătaie de Inimă ce vibrează a Chemare în piepturile noastre.
Crăciun, interior
Crăciun, interior
Nașterea Pruncului din Fecioară este nașterea conștientă a Cuvântului din Mintea tăcută și vastă. Acela care vine pentru mântuirea Lumii, se naște în noi înșine.
Crăciunul este reamintirea Adevărului despre cine suntem noi cu adevărat și pentru ce suntem noi aici.
Suntem mulți, dar există o singură Inimă, o singură Lumină, o singură Conștiență din care se naște Lumea, ca o uluitoare hologramă pe care o proiectăm împreună. Această Lumină, Conștiența, pe care o putem numi Christos, este modelată prin Minte în gânduri și vorbe nenumărate ce alcătuiesc suprafața opacă a Lumii. Este labirintul și rătăcirea incoerentă, platitudinea, mediocritatea și suferința care se scurg, ca un fluviu subteran în Conștiința noastră, creând contextul vieții noastre.
Povestea spune că o stea enormă traversează Cerul pentru a anunța nașterea Aceluia care mântuiește Lumea. Magii și Înțelepții urmează steaua pentru a găsi Pruncul născut din Fecioară și a i se închina.
Acest tablou pe care, un timp nedefinit, îl credem exterior, ca o poveste care se petrece undeva, cândva, într-o bună zi, la un Crăciun, îl descoperim a fi un tablou interior.
Steaua care traversează Cerul interior vestind nașterea Domnului este intuiția profundă a salvării din imperiul umbrelor, prin propria noastră Lumină. Fecioara eternă, mama sacră a Pruncului este propria noastră Minte, purificată de compulsie, de trecut, de identitate. Christos, Cuvântul conștient, se naște din Lumina propriei noastre Inimi și este întruparea Adevărului despre noi înșine, care vine să șteargă tot ceea ce noi am crezut că suntem, și să dezvăluie nu cine, ci mai degrabă CE suntem noi, dincolo de toate vălurile de obscuritate în care ne-am înfășurat.
Unicul fiu al lui Dumnezeu, Christos, Conștiența, Sinele absolut al Umanității, Lumina care strălucește în miriade de expresii întrupate ale lui Om… suntem noi.
Este adevărat, un timp indefinit de lung, noi folosim această Lumină creatoare pentru a crea… obscuritate. Nu știm ce suntem și folosim puterea Luminii din noi ca niște copii jucându-se în curtea din spate a Tatălui. El nu se supără. Unicul său Fiu, Lumina, strălucește în noi toți, iar noi o folosim așa cum ne pricepem. O Lumină enormă, creatoare de lumi, în mâinile sau mai bine zis în Mintea noastră… Lumea în care ne aflăm este creația noastră.
Crăciunul este amintirea sacră a faptului că în împărăția umbrelor, a obscurității, a identității generatoare de suferință și de rătăcire, există întotdeauna posibilitatea, la capătul unei inspirații, al unei zile, a unui an și uneori a unei vieți, de a ne reconecta cu Lumina din care ne-am născut, de a realiza că suntem în ultimă instanță, această Lumină, propria noastră Conștiență.
În starea de liniară a Conștiinței, de copii, Crăciunul și nașterea Domnului este o sărbătoare exterioară, a Lumii, menită să amintească un Adevăr interior, să ne întoarcă spre profunzime, spre Lumină, pentru a permite ca marele dar al lui Dumnezeu, chiar Fiul său, să se nască în noi pentru a conduce lumea interioară a gândurilor și aspectelor noastre, către Mântuire, adică spre acest Adevăr despre noi înșine.
O imensă neînțelegere face ca Pruncul, Cuvântul menit să mântuiască Lumea, să fie privit ca un personaj exterior, istoric, înafara noastră, la fel ca și sărbătoarea care îl celebrează.
Este aceeași neînțelegere care aplatizează totul, care îl transformă pe Christos și ne transformă pe toți în biete ființe umane țintuite în cuie pe crucea lumii și a corpului, aceeași orbire care ne face să credem că suntem doar forme într-o lume a formelor, o lume a separării și a individualității.
În Adevăr, sărbătoarea nașterii Domnului este menită reamintirii, în fiecare an, în fiecare zi, și la fiecare respirație poate, că în adâncurile noastre așteaptă, dintotdeauna Domnul să fie trezit și trăit.
A privi Mântuitorul ca pe un personaj exterior este la îndemână pentru că ne scutește de orice responsabilitate față de noi înșine și față de propria noastră creație, care este viața noastră.
A Îl privi ca pe Sinele nostru, baza absolută a existenței noastre în această lume și în toate lumile, este cu totul altceva, pentru că ne cheamă la căutare lăuntrică și în cele din urmă la abandonul identităților liniare din care ne-am făcut cuibul impregnat cu nefericire și cu luptă.
Steaua cea mare traversează acum cerul interior. Cele mai înțelepte aspecte ale noastre, cele mai conștiente, Magii și Înțelepții din noi o pot vedea și o pot urma pănă în locul în care Pruncul, gândul cel nou, cel conștient, cel născut din Puritate așteaptă să fie recunoscut. Locul în care așteaptă este Inima, sursa Luminii din noi, adică a Conștienței sau a Sinelui sau a lui Christos. Magii și Înțelepții reprezintă aspectele noastre intelectuale, cele care știu, cele care poartă în ele cunoașterea liniară a lumii. Închinarea Magilor este închinarea intelectului și a gândirii în fața Luminii Inimii, a lui Christos, Domnul din interiorul ființei noastre.
Pruncul, Cuvântul, Logos-ul, Lumina poate astfel să crească în noi astfel ca într-o bună zi să înviem și să putem spune: am fost crucificați pe crucea lumii și acum am înviat într-o nouă Conștiență, în Christos.
Pentru aceasta este Crăciunul.
Maestrul Interior nu este altcineva sau… altceva decât Christos. Căutarea măiestriei nu este altceva decât dezgroparea Luminii din noi, din spatele nenumăratelor straturi de gândire, identitate obscură în care ne-am rătăcit. Christos sau Sinele nu este altcineva decât noi înșine, eliberați de iluzia identității și a separării. Este unica noastră destinație și pentru trăirea acestui Adevăr suntem aici.
2024 se sfârșește tulbure… numai dacă privirea noastră se îndreaptă încă odată spre exterior. Din fericire, există steaua cea mare care traversează cerul, dinspre exterior către înlăuntru. A urma steaua este totuna cu a coborî mintea în Inimă. Închinarea Magilor este închinarea gândirii liniare în fața Inimii, adică a Luminii primordiale, a Conștienței din care se naște Christos.
Putem face acest gest împreună, căci nu există decât o singură stea, și o singură Inimă pentru noi toți, un singur Mântuitor, un singur loc în care El se poate naște și un singur moment: Acum.
Vă mulțumim tuturor celor aflați împreună cu noi în această uluitoare călătorie a regăsirii Maestrului Interior, pentru Calea parcursă împreună.
Christos este Maestrul din noi toți.
A&A
Ne avem unii pe alții
Fie ca pe mesele noastre luminoase, acum de sărbători, să nu proiectăm întunecimea prezentă în lume, în diferite forme, ci să lăsăm lumina inimilor să strălucească re amintindu-ne că ne avem unii pe alții.
Cineva drag mie, care de foarte mulți ani nu mai locuiește aici în România, mi-a spus zilele trecute: „Când mă gândesc acum, la „cei dragi de acasă” simt că îngheț, pare că nu mai pot simți căldura pe care o simțeam cândva. Parcă mi se strânge corpul … ”
L-am încurajat doar să se uite ce anume judecă și ce gânduri sunt prezente, când se gândește la cei de aici, de „acasă” (el se referea la România). Am făcut această „investigație” chiar atunci, împreună, în timp ce vorbeam. Nu vreau să intru acum în cele ce a înțeles, imediat, că-i sunt judecățile, care-i sunt gândurile și ce anume proiectează el când se gândește la „cei dragi de acasă” ci, mai degrabă, prin această scriere simt să împărtășesc cu tine faptul că vorbele lui m-au atins profund. Aceste vorbe: „pare că îngheț când mă gândesc la cei dragi de acasă” m-au făcut să mă gândesc și eu la ce înseamnă, acum, pentru mine „cei dragi …”. La rândul meu, am reflectat cu sinceritate și la ce este, de fapt, acest ACASĂ? Cine sunt, cu adevărat, „cei dragi”? Și să conștientizez că atunci când îi avem pe „cei dragi” cu siguranță îi avem și cei … „mai puțin dragi”. Nu-i așa? Ăștia-mi sunt „dragi”, ăștia nu. … Pentru tine, când te gândești acum la cei dragi de acasă… ce simți?
Acum – când toată lumea fierbe în aceste „alegeri”… acum când presa și social-media ne arată iar minciuna și manipularea, duse chiar la grotesc, ce alegi, AmmaRa, să le transmiți oamenilor?
M-am trezit cu această întrebare la început de decembrie. ?!? Habar nu am ce mesaj aș putea să transmit. Nu cred că asta îmi este misiunea. Să transmit mesaje. Poate, mai degrabă, doar o invitație. O invitație la a recunoaște că, în ciuda a tot și toate, în ciuda minciunii și a manipulării, în ciuda întunecimii prezentă acum în lume, în diferite forme…
… ne avem unii pe alții.
Asta, da, pot să transmit oamenilor. Invitația de a recunoaște că …
… Suntem în viață, oameni buni, și … ne avem unii pe alții.
Așa cum suntem, în diferențele noastre, ne putem privi în ochi, strălucindu-ne lumina sufletului și șoptindu-ne cu vocea inimii: ne avem unii pe alții.
Suntem împreună în această aventură numită viață și ne avem unii pe alții.
În dansul cosmic – viața noastră ce de toate zilele – de multe ori, uităm de acest mare dar, cum că ne avem unii pe alții și, mai degrabă, ne întoarcem rapid unii împotriva altora. E suficient ca unul din „cei dragi„ să aibă o părere diferită că brusc dispare de pe lista ce poartă numele „cei dragi de acasă”. Ne sunt dragi doar dacă văd lucrurile precum le vedem noi, doar dacă împărtășesc același valori. Doamne feri să nu fie de acord cu … alegerile pe care le facem noi căci le-am și șters eticheta „cei dragi de acasă”. Ce să mai simțim căldura de altădată, dacă nu văd lucrurile cum le vedem noi. Mai bine înghețul, între noi. …
Oameni buni, mesajul meu sau, mai degrabă invitația mea acum la fine de an este o reamintire:
NE AVEM UNII PE ALȚII. Și asta nu ne slăbește ci ne împuternicește.
Ne slăbește doar dacă continuăm să hrănim credința cum că suntem separați. Iar manipularea și minciuna, iată că sunt, din nou, arme folosite pentru a întări separarea. Ceea ce trăim acum, nu este nimic altceva decât o nouă oportunitate de a vedea, cu mai mare claritate, că puterea de a alege ne a aparține.
CE VREM MĂI OAMENI BUNI? Știm ce vrem să trăim? Tu, care citești acum, tu știi ce vrei?
Eu nu știu multe și nu mi-e jenă să recunosc asta. Nu pretind că știu. Ba, dimpotrivă, din ce în ce mai mult recunosc că … habar nu am cum stau, de fapt, lucrurile. Însă știu sigur că …
Împreună, ne împuternicim. Prin separare ne slăbim.
Forța lui împreună e iluzorie dacă o folosim invers, adică a ne împotrivi unii altora. Fie să ne aducem aminte că nu există ceilalți. SUNTEM UNA!
Poate că doar copiii ce caută de mâncare prin gunoaie ne pot hrăni propria noastră „foame” de tot felul … Foame pe care nu ne-o recunoaștem ne(re)cunoscută chiar de noi înșine.
Poate că doar copiii îngroziți sub ploaia de bombe și, în același timp, piloții înfricoșați ce cară bombele distrugătoare, pot să ne elibereze de propriile noastre frici. Însă, e nevoie să recunoaște că SUNTEM UNA CU EI.
Poate că doar cerșetorii ne pot restaura încrederea dacă am recunoaște demnitatea lor și dacă ne-am asuma responsabilitatea că noi înșine suntem cei care, de multe ori, cerșim călcându-ne în picioare propria demnitate.
Acesta este, de fapt, mesajul meu acum, în prag de Sărbători de iarnă:
Oameni buni, ne avem unii pe alții. Suntem una.
Fie să aprindem Lumina Maestrului Interior făcând loc la masa noastră luminoasă pentru întreaga umanitate, recunoscând că SUNTEM UNA.
Fie să cultivăm încrederea căci aici, acasă – în inima noastră, acum, în dansul și-n alchimia acestei vieți … ne avem unii pe alții. Și asta este un mare DAR pe care-l putem împărtăși, acum, de sărbători.
AmmaRa
MESTEACĂN și OM
AșaDAR, Mesteacănul se DĂRUIEȘTE nouă într-un potențial nou, necunoscut, nemaiîntâlnit, pe Colina Lunii – LOCUL ancestral al Viețuirii, într-un moment de răscruce a vieții – primăvara, când încolțește ceva nou, doar dacă ceva vechi a fost lăsat să moară.
Continue reading11.11
Sunt conștient. Conștiența mea este capacitatea de a percepe orice obiect, formă, idee. În lipsa conștienței, lumea mea dispare în neant. Se stinge. Conștiența mea este lumina în care văd …totul. Toate lucrurile de care sunt conștient se petrec în Conștiința mea, vasăzică. Inclusiv corpul meu, senzațiile, emoțiile, gândurile, memoria. Sentimentul existenței se datorează conștienței mele.
Mai întâi sunt conștient și exist. De fapt, Conștiența și Existența, adică sentimentul de a fi, sunt un singur lucru. Dacă nu sunt conștient, nu exist, și nu exist decât când sunt conștient.
Ce sunt eu? În ultimă instanță, sunt Conștiență și Existență. Nenumăratele mele nume, corpul, mintea, senzațiile, răsuflarea, acțiunile și relațiile dintre ele, sunt particularizări ale acestui EU conștient și existent, care se află în spatele tuturor formelor de manifestare.
Eu sunt om, am un nume, o poveste, un număr de gânduri și dorințe din care se nasc relații și acțiuni… toate acestea sunt posibile pentru că exist și sunt conștient.
Nimic nu este ascuns, totul este aici, acum, gata dintotdeauna pentru a fi trăit. Așa începe Cartea Maestrului Interior. Cu afirmația că nu există nimic ocult și că Întregul, tot ceea ce există, este deschis Conștienței noastre. Cartea este călătoria interioară a Conștienței care privește pe rând în toate dimensiunile ființei și ale existenței, deschide toate ușile pentru a constata cu simplitate afirmația din prima pagină. Nimic nu este ascuns.
La fel este Școala Maestrului Interior. O explorare directă a fiecărei dimensiuni fenomenale a ființei și a existenței, în care Om descoperă că nu există nimic ascuns și totul este modelat din Lumina primordială, numinoasă, a propriei sale ființe. Existența este Conștiență modelată.
Maestrul este Omul care devine conștient de propria sa natură și astfel descoperă că Lumea pe care a crezut-o exterioară și obiectivă este o proiecție uluitoare a propriei sale Lumini. Voi sunteți Lumina Lumii, spune Matei Evanghelistul, iar Luca spune ”Împărăția lui Dumnezeu este în voi”. Lumina care face posibilă Lumea este chiar Conștiența în care Om vede toate lucrurile și din care modelează gândire, senzații, percepții, iar apoi relații, acțiuni…
Cu alte cuvinte, Existența se naște în Lumea interioară a lui Om. Fiul omului realizează trezindu-se că este totuna cu Fiul lui Dumnezeu, Cristos, sau Lumina, sau Conștiența pură care strălucește în Inimile tuturor. Mulți oameni, o singură Lumină, o singură Conștiență, un singur Fiu al lui Dumnezeu.
Acesta este Maestrul Interior. Este Conștiența trezită în miezul experienței umane, corporale, este realizarea interioară a Adevărului despre noi înșine și despre ceea ce numim realitate. Jocul existenței se petrece în propria noastră Conștiință și Conștiința suntem noi înșine. Implicațiile acestei revelații sunt enorme și schimbă complet răspunsurile pe care le dăm în viețile noastre, oricărui context.
Anul acesta, tema fundamentală a Școlii Maestrului Interior a fost ”Arta de a ne visa viața”. Visătorul nu este altcineva decât Maestrul Interior în aspectul său creator. Noi toți ne visăm viața și întreaga noastră realitate nu este altceva decât visul despre noi înșine. Lumea noastră interioară alcătuită din gânduri și credințe, emoții și senzații, dorințe și amintiri, este plasma din care modelăm întreaga proiecție. Doar că nu ne dăm seama de acest lucru… un timp.
Punctul de cotitură în viețile noastre este atunci când începem să ne punem întrebări despre noi înșine. În fața unor situații și relații și conjuncturi despre care începem să observăm că sunt repetitive, realizăm că ele reflectă ceva din noi înșine, din felul nostru de a gândi și de a fi. Este începutul unei investigații interioare la capătul căreia, inevitabil, descoperim că tot ceea ce am crezut despre identitatea noastră este o …eroare cognitivă.
Credem că suntem ”cineva”, o persoană, definibilă prin individualitate și prin separare, o particulă din miriade altele ale Întregului, dar pe măsură ce mergem mai adânc în cercetarea interioară, descoperim că tot ceea ce ne individualizează, începând cu corpul nostru și povestea noastră, cu modurile noastre de a gândi și de a fi, nu sunt nici pe departe personale ci fac parte din curgerea existenței, sunt fenomene și forme proiectate pe ecranul Conștiinței, de către Lumina interioară care izvorăște din Centrul absolut al ființei noastre.
Descoperim, cu alte cuvinte, că identitatea noastră este o creație, un modelaj al propriei noastre Lumini, iar Lumea în care ne aflăm este o oglindă sferică ce reflectă cu perfecțiune fiecare gând și fiecare val de realitate interioară. Ceilalți oameni, relațiile în care suntem implicați, situațiile și configurațiile vieții noastre nu numai că nu sunt o întâmplare, dar se remodelează necontenit în funcție de ceea ce suntem noi în interiorul nostru.
Cu această asumare lăuntrică a realității începe libertatea de a crea … lumea. Nu, nu suntem aici în această lume, pentru a suferi, ci pentru a descoperi ce suntem noi. Maestrul, Lumina, Conștiența, care este natura noastră ultimă, este substratul care a făcut posibilă dintotdeauna experiența noastră de a fi, doar că am modelat această experiență în moduri … din care iată, în cele din urmă, am învățat… ce suntem.
Nimic nu este ascuns. Doar am crezut că este, pentru că am crezut greșit ce suntem. Identitate înseamnă limitare și limitarea creează obscuritate. Lumina Conștienței răsare din Absolut, în fiecare dimineață a unei zile și la fel, a unei vieți, pănă când realizăm Adevărul despre noi înșine. Zile după zile și vieți după vieți jucăm jocul Conștiinței, imaginând nenumărate forme de limitare și durere, nenumărate forme de lipsă și obscuritate… pănă când începem să intuim Adevărul despre noi înșine și despre Existență.
Maestrul din noi înșine nu este o negare a vieții, nici a trupului și a formei, dimpotrivă, este acel Ceva conștient din care se naște întreaga sarabandă a gândirii și a formei, adică Creația. Diferența între a trăi Lumina din noi și rătăcirea pe tărâmul umbrei, este capacitatea de a modela experiența vieții. Nu vrem altceva decât bucuria, completitudinea, pacea, sentimentul întregirii. Obscuritatea incompletă din noi a căutat toate acestea într-un ”exterior” proiectat. Maestrul îl trăiește deja înăuntru, și fiecare acțiune, relație și creație a sa, este o exprimare a acestei bucurii de a fi.
A trăi la nivelul măiestriei, este a fi fericit și liber, generos și creator, este a privi realitatea fenomenală ca fiind interioară și parte din mine însumi, este a fi spontan și intuitiv, zâmbitor și deschis, este a trăi cu Mintea vastă și Inima profundă, este a iubi și a crea. Este destinația lăuntrică a fiecărui om, inevitabilă. Este chiar descoperirea că nimic, niciodată nu a fost ascuns, că Adevărul a fost întotdeauna prezent în noi înșine, fiecare respirație, fiecare gând și fiecare sentiment pe care l-am trăit vreodată a fost născut din acest Adevăr inexprimabil în cuvinte, al propriei noastre Inimi.
Inima … noastră. Multe corpuri, multe identități, multe povești similare, o singură Inimă, o singură Conștiență, un singur Maestru.
Pentru mulți, acestea sună ca o metaforă. Dar, dacă aceste cuvinte ajung la tine azi, este pentru că ești pregătit să deschizi această poartă interioară.
Suntem în 11.11. Unsprezece este cifra Maestrului Interior și de aceea azi este momentul potrivit pentru a auzi chemarea lăuntrică.
Ascultă-TE.
Conștiență, Lumină, Inimă, Maestru, Cristos, Sinele – toate acestea sunt nume ale unei singure dimensiuni care naște Lumea prin fiecare dintre noi, la fiecare răsuflare. Adevărul, Iubirea, Frumusețea, Pacea și Puterea creatoare, Viața și Creația se nasc din acest substrat fundamental al Ființei. Este ceea ce căutăm dintotdeauna și ceea ce, inevitabil iese la suprafață în fiecare dintre noi, căci este singurul lucru care există.
Timpul său este ACUM.
Agnis
Școala Maestrului Interior 11