Crăciun, interior

Crăciun, interior

Nașterea Pruncului din Fecioară este nașterea conștientă a Cuvântului din Mintea tăcută și vastă. Acela care vine pentru mântuirea Lumii, se naște în noi înșine.
Crăciunul este reamintirea Adevărului despre cine suntem noi cu adevărat și pentru ce suntem noi aici.

Suntem mulți, dar există o singură Inimă, o singură Lumină, o singură Conștiență din care se naște Lumea, ca o uluitoare hologramă pe care o proiectăm împreună. Această Lumină, Conștiența, pe care o putem numi Christos, este modelată prin Minte în gânduri și vorbe nenumărate ce alcătuiesc suprafața opacă a Lumii. Este labirintul și rătăcirea incoerentă, platitudinea, mediocritatea și suferința care se scurg, ca un fluviu subteran în Conștiința noastră, creând contextul vieții noastre.

Povestea spune că o stea enormă traversează Cerul pentru a anunța nașterea Aceluia care mântuiește Lumea. Magii și Înțelepții urmează steaua pentru a găsi Pruncul născut din Fecioară și a i se închina.
Acest tablou pe care, un timp nedefinit, îl credem exterior, ca o poveste care se petrece undeva, cândva, într-o bună zi, la un Crăciun, îl descoperim a fi un tablou interior.

Steaua care traversează Cerul interior vestind nașterea Domnului este intuiția profundă a salvării din imperiul umbrelor, prin propria noastră Lumină. Fecioara eternă, mama sacră a Pruncului este propria noastră Minte, purificată de compulsie, de trecut, de identitate. Christos, Cuvântul conștient, se naște din Lumina propriei noastre Inimi și este întruparea Adevărului despre noi înșine, care vine să șteargă tot ceea ce noi am crezut că suntem, și să dezvăluie nu cine, ci mai degrabă CE suntem noi, dincolo de toate vălurile de obscuritate în care ne-am înfășurat.

Unicul fiu al lui Dumnezeu, Christos, Conștiența, Sinele absolut al Umanității, Lumina care strălucește în  miriade de expresii întrupate ale lui Om… suntem noi.

Este adevărat, un timp indefinit de lung, noi folosim această Lumină creatoare pentru a crea… obscuritate. Nu știm ce suntem și folosim puterea Luminii din noi ca niște copii jucându-se în curtea din spate a Tatălui. El nu se supără. Unicul său Fiu, Lumina, strălucește în noi toți, iar noi o folosim așa cum ne pricepem. O Lumină enormă, creatoare de lumi, în mâinile sau mai bine zis în Mintea noastră… Lumea în care ne aflăm este creația noastră.

Crăciunul este amintirea sacră a faptului că în împărăția umbrelor, a obscurității, a identității generatoare de suferință și de rătăcire, există întotdeauna posibilitatea, la capătul unei inspirații, al unei zile, a unui an și uneori a unei vieți, de a ne reconecta cu Lumina din care ne-am născut, de a realiza că suntem în ultimă instanță, această Lumină, propria noastră Conștiență.

În starea de liniară a Conștiinței, de copii, Crăciunul și nașterea Domnului este o sărbătoare exterioară, a Lumii, menită să amintească un Adevăr interior, să ne întoarcă spre profunzime, spre Lumină, pentru a permite ca marele dar al lui Dumnezeu, chiar Fiul său, să se nască în noi pentru a conduce lumea interioară a gândurilor și aspectelor noastre, către Mântuire, adică spre acest Adevăr despre noi înșine.

O imensă neînțelegere face ca Pruncul, Cuvântul menit să mântuiască Lumea, să fie privit ca un personaj exterior, istoric, înafara noastră, la fel ca și sărbătoarea care îl celebrează.
Este aceeași neînțelegere care aplatizează totul, care îl transformă pe Christos și ne transformă pe toți în biete ființe umane țintuite în cuie pe crucea lumii și a corpului, aceeași orbire care ne face să credem că suntem doar forme într-o lume a formelor, o lume a separării și a individualității.

În Adevăr, sărbătoarea nașterii Domnului este menită reamintirii, în fiecare an, în fiecare zi, și la fiecare respirație poate, că în adâncurile noastre așteaptă, dintotdeauna Domnul să fie trezit și trăit.

A privi Mântuitorul ca pe un personaj exterior este la îndemână pentru că ne scutește de orice responsabilitate față de noi înșine și față de propria noastră creație, care este viața noastră.
A Îl privi ca pe Sinele nostru, baza absolută a existenței noastre în această lume și în toate lumile, este cu totul altceva, pentru că ne cheamă la căutare lăuntrică și în cele din urmă la abandonul identităților liniare din care ne-am făcut cuibul impregnat cu nefericire și cu luptă.

Steaua cea mare traversează acum cerul interior. Cele mai înțelepte aspecte ale noastre, cele mai conștiente, Magii și Înțelepții din noi o pot vedea și o pot urma pănă în locul în care Pruncul, gândul cel nou, cel conștient, cel născut din Puritate așteaptă să fie recunoscut. Locul în care așteaptă este Inima, sursa Luminii din noi, adică a Conștienței sau a Sinelui sau a lui Christos. Magii și Înțelepții reprezintă aspectele noastre intelectuale, cele care știu, cele care poartă în ele cunoașterea liniară a lumii. Închinarea Magilor este închinarea intelectului și a gândirii în fața Luminii Inimii, a lui Christos, Domnul din interiorul ființei noastre.

Pruncul, Cuvântul, Logos-ul, Lumina poate astfel să crească în noi astfel ca într-o bună zi să înviem și să putem spune: am fost crucificați pe crucea lumii și acum am înviat într-o nouă Conștiență, în Christos.

Pentru aceasta este Crăciunul.

Maestrul Interior nu este altcineva sau… altceva decât Christos. Căutarea măiestriei nu este altceva decât dezgroparea Luminii din noi, din spatele nenumăratelor straturi de gândire, identitate obscură în care ne-am rătăcit. Christos sau Sinele nu este altcineva decât noi înșine, eliberați de iluzia identității și a separării. Este unica noastră destinație și pentru trăirea acestui Adevăr suntem aici.

2024 se sfârșește tulbure… numai dacă privirea noastră se îndreaptă încă odată spre exterior. Din fericire, există steaua cea mare care traversează cerul, dinspre exterior către înlăuntru. A urma steaua este totuna cu a coborî mintea în Inimă. Închinarea Magilor este închinarea gândirii liniare în fața Inimii, adică a Luminii primordiale, a Conștienței din care se naște Christos.

Putem face acest gest împreună, căci nu există decât o singură stea, și o singură Inimă pentru noi toți, un singur Mântuitor, un singur loc în care El se poate naște și un singur moment: Acum.

Vă mulțumim tuturor celor aflați împreună cu noi în această uluitoare călătorie a regăsirii Maestrului Interior, pentru Calea parcursă împreună.

Christos este Maestrul din noi toți.

A&A