DA, iată, o primă Eclipsă de Lună – la prima Lună Plină, din noul an, noua decadă – ce vine cu energia care ne poate aduce: fie eliberare din îngustimi în care ne-am încorsetat, fie o și mai mare închidere, separare, rezistență în fața schimbării. Fie puterea de a vedea altfel lucrurile, oamenii, relațiile, creațiile, fie alunecarea în vechea tentație de a ne da dreptate și de a găsi veșnicele scuze și justificări.

Energia Eclipsei poate fi foarte puternică și poate stârni emoții profunde care ne vin mănușă în a ne justifica vechile poziționări. Poate că e nevoie să fim puțin mai atenți cum ne folosim de emoțiile noastre. Poate că e nevoie, în loc să ne lăsăm pradă emoțiilor, mai degrabă să ne punem întrebarea: Este oare adevărat? Adică, poate că e nevoie să ne gândim sau să ne imaginăm cum ne-am simți dacă am alege să renunțăm la nevoia de dreptate, să renunțăm la principii vechi și în total dezacord cu ceea ce suntem acum. Să ne imaginăm cum ar fi dacă am alege să vedem situația, relația, creația, dintr-un alt unghi, cu o altă lumină, cu alți ochi, privind printr-un filtru mai curat.
Pare că avem, în fața noastră, o Eclipsă a extremelor.
Fie ne eliberăm, având încredere în puterea noastră de creatori și pășind cu mult curaj prin toate fricile și condiționările vechi, fie ne încorsetăm și mai mult, ne separăm, ne dăm dreptate – justificându-ne alegerile de a rămâne în tipare vechi și în relații călduțe care ne susțin băltirea și frica de schimbare.
Suntem îmbăiați toți, în aceste zile, într-o energie pe care o putem folosi fie pentru a ne elibera de propria noastră închisoare (emoțională, mentală, spirituală, familială), fie pentru a suda și mai mult ușa închisorii. Putem face asta, cu o asemenea ușurință (căci suntem experți deja), doar spunându-ne în continuare: „nu am cu cine”, „e degeaba”, „nimic nu se schimbă niciodată”, „viața este doar o luptă și un mare chin, mai bine mor”, „nu pot”, „nu merit”, „nu sunt suficient de puternică să…”, „ce mai am eu de spus când au spus deja alții…”… Și, iată cum, sudăm și mai mult ușa închisorii în care ne-am închis noi singuri.
Energia prezentă ne permite să ne amintim că experiența personală nu este niciodată doar personală. Condiția – pentru a ne aduce aminte de acest adevăr – este să vrem să ne schimbăm. Cu adevărat, să vrem a face asta.
Experiența noastră personală este, întotdeauna, și colectivă și trans generațională. Și transpersonală. Suntem toți îmbăiați într-un câmp energetic în care fiecare își aduce contribuția. Mai conștient sau mai puțin conștient, toți contribuim, mereu și mereu, cu fiecare vorbă și cu fiecare gest, la hrănirea potențialului uriaș disponibil fiecăruia. Din nou, însă, condiția este să vrem să ne schimbăm. Să vrem a ne depăși micul, îngustul „eu”, „al meu”, „perspectiva mea”, „opinia mea”, „adevărul meu”, „dreptatea mea”. Să ne deschidem în fața unei perspective mai largi în care să ne dăm voie a vedea cu alți ochi, cu o altă privire, lucrurile, oamenii, alegerile și emoțiile lor.
A pune o altă lumină asupra situațiilor, circumstanțelor, tensiunilor, crizelor, poate conduce la vindecare sau rezoluție, la finalitate sau integrare.
Suntem conștienți, eu și Agnis, în urma multor experiențe și a multor ani de lucru intens cu oamenii, că toți putem avea „puncte moarte” în raza viziunii. Că viziunea, de multe ori, nu este clară. Și că avem nevoie toți, mereu și mereu, să privim dincolo de ceea ce credem că știm. Pentru noi, în Consacrarea pe care ne-am asumat-o, este nevoie să avem în atenție că există, întotdeauna, aceste aspecte nevăzute pe care însă, cu atenție și prin prezență, cu fermitate uneori dar cu iubire de fiecare dată, cu recunoștință și încredere, le aducem la suprafață. Intenția noastră este, de fiecare dată, aceea de a aduce vindecare, transformare, întregire, bucurie, creativitate, împreună, iubire.
Însă nu putem și nici nu vrem a face asta cu forța. Fiecare din cei cu care lucrăm, până la urmă, este responsabil să își schimbe propriile perspective, învechite și îmbâcsite în tipare de gândire compulsivă, în dependențe, în credințe preluate de la alții. Noi le oferim uneltele – simple și extrem de utile – dar fiecare le folosește, sau nu, în funcție de alegerile și deciziile pe care le ia.
Împărtășesc acum cu tine, așa cum o fac de multe ori, aducându-ți în lumina conștienței, că nu este o Lună Plină obișnuită aceasta, ci una ce vine și cu o Eclipsă de Lună.
Am simțit doar să-ți reamintesc că Eclipsele Lunare, care pică la Lună Plină, au o energie foarte potentă. Am încredere că ne putem folosi cu înțelepciune de această energie. Iar alegerile și gesturile pe care le facem acum, la această Lună Plină, deciziile pe care le luăm – să fim conștienți – au puterea de a ne conduce către claritatea viziunii, către transformarea la care am tot visat.
Eclipsele Lunare aduc cu sine portaluri de energie accelerată care ne ajută să schimbăm și să mișcăm lucrurile din loc. Să curgem. Să creăm. Ne mai aduc, de asemenea, finaluri, încheieri, rezoluții și puterea de a da drumul la acele lucruri sau relații de care ne-am tot agățat dar care nu ne mai servesc. Ba dimpotrivă, mai degrabă ne împiedică procesul de transformare și de evoluție.
Eclipsele Lunare pot fi chiar provocatoare, de cele mai multe ori, când ele curăță o anumită cale pe care nu ne simțeam pregătiți s-o pornim. Eclipsele Lunare, de asemenea, accelerează călătoria sufletului nostru eliberând ceva din viața noastră sau iluminând adevăruri de care avem nevoie pentru a putea merge mai departe.
S-ar putea ca la această Eclipsă de Lună, la Lună Plină, să ne simțim foarte emoționali și extra sensibili sau chiar irascibili. Fie să ne ajutăm de emoții pentru a schimba perspectiva și nicidecum pentru a ne încorseta mai mult și mai adânc în vechile tipare.
Cum Luna Plină pică în semnul Racului – care guvernează inima – s-ar putea să ne simțim limitele și lanțurile și zidurile pe care ni le-am pus în jurul inimii crăpând și inima deschizându-se. Asta ne poate aduce, pe de o parte, frumusețe și pe de alta durere. Fie să ne ascultăm durerile și, învățând din ele, să le dizolvăm cu iubire și compasiune.
Deschide-ți inima puțin mai mult, la această Lună Plină cu Eclipsă Lunară.
Depășește-ți propriile-ți limitări.
Lărgește-ți centrul inimii. Simte-ți spațiul inimii ca fiind centrul ființei tale. Sursa.
De multe ori, avem nevoie să acționăm, la Lună Plină.
De data asta însă, la această Lună Plină cu Eclipsă Lunară, fie să avem curajul de a rămâne în liniște și așezare,
în ascultare și deschidere, în încredere că putem primi ceea ce are Universul să ne ofere.
Fie să ne dăm voie să fim ghidați, călăuziți, punându-ne încrederea în Univers și în ceea ce vine către noi ca făcând parte din calea sufletului și destinului nostru. Păstrând însă vie încrederea în noi înșine și în puterea noastră de co-creatori, împreună cu marea Sursă. Această Eclipsă este foarte conectată cu cea Solară pe care am trăit-o de Crăciun la ultima Lună Nouă din anul ce am încheiat, din decada ce-a trecut. Mai ții minte ce ai ales, în urmă cu două săptămâni, la Lună Nouă?
Mulți din cei cu care lucrez în sesiunile individuale de terapie și de Life Coach sau Relational Coach* , îmi împărtășesc în aceste zile că se simt prinși în dinamica veche a familiei. Cum este la tine, vis-a-vis acest subiect: dinamica familiei? Te invit să te așezi în ascultare atentă, în aceste zile cu Lună Plină și Eclipsă Lunară, reflectând asupra a ceea ce înseamnă, acum, pentru tine „familie” sau relații apropiate.
Și dacă ești, cât de cât ca și mine, s-ar putea să simți și tu nevoia, în aceste zile, să stai mai mult cu tine însuți, cu tine însăți. S-ar putea să simți nevoia să înveți a fi mai apropiat de tine însuți, de tine însăți. Setându-ți, cu blândețe fermă, limite mai clare față de cei dragi, dai dovadă de iubire de sine, de grijă față de tine, și nicidecum de egoism. Contează însă felul în care alegi să-ți setezi și să-ți rostești limitele.
Te invit să ai mare grijă și atenție, în aceste zile, la modul în care comunici cu ceilalți și cum abordezi orice conversație mai tensionată ce poate apărea. Căci Luna Plină vine și cu tensiuni. Nu este însă obligatoriu să le trăim ca în trecut. Așa este, adevărul ne eliberează! Dar cum unele adevăruri sunt chiar dureroase la început fie să avem grijă cum ne rostim. Până la urmă însă orice nou adevăr, descoperit sau revelat, ne aduce mereu mult mai multă claritate. Ne lărgește și ne rafinează Viziunea.
În Parcursul de Dezvoltare Personală, Spirituală, Integrală – Școala Maestrului Interior – îi ghidăm pe participanți în a se exprima, din adevăr și autenticitate.
Îi călăuzim către a-și deschide inimile și a se conecta cu emoțiile și, împreună, învățăm a ne simți acasă cu noi înșine. Și despre asta este și acum, în aceste zile cu Lună Plină. Învățăm toți, și fiecare în felul său unic, să fim, să ne simțim ACASĂ cu noi înșine.
În ciuda oricăror tensiuni, stârnite de vechile dinamici trăite în familie, ne putem oferi momente de liniște și ascultare, de tăcere și introspecție. S-ar putea să simțim nevoia să ne rostim adevărul sau să descoperim că un adevăr este adus la suprafață, parcă special pentru noi, prin rostirea făcută de altcineva, și că acesta ne schimbă calea și chiar direcția vieții. Nu sunt doar cuvinte aruncate acum. Am trăit asta și cu adevărat este posibil. Un adevăr adus la suprafață are puterea de a schimba traiectoria vieții.
Toți suntem călăuziți la această Eclipsă Lunară către a ne elibera, a da drumul la lucruri și relații ce nu ne mai servesc. Și făcând asta ne putem accelera mișcarea înainte pe calea sufletului nostru. Suntem pregătiți să facem asta. DA! Suntem!
Elena Francisc Țurcanu
AmmaRa
* Pentru terapii individuale sau sesiuni de Life & Relational Coach, îmi puteți scrie pe adresa: dana.lar@calatoriainimii.ro
* Aventurează-te în Călătoria Inițiatică – Școala Maestrului Interior, generația a 7 a – Inițiere în Magia Vieții! este cel mai mare DAR pe care ți-l poți oferi în procesul tău de vindecare, de transformare, evoluție, de întregire.
Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.