Evanghelia vie a Recunoștinței

Portretul celor o mie o sută de chipuri

Suntem într-un patio, grădina interioară a mânăstirii benedictine Gut Eich, pe malul lacului Wofgangsee din Austria. Sute de oameni de pe toate continentele sunt strânși aici pentru a-l sărbători pe Brother David Steindl Rast, ”Bunicul Recunoștinței”, cum este alintat de cei care-l iubesc. Mulți dintre ei au traversat oceane pentru a fi împreună cu el la celebrarea celor 100 de ani. Este o adunare eteroclită, se vorbesc toate limbile, cetățenii lumii și oamenii satului Winkel sunt împreună în această sărbătoare universală perfect potrivită cu inima planetară al lui Brother David. Ce ar putea fi mai potrivit pentru un om care a străbătut planeta în lung și în lat timp de 100 de ani, fiind purtătorul unui mesaj al unificării, care transcende orice doctrină, orice religie, orice graniță, decât această mulțime mișcată de iubire, de recunoaștere?…

Întreaga adunare este arzătoare, unii au ochii scăldați în lacrimi, soarele unei după-amieze de aur decupează expresii și gesturi care nu aparțin timpului, la fel ca și cântecele din diferite tradiții, sufite, nord și sud-americane și asiatice, cuvintele care sunt rostite par atemporale, ceremonia pământului, a apei, a focului și a aerului…. și el, Brother David strălucind în cămașa albă, cu glugă benedictină, zâmbind bunătate, bucurie și frumusețe, primește darul acestei mulțimi cu grație, cuprinzând totul, la propriu, în Inima sa.

Este ceea ce și-a dorit la 100 de ani, o adunare planetară, a unificării, a transcendenței, a prieteniei care traversează limbajul, timpul, geografia, religia, ideile și sistemele, într-un act de A Fi, aici, și Acum, în momentul etern, scăldați în Iubire și Recunoștință pentru ceea ce Suntem și ceea ce Este. Momentul acesta este întruparea colectivă a întregii sale vieți, iar el, Brother David, cu surâsul său indescriptibil, a devenit expresia în corp, spațiu și timp a ideilor care au răzbătut prin el în Umanitate în timpul întregii sale vieți.

O sută de ani de trăire condensați într-o clipă atemporală, care este chintesența întregii sale vieți, iar pentru noi, ceilalți, este o scufundare în Inima din care s-a născut această experiență, înainte de toate o Recunoaștere a ceea ce suntem de fapt, în profunzime, dincolo de aparențele corporale, lingvistice, culturale, a atingere a Adevărului pe care acest om îl întrupează, pentru noi toți.

Vârful acestei trăiri este acesta: surpriza! Un tablou mare care îl înfățișează pe Brother David într-o ipostază iconică, zâmbind cu capul sprijinit în mâini, aceeași care apare pe coperta autobiografiei sale din 2016: ”I am, through you, so I” (Eu sunt, prin tine, atât de mult Eu). Dar acest portret este alcătuit din 1100 de chipuri ale prietenilor săi din toată lumea. Momentul în care Brother David înțelege că chipul său este format din 1100 de chipuri ale prietenilor săi de pretutindeni și acesta este cadoul său, este suspendat în uluire, apoi el își duce palmele în dreptul gurii, ca un copil și rămâne clipe întregi privind în minunare, în  vreme ce adunarea dimprejurul său este străbătută de imense valuri de emoție ce nu poate fi descrisă.

Această uimire inocentă este unul dintre marile sale secrete. Capacitatea de a se minuna în fața evenimentului necontenit al vieții, de a descoperi, de a sorbi din miracol, este poate cel mai mare răspuns pe care el îl întrupează în fața întrebărilor eterne ale lui Om.

Tabloul circulă prin mulțime, oamenii îl ating, în vreme ce Brother David stă cu mâinile împreunate și cu o privire care cuprinde totul. Întreaga scenă aparține unui teatru etern, al Conștiinței, înțelegerea fără cuvinte că trăim unii în inimile altora, că viețile noastre sunt o țesătură care face parte din ceva mai mare decât noi. Fiecare dintre cei de față este aici pentru că omul acesta a atins ceva în el cu un cuvânt, un gest, o idee, a scos la suprafață un ideal, o expresie a Adevărului, a Iubirii sau a Frumuseții, fiecare este aici pentru că a recunoscut în Brother David ceva din el însuși și pentru că el întrupează ceva din noi toți.

Și astfel, tabloul alcătuit dintr-o mie de chipuri care devine un singur chip  și o singură idee, reprezintă multidimensional acest moment, în care toți suntem aici veniți de pretutindeni în numele ideii pe care Brother David o reprezintă, iar el devine Noi Înșine, cuprinzându-ne. Într-un plan și mai larg, 100 de ani de ani de Recunoștință, milioane de oameni pe care acest mesaj i-a atins de-a lungul și de-a latul planetei, unindu-i în ciuda granițelor religioase și culturale, sunt reprezentați de această clipă aflată dincolo de granițele timpului.

Una dintre întrupările Maestrului

”Bunicul Recunoștinței”… e drăguț spus. Dar această expresie tandră și familială nu este suficient de încăpătoare pentru a cuprinde ceea ce este pentru noi Brother David. Rostesc aici în numele meu, Horia Francisc Turcanu, alias Agnis, și al Elenei Francisc Turcanu – AmmaRa împreună cu care am răsuflat în această lume ceea ce azi numim Școala Maestrului Interior. Brother David face parte din urzeala uluitoare a Conștiinței, nevăzute, din care această Lume și experiența ei se naște. El este mult mai mult decât un bunic ce aduce un mesaj pozitiv și salvator lumii. Pentru noi el este una dintre întrupările Maestrului.

Ceea ce am trăit împreună cu el de-a lungul multor ani au fost momente de revelație, de transformare, de înțelegere, de trăire care cu greu pot fi puse în cuvinte. Asta pentru că limbajul desemnează forme și fenomene exterioare. Pot povesti aici unele dintre împrejurările trăite împreună cu Brother David, da, pentru asta există limbajul, ne-am întâlnit aici și acolo, am făcut unele și altele, am schimbat idei și am trăit emoții. Dar natura esențială a întâlnirilor cu Brother David nu a fost niciodată una formală. Aceasta este doar suprafața lucrurilor. Pe dedesubt, de nerostit, au fost trăiri și revelații care se lasă greu prinse în cuvinte și care poate trebuie lăsate să rămână în natura lor misterioasă. Ele s-au născut întotdeauna, între noi, din tăcere.

Nu cuvintele spuse au fost acelea care au definit relația dintre noi de-a lungul anilor, ci tăcerea din care se nasc acestea și care cuprinde în ea tremurul, vibrația sursă a Vieții. Iar acum, în mijlocul acestei mulțimi venită să-l celebreze, Brother David are expresia unui copil în minunare. Această capacitate de a fi uimit în fața vieții seamănă cu inocența copilului care nu a trăit destul pentru a-și face griji. Pentru el însă, această inocență este o atitudine conștientă, o alegere interioară definită și consolidată într-un veac de explorare de sine și a lumii și face parte din darul pe care el îl aduce umanității.

Recunoaștem relațiile astrale din viețile noastre prin aceea că întâlnirile cu oamenii providențiali devin momente de cotitură, de transformare, după care nu mai suntem aceiași. Așa s-a petrecut între noi și Brother David. Fiecare întâlnire și fiecare moment petrecut cu el s-au dovedit a fi transformatoare și revelatoare. El face parte din destinul nostru, este unul dintre nodurile fundamentale ale Existenței prin care curge Conștiența Adevărului despre natura Sinelui și a Experienței de A Fi în această lume. Întâlnirile noastre formale cu el, adică în trup, sunt valuri de experiență care se nasc din magma adâncă, fundamentală a Ființei.

Privind înapoi, aceste întâlniri de-a lungul anilor s-au născut din profunzimea Inimii, din Misterul a ceea ce suntem, și nu invers. Ca și cum curenții adânci de Luminozitate și Sensibilitate din care este alcătuită Inima noastră comună ar fi izbucnit la suprafața experienței de A Fi în întâlniri ale Recunoașterii.

Suntem aici, Acum, la mânăstirea Europa Kloster Gut Eich, trăind o astfel de izbucnire a Inimii profunde într-un eveniment formal, dar în profunzimea acestei întâlniri astrale este vie întreaga noastră experiență împreună cu el, întreaga Revelație și întreaga Cunoaștere tăcută, nenumărate funii de emoție care ne leagă, plasma unor momente care continuă la infinit să se desfășoare între noi, în care sufletele noastre sunt unul singur și în care o singură Experiență de A Fi trăiește.

Lumina și aerul în care se petrece această secvență a tabloului cu o mie de chipuri are culoarea mierii și subțirimea unui parfum.

El este ”Bunicul Recunoștinței” doar la nivel formal. Trupul său vechi de 100 de ani este poate al unui bunic frumos și bun și poate fi privit cu duioșie de aceia care văd în el vârsta fizică. Sunt aceiași care decodează mesajul Recunoștinței în termenii formei. ”Fii recunoscător pentru ceea ce este, ceea ce ai, ceea ce trăiești, și astfel vei avea mai mult din cele pentru care ești recunoscător”. Dar spațiul din care Brother David naște cuvântul Recunoștinței nu este cel formal, ci acela al Maestrului care trăiește în noi toți. În acest spațiu, Brother David nu este un bunicuț care aduce alinare lumii, ci este o forță a Conștiinței care face din Recunoștință un instrument de a trăi Grația, pe Dumnezeu, aici și Acum.

Brother David este un Maestru al Recunoștinței, un profesor în marea Școală a Conștienței care este viața fiecăruia dintre noi.

Recunoștința este o Cale sacră de a trăi adevărata noastră natură, experiența propriei divinități. În interiorul bunicuțului de 100 de ani al cărui surâs înmoaie furtunile existențiale ale lumii, este vie plasma de Luminozitate și Sensibilitate, cum o numim noi în Școala Maestrului Interior, sursa întregii sale energii și a puterii sale de revelație. Am trăit, am văzut, am simțit această plasmă fundamentală a Ființei în prezența lui Brother David, în multe momente și pot să afirm aici: el este mult mai mult decât ”Bunicul Recunoștinței”. El este o forță blândă care schimbă lumea în moduri subtile prin propria sa trăire și are puterea de a deschide viziunea și experiența acestei forțe a Ființei și pentru alții.

Îmi vine în minte și în inimă un moment viu în inima mea pentru totdeauna, pe care îl relatez aici doar pentru a ilustra această forță blândă despre care vorbesc.

Sunt în Cluj Napoca împreună cu Brother David, la o plimbare prin centrul istoric. Clujul este o etapă dintr-un circuit de conferințe prin întreaga țară, iar acum suntem într-o mică pauză de respirație. Intrăm în catedrala romano-catolică Sf. Mihail din Piața Unirii pentru un moment de tăcere și de coborâre în interior. El se așază pe o bancă cu mâinile împreunate, cu ochii deschiși, eu lângă el. Coborâm pe respirație, în adânc, în Prezență, fără nici un cuvânt, până în punctul în care Prezența devine Prezența lui Dumnezeu.

Nu pot să spun cât timp a durat starea în care am intrat, dar pot să spun un lucru: am trăit, fără nici un cuvânt rostit, împreună cu Brother David, ceea ce aș putea numi esența compasiunii, natura de iubire a Ființei, Inima Existenței și revelația că ea îmi este dăruită în orice clipă, fără nici o condiție, că respirația care mă animă, pe mine și pe toți, Conștiența în care percepem toate lucrurile, este un dar neprețuit, fără de care nimic din experiența umană nu ar fi posibil.

Am fost perfect conștient că Brother David, într-un mod tăcut, deschidea porțile percepției și dezvăluia trăirea Recunoștinței simple pentru ceea ce sunt și suntem, și că într-un fel secret îmi face loc, dincolo de cuvinte, în Inimă, în modul său de a vedea, de a simți, de a privi. O lecție tăcută despre Prezență și Recunoștință. Prea puține sunt cuvintele prin care pot să descriu ceea ce am trăit împreună cu el. A fost un moment de Revelație.

Apoi, ca la un semnal neauzit și nevăzut, starea de Grație s-a diluat pentru a dispărea complet. Raze de soare tăiau spațiul în lumini colorate de vitralii. El zâmbea. M-a luat de mână fără nici un cuvânt și am ieșit afară, în soare. Am știut că nu e nevoie să spun nimic. Că nimic nu poate fi spus.
Că despre asta nu se poate vorbi fără a pierde ceva din miracol.

Aceasta este forța blândă a acestui Maestru. Acesta este modul său de a preda Recunoștința ca experiență mistică profundă, ca mod de cunoaștere a lumii și a ființei, ca stare revelatoare a Adevărului. Cea mai mare lecție despre Recunoștință a fost fără nici un cuvânt… Pentru Brother David, Recunoștința este forma supremă a Rugăciunii universale, care transcende orice sistem religios, orice ideologie, orice dogmă și unifică dimensiunea umană cu aceea divină a Vieții. Și este întotdeauna o trăire.

Lacrimile îmi curgeau pe obraz atunci, ca și acum, privindu-l, cu mâinile împreunate, în mijlocul mulțimii venite să fie cu el, privind tabloul în care el însuși este alcătuit dintr-o mie de experiențe și o mie de chipuri, o ființă colectivă, arhetipală, care se ridică deasupra aspectului personal în dimensiunea din care ne naștem în trup, un împreună sacru pe care Brother David l-a întrupat dintotdeauna.

Recunosc acest tremur al inimii care fizic se manifestă prin lacrimi, un sentiment al recunoașterii a ceva din mine și din noi care depășește granițele iluzorii ale acestei lumi. Este aceeași recunoaștere care-mi spulberă inima când citesc unele din cuvintele lui Meister Eckhart sau Jakob Bohme, aceeași recunoaștere pe care o trăiesc în unele momente astrale, ochi în ochi cu femeia mea, recunoașterea care ne-a adus împreună, recunoașterea din care s-a născut Călătoria Inimii și tot ceea ce numesc azi Școala Maestrului Interior… Toate fac parte din aceeași recunoaștere a Adevărului iar Brother David face parte din ea.

Suntem aici, acum, eu și Elena AmmaRa, și toate acestea se petrec simultan, pe multe niveluri. Pot simți emoția ei care nu încape în cuvinte, lacrimile care curg din înțelegere, din măreția care izvorăște, din frumusețea acestei mulțimi unificate de acest om, și în același timp imensa experiență codificată în acest moment pentru noi. El reprezintă ceva din noi toți. Și fiecare din noi recunoaște în Sine ceva din frumusețea și măreția acestui om.

Există un singur Maestru în noi toți. Brother David este una dintre întrupările sale.

Evanghelia după Brother David

Sub aparența bunicului este un revoluționar, un explorator, un filosof și un mistic a cărui busolă este dintotdeauna Inima și Cristos interior, nesupus nici unei dogme, nici unui ritual, nici unui concept prefabricat. El nu putea fi decât benedictin, singurul ordin al bisericii occidentale suficient de deschis pentru a încăpea o întrupare a Maestrului.

Ordinul Sfântului Benedict de Nursia, vechi de 1500 de ani, este clădit împrejurul ”căii de mijloc”, a echilibrului, a discernământului. Benedictinii sunt salvatorii culturii europene clasice în timpurile evului mediu, după căderea imperiului roman. Fiecare mânăstire benedictină are un scriptoriumîn care călugării copiau de mână marile lucrări clasice de literatură, filosofie și științifice ale antichității. Bibliotecile de manuscrise ale Benedictinilor sunt enclave de lumină în cele mai întunecate momente de obscuritate ale civilizației occidentale. Tradiția intelectuală și investigativă a acestui ordin este singura care i se potrivește unui om dedicat Adevărului trăit direct, al cărui fundal intelectual este un doctorat în filosofie și psihologie la Universitatea din Viena și o diplomă în arte și antropologie.

Pentru benedictini, cunoașterea Lumii este o cale de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Însemnele lor sunt Crucea, Cartea și Plugul, în care Crucea reprezintă trăirea lui Dumnezeu și spiritualitatea, Cartea reprezintă reflexia acestei trăiri în Conștiență, iar Plugul reprezintă dimensiunea încarnată, legată de pământ și materie, dar și curgerea, modelarea și iluminarea materiei prin spiritualitate. Un om format în marea școală de gândire vieneză, deprins cu analiza critică, fenomenologia și studiul profund al minții umane, nu a abdicat niciodată de la Cunoaștere și nimic nu este mai străin unui astfel de om decât dogmatismul orb. Benedictinii, prin ancorarea lor în trinitatea Cruce, Carte și Plug, au oferit spațiul în această lume, forma și haina în care Maestrul să manifeste.

În Regula Sfântului Benedict există un capitol întreg dedicat artelor și artizanilor, unde arta este privită ca o glorificare a Creației lui Dumnezeu iar artistul este privit ca un canal prin care curge Dumnezeu manifestându-se ca formă.

Iar acum, locul împrejurul căruia se petrece întreaga sărbătoare a celebrării lui Brother David, solara mânăstire Gut Eich de pe malul lacului Wofgangsee, reprezintă cu perfecțiune libertatea cu care el a explorat substratul fundamental, mistic, care unifică toate tradițiile religioase. Pereții sunt plini de picturi care nu au nimic de-a face cu iconografia clasică a lui Cristos bătut în cuie pe crucea lumii, nu e nimic întunecat, dimpotrivă, fiecare reprezentare este o operă de artă întemeiată în experiența luminoasă a Prezenței, aici și Acum.

De fiecare dată când am fost aici pentru a-l trăi pe Brother David, la Europa Kloster Gut Eich, am fost uimit și entuziasmat de luminozitatea acestui loc, de deschiderea culturală și de abordările lor, revoluționare chiar și pentru benedictinii secolului XXI. Este un centru spiritual de avangardă axat pe ecumenism, dialog interreligios și vindecare holistică și este proiecția fizică perfectă pentru filosofia recunoștinței radicale și a spiritualității unei singure umanități reprezentate de Brother David.

Locul acesta de vis este o utopie devenită experiență prin omul acesta care formal poartă un nume, Brother David. Aici este centrul proiectului Weltkloster – Mânăstirea Lumii în care mistici budiști, hinduși, zen și creștini se întâlnesc regulat pentru practică spirituală comună. Accentul nu este pe deosebirile dogmatice și de formă, ci pe experiența mistică comună, pe meditație și pe Prezență. Nimic din toate acestea nu ar fi existat fără ca Brother David să fi modelat cu răsuflarea lui locul.

Prezența este tărâmul comun în care se întâlnesc toți misticii lumii și spațiul atemporal dar viu, vital, în care Brother David și-a întemeiat Evanghelia … vie a Recunoștinței. Limbajele teologice diferă, dar experiența mistică este universală, aparține umanității.

Recunoștința este limbajul universal cu care el și-a scris Evanghelia, și Evanghelia este chiar viața lui.

Prezența ca Stare interioară în care Om își trăiește Sursa, Absolutul este legătura profundă între noi, HEFT și Brother David. Prezența este substratul adânc din care experiența întâlnirilor noastre s-a născut. Formele, corpurile, personalitățile liniare și evenimentele din lumea fenomenală sunt, la propriu, respirări ale acestui substrat de Prezență pe care îl numim Inimă, și niciodată invers. Inima este plasma de Luminozitate și Sensibilitate, starea primordială din care întreaga realitate a formelor se naște, este Prezența lui Dumnezeu la granița între divin și uman, este Cristos care afirmă Eu și Tatăl Una Suntem și voi toți sunteți asemenea, este constatarea plină de uimire și recunoștință a lui Eu Sunt.

Aceasta este Starea sacră din care s-a născut Evanghelia vie a Recunoștinței după Brother David, dar și ceea ce noi numim Călătoria Inimii și întreaga Școală a Maestrului Interior. Inima este sursa care orchestrează felul în care trăim întâlnirea noastră cu Brother David, este sursa Revelației și a Iubirii și a Adevărului, este sursa de energie lăuntrică din care acest Maestru întrupat a modelat locul în care ne aflăm și întreaga sa Călătorie în această lume.

Nu e nici o întâmplare că Practica Prezenței este fundamentul absolut a tot ceea ce suntem și facem în această lume. Suntem șuvoaie de Conștiență și Trăire care curg din Inima eternă, noi, Brother David, oamenii care sunt aici pentru a celebra UNUL care respiră în toți, în nenumărate feluri. Suntem, chiar acum, în mijlocul Revelației și singurul cuvânt care se potrivește trăirii este Recunoștința.

Recunoștința nu poate fi trăită decât ACUM. Întotdeauna, Acum. În felul acesta, tot ceea ce am trăit vreodată împreună cu Brother David, este Acum, prezent în mii de feluri în Conștiința noastră comună, nenumărate momente și locuri și lacrimile recunoașterii și zâmbet și revelații, toate sunt Acum.

Brother David la București, în biserica Kretzulescu, la Iași, la mânăstirile din nordul Moldovei, la Cluj, pe marginea unui lac între munți, într-o Călătorie a Inimii de nerostit, în care milioane de fire de destin se unesc și se răsfiră în curgerile de foc al Prezenței, la Timișoara… Toate sunt Acum. Brother David și noi într-un moment astral, în care pășim pe colinele înconjurate cu pădure, sub cer, iar el îngenunchează, sărută și binecuvântează pământul într-un act de comuniune dincolo de timpul liniar, privind în Conștiință la toate cele care se vor fi petrecut în oameni și cu oameni pe acest pământ… toate sunt Acum. Întreaga experiență a Școlii Maestrului Interior care a crescut pe aceste coline, născută din Prezență, este Acum și poartă amprenta delicată dar puternică a Maestrului care respiră prin noi.

Ceea Ce Suntem este atemporal, dar cuprinde toate timpurile. Ceea ce trăim în această clipă este chiar Evanghelia Vie a Recunoștinței.

Prezența este ușa. Recunoștința este cheia

„Dacă singura rugăciune pe care o spui în toată viața ta este «mulțumesc», este suficient”. Sunt cuvintele lui Meister Eckhart cu care Brother David vorbește aceeași limbă și care sunt chintesența practicii mistice a Recunoștinței.

Probabil că mulțumesc ar fi singurul Cuvânt care ar putea să reprezinte în întregime experiența noastră cu Brother David, nu doar aceasta a zilelor de celebrare a celor 100 de ani ai trupului său, ci întreagaexperiență, de ani și ani desfășurați în timp, experiența multor locuri și spații și împrejurări. În Inimă, sunt simultane, căci Inima este spațiul din care se nasc experiențele și aspectul fenomenal al realității. Oamenii sunt deasemeni exprimări ale acestui spațiu al Prezenței iar Maestrul universal se exprimă prin oameni, întotdeauna. Unii sunt conștienți de acest lucru, conectați fiind cu Marele Mister care pulsează în adâncul Inimii lor. Alții nu. Iar cei care sunt conștienți devin expresii ale Inimii sau ale Maestrului, canale ale Creației. Se recunosc între ei în moduri discrete, nerostite, deschid porți unii altora și astfel permit Prezenței să manifeste realități care schimbă Conștiința umanității.

Brother David este unul dintre acești oameni prin care Maestrul se exprimă. Sau Cristos cel Viu. Este același lucru.

La rândul său, Brother David a recunoscut exprimări ale Maestrului în viața sa. Starețul american al mânăstirii benedictine din Elmira, New York care a semnat scrisoarea ce i-a permis să studieze cu maeștri ai budismului Zen și să devină puntea istorică între creștinism și budism, este deasemeni o exprimare a Maestrului. Papa Paul al VI-lea care a confirmat pentru totdeauna statutul de deschizător de drumuri între creștinism, budism și hinduism al lui Brother David a fost la fel. Maestrul lucrează prin oameni. Stanislav Grof care l-a invitat în anii 70 pe Brother David să conferențieze la Institutul Esalen din Big Sur, California, și i-a deschis calea către lumea psihologiei transpersonale, a multiculturalismului transcendent al anilor 70 și al lumii științifice, în care fizicieni și matematicieni explorau similitudinea între câmpul cuantic și starea de Prezență. Maestrul în acțiune, prin oameni.

Maeștrii legendari care au dus Zen-ul în occident și cu care Brother David a practicat, Tich Nath Hahn, maeștri sufiți și ai tradiției Advaita, toți acești oameni au fost șuvoaie de manifestare a Misterului Tăcut al Inimii, expresii ale Maestrului în care Brother David s-a oglindit în același fel în care noi înșine ne oglindim în el. Acestea toate fac parte dintr-o singură mare Operă, ca și acest moment de celebrare în care toate se reunifică într-o singură, splendidă Semnificație.

Prezența este ușa. Recunoștința este cheia.Aceasta este esența căii lăuntrice formulate de Brother David de eliberare din durere și de trăire a Adevărului despre noi înșine. Creștinismul, Budismul Zen și Hinduismul nu sunt complementare, ci sunt exprimări diferite ale unei singure realități interioare.

Această singură realitate interioarăcomună tuturor este aceea care a făcut ca noi să fim astăzi aici, la această sărbătoare. Nu este important ceea ce s-a petrecut în cele câteva zile de celebrare în detaliu, dar Prezența din care se naște viața noastră și Maestrul care trăiește în noi, așteptând dintotdeauna să fie trăit și manifestat, da. Acesta este cel mai important lucru din viețile noastre.

Conectați cu această dimensiune profundă, colectivă a Maestrului, în viețile noastre se dezvăluie singurul lucru pentru care suntem aici, Acum, în această lume, în această experiență numită viață, împreună.

Cuvântul, spune Brother David, se naște din Tăcere și are valoare numai în raport cu Tăcerea. Iar Semnificația pe care o dăm Cuvântului este ceea ce ne definește în orice moment al experienței noastre de A Fi.

A putea simți Recunoștință pentru ceea ce suntem, pentru Răsuflare, pentru Conștiență, pentru Sensibilitatea care ne sunt dăruite necontenit, este totuna cu a recunoaște că Noi Suntem Cuvântul, manifestarea care se naște din Tăcere, din Absolut.
Este totuna cu a recunoaște că Eu și Tot-Ceea-Ce-Este suntem Una.   

(Agnis, în numele nostru A&A)