Principiul luminos din noi toți

Vindecarea prin atingere a însoțit întreaga istorie a umanității. Mereu sub semnul miracolului, în toate timpurile și pe toate continentele, nenumărate ființe umane au spart bariera de conștiință a separării față de Întreg și au reușit să se conecteze la marile forțe ale echilibrului și ale armoniei. În timpurile din urmă, adevărata natură a realității și a ființei umane încep să fie conștientizate și, odată cu noua paradigmă, atingerea vindecătoare iese de sub semnul miracolului. Nu în sensul că miracolul nu există, ci dimpotrivă, că tot ceea ce ne înconjoară are o natură miraculoasă. Că viața însăși și întreaga experiență a realității are textura miracolului.

Ceea ce se schimbă este un singur lucru: conştienţa noastră asupra acestei realități. Vindecarea prin atingere a existat întotdeauna, pentru că întotdeauna au existat oameni conștienți de adevărata natură a realității și la fel este și acum. Doar că în zilele noastre pare că tot mai mulți oameni se deschid către dimensiunea profundă a propriei ființe, și astfel, către vindecarea integrală, nu doar a corpului, a emoției și a minții, ci către vindecarea identității.

Orice vindecare este una a identității.

Singurul lucru pe care-l avem de vindecat în ultimă instanță este gândirea și credința că suntem ființe separate de restul existenței. Toate suferințele umanității, fizice, emoționale și psihice, toate crizele și întreaga suferință se naște din rătăcirea de adevărata noastră identitate, de Sinele unic ce strălucește în Inima fiecăruia dintre noi.

Privită de la nivel corporal, întreaga realitate pare fizică. Dar pe măsură ce devenim mai conștienți, adevărul despre ceea ce suntem ne este revelat. Corpul și realitatea fizică sunt expresia cea mai densă a unei realități holografice și este generată, prin intermediul energiei vitale, de către dimensiunea noastră mentală. Fiecare gând devine senzație, emoție și în cele din urmă corporalitate.

Corpul, ca și dimensiunea fizică a situațiilor din viețile noastre, sunt realități dinamice, procese aflate în necontenită transformare, iar gândurile și emoțiile noastre sunt sursa acestei modelări. Astfel, vindecarea corporală, energetică și emoțională merge întotdeauna împreună cu vindecarea gândirii și a identităților pe care ni le-am asumat.

Starea vindecată de separare a ființei, o numim în Școala Maestrului Interior, Prezență. Când suntem în Starea de Prezență, identitatea noastră este topită. Mintea este liniștită și clară, tăcută, senzațiile și percepțiile sunt de o extraordinară acuitate, viziunea lăuntrică și intuiția înlocuiesc gândirea liniară. Cel aflat în Starea de Prezență este în rezonanță profundă cu Existența. Conștiința personală lasă locul Conștienței, care nu are nimic personal în ea. Este principiul luminos din noi toți, sau Inima, sau Sinele, sau Cristos…

Atunci când cineva este în Prezență, această stare rafinată, conștientă și luminoasă a ființei curge natural împrejurul său, radiază fără nici un efort și intră in rezonanță cu mintea, energia și corpul celorlalți, la fel ca și cu mediul înconjurător. Iar Atingerea Vindecătoare, așa cum  o numim noi în Școala Maestrului Interior, nu este altceva decât o atingere în starea de Prezență, în care identitățile separate se topesc în Inima comună a tuturor.

Atingerea vindecătoare pare un miracol doar dacă suntem ferecați în cochilia unei identități rigide. Pe măsură însă ce devenim tot mai conștienți, atingerea vindecătoare se revelează a face parte din cea mai profundă natură a ființei umane. Oricine poate avea acces la trăirea miracolului interior și oricine poate experimenta atingerea vindecătoare, în orice moment, cu condiția Prezenței.

Aceste rânduri pe care le citești, ca și Călătoriile dedicate Atingerii Vindecătoare, sunt destinate acelora care intuiesc adevărata natură a realității și care caută o cale simplă și directă, interioară, de vindecare și de cunoaștere de sine

Iată câțiva pași care deschid această intuiție, constituindu-se într-un preambul al Călătoriei interioare numită Atingerea Vindecătoare a Ființei.

Expansiunea Conștiinței

Conștiința este tot ceea ce există. Suntem Conștiință și la fel este celălalt. Conștiința este un fel de substrat care impregnează realitatea și care permite acesteia să existe în diferite grade de densitate. Conștiența, pe de-altă parte, este calitatea fundamentală a Conștiinței și reprezintă capacitatea de a percepe, de a simți, de a rezona cu diferitele obiecte de care suntem conștienți.

Absolut tot ceea ce percepem, toate conținuturile Conștiinței noastre, le percepem în Lumina Conștienței. Conștiența este adevărata noastră natură. Ea iluminează dimensiunile mentale, bio-fizice și corporale, ca și tot ceea ce considerăm exterior corpului. Putem percepe pe ceilalți, lumea și existența, pentru că suntem conștienți, pentru că această Lumină revelează prin simțuri totul.

A fi – existența și Conștiența sunt un singur lucru. Nu existăm dacă nu suntem conștienți, și nu putem fi conștienți dacă nu existăm. Sentimentul existenței și Conștiența sunt două exprimări ale Ființei.

Suntem cu atât mai conștienți, cu cât percepem mai mult din marea Realitate. A fi conștient, sau a simți sau a percepe, este o experiență, nu o teorie. Mai mult decât atât, este o experiență accesibilă oricărei ființe umane. Oricine poate simți mai mult sau mai puțin din nenumăratele straturi ale realității care se întrepătrund pentru a crea experiența în ansamblu. Capacitatea de a percepe realitatea se poate antrena, la fel ca oricare altă aptitudine. Cu atât mai mult cu cât Conștiența este substratul cel mai adânc al ființei noastre.

Condiția fundamentală este Încrederea. A avea Încredere în propriile simțuri, în propriile percepții.

În mod obișnuit o ființă umană operează în limitele receptorilor fizici, dar într-un mod foarte limitat. Limitarea vine din lipsa fundamentală a atenției. Atenția este Conștiență în mișcare. Și, în cea mai mare parte din timp, atenția noastră este rătăcitoare în dimensiunea orizontală a existenței. Acest lucru limitează dramatic capacitatea de a percepe. Nu simțurile noastre sunt limitate, ci capacitatea noastră de a ne direcționa și menține atenția în spațiile esențiale.

Atenția – Conștiența orientată către interior, către centrul ființei, deschide câmpurile multidimensionale ale percepției, mult dincolo de simțurile obișnuite.

Deasemeni, oricine poate trăi o expansiune a Conștiinței, prin extinderea capacității de a percepe. Devin conștient de mai multe straturi ale realității. Atingerea vindecătoare nu este posibilă fără această extindere a percepției.

A percepe mai mult din realitate este echivalent cu a fi conștient de mai mult din adevărata natură Ființei mele și a celuilalt și, în cele din urmă, a deveni conștient de substratul comun al experienței noastre.

Instrumentele expansiunii

Respirația Conștientă și orientarea constantă a atenției în interior conduce către starea de Prezență. Am întâlnit foarte puțini oameni care nu sunt capabili să facă acest minim efort de atenție și respirație conștientă, astfel încât să nu poată accesa această stare fundamentală, fără de care expansiunea de conștiință este imposibilă. Majoritatea oamenilor reușesc rapid acest lucru, cel puțin atunci când lucrăm într-un grup coerent, cu această intenție. Practica Respirației Conștiente și a stării de Prezență sunt instrumente străvechi, de când există experiență umană pe această planetă și deasemeni sunt instrumentele Școlii Maestrului Interior dintotdeauna.

Aceste două instrumente fundamentale ale expansiunii de conștiință deschid calea către percepția sferică, holografică a realității. În esență, atunci când atenția este centrată în interior se deschide un fel de poartă a percepției. Ființa umană cuprinde în adâncul său nenumărate straturi și niveluri ale realității care pot fi percepute în mod direct. Atunci când percepem unul sau mai multe niveluri ale acestei realități interioare, în mod automat devenim conștienți de expresiile „exterioare” corpului ale acelui nivel.

De pildă, fiind în contact conștient cu dimensiunea noastră fizică, percepem altfel decât în mod obișnuit realitatea fizică a celuilalt. Același lucru se întâmplă atunci când suntem în contact conștient cu dimensiunile noastre energetice, emoționale sau mentale și cu celelalte straturi ale realității. Percepând acele niveluri în noi înșine, ne conectăm la realitățile echivalente ca densitate așa cum le experimentează ceilalți. Acesta este fenomenul pe care îl numim, în Școala Maestrului Interior, Rezonanță. Rezonanța este acel atribut al Conștiinței care face posibilă atingerea vindecătoare între doi oameni.

Comuniunea

Atunci când două ființe umane sunt conștiente de aceleași paliere ale realității experimentate, fenomenul de rezonanță se amplifică. Această experiență comună de expansiune a simțurilor și a conștienței o numim Comuniune. Comuniunea este călătorie împreună, într-o realitate lărgită împreună. Cristos spune că „atunci când doi se adună în numele Meu, sunt și Eu cu ei”. Este un alt mod de a rosti esența unei Comuniuni.

Ceea ce deosebește profund experiența în scopuri de vindecare a unei Comuniuni de orice alt mod de a lucra cu atingerea terapeutică, este conştienţa lui „împreună”. Este o deosebire fundamentală. Acest lucru face ca puterea vindecătoare a gestului să fie cu mult mai puternică. În paradigma clasică, expresie a dualității și a separării, rolurile sunt bine delimitate și reprezintă identificări puternice. Vindecătorul și pacientul au roluri clare, dar care, în mod paradoxal întrețin realitatea dezechilibrului numit „boală”. În abordarea Școlii Maestrului Interior nu există un vindecător și un vindecat, ci două ființe umane conștiente care aleg să schimbe o realitate. Ei se vindecă împreună.

În vechile abordări ale dualității, vindecătorul are un rol activ, iar pacientul unul pasiv, așteptând să fie vindecat. În perspectiva Maestrului, pacientul participă la propria vindecare în mod activ și își asumă experiența propriei realități în aceeași măsură ca și vindecătorul. Iar acesta din urmă îl privește pe pacient ca fiind o expresie a propriei sale Ființe. Lucrează de fapt cu el însuși.

Nenumărate abordări contemporane au o eficiență a vindecării redusă din pricina acestei perspective pasive. Vindecătorul acționează pe unul sau mai multe paliere ale realității, fizic, energetic, emoțional și chiar la nivelul mental al pacientului, dar nu poate schimba nimic din sistemele de credințe, din convingerile și din mecanismele mentale ale acestuia, astfel încât acestea urmează în mod inevitabil ca, după un timp mai lung sau mai scurt să refacă experiența dezechilibrului numită „boală”. Căci orice formă de dezechilibru, în interior sau in viețile noastre, este generată de credințele și convingerile noastre care modelează dimensiunea subconștientă a minții.

Vindecarea în Comuniune este, cu adevărat, un mod mult mai eficient și mai puternic de vindecare a dezechilibrului, pentru că cei doi, vindecatul și vindecătorul, coboară împreună în substraturile cele mai profunde ale ființei, dincolo de orice identitate, unde suntem, cu adevărat un singur lucru, o singură Conștiență, o singură Inimă, o singură Ființă.

Această Comuniune a doi sau mai mulți oameni este deschiderea către Maestrul Interior, sau Cristos, sau Sinele absolut al tuturor oamenilor. Este o experiență care poate schimba pentru totdeauna credințele și convingerile unui om, și în acest fel aduce o vindecare fundamentală la nivelul identității, fiind în același timp un act de cunoaștere și o revelație.

De fapt, aici este un punct cheie. Școala Maestrului Interior se numește așa pentru că este o școală a asumării. Fiecare ființă umană este un desăvârșit creator al propriei sale experiențe, dar acest lucru este greu de perceput pentru că cea mai mare parte a experienței este creată de dimensiuni inconștiente ale ființei noastre, în esență gândire transformată în convingere și credință, coborâtă în dimensiunile subconștiente ale propriei noastre ființe.  Le numim destin sau karma sau oricum altfel, dar în esență le credem diferite de „noi înșine”. Aceasta este separarea, sau alienarea.

Drumul către adevărata, completa vindecare, trece prin punctul asumării depline a realității experimentate. Iar Comuniunea este o formă, probabil cea mai rapidă și mai eficientă, de a trăi această natură profundă, autentică a ființei noastre, aflată dincolo de cuvinte și concepte, dincolo de logică, în profunzimea luminoasă a Conștienței. Sau a Inimii.

Astfel, Atingerea Vindecătoare a Ființei, este posibilă numai în Prezență, dincolo de gândire, în A Fi.

O hologramă numită Existență

Expansiunea de conștiință implică percepția directă a acestei realități multidimensionale a ceea ce suntem și descoperirea faptului că ființa noastră profundă nu este doar un corp fizic înzestrat cu capacitatea de a discrimina, adică de a judeca realitatea. Din starea de Prezență despre care am pomenit mai sus, odată deschise „porțile percepției” – cum le-a numit Aldous Huxley, devenim conștienți în primul rând de lumea miraculoasă din interiorul nostru, alcătuită din straturile de realitate perceptibilă a energiilor noastre interioare, a emoțiilor noastre și mai ales a gândurilor noastre.

De fapt, trăim ce gândim.

Suntem un fel de proiector holografic de realitate, în care gândurile noastre, nesfârșitul monolog interior, este filmul care mișcă emoțiile și senzațiile noastre, fiind proiectat apoi în relațiile și acțiunile noastre în această lume. Starea de sănătate a corpului nostru, ca și viața noastră împreună cu ceilalți și cu lumea, este o proiecție holografică a gândurilor și convingerilor noastre. Întâmplările din viețile noastre par a avea o sursă străină de noi pentru că am lăsat pe dinafara noastră o bună parte din noi înșine, nefiind conștienți de ea.

Natura profundă a ființei noastre, impersonală, luminoasă, sursa întregii noastre experiențe de a fi umani, în această lume – acesta este adevăratul nostru …destin.  Doar ne-am îndepărtat, am uitat ce suntem de fapt, iar acum, dacă citești aceste rânduri, poate că a venit timpul să-ți reamintești.

A nu mai trăi în bătaia vânturilor interioare și a valurilor exterioare, a nu mai fi sclavul diferitelor stări de articulare ale Ființei care par generate de elemente aparent aleatorii, ci a putea alege cu adevărat experiențele pe care le creăm. Acest lucru nu este posibil fără reamintirea adevăratei noastre identități. Mulți au intuiția Adevărului despre noi înșine, dar puțini reușesc să facă din acest Adevăr un mod de a trăi în această lume, în care sănătatea, bucuria, abundența, creativitatea, spontaneitatea să curgă din lumea noastră interioară precum răsuflarea.

Dar, desigur, pentru acest lucru ne aflăm aici, în această dimensiune, în experiența umană a Conștiinței, pentru a învăța despre Creația care curge din noi la fiecare răsuflare. Nu e nimic greșit în experiența umană așa cum este, căci ea conduce în mod inevitabil la explorarea interioară și la regăsirea Adevărului. Un timp învățăm prin suferință despre ceea ce nu suntem. Apoi, suferința devine inutilă, căci putem învăța despre noi înșine prin Conștiență.  

Vindecare prin Iubire

Comuniunea nu este altceva decât Iubire, reunificare, în vreme ce gândirea este identitate, adică separare. Aici, cuvântul Iubire reprezintă forțele coezive ale Conștiinței, ale Întregului. Este ceea ce ne unește, în același fel în care celulele unui corp fizic sunt ținute într-un întreg coerent de… Inspirație.

Vindecarea împreună prin atingere presupune ca cei doi membri ai Comuniunii de conștiință să trăiască Adevărul despre Sine în același timp. Două ființe, o singură Prezență, o singură Conștiență, o singură Lumină care izvorăște simultan în două trupuri, reunificând ceea ce gândirea a separat … aparent. Aici stă vindecarea. A fi capabil să mă deschid în fața celuilalt, să simt și să mă las simțit presupune deasemeni o deschidere a identității pe care mi-am asumat-o. Presupune să uit, pentru moment, ceea ce cred că sunt și astfel să deschid poarta unei identități mai largi, în care totul devine posibil.

Ceea ce umanitatea profană numește „miracol”, pentru inițiați nu este decât exercițiul unei realități mai profunde, mai adânci, mai rafinate. Metafizica nu este altceva decât o fizică a dimensiunilor subtile ale propriei noastre Ființe și un exercițiu de lucru cu acestea. În acest sens, acolo unde mintea liniară vede un miracol, nu se petrece altceva decât o accesare a naturii multidimensionale, sferice, colective a Ființei. Maestrul Interior, Cristos, Sinele, Lumina sau Conștiența sunt nume diferite ale unei singure dimensiuni universale, Inima care strălucește în centrul fiecărei ființe. La acest nivel, suntem Una.

Atingerea vindecătoare a Ființei

Pentru ego, mintea liniară, toate acestea nu sunt decât metafore. Maestrul Interior sau Cristos este o imagine exterioară, un obiect al gândirii. Dar pentru acela care trece prin porțile Prezenței Conștiente, sau cu alte cuvinte își resoarbe Atenția prin Inimă, în profunzimea ființei, dizolvarea identității și minunăția sunt o recunoaștere imediată a Adevărului. La fel ca trezirea dintr-un vis.

Aceasta este „tehnologia” interioară, meta-fizica Prezenței Conștiente, care stă la baza întregii experiențe a Școlii Maestrului Interior și a acestei Călătorii Interioare de vindecare numită aici Atingerea Vindecătoare a Ființei. Într-un fel toate aceste detalii sunt modelate în forma unei invitații, a unei chemări.
Atingerea Vindecătoare este mult mai mult decât … un masaj sau o mângâiere. A atinge nu este doar fizic. Este o intre-pătrundere, o rezonanță a energiilor vitale, a emoției și a minții care face posibilă vindecarea și cunoașterea substratului adânc a ceea ce suntem cu adevărat.

Stratul cel mai dens, fizic, materia, poate fi percepută ca atare, dar este o percepție limitată. O iluzie. Maya, cum ar spune un hindus. O iluzie în sensul că nimic fizic nu este, de fapt, solid. Materia este făcută din atomi și, cea mai mare parte a spațiului fizic este „gol”. Fizica modernă a descoperit acest lucru deja de mult timp, și cu toate acestea, medicina nu s-a schimbat prea mult. Deși s-au scris mii de cărți despre realitățile numite cuantice, corpul omenesc este încă tratat precum o mașinărie biologică, iar interdependența diferitelor niveluri de energie și de densitate nu este luată încă în calcul de către vindecătorii moderni.

În perspectiva integrală asupra realității și a ființei umane, dimensiunea fizică este văzută ca fiind aspectul cel mai dens al energiei, cel mai lent și cel mai ușor perceptibil de către simțuri. Dar nu este nici pe departe cel mai important, în sensul că realitățile subtile le creează pe cele dense, și nu invers. Nenumărate straturi ale realității sunt implicate și prezente în experiența fizică. Cu cât suntem conștienți de mai multe niveluri ale Ființei, cu atât atingerea are capacități vindecătoare mai puternice, căci intervenția se produce pe un nivel mai subtil.

În limbaj mistic, o astfel de experiență este descoperirea lui Dumnezeu interior. În limbaj creștin este trăirea lui Cristos. În limbajul științelor moderne am spune că este experiența substratului cuantic al existenței. Dar limbajul devine puțin important atunci când trăim experiența directă. Ea nu are nimic miraculos, căci această esență a ființei noastre ”este mai aproape de noi înșine decât mâinile, picioarele și respirația”, ca să parafrazez aici o afirmație celebră din evanghelie.

A percepe realitatea cuantică a unei ființe umane, adică a acelui spațiu pe care noi, în Școala Maestrului Interior îl numim „zero”, este echivalent cu a percepe fundamentul realității fizice, spațiul care permite acesteia să fie experimentată ca atare. Este un fel de resorbție a Conștienței care permite deslușirea diferitelor straturi ale propriei ființe.

Dimensiunea fizică este impregnată și generată de către dimensiunea bio-fizică. Aceasta la rândul său este impregnată și generată de realitatea noastră psihică. La rândul său aceasta este o reflexie a Conștienței, Lumina care izvorăște din marele mister al Inimii și care permite întreaga experiență de a fi.

Această trăire nu este un lucru dificil, dar implică încrederea totală în propriile percepții. Mulți oameni trăiesc acest tip de percepție în mod spontan în vremurile noastre, dar cred că e o nebunie, o imaginație, un eres. Cu alte cuvinte nu dau credit propriilor percepții despre realitate. Unul dintre lucrurile cele mai importante în exercițiul creației conștiente de realitate pe care îl facem împreună cu aceia care explorează spațiile propriei conștiințe este validarea propriilor percepții. Atunci când și ceilalți percep aceleași realități în exercițiul independent al expansiunii, validarea propriei experiențe este mai ușoară.

Revenind la atingerea vindecătoare, aceasta funcționează deci atunci când cei doi exploratori ai conștiinței plonjează împreună în experiența holografică a realității și aleg împreună o nouă realitate ale cărei atribute sunt coerența, armonia, curgerea, în locul realității dezechilibrate de până atunci.

O asemenea atingere depășește cu mult stratul fizic, dens al realității, iar interferența celor două ființe se face pe multiple niveluri. Energiile vitale, emoțiile și gândirea celor doi – ca să vorbim doar despre cele mai dense straturi ale realității umane, interferează într-un câmp comun în care alegerile și încrederea fiecăruia configurează o nouă realitate.

Asemenea experiențe au darul de a reconfigura profund ceea ce credem despre realitate și despre natura acesteia dar și propria noastră identitate asumată. Nu e doar o chestiune de vindecare, ci una de cunoaștere a întregii realități.

Atingerea vindecătoare a Ființei este un exercițiu care schimbă profund ceea ce credem despre Întreg, prin experiență directă și care tinde să reformuleze felul în care ne definim pe noi înșine. Suntem mult mai mult decât un corp fizic. Suntem divinitate aflată în experiența umană, și ceea ce deschide porțile identității este tocmai Iubirea, experiența forțelor coezive ale Ființei, care spulberă sentimentul separării și deschide porțile Adevărului, în Inimă.

Călătoria

Ca toate abordările aparținând Școlii Maestrului Interior, această călătorie pleacă de la premisa că orice ființă umană poartă în sine marea cunoaștere. Călăuzele oricărei experiențe nu fac altceva decât, prin propria prezență, să creeze un mediu catalizator pentru experiența celorlalți. Este un proces de reamintire adevărului despre noi înșine.

Oricine ajunge la o asemenea experiență simte deja, în adâncul său, acest adevăr mai larg despre sine și despre realitate. Călătoria în sine este o coborâre în adâncurile propriei ființe, unde întreaga cunoaștere așteaptă să fie regăsită și dezgropată. Fiecare dintre noi are în interiorul său un Maestru în așteptare. Este un aspect mai larg al propriei noastre ființe.

E greu de înțeles în mod liniar cum funcționează relația între dimensiunile noastre personale și cele transpersonale sau arhetipale. Această greutate vine exclusiv din frica de a părăsi identitatea liniară. Cu alte cuvinte, într-un fel sau altul, toți căutăm reîntregirea, dar a-l cunoaște pe Dumnezeu este a ne cunoaște pe noi înșine, iar cunoașterea adevărată este totuna cu a-fi-una-cu-Dumnezeu. Și totuna cu a renunța, fie chiar și pentru o singură clipă, de a fi cine am crezut că suntem. În această agățare mentală de vechile noastre identități stă frica de a pătrunde în profunzimea propriei noastre ființe, acolo unde suntem una cu Împărăția. „Au nu știți voi că sunteți lumina Lumii?” „Împărăția lui Dumnezeu se află înlăuntrul vostru.”

Acest substrat al ființei există permanent. Sunt acele dimensiuni inconștiente care orchestrează de fapt întreaga noastră realitate. Sunt părți din noi înșine de care, odată ce devenim conștienți, își reiau locul în arhitectura interioară a Ființei. Personalitatea liniară nu dispare în neant, ci devine transparentă. Știm ce suntem în jocul lumii.

Sigur că în această lume mă numesc Horia Francisc Țurcanu, am o biografie, o familie și mai mulți câini și pisici, dar sunt mult mai mult decât atât. Sunt conștient de faptul că în interiorul acestei identități există nenumărate dimensiuni și că întreaga mea viață este un joc al Conștiinței. Am devenit conștient de Actorul care toarnă energie în toate aceste forme. Nici una nu se pierde, dar toate devin mai transparente în acest joc al vieții.

Același lucru se petrece în Călătoria numită Atingerea Vindecătoare a Ființei sau, pe scurt Atingerea Inimii. E mai mult decât o Călătorie de vindecare multi-nivel, și mai mult decât un act de cunoaștere lăuntrică. E o Călătorie de transformare, la fel ca toate cele derivate din experiența Maestrului Interior. Identitatea personală devine mai transparentă, astfel încât putem percepe dincolo de ea substraturile realității, inclusiv substraturile ființei celuilalt. Asta ne permite ca, împreună, să deslușim într-un mod nou experiența de a fi umani și chiar de a ne juca puțin, zâmbitori cu realități altfel foarte … serioase.

Cele trei zile ale acestei Călătorii de conștiință cuprind exercițiile noastre obișnuite de lucru cu Respirația Conștientă și cu starea de Prezență, ca poartă a expansiunii, exercițiul percepției sferice a realității ființei umane și lucrul cu diferitele paliere ale acesteia în scopuri de auto-vindecare și cunoaștere prin experiență directă. Este o călătorie fascinantă și surprinzătoare în același timp, care ne permite relaționarea cu noi înșine și cu ceilalți într-un mod nou și proaspăt.

Este o călătorie în cele mai adânci dimensiuni ale Ființei care deschide calea pentru explorările ulterioare individuale. A crea o Comuniune vindecătoare nu este un exercițiu pentru un workshop de dezvoltare personală, ci unul care tinde să transforme felul în care ne privim pe noi înșine și lumea. Vindecarea fizică, energetică și emoțională este începutul acestei transformări.

Agnis