Puterea. La feminin. Vindecare prin iertare

La nivel social, trăim o adevărată tulburare în ceea ce privește feminitatea. E un subiect delicat și foarte sensibil ce tulbură pe multă lume acum.
Tema principală în acest proces tulburător este Puterea.
Trezirea Principiului Feminin, peste tot în lume, pare că a zdruncinat multe din sistemele vechi, ancrasate. Frica unora în fața Puterii Principiului Feminin a condus la crearea unei mari confuzii, mai ales în rândul tinerilor, în privința genului. Acesta este însă un alt subiect. Acum simt să mă rezum la tema Puterii privite din perspectiva Femininului etern. Puterea, la feminin, naște vindecare prin iertare.

Atitudini vechi,
ce țin de dreptul femeilor, sunt contestate mai peste tot în lume, la ora actuală. Multe din cele dosite, ce țineau de hărțuiri și abuzuri de tot felul, au fost scoase și expuse în lumina conștienței. Pentru mine, însă, toate acestea nu înseamnă că „se face dreptate”, cum am auzit unele femei exprimându-se. Dacă am crede asta, că este despre „dreptate”, ar însemna să continuăm o luptă. Trezirea Principiului Feminin, pentru mine, este despre curajul de a ne renaște întru bunătatea inimilor noastre de femei. Este despre renașterea puterii feminine creatoare. Prin „putere” mă refer la puterea de a ierta, puterea de a iubi, puterea de a cultiva răbdarea și îngăduința, puterea de a asculta, puterea de a curăța privirea – filtru curat, mereu și mereu – puterea de a crea relații noi bazate pe încredere, iubire și respect. Puterea feminină este și despre a da o altă semnificație rănilor noastre care, de altfel, ne-au făcut mai puternice. Vechi dureri pot fi privite precum surse de vindecare, precum catalizatoare către schimbare, renunțând a le mai folosi precum pretexte de a menține victimizarea.

Eternul Feminin
a fost mereu un fir conductor în cultura umanității, de mii și mii de ani. Însă, fiecare generație are responsabilitatea de a-l reinterpreta. Da, acum, este responsabilitatea noastră, a fiecărei femei aflate pe Calea Conștienței, să-i dăm o altă semnificație. Ține de noi, de fiecare femeie și de fiecare bărbat în parte, dar și de noi toți, împreună, să resemnificăm Principiul Feminin Etern. În această societate în care ne pierdem, atât de rapid, în faceri zilnice, ne risipim atenția și puterea creatoare în mize mult prea mici, a întrupa Eternul Feminin necesită o Practică.

Expresia feminină a Școlii Maestrului Interior poartă numele de PRACTICA PUTERII FEMININE.

Ține de fiecare femeie să aprofundeze, în felul ei unic, răspunsul – în nuanțele sale multiple – la întrebarea:
Ce este, pentru mine acum, să fiu femeie?

Aici, pe Colina Lunii, se petrece Anam Cara Retreat Magic de Sânziene.
Un Retreat devenit tradiție în Călătoria Inimii. 30 de femei, venite de peste tot din țară și din afara țării, s-au îmbăiat în energia tămăduitoare a Colinei. Și, împreună cu ele, am creat Cercuri de Vindecare prin Iertare și Vindecare prin Iubire, împărtășiri sincere, conținere, lacrimi de recunoștință și de bucurie, atingeri vindecătoare, Dansul Inimilor noastre de femei – împreună – născând vitalitate și bucurie, Ritualuri de purificare, Mama Pământ, Pântec moale și născător de intuiție, curgere, lăsare, creativitate … și multă PACE. Iată doar câteva din ingredientele principale în acest Retreat pentru care eman profundă recunoștință. Cresc, învăț, evoluez, transform, vindec și eu, mereu și mereu, împreună cu toate aceste femei.

Ne-am pus întrebări și am ascultat răspunsurile ieșind, din adâncurile ființei, la suprafață, în lumina conștienței.

Ține de fiecare femeie să-și pună întrebări, în aceste vremuri tulburătoare. Iată câteva la care te invit să reflectezi și tu. Dacă citești, acum, aceste rânduri este pentru că ești pregătită să primești răspunsurile din al tău întuneric fecund, din al tău pământ – trupul tău.

Încotro decid să merg de acum înainte, recunoscându-mă ca și femeie?

Ce vreau să trăiesc în viața mea, acum, din punct de vedere ai feminității mele?

Ce vreau cu mine însămi, acum, ca femeie renăscută?

Ce vreau să trăiesc în cuplu? (dacă ești într-o relație de cuplu)

La ce sunt determinată să renunț (ca și tipare de gândire, mecanisme emoționale, atitudini, credințe) pentru a primi principiul masculin în viața mea, pentru a mă deschide unei noi relații de cuplu? (dacă nu ești într-o relație de cuplu)

Ce vreau să creez, cu putere feminină creatoare, să împărtășesc cu ceilalți și să eman în lume?

Întrebări cruciale, sunt toate acestea, în procesul de întrupare a Puterii Feminine Creatoare.

Trecerea dintr-o poziție de victimă într-una de putere
(nu putere manipulatoare ci una creatoare), transformarea rănilor vechi într-o sursă de vindecare (prin iubire și iertare), acestea sunt schimbări importante în viața oricui. Nu doar a noastră, a femeilor.

În acest Retreat, multe din femeile prezente au conștientizat și au simțit că a venit momentul să renunțe la rolul de victimă. Multe, de asemenea, au ales să dizolve lupta împotriva Principiului Masculin și să facă Pace.

Vindecare prin Iertare a fost un ingredient principal. Am onorat, cu privire curată, Bărbatul!

Ritualul de purificare, în Uterul Mamei Pământ, a condus la renaștere întru FEMEIE și, deopotrivă, la trezire din somnul inconștienței. Devenind conștiente de marele DAR numit Viață, de adevărata noastră existență – ce are în miez esența feminină – recunoaștem că nu mai avem nevoie de etichete. Recunoaștem, de asemenea, că lupta între masculin și feminin a fost, de-a lungul veacurilor, definită de convingerile și atitudinile noastre, de condiționările noastre mentale. Toate acestea le dizolvăm, în astfel de cercuri de vindecare. Femei între femei, dincolo de competiție, de judecată, de gelozie, de comparație, curățăm convingerile și condiționările vechi ce nu ne mai servesc.

 A fi femeie înseamnă mult dincolo de aspectul fiziologic.

Eternul Feminin nu se găsește în niciun fel de credință sau de atitudine, în nicio condiționare sau judecată. Nu cred și n-am crezut niciodată că … femeile sunt de pe Venus și bărbații de pe Marte. A crede așa ceva ar fi doar perpetuarea unei limitări ce conduce la separare, nicidecum la unitate, la împreună. Avem o mare nevoie acum de valori universale ce aparțin Eternului Feminin. Așa cum avem nevoie, femei și bărbați, deopotrivă, de renaștere a acestui principiu etern, întru … vindecare prin iertare și vindecare prin iubire.

Fiecare atribut universal (adevărul, iubirea, frumusețea, pacea …) și fiecare din calitățile umane pe care le prețuim, au o sursă pură – Principiul Feminin Etern – și, cu cât suntem mai aproape de această sursă, cu atât valorile noastre sunt mai intense și mai solide, mai ancorate în puterea feminină creatoare.

Ce vine să adauge în viețile noastre această trezire a Principiului Feminin Etern?

De fapt, noi toți inspirăm și expirăm, trăim și exprimăm Eternul Feminin oriunde este frumusețe, devotament, îngrijire, bunătate, blândețe, răbdare, maternitate, creativitate, inspirație. Marea Zeiță, de-a lungul mileniilor, a reprezentat, întotdeauna, aceste lucruri. Când ignorăm femininul din noi, când îl distorsionăm sau îl rănim, toate aceste valori sunt subminate. Apare cruzimea, competitivitatea, apar războaiele și duritatea. Ne separăm, când nu onorăm Principiul Feminin. Rana separării este, de fapt, tot ce avem de vindecat.

La nivel individual, pierderea Eternului Feminin poate fi devastatoare. Mă îndoiesc că există cineva, bărbat sau femeie, care nu poate beneficia de vindecarea laturii lor feminine. Putem recâștiga întregirea prin tehnici de meditație, da. Însă, Practica Prezenței este pentru viața de zi cu zi. Iar întregirea o putem simți chiar și în acțiunile vieții mundane căci acolo este unde merită să aplicăm conștientizarea Principiului Feminin. În lucrurile mărunte și simple ale vieții de zi cu zi, acești pași de vindecare (prin iertare și prin iubire) pot fi făcuți.

Care este direcția ta, Femeie?
Încotro alegi să te îndrepți acum când renunți la victimizare și alegi acceptarea, ca și prim pas în procesul de vindecare. A accepta nu înseamnă a fi de acord  sau a te resemna. Ci … accept ceea ce se petrece acum, fără să judec, fără să mă chinui să schimb repede, fără să neg, fără să mă lupt, fără să critic. Accept.

Ce îmi doresc acum, ca și Femeie?

Cercul Sacru Anam Cara, cercul feminității în comunitatea Călătoria Inimii, este un mediu de creștere, de evoluție, de transcendere a vechilor roluri, de întrupare a puterii feminine creatoare. Un mediu de vindecare prin iubire și prin iertare.

În acest Retreat au fost însă și multe femei noi ce nu aparțin, încă, acestui Cerc Sacru – Anam Cara. Fiecare din aceste femei noi, venite din diferite locuri ale țării și ale lumii, a adus ceva extrem de prețios pentru procesul macro de vindecare și de transformare în care suntem toți. Profundă recunoștință, încă o dată, eman acum pentru toate femeile ce au participat la Anam Cara Retreat Magic de Sânziene.

Dacă îți pui și tu întrebarea cu sinceritate: ce îmi doresc să trăiesc (în relația cu a mea feminitate, în relația de cuplu… în relația cu creația)? – asta te obligă să vezi, cu sinceritate, unde ești acum. Și dacă asta (oricare ar fi acea „asta”) îți dorești, asta presupune că ceea îți dorești nu este prezent acum în viața ta. Deci, este obiectul unei lucrări.

Este valabil pentru și pentru mine și pentru oricine își pune această întrebare.

De aceea, periodic, oprește-te și pune-ți întrebări.  Sunt esențiale în acest proces în care suntem fiecare, personal și colectiv.

O întrebare creează, în Conștiință, o convexitate. Apa curge în convexitate. Apa nu stă. Apa curge într-o groapă. Dacă nu creez o groapă, în care să curgă apa, apa se va duce în altă parte sau în toate direcțiile. Așa este și cu o întrebare. Dacă nu am nicio întrebare pentru mine, pentru viața mea, pentru existență, nu am o convexitate în care realitatea să curgă cu energie. Nicio direcție în care să merg. Totul este ca o moluscă. Și foarte mulți oameni trăiesc ca moluștele. Ei nu au o direcție. Acum se întâmplă un eveniment și … hop … se duce în direcția aia. Acum zice cineva nu știu ce nu știu cum și … hop … interpretează „a zis x… înseamnă că y…” sau intră în frică. Acum mai citește un articol și … gata se iluminează. Acum citește un comentariu nașpa pe fb și … gata… intră în agitație și reacție. Asta e molusca. Ea nu merge nicăieri. Ea nu are un Vis, un ideal, o direcție, o dorință. Dorințele moluștei sunt dorințe ale corpului fizic și vin întotdeauna din necesitățile unor dureri.

E nevoie de această convexitate a realității, pentru a face orice mișcare și orice progres. E ca în Aikido când inviți energia să vină către tine. Dacă o împingi, creezi o contra reacție. Trebuie doar să-i faci loc.

Dacă nu vrei nimic, și nu îți dorești nimic, nu poți pretinde că onorezi Puterea Feminină Creatoare. Dacă nu vrei nimic, nu poți fi o moașă a lumii noi în care Principiul Feminin renaște.

Așadar, întreabă-te:

Ce îmi doresc, cu adevărat, să trăiesc acum ca și Femeie?

Dorința creează realitate.

Invitându-te să te uiți, cu cea mai mare sinceritate înlăuntrul tău și să vezi ce vrei acum în viața ta de femeie, îți lansez și ție, precum am făcut în Cercul Sacru Anam Cara, aceste întrebări.

Oare, eu ce vreau acum de la mine, de la viață, de la relațiile mele, de la existență?

Ce vreau eu acum de la mine, de la viață, de la relațiile mele și de la existență?

Adevărul este în eternă schimbare, e pulsatoriu. Înseamnă să mă uit, din nou, în mine. Încotro merg? Ce vreau să trăiesc?

Este Exercițiul Creatorului, a pune întrebări.

Ce creez acum? Ce vreau să fiu? Ce vreau să fac? Pentru ce sunt, acum, în această viață, în trup de femeie?

Dacă nu îți pui aceste întrebări, mereu și mereu, nu onorezi dimensiunea creatorului ce ești ci continuai să reciclezi trecutul.

Întrebarea asta, multiplă, este una eternă.

În orice moment de prezență, când mă opresc să-mi simt centrul din Spațiul Sacru al Inimii mele de Femeie, să văd ce simt, ce doresc, ce creez, ce fel de relații vreau să am, onorez Puterea Feminină.

Adevărul nu este tot timpul același. Dacă nu ai această întrebare: ce vreau, încotro merg?, ești pierdută. Pentru că toți vor trage de tine. Nu că vor ei ci pentru că … așa este.

Încotro merg? Ce vreau eu acum?

Încotro merg, în viața mea acum, ca și femeie? Dacă nu vrei nimic, la începutul unei noi zile, e clar că te vei risipi în zeci de direcții și în mize foarte mici. Și asta te conduce la frustrare, la nemulțumire, la oboseală.

Atunci când nu vreau nimic este despre acel „vreau să mor”… nu mă mai interesează nimic – este aspectul acela căzut căruia nu-i mai pasă. Și care creează strategii ingenioase pentru a ne duce către a manifesta acest „vreau să mor” sau… „e degeaba” sau „n-am cu cine”

Pe când atunci când vreau ceva (precum, vreau să trăiesc în prezență și în iubire…, de exemplu) deja sunt în Pulsație.
Sunt într-o inima care bate și nu o inima care refuză să bată.

Cercul Sacru Anam Cara este pentru asta.

Pulsația stărilor și a lumii interioare, dacă nu este conștientă, o voi proiecta în diferite straturi de realitate. De exemplu o voi proiecta pe Lume: uite ce probleme sunt în lume. Sau o voi proiecta în relația de cuplu, pe bani, pe copii, pe colege.

Pulsație înseamnă a simți pe inspirație și a crea pe expirație.

Ce vreau să trăiesc în interiorul meu?

Ca orice ființă, ca orice om, pentru a ne redefini, trebuie să vedem de unde plecăm și ce ne dorim.

Ce fel de relații vrei să creezi, Femeie? Iată, o altă întrebare.

Viața este imposibilă în afara relațiilor. Viața înseamnă relație.

Aici îți definești Viața, Femeie! Prin aceste întrebări. Viața interioară, pe nivelul unu. Viața, în stratul doi, ca relații, ca facere, ca și conjuncturi. Și apoi, al 3lea nivel, relația cu lumea. Despre toate aceste niveluri ale ființei, găsești informații și explicații în Cartea Maestrului Interior.

Întrebările definesc realitatea, de fapt!

Și, ca o concluzie de la AmmaRa acum:

Pe primul nivel, eu, AmmaRa, formulez întrebarea:

Ce îmi doresc să trăiesc, ca viață interioară, ce fel de stări? CE fel de gândire, cultiv, ce fel de atitudini, ce fel de emoții, ce fel de percepții, ce fel de relații? Cum vreau să fiu? Ce fel de atitudine față de corp și, deci, față de materie? – toate astea definesc stările lumii interioare.

Răspunsul meu, cu diferitele sale nuanțe, la această întrebare multiplă, l-am tot formulat în tot ce am împărtășit, de-a lungul anilor, atât în retreaturi, în articole, în meditații ghidate, cât și la Școala Maestrului Interior. Răspunsul, de asemenea, îl găsești și în felul în care am ales să fiu și să-mi trăiesc viața. Te aștept pe Colina Lunii să vezi și să simți pe viu acest mod de viață care reflectă răspunsul meu la întrebarea multiplă.

Te invit și pe tine să-ți pui această întrebare, să stai cu ea și să-ți notezi în al tău jurnal răspunsul.

Ce vreau să trăiesc în interiorul meu ca gândire, ca perspective, ca atitudini, ca emoții?

Al 2lea nivel al Catedralei Ființei se referă la relații.

Ce fel de relații vreau să trăiesc cu oamenii din viața mea acum?

Ce fel de conjuncturi vreau să trăiesc în viața mea?

A3a dimensiune a Catedralei Ființei – Imago Mundi

Cum mă raportez la lume în această perioadă, cum mă raportez la existență, și cum se reflectă asta în realitatea vieții mele?

Alegerea îți aparține, Femeie! Fie perpetuezi un mediu de confirmare a trecutului, a victimei, a suferinței, a competiției, a luptei, fie cultivi un spațiu de creștere, de transformare, de evoluție, de creație conștientă, de ADEVĂR, de sinceritate, de frumusețe, de susținere. Un spațiu de … VINDECARE PRIN IUBIRE și de VINDECARE PRIN IERTARE. Un mediu de PACE și nu de bârfă, de proiecții și de judecată. Un mediu de FRUMUSEȚE.

Colina Lunii este locul unde frumsețea vindecă!

Cu recunoștință,

AmmaRa

Bunătatea și Blândețea

Bunătatea și Blândețea

În urmă cu 4 ani, toți eram convinși că trăim acum unul dintre cele mai tulburătoare momente ale umanității. O criză fără precedent. Atunci o puneam pe seama așa zisului virus care ne-a pus față în față cu o frică fundamentală – cea a morții. Ne-am temut pentru noi, pentru cei dragi, pentru viitor. Apoi, ne-am dat seama că nu despre virus este vorba …

Iată-ne, în „viitor”, patru ani mai târziu. Ce am schimbat în acești patru ani? Ce am învățat? Cât din tot ce am învățat am și aplicat în viețile noastre?

Poate că una din cele mai mari lecții pe care mulți am învățat-o, în ultimii ani, este aceea că tot ce avem de vindecat este credința cum c-am fi separați. Frica, victimizarea, creează separare. De aceea, s-a apăsat la maxim pe pedala fricii.

Și, de fapt, frica este mereu amplificată la cote de tsunami prin mass media, prin rețelele de socializare. Iar noi ne izolăm, ne separăm, atunci când simțim frică, când ne victimizăm. Și nu mă refer doar că stăm închiși în case ci, mai mult, că stăm închiși în ideile noastre, în atitudini și poziționări vechi, în credințe limitative și-n judecăți aspre și dure.

Familii, prieteni, colegi, lumea întreagă s-a împărțit, foarte repede, între PRO și CONTRA, pe durata PLANdemiei. EU am dreptate. Ba NU!  EU am dreptate. Te-ai injectat? Nu te-ai injectat? Ba e bine. Ba nu e bine. De fapt, atunci când dialogul e mort, mai există doar o luptă aprigă între două părți inflexibile. În aceasta luptă, în care cuvintele devin gloanțe iar armura este indiferența față de ceilalți, îmi apăr „ideile mele” și le atac pe „ale tale”. Lupta amplifică durerea și frica. Unul devine agresorul, celălalt victima. Ca apoi, repede, să apară și salvatorul. Numai că acesta din urmă nu mai știe pe cine să salveze căci victima s-a transformat, rapid, în călău. Agresorul și-a pus masca victimei. Hei, eu pe cine mai salvez că acum mă enervez și devin din salvator cel mai aprig opresor. (nu mi-a ieșit altă rimă…)

La noi, aici peste dealuri și coline, a tot nins în ultima vreme. Coli albe, peste coli albe. Dumnezeu a scris Cartea Sfântă cu toate aceste coli albe.

Respiră și imaginează-te, chiar acum, în fața unei coli albe. Ai la dispoziție toate culorile cu care să-ți pictezi renașterea. Ce culori ai alege? Nu te grăbi. Privește coala albă. Ce ai pune pe ea?

Atunci când privesc o coală albă – pe caiet, pe șevalet, pe ecranul de la laptop – eu îmi readuc aminte de bunătatea inimii mele. Nu m-a speriat niciodată o coala albă.  Ci, mai degrabă, m-a înmuiat, mi-a deschis inima, mi-a reamintit de bunătate și de blândețe, de tăcere și de ascultare, de bucuria unui nou început.

O renaștere este, pentru mine, o coală albă.

Cred că acum, cu tot ce am trăit și trăim în viețile noastre, este mai puțin important cine are dreptate și cine nu. Nu contează să avem dreptate. Contează cum ne privim unii pe alții. Contează cum ne ascultăm unii pe alții. Contează cum ne susținem unii pe alții.

Cu adevărat, am sentimentul că tot ce contează acum este să fim buni și blânzi cu noi înșine și cu ceilalți, cu natura, cu animalele. Oricare ar fi ideile noastre, oricât de diferite ar fi perspectivele noastre, putem găsi în noi bunătatea inimii și puterea de a renaște o privire bună și îngăduitoare.

Bunătatea și blândețea ne înmoaie inima, ne hrănesc sufletul și creează punți acolo unde punțile au luat foc. Uită-te cu sinceritate în viața ta, în relațiile tale, în creațiile tale, recunoscând – fără frică, fără auto-învinovățire, fără judecată – ce punți au luat foc sau cărora le-ai pus chiar tu o dinamită în acești ultimi 4 ani.

Bunătate și blândețea ne ajută să fim împreuna când tuturor ne este greu.

Blândețea și bunătatea alină suferința, restaurează încrederea și deschiderea către noi posibilități.

Blândețea și bunătatea nu mă costa altceva decât o alegere, mi-a spus, zilele trecute, o adolescentă pe care o însoțesc în parcursul ei de creștere și evoluție.

Pe tine ce te-ar costa să fii în mai multă bunătate și blândețe?

În fiecare dimineață, în practica mea matinală, eu am grijă să aleg a-mi îmbrățișa, cu bunătate și blândețe, emoțiile ce vor să vină peste zi. De orice natură ar fi ele, îmi readuc aminte – uneori mai repede, alteori mai poticnit – că emoțiile sunt mari maeștri. Vin mereu să mă învețe ceva, dacă mă opresc puțin și respir conștient ascultându-le. Renasc ceva, de fiecare dată, din emoțiile cărora le dau spațiu, fără a mă identifica cu ele.

Renaștere – cu fiecare emoție pe care o învălui în bunătate și blândețe.

Nu ne-am mai întors la așa zisa „normalitate”, după și mai așa zisa pandemie. Unii, însă, nu sunt de acord cu asta căci au intrat în aceeași rutină predictibilă, zi de zi, aceleași gânduri, aceleași credințe vechi și limitative, aceleași frici, aceeași separare. Iată, normalitatea multor oameni.

Oportunitatea de transformare a fost, însă, recunoscută și onorată de mulți. Alții, pur și simplu, nu au putut să vadă și să simtă că această criză a fost și este o uriașă criză de transformare. Nimic de judecat. Fiecare este și face atât cât poate.

Pentru a schimba la nivel macro, avem responsabilitatea, fiecare, să schimbăm, mai întâi, la nivel individual. Lăuntric, mai întâi. Poate, pornind de la mai multă bunătate și blândețe cu noi înșine. Ne judecăm atât de aspru, ne învinovățim cu atâta ușurință și proiectăm toate astea în afara noastră, judecându-i pe ceilalți și învinovățindu-i. Uităm că ceea ce trăim în jurul nostru pornește de la starea noastră lăuntrică.

Nu lupta ne salvează. Iar a suspenda lupta nu înseamnă să renunț la ceea ce cred. Dar nici să consider că ceea ce cred este adevărul suprem. E dreptul sacru al fiecărui om să aleagă ce vrea și să creadă în ce și cine vrea. 

Eu te invit acum să lași deoparte sabia argumentelor și să retrăim, ÎMPREUNĂ, blândețea și bunătatea. Să ni le reamintim și să curgem pe această coală alba ce se așterne chiar acum. Respiră lent, coborându-ți atenția în spațiul sacru al inimii tale. Și doar rămâi, câteva clipe, în ascultarea respirației și în vibrația inimii. Acolo este Pacea. Acolo este BUNĂTATEA. Acolo, în inima ta, este BLÂNDEȚEA.

Oriunde ai fi, oricine ai crede că ești, oricare ți-au fost poziționările până acum, am încredere că poți găsi în tine puterea de a te renaște întru bunătate și blândețe.

Data viitoare, când simți că ai pus mâna pe sabie, oprește-te puțin înainte de a o scoate din teacă. Respiră, câteva respirații lente, ascultându-ți emoțiile fără să le dai crezare… doar ascultă-le… Suspendă, temporar (că doar nu-mi permit să-ți zic s-o suspenzi chiar de tot 😊) lupta, și dă-ți voie să simți în a ta inimă Bunătate, Blândețe, lăsându-le să-ți umple corpul și apoi să curgă către cei din jurul tău. Și către cel/cea cu care erai pe punctul de a te duela.

Renaște-te întru a ta Putere Feminină creatoare de bunătate și blândețe, fie că ești femeie sau bărbat, readucându-ți aminte că tu ești sursa realității ce trăiești.

Unii au senzația că s-au întors la „normalitate”. Alții simt și onorează uriașa criză de transformare. Nimic din ce am știu sau am crezut că suntem, nu mai este la fel, pentru foarte mulți dintre noi. Am ales, unii mai conștient alții mai forțați de cele ce au trăit, să nu ne mai întoarcem la „normalitate” ci să schimbăm modul vechi de gândire, atitudinea de „ba nu e adevărat! Eu am dreptate”, poziționările rigide.

În spatele oricărei păreri, PRO sau CONTRA, este aceeași frică, de moarte, de boală, și aceeași întrebare –  cum să fac să trăiesc, sa fie bine.

Data viitoare când te surprinzi fiind PRO sau CONTRA, oprește-te o clipă, reamintește-ți cum se simte Bunătatea și Blândețea, coborându-ți atenția în inima ta. Și vezi ce se schimbă în tine și în jurul tău când ești în bunătate și blândețe.

Nu de lupte avem nevoie acum ci de vindecare prin iubire.

Și dacă-ți place cum se simte când practici blândețea și bunătatea, continuă. Fă-o tot mai des. Iluminează-ți Viața cu vibrația bunătății și a blândeții.

Renaște-te întru a ta blândețe și bunătate, onorându-ți dimensiunea feminină, de ești femeie sau bărbat.