Zilele devin din ce în ce mai scurte. Lumina iernii se stinge devreme, când privesc acum la Oskar, grăbindu-se să ciugulească ultimele grăunțele din vasul lui cel fermecat. Am ales să-i dau numele de Oskar căci el este, zi de zi, marele câștigător. El îmi reamintește, ori de câte ori apare, un lucru simplu: dacă sunt în Prezență toată Existența se configurează, de jur împrejurul meu, pentru a-mi servi. Cântecul lui către mine este: „a renunța nu este opțiunea mea”.
Fulgi mici de zăpadă pică acum din noaptea care se așază încet. Este abia 16:30 și totul parcă intră în nemișcare, aici, sus, în vârf de deal. Jos, în vale, încep să se aprindă luminile orașului. Se simte freamătul și agitația orașului, chiar dacă-i unul mic. Are o savoare specifică, acest moment din an.
Acesta este și sezonul când mari tradiții în lume celebrează festivaluri ale luminii și ale … speranței. Speranță?! Oare, cu adevărat, sunt aceste celebrări mai mult decât un simplu fluierat în întuneric? Mai ții minte de ce fluierai în întuneric când erai mic/mică? 😊 Eu mai țin minte. Da’ mi-e rușine să spun …
Nu mă uit la televizor, de ani de zile. De mult nu mai citesc, zilnic, știrile. Asta nu înseamnă că nu sunt la curent cu ce se petrece în lume. Când mă gândesc la tot ce trăim acum, în lume, la nivel colectiv, nu pot decât să mă întreb:
Oare nu sunt ele aproape frivole modurile noastre jalnice de a opri știrile și de a recrea ritualurile familiale anuale? Există și ceva mai mult în toate acestea decât amintiri din copilărie și sentimentalism?
Ei bine, da, cu adevărat, cred că există.
O trăsătură pe care multele noastre moduri diferite de a sărbători acest sezon o au în comun: toate sunt, în cele mai bune momente, ocazia pentru ceea ce prietenul nostru drag, Brother David, numește „Lacrimi Cosmice”, lacrimi în care curg durerea și bucuria. Împreună.
Care sunt pentru tine acum acele momente în care simți, cumva împletite, și bucuria dar și durerea? Acele momente sunt cele care nasc lacrimile cosmice. Le trecem cu vederea, mult prea rapid, le uităm, alunecând în vechea tendință să amplificăm doar durerea, transformând-o în suferință. Devenind, astfel, victime. Ca apoi, brusc, să ne trezim că suntem opresori nemiloși.
Lacrimi Cosmice, prin care recunoaștem că durerea este inevitabilă și că putem, împreună cu ea, să ne și bucurăm. Aceste momente, atunci când le conștientizăm, sunt porți sacre ce ne deschid inimile permițându-i vieții să ne călăuzească. De atâtea ori ne încrâncenăm, ne rigidizăm, ne înghețăm, în tipare vechi de gândire, în poziționări defensive sau acuzatoare, uitând să curgem și să dansăm cu durerea și bucuria – împreună. Viața curge, indiferent de cum o privim noi. Viața știe mai bine decât ne iluzionăm noi să credem că știm.
Dacă ne închidem inimile în fața durerii ce curge acum în lume, celebrarea noastră, acum de sărbători, va fi una superficială. Pe de altă parte, dacă lăsăm durerea să ne copleșească, ne pierdem în întuneric. Și ne trezim acolo chinuindu-ne să scoatem câte un fluierat cu care să ne alungăm frica. Na c-am spus și de ce fluieram, în întuneric, când eram mică 😊
Lacrimi în care durerea și bucuria curg împreună. Lacrimi Cosmice care oglindesc viața în plenitudinea ei. Da, așa este, într-un fel suntem pierduți – dacă ne uităm doar dintr-o anumită perspectivă la ceea ce se petrece în lume, însă Viața știe drumul înapoi ACASĂ. Nu suntem, de fapt, niciodată … pierduți.
Cu energia recunoștinței pentru tot ce am trăit în acest an, îți doresc din toată inima mea ca acum de sărbători să-ți dai voie să observi care sunt acele momente care nasc în tine … Lacrimi Cosmice. Ele ne curăță ochii și privirea, ne curăță filtrul prin care ne vedem pe noi înșine, pe cei dragi și lumea.
Trust in Life, ne-a învățat și continuă să ne învețe și la cei 97 de ani ai săi, Brother David.
Asta îți doresc și eu, acum în prag de sărbători:
Încredere în Viață și filtru curățat de Lacrimi Cosmice.
Și astfel să pășim în 2024, împreună, oriunde ne-am afla în lume.
Cu recunoștință,
Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)
P.S. El este Oskar

Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.