Învierea prin inevitabilul adevăr

Energia acestei Învieri este atât de puternică încât o simt în toți porii. Pare că ne invită s-o integrăm în fiecare celulă a corpului. ÎNVIERE.

Azi-noapte m-am răsfățat cu stelele căzătoare și cu energia Lunii Pline. Ceea ce trăim acum, la nivel personal, dar și global, ne obligă să nu ne mai prefacem, ne obligă să ne dăm jos măștile și butaforiile, să ne rostim adevărul. Ne obligă să renunțăm la rolul de fata bună – care nu spune ceva doar să nu deranjeze, la rolul de băiatul cumsecade – care joacă la impuse în jocurile altora. Ne obligă să nu mai întoarcem privirea atunci când vedem ceva care ne doare sau nu ne place.

Învierea pe tărâmurile adevărului inevitabil este darul ce ni-l oferim acum.

Nu mai merge cu jumătăți de măsură. Nu mai putem fenta căci, de fapt, ne fentăm pe noi.

E momentul să ne uităm, cu deschidere și totală sinceritate, la ceea ce se petrece. Înlăuntrul nostru, mai întâi. Apoi să recunoaștem, fără nicio judecată, că exteriorul reflectă lumea interioară. E momentul să acceptăm, cu toată inima, adevărurile acestei epoci ce trăim acum. Este propria noastră creație. Nu mai putem da vina pe nimeni, dacă chiar vrem să schimbăm ceva radical.

Pentru a evita orice îndoială, ne aflăm acum dincolo de acele adevăruri ce ne-au fost servite doar pentru a ne satisface papilele gustative și care ne mențin în zona călduță. Noi înșine am fost cei care ne-am oferit degustări fancy și ne-am ținut în zone de confort căptușite cu valori deloc esențiale pentru călătoria inimii noastre.

În această perioadă, ne aflăm pe tărâmurile adevărului inevitabil care ne pulverizează totul împrejurul nostru. Totul, în afară de ceea ce este autentic. Totul, înlăuntrul nostru dar și în dimensiunea orizontală a realității vieții noastre, este pus la încercare. Sau, mai bine zis, este zdruncinat din temelii. De fapt, chiar noi înșine, de la nivelul sufletului, ne testăm propria capacitate de rămâne (sau de a alege să mergem) pe calea conștienței cu încredere că putem schimba.

Fără cârpeli

Emoții, emoții, emoții. Multe emoții în această perioadă. Emoții puternice, explozive chiar, obosite să tot fie ignorate, vor exploda. Anxietatea înăbușită, va ieși la suprafață. Tot ne-am încrâncenat să vedem lumea în alb și negru. Doar așa cum credeam noi că trebuie să fie. Ei bine, în această perioadă, conștientizăm complexitatea vieții cu multele ei culori. Nu-i doar despre alb și negru, în multiplicitatea pașilor dansului alchimic în care ne aflăm toți. Emoții foarte puternice, trăim în această perioadă. Emoții ce au puterea să ne zdruncine tot ce credeam c-am consolidat în ultima vreme. Asta dacă nu suntem atenți. 

Adevărurile ce ies la suprafață acum nu sunt deloc de genul celor ce se vor repede cârpite sau care pretind o soluție magică. Sunt adevăruri ce ne plasează într-o zonă a devenirii noastre unde fiecare moment este întrepătruns cu tot ceea ce am trăit până acum. Nimic din ce-am trăit vreodată nu a murit definitiv ci, mai degrabă, s-a renăscut, mereu și mereu, în forme noi. Trăim adevăruri acum ce au legătură poate chiar cu momentul de dincolo de  nașterea noastră. Suntem într-un mare vas alchimic, cu o energie cosmică, forțe karmice, moșteniri genetice și influențe ancestrale. A avea curajul să vedem adevărul este ieșirea din Karma. Eliberarea din lanțurile trans generaționale.

Nu ne mai putem ascunde de adevăr

Suntem preveniți că nu este despre păcăleli acum! Nu este despre platitudini sau șuntări spirituale și nici despre a continua să păstrăm butaforiile. Sunt din ce în ce mai puține locuri unde ne putem ascunde de adevăr. Ne aflăm într-un Portal Magic eliberator în aceste zile. Un portal al adevărului.

Este atât de ușor să fim spirituali când toate sunt bine și mersi la locul lor. Când totul curge în liniște și armonie, toată lumea poate să fie spirituală. Dar a rămâne centrat, în totală încredere în puterea ta de creator, de co-creator, atunci când totul se năruie în jurul tău, când pare că pierzi totul, când dezamăgirea este la cote uriașe și prezentă permanent – atunci este marea provocare. Atunci contează enorm ce culori alegi să pui pe a ta coală albă! Poți alege să pui culorile îndoielii, ale nemulțumirii, ale lui „nu pot”, „nu merit”, sau, dimpotrivă, poți alege culorile curajului, ale încrederii, ale co-operării. Culorile iubirii și ale învierii. În Alchimie, la etapa Conjuncției abia de întrezărim luminița de la capătul tunelului. Asta nu înseamnă că și trăim acea luminiță. A ne arunca, total în procesul alchimic, a calcina vechile butaforii, a le dizolva, a ne separa de ele, doar așa putem să ne deschidem către noi potențiale. Dar a ne deschide este doar un prim pas. Urmează acțiunea. Adică, disciplina, practica, determinarea, voința, curajul de descoperi noi profunzimi ale sufletului. Profunzimi din care ne naștem, apoi, înălțimile.

Avem, întotdeauna, ajutor – dacă ne deschidem și cerem!

A cere însă, pentru mulți, este o dovadă de slăbiciune, de umilință, de rușine chiar. Când, de fapt, este o dovadă de curaj, de putere, de încredere că Existența ne oferă ceea ce cerem. A cere mai este însă și despre a ne scoate noi înșine din zona călduță de confort. Din zona condiționării sociale. Să fim drăguți și politicoși și să facem așa cum ni se cere. Doar asta am făcut, am fost cuminți și ascultători, cum am fost învățați să fim. Dar dacă, în lumea în care trăim, sau în relația în care suntem, nu creăm spațiu pentru păreri diferite și adevăruri controversate, ne semnăm singuri condamnarea la suferință. Nicidecum la înviere. La renaștere. De atâtea ori am tot tăcut – precum au făcut mamele sau tații noștri: Lasă, mamă, să fie bine, să nu afle vecinii. Lasă, mamă, să treacă de la mine... îmi zicea mie mama când o întrebam de ce nu se revoltă (împotriva lui tata, în cazul meu, dar poate că, în cazul tău, era vorba de tatăl tău care juca rolul băiatului cumsecade, cel care juca la impuse în jocul dirijat de mama ta). Da, de atâtea ori, apoi în viață, am tăcut și noi la rândul nostru. Și, iată, acum facem la fel. Rămânem tăcuți în fața Adevărului și jucăm la impuse în jocul altora. Doar … să fie bine, să nu se supere vecinii… (că nu purtăm mască ca și ei). Să nu provocăm. Lasă… mamă… mai bine să… facem cum zic ceilalți… să nu creăm niciun disconfort. Să fim în rând cu lumea.

Vremuri extraordinare se aștern în fața noastră. Provocatoare, da. Iar dacă nu avem acum curajul să ne rostim adevărul, privindu-l mai întâi în față, cu totală deschidere și încredere că ne eliberează, mai târziu ne va fi foarte greu. Dacă nu renunțăm acum la vechile condiționări, la vechile credințe, la vechile obiceiuri, aliniindu-le cu vibrația Adevărului care emerge chiar acum, vom avea doar de suferit. Suntem toți într-un mare proces alchimic. Trăim un potențial imens de transformare, de vindecare, de evoluție. Un potențial al marelui Adevăr. Cel care ne trezește și ne învie, ne împuternicește, oricât de inconfortabil poate părea la început. Adevărul gol goluț. Adevărul inevitabil. Adevărul eliberator. Adevărul Învierii.

AmmaRa