Responsabilitate. Disciplină. Practică perseverentă. Curățare de Karma. Calendar bine orânduit. Cu toate acestea pare să ne fi însărcinat, pe noi înșine, în acest an. Asta dacă, cu adevărat, am ales să avem încredere în magia vieții. Și, în același timp, deși nu se prea pupă unele cu altele, ne-am însărcinat și cu multă inovație, cu puterea de a ne elibera de vechi sisteme, cu sentimentul de libertate – în ciuda contextului ce-l trăim acum. Un fel de dans cu multe turnuri, neașteptate cele mai multe, și chiar cu răsuceli zguduitoare. Cum ne liniștim puțin și începem să credem că gata lucrurile s-au așezat, cum trăim iarăși o destructurare. Cum ni se pare că știm ce urmează, cum ne mai trezim cu o surpriză ce ne răsucește totul.
Așa că, nu te gândi și nici nu te iluziona cum că știi ce urmează. Te păcălești! Șterge-ți certitudinea căci … Nimic nu este chiar așa cum pare să fie. În această perioadă ce trăim toți acum suntem însărcinați, mai degrabă, să ne construim un viitor bazându-ne pe înțelepciunea experienței directe, nu pe concepte și convingeri vechi, potențând-o cu deschidere în fața noilor începuturi și a noilor posibilități. Încredere în Magia Vieții este și tema centrală la cea de-a 7 a ediție în parcursul numit Școala Maestrului Interior.
Dă-te jos de pe gard!
Consecințele alegerilor și schimbărilor pe care le facem acum, în această perioadă, sunt uriașe și de durată. Irevocabile chiar. Fără îndoială, avem nevoie să acționăm în zone și aspecte ale vieții unde am tot amânat. Și în niciun caz nu mai putem sta cocoțați pe gard să privim la ce se întâmplă chiar în viața noastră. Neimplicarea a fost o atitudine a vechilor aspecte pe care acum le dizolvăm. Și când spun implicare nu mă refer la cine știe ce proteste violente sau la fugă în exterior. Ci la o implicare profundă, plonjând înlăuntrul nostru. Și, în același timp, ridicând privirea și îndreptând cocoașa, onorând axa verticală a ființei umane care am ales să fim. Implicare înseamnă și renunțarea la vechi obiceiuri și dependențe, înseamnă și decizie fermă de a face ordine și curățenie în tiparele de gândire învechite. Înseamnă și practică perseverentă, disciplină și acțiune.
Statusul quo este zguduit, cu energia ce trăim acum, forțând până și cele mai intransigente condiții și cele mai înrădăcinate obiceiuri să fie schimbate, curățate. Putem fiecare și, mai ales, împreună, să ne conducem în direcția vieții pe care vrem, cu adevărat, să o trăim. Partea umbroasă a energiei ce-o trăim acum ne poate păcăli să credem că efortul, disciplina, practica perseverentă, ne constrâng spiritul creativ. Și nici vorbă de așa ceva. Ba dimpotrivă. Doar așa putem să ieșim din jocurile la impuse în care suntem împinși să jucăm. Doar așa, cultivând spiritul a ceea ce vrem să trăim cu adevărat, prin practicarea gândurilor pe care noi vrem să le gândim, nu ceea ce vor alții să gândim, ieșim din turma mânată la… injectat.
În dansul cosmic prezent anul acesta, în care dacă ne-am aventurat conștient, avem responsabilitatea să ne confruntăm cu ceea ce se petrece în lume, fără să judecăm sau să acuzăm dar, în mod cert, alegând să ne onorăm adevărul. Nu putem lăsa ca alții să decidă care ne este propriul nostru adevăr. Nu putem să-i lăsăm pe așa zișii experți sau așa zisele autorități să ne spună ceea ce trebuie să credem. Chiar dacă libertatea pare să fie din ce în ce mai îngrădită, peste tot în lume – căci acesta se vrea a fi jocul, noi suntem cei care ne putem trage propriile concluzii și tot doar noi suntem cei care putem acționa în acord cu adevărul pe care alegem să-l onorăm. Dacă ne sacrificăm adevărul doar pentru că e mai comod așa, doar pentru a fi în rând cu ceilalți, doar pentru că ni se spune ce trebuie să gândim și noi acceptăm, ca și adevăr suprem, ceea ce ni se bagă pe gât, atunci… lăsăm orice speranță…
Prietenul nostru înțelept și loial
În acest Cosmos în care ne petrecem viața, toți avem un prieten, înțelept și mereu loial, care ne ajută să fim rezilienți, înțelepți și puternici, capabili să facem față provocărilor din viața noastră, să capitalizăm oportunitățile și să ne asumăm responsabilitățile. Pare că este foarte pragmatic când ne spune: Dacă apare o problemă, gestioneaz-o! Dacă ai făcut o greșeală, asumă-ți-o! În ciuda, aparentului pragmatism, întotdeauna, acest prieten loial și înțelept ne testează. Cât de capabili suntem să ne asumăm responsabilitatea a ceea ce trăim. Anul aceasta, până acum cel puțin, pare că am tot fost testați și am convingerea că vom continua a ne simți testați de-a lungul întregului an. Uneori, chiar pedepsiți vom fi tentați a crede că suntem.
Dar atunci când începem să vrem să ne schimbăm și să ne asumăm responsabilitatea, transformarea se petrece. Când începem să cultivăm bunătatea și răbdarea cu noi înșine, când alegem să ne privim fricile, capacitatea noastră de a continua, chiar și acolo unde ne-am tot spus „nu sunt în stare”, crește. Acest prieten al nostru, cosmic, ne vrea întregi nicicum fracturați de frică și de negare. Și va face orice ține de el să ne vadă așa. Întregi. Integri în a noastră verticală și nu plecați și umiliți în fața așa zișilor experți care pretind că știu ei mai bine decât noi ce avem noi nevoie.
Însă în acest proces de transformare, oricât ar vrea al nostru prieten cosmic să ne vadă așa, întregi, demni, integri, ține doar ne noi să îmbrățișăm provocările precum catalizatoare. Ține doar de noi să renunțăm la vechile tipare de gândire, de rostire, de acțiune, de comportament. Ține doar ne noi să luăm toate obstacolele precum daruri esențiale din partea existenței și nicidecum ca pe niște greșeli sau ca ceva ce nu merge conform planului nostru… exact și precis. Ține de noi să le vedem, provocările și obstacolele, precum oportunități cu ajutorul cărora ne șlefuim, ne rafinăm, pe calea evoluției noastre. Dacă alegem să privim astfel, este un mare dar pe care ni-l oferim. Căci, în felul acesta, ne maturizăm, creștem, evoluăm. Ne deschidem inimile, ne întrupăm puterea de creatori.
Anul acesta avem imensa oportunitate să facem cele mai semnificative schimbări din viața noastră. Avem de traversat și transmutat provocări, dar mari potențiale sunt în fața noastră, de alegem a ne deschide, a ne da jos măștile rolurilor vechi. Oricât am îndurat în trecut, oricâte dureri și piedici și obstacole, toate au fost încărcate și cu binecuvântări. Dacă alegem o astfel de atitudine, deschisă și încrezătoare – în ciuda oricăror provocări mai sunt acum prezente -, vom fi răsplătiți cu înțelepciune și cu liniște lăuntrică, cu pace născută din încrederea în a noastră putere de creatori ai propriei realități.
Sau, putem alege să ne jucăm de-a victima blestemând soarta nedreaptă și sistemul medical și politicienii și neamul și părinții… De câte ori ne-am plâns de milă în trecut? De câte ori mai vrem a face asta? Dacă vrem schimbare, sinceră și autentică, atunci nu mai putem tolera să ne tot miorțăim și să ne plângem de milă. Sau să hrănim mult prea învechitul „nu pot”. Oricât am justifica și ne-am găsi scuze și explicații, nu avem cum să ignorăm sentimentul că a venit momentul să ne ridicăm și să privim în față viață, s-o trăim deplin cu toate provocările care nu sunt decât catalizatori uriași în procesul de vindecare și de transformare. A ne plânge de milă este o abdicare intolerabilă de la asumarea responsabilității și a puterii de creator. Și, pur și simplu, nu ne putem permite să abandonăm datoria sacră pe care o avem în aceste vremuri ce trăim acum.
Eliberarea din frică
Pe de o parte simțim nevoia de a ne ancora în ceva stabil iar pe de alta trăim intens impulsul de a ne reinventa, de a ne renaște, de a ne rescrie povestea vieții pe o … COALA ALBĂ! Nimic nu este chiar așa cum pare să fie, nimic nu este bătut în cuie, atâta vreme cât suntem dispuși să abandonăm ceea ce ne ține în vechi. A ne elibera de mult prea familiara gândire „nu sunt suficient de bună”, „nu pot”, „nu merit”… a ne elibera de frică, de durere, de suferință, de credințe vechi, de comportamente ce ne sabotează, de condiționări ce ne țin blocați, duce la rescrierea unei noi povești a vieții. Cum ar fi dacă nu am mai permite nimic și nimănui să stea în câmpul nostru de energie, să ne influențeze vibrația… Orice simțim că este blocat, să lăsăm imediat să curgă. Să se miște, să iasă din băltire. Totul este mișcare, totul este energie, totul curge. Dacă ne identificăm cu drama, creăm substanță, solidificăm, calcifiem gânduri și sentimente care nu ne mai sunt necesare în loc să dăm drumul curgerii. Și asta vor cei care dețin controlul să ne calcifiem în frică. Ține de fiecare să ne destructurăm sistemele vechi. A reconsidera și a revizita procesul alchimic este, anul acesta, cheia unei schimbări profunde și de durată.
Doar tu poți face personal al tău proces de transformare
Gândire inovativă, eliberare de lanțurile trecutului. Trăim potențialul unei profunde schimbări, adânc ancorate în straturile Conștiinței, născută din lungul proces de răbdare și permanentă ajustare lăuntrică. Tot, absolut tot ce am lucrat (fie înlăuntrul nostru fie la proiectele exterioare), nu a fost și nu este în zadar. Anul trecut a părut a fi un an extrem de greu. Și chiar a fost pentru foarte mulți oameni. Însă dacă am avut curajul să rămânem verticali, în integritate și în adevărul nostru, fără a ne lăsa mânați de turmă, anul acesta, în ciuda provocărilor ce vor continua să fie, trăim și sentimentul de recompensă. Noi ne oferim singuri cea mai valoroasă recompensă posibilă. Transformarea. Dar asta n-o poate face nimeni în locul nostru.
Reconstrucția din temelie
Transformarea autentică este un joc de lungă durată și nu ceva rapid cu rezultate de tip „instant”. Ceea ce avem de făcut anul acesta, și la nivel de lucru lăuntric dar și în dimensiunea orizontală a vieții ce trăim, cere disciplină, practică perseverentă, voință, determinare, cere încredere și compasiune. Nu contează tot ce am făcut fiecare până acum, în lucrul de tip dezvoltarea personală și spirituală. Este ceva nou, acum, și cere practică. O practică a prezenței permanente. Uneori poate părea copleșitor, amețitor, intimidant, obositor și…totuși… dacă asta cerem – schimbarea radicală a modului în care ne trăim viața – e nevoie să ne angajăm în acest demers.
Va fi și cu multă inspirație și bucurie, cu mult entuziasm și înnoire, cu vitalitate și succese nebănuite. Dar, în mod sigur, nu putem trece, nu putem traversa, ceea ce se petrece acum în lume, dacă rămânem la fel. TREBUIE să ne schimbăm! Trebuie să ne permitem să ne renaștem. Noi. Da, pe COALA ALBĂ! Trebuie să ne realiniem cu noile valori esențiale din viețile noastre. Nu cu ce a fost și cum a fost ci NOU. Da, trebuie să avem curajul să acționăm cu încredere că putem trăi ceea ce visăm. Știm însă, cu adevărat, care ne este visul? Știm, oare, cum vrem să ne trăim viața de acum înainte? Sau ne focusăm încă tot pe ce nu mai vrem, hrănind vechile convingeri, vechile tipare de gândire și vechile condiționări?
Uneori, suntem șocați de ceea ce vedem că se petrece în lume iar alteori alunecăm în furie. Însă, asta ne obligă să ne eliberăm din constrângeri, din manipulare, din vechile sisteme. Asta ne obligă … du DANSER ENCORE!
Dansul cosmic al revoluției responsabilității
Cu acest dans, între trecut și viitor, între revoluție și responsabilitate, chiar și lucrurile pe care le-am crezut vindecate, transformate, așezate bine la locul lor, pot reapare pentru o vreme la suprafață, în lumina conștienței noastre. În relațiile noastre s-ar putea să rejucăm vechile dinamici, dacă nu suntem atenți. De fapt, chiar și dacă suntem atenți, vechea dinamică se retrezește și ne seduce. Situațiile pe care le consideram stabile, solide, încep să se zdruncine. Calmul nostru lăuntric, ce poate cu greu l-am căpătat, se poate sfărâma într-o clipă. Putem aluneca în șovăială sau chiar în cruntă neîncredere. Să nu ni se pară nimic surprinzător. Căci… nimic nu este chiar așa cum pare să fie în aceste vremuri de schimbări incredibile. Imense transformări. Este normal să șovăim, să ne simțim copleșiți, să ne îndoim, să ne punem întrebări, să simțim frică. Dar tot ce contează este să nu lăsăm nimic din toate acestea să facă finalul filmului nostru. Suntem în curgere, în mișcare. NU este un sfârșit acum ci un mereu nou răsărit.
În procesul alchimic în care mă aflu acum împreună cu femeile din Cercul Sacru Anam Cara – suntem în plină călătorie cu tema: Încredere în Magia Vieții urmând pașii din Alchimie, redescoperim cum mintea noastră, prin ceea ce gândim, poate fi marele eliberator sau groaznicul temnicer al nostru. Este un adevăr universal, nu rezervat doar nouă în Cercul Anam Cara. Uită-te la tine și în viața ta acum. Dacă-i permiți gândirii tale să te oprime, adică să continui să-ți spui că nu poți, nu meriți, nu ești suficient de bun, nu ai cu cine,…etc, dacă continui să gândești ca în trecut, dacă nu îți pui întrebări în legătură cu ce auzi, cu ce citești la știri, cu ce ni se prezintă și ni se bagă pe gât, dacă nu îți folosești propriul adevăr, propria intuiție, te vei pune singur în propria-ți închisoare lăuntrică. Te vei priva de puterea de a discerne propria-ți suveranitate, dacă nu-ți asumi responsabilitatea și suveranitatea și te lași în rolul de victimă.
Dar dacă ai curajul să-ți lărgești perspectiva, să îmbrățișezi noi posibilități (pe care, poate, le-ai refuzat în trecut sau în care n-ai avut încredere…), dacă ai curajul să vezi viața cu o privire proaspătă, dacă ai curajul să te mori pentru a te renaște, desenându-ți destinul pe o COALA ALBĂ!, sentimentul de eliberare te așteaptă. Aceasta va fi recompensa! Vălul dintre mintea egotică și o minte matură, elevată, este foarte fin acum și putem trece prin el foarte ușor acum, fără prea mare efort, dacă asta alegem! Anul acesta avem la dispoziție noi perspective, noi potențiale, ceva ce, pur și simplu, nu am perceput până acum despre situația noastră, despre viața noastră, despre puterea noastră de creatori. Acest „ceva” ne poate revoluționa, transforma, întreaga viață, în momentul în care ni se revelează. Însă e nevoie să ne mai oprim, din când în când, pentru a privi înlăuntru și a ne asculta cu atenție și încredere.
E prea greu să… o luăm mai ușor!
Cu toate cele ce trăim acum, nu prea ne pică bine când cineva ne zice „ia-o mai ușor!” Nimic nu pare prea ușor acum. Dar, de fapt, ce este a o lua mai ușor? Fiecare dintre noi dă o anumită semnificație acestui „ia-o mai ușor!” Acum când trăim un lock down global și big pharma se comportă de parcă ar fi Mesia/Mântuitorul omenirii, când din ce în ce mai mulți oameni pleacă capul și se supun negându-și suveranitatea, avem responsabilitatea fiecare dintre noi să facem tot ce putem pentru a naște viitorul pe care vrem să-l trăim în realitatea noastră. Atât cât putem, fiecare, dar să facem ceva! Pornind de la a schimba, mai întâi, înlăuntrul nostru. Dacă nu facem noi ceva, pentru al nostru viitor, să fim siguri că altcineva o va face în locul nostru. Și, atunci, în niciun caz, nu va fi așa cum visăm noi. Noi ne suntem proprii Mântuitori, Suverani și Creatori. Nu a fost niciodată mai important decât acum, să știm și să onorăm acest adevăr.
Riscăm să cedăm în fața fricii de necunoscut, permițându-le celor care ne oferă „certitudine” – oricare ar fi motivele lor – să devină Maestrul nostru. În loc să ne întrupăm propria putere de Maestru, de creator conștient al realității ce trăim. S-ar putea să simțim forța uriașei tentații de a face precum turma, de a ne iluziona cu zona de confort, de a nu ne rosti propriul adevăr, de a accepta sacrificiul suveranității ca fiind prețul de a rămâne cu turma. Dar, în măsura în care ne predăm dreptul nostru inalienabil de a gândi pentru noi înșine, de a ne rosti adevărul, vom simți mai multă tensiune. Înlăuntrul nostru, în primul rând, dar și de jur împrejurul nostru. Suntem scuturați din temelie, forțați într-un fel, să ne recăpătăm încrederea în magia vieții. Să ne trăim viața conștient, onorând dreptul la libertate. Drept cu care ne-am născut. Oricât de descumpăniți am fi acum, în legătură cu libertatea noastră, fie să ne aducem aminte că toți avem dreptul să fim liberi! Și, da, eliberarea din frică este posibilă!
Un strigăt poetic de a lăsa jos sabia
Am citit undeva, de curând, că anul acesta, pe de o parte, este o luptă pentru viață și, pe de altă parte, o poveste de dragoste. Da, poate că așa și este. Un fel de strigăt poetic de a ne ridica în picioare dar nu de a lupta ci, mai degrabă, de a dansa împreună. Precum ne invită Arhetipul Războinicul din ShamaniA . Ne putem reinventa viața, onorând visarea sufletului nostru. Decidem chiar acum viitorul umanității cu fiecare gând, cu fiecare cuvânt, cu fiecare gest, cu fiecare acțiune sau non-acțiune. Iar pentru asta este nevoie de un angajament ferm, îndrăzneț, de curaj pentru a merge înainte cu determinare, cu disciplină, cu practică perseverentă. Curaj de a adopta inițiative noi. De a avea o perspectivă nouă, proaspătă. Curaj de a ne muri și de a renaște. Curaj de a picta, pe coala albă, noul nostru destin. Alegeri noi, decizii noi și îndrăznețe. Răspunsuri noi care să provoace tot ceea ce numeam „normal” până acum. Mesajul anului este: Termină treaba acum! Schimbă. Căci a rămâne în vechi nu mai este deloc o opțiune.
Din nou, nu te iluziona cum că știi ce urmează. Căci, dacă faci asta, te păcălești amarnic! Șterge-ți certitudinea. Nimic nu este chiar așa cum pare să fie. În această perioadă ce trăim toți acum, dacă ne asumăm responsabilitatea puterii de creatori, suntem capabil să ne construim un viitor bazându-ne pe înțelepciunea experienței trăită în mod direct și nu pe concepte și convingeri vechi, potențând-o cu deschidere în fața noilor începuturi și a noilor posibilități. COALĂ ALBĂ!
Dacă alegi să ai Încredere în Magia Vieții poate că acum este momentul să te aventurezi în cea de-a 7 a ediție în parcursul numit Școala Maestrului Interior. Mai avem doar câteva locuri. Închidem Cercul la finele lunii aprilie! Scrie-ne, dacă te atrage să fii parte din Cercul Sacru, Școala Maestrului Interior, generația a 7-a!
Împreună, în ciuda mascaradei ce trăim, putem să ne redobândim puterea de Creatori cultivând… ÎNCREDEREA ÎN MAGIA VIEȚII
Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.