Skip to content

Transformare sau o dependență morocănoasă de trecut

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp
Share on email

Mai toți cei cu care vorbesc par să fie, în această perioadă de adevărată tranziție, cam morocănoși, irascibili, întorși pe dos. Am putea spune, foarte ușor, păi… pe bună dreptate să fim morocănoși, ținând cont de tot ce se întâmplă în lume.

Prea puțini dintre noi ne simțim bine în pielea noastră atunci când trăim momente de resetare, de tranziție. Și asta pentru că nu ne plac schimbările. Iar această schimbare, pe care o trăim acum la nivel global, nu este una prea ușoară. Deși schimbarea face parte din procesul vieții, nu ne place să lăsăm ceva cunoscut, ceva cu care ne-am obișnuit. Cum se zice… ne agățăm, cu dinții și cu ghearele, de ceea ce știm, de ceea ce cunoaștem deja, de ceea ce credem că suntem. Chiar și dacă acel ceva (un loc, un job, o situație, o relație, o identitate) știm deja că nu ne mai servește, nu ne mai place, nu mai este în rezonanță cu noi. Să intrăm pe teritorii noi (job nou, locație nouă, creație nouă, relație nouă) și necunoscute ne face să fim morocănoși, irascibili și, de multe ori, întorși pe dos. Indiferent cât de mult am simți că teritoriul nou are tot ce ne dorim acum.

Tranzițiile au tendința să cauzeze stres și stresul are tendința să scoată la suprafață cele mai neplăcute aspecte ale noastre. Propriile noastre obstacole, la nivel personal, vor fi puse în lumina conștienței precum și judecata, învinovățirea, iritarea, neliniștea și toate felurile în care reacțiile noastre negative se manifestă. E înțelept, în această perioadă, să fim atenți la ce cuvinte folosim și mai ales cum le folosim ca și arme împotriva celorlalți. E înțelept să practicăm prezența și să ne asumăm responsabilitatea propriilor reacții la situații sau la ce ne atinge în așa fel încât să ne abținem de la a proiecta asupra altora propriul nostru disconfort.

Mai mult decât oricând, avem nevoie acum să facem, din blândețe și bunătate, o practică zilnică.

Adică, să fim buni și blânzi cu noi înșine și cu cei din jurul nostru. În această perioadă, putem face pași uriași în ceea ce privește abundența, mișcarea, creația, proiecte noi, relații noi sau curățarea celor vechi. Ne putem îmbunătăți starea sănătății, prin disciplină în practica spirituală și în exercițiu fizic. Și tot această perioadă este cea mai potrivită să aducem claritate în viețile noastre. Să fim mai clari în ceea ce privește valorile esențiale în viața noastră. Adică, ce este, cu adevărat, important pentru noi acum.

Oricât de inconfortabil te poți simți, uneori, te încurajez să-ți tratezi călătoria ca pe un pelerinaj. Un pelerinaj către mai multă putere creatoare în viața ta, către mai multă claritate. De asemenea, te încurajez să rămâi cât se poate de neutru, în această perioadă. Neutru în preajma provocărilor, căci ele tot vor fi. Neutru, în fața obstacolelor, căci și ele vor fi prezente. Rămâi centrat și în prezență. Practica Prezenței și Practica Recunoștinței, sunt instrumente extrem de folositoare în această perioadă.

Adu-ți mereu aminte că în spatele oricărei provocări este și o mare oportunitate.

Iar oportunitățile în această lună sunt uriașe și chiar neașteptate. S-ar putea să le ratezi dacă ești prea prins sau prea focusat pe a fi iritat sau în judecată, în nemulțumire și în neîncredere. Pentru a fi mișcare, schimbare și oportunitate, ai nevoie să destructurezi vechiul. Vechiul mod de a gândi, vechiul mod de a fi, vechiul mod de a relaționa, vechiul mod de a te exprima.

Pentru a onora adevărata transformare, nedând curs tendinței de a prelungi vechiul, e nevoie să-ți asumi curajul de a te desprinde de vechile atașamente și dependențe, de vechile obișnuințe și obiceiuri, de vechea rutină atât de predictibilă încât parcă te-ai robotizat.

Și când ne pornim în toate aceste destructurări, desprinderi, dizolvări, întotdeauna creăm un pic de haos, sau chiar mai mult, înainte de a avea un sentiment de claritate. Acea pauză în care lăsăm mâlul să se așeze la fund, acel pas înapoi pentru a privi totul ca apoi să putem renaște totul, să putem renaște mișcarea, expirația, acțiunea în direcția potrivită.

Direcția potrivită va fi susținută mai mult de cum vrei să te simți, cum alegi acum să te simți, decât de ce crede mintea ta că vrei sau că trebuie să faci.. Cu cât te agăți mai mult de trecut, de obiceiuri vechi, de tipare de gândire vechi, de mecanisme de comportament vechi, cu atât mai iritat vei fi.

Direcția potrivită, în această perioadă, este despre cum ne simțim. Și mai este despre a duce la bun sfârșit lucrurile începute și rămase neterminate. Unele începute chiar de foarte multă vreme în urmă. Nu este deloc nevoie să ne încrâncenăm să le finalizăm în felul în care le-am gândit inițial. A le duce la bun sfârșit poate însemna și a le închide. A duce la bun sfârșit poate însemna în relații, a dizolva rușinea, regretele, dezamăgirile, rănile din trecut.

Coală albă. Acum. Un nou început.

Nu mai contează ce și cum a fost. Începem din acest moment zero. Acum. 

Este, cu adevărat, o perioadă în care putem da drumul, putem lăsa, putem vindeca, putem renaște. Putem învia.

De ce anume încă te mai agăți din al tău trecut? Ce simți că este încă nerezolvat, ne finalizat, ne dus la bun sfârșit? Ce este încă îmbâcsit? E o perioadă în care energia prezentă te obligă să cureți, să faci ordine, să dai drumul la tot ce stagnează în câmpul tău energetic și emoțional. Asta, doar dacă vrei să trăiești libertatea de a face cu totul și cu totul altfel decât în trecut. Nou. Coală albă! 

Devenim din ce în ce mai conștienți că există o lume invizibilă care ne susține. Și nu mă refer acum la lumea ființelor elementale pe care o simt din ce în ce mai puternic de când ne-am mutat aici în vârf de deal. O lume invizibilă există și în orașe… există peste tot dacă ne dăm voie s-o simțim. Este lumea care ne dă un nou punct de referință, ne oferă posibilitatea să vedem, chiar și doar o fracțiune de secundă, cum ar putea fi umanitatea dacă ne-am deschide în încredere, cultivând iubirea și compasiunea, pacea și bunătatea, frumusețea și îngăduința. Tot ce ne ține în închidere, în suspiciune, în neîncredere, ne face să nu strălucim ci doar abia, abia, să ne pâlpâim flacăra sufletului.

Cea mai mare oportunitate în această perioadă este potențialul de a împleti ceea ce aparent pare a fi în opoziție. Polaritățile.

Și la nivel interior dar și polaritățile pe care le percepem în afara noastră. Viziuni noi, idei noi, rezoluții, toate au o imensă oportunitate să emeargă în această perioadă. În creațiile noastre, în relații. Și, de ce nu, chiar și în sistemele politice, economice, în sistemul medical (ok, I am a dreamer… dar sper să nu fiu singură). Pe măsură ce noi ne schimbăm, fiecare în parte, pe măsură ce ne schimbăm valorile, atitudinile, tiparele de gândire, pe măsură ce renunțăm la atașamente, la dependențe, vechile sisteme și poziționări nu mai par atât de importante.

Tot ce avem de făcut în această perioadă este să ne păstrăm centrul, să ne întoarcem, cât mai mult și cât mai des, în spațiul sacru al inimii, să practicăm bunătatea, prezența, recunoștința. Să avem curajul să ne deschidem în fața energiei prezente și s-o folosim pentru a ne vitaliza, a face curat, a acționa în feluri noi. Dacă nu poți renunța la vechi, nu vei fi decât iritat, în această perioadă de adevărată tranziție, considerând-o a fi o biată resetare morocănoasă. Deci, COALĂ ALBĂ! . Tu decizi cu ce culori îți pictezi, acum, destinul!

Profundă recunoștință, eman acum, pentru multe coli albe pe care Natura ni le-a oferit în această iarnă de basm ce am trăit aici, sus, pe Colina Lunii.

AmmaRa

Niciun comentariu, adaugă primul comentariu


Adaugă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Newsletter

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele noutăți