Diamant

Frumusețea fiecărui diamant rezidă în ”defectul” său, care-l face unic și irepetabil. El este un cărbune care a străbătut o cale imensă de transformare interioară, de la opacitate la transparență. Suntem asemenea diamantelor. Calea noastră de la întuneric la lumină trece prin rănile noastre. Vindecarea lor este sfârșitul opacității și începutul unei frumuseți unice și irepetabile.

Lumina frumuseții apare încet, timidă, ca o strălucire împrejurul muchiilor tăioase pe care alunecarea în inconștiență, de multe ori, ne poartă. Ascuțișurile sunt emoții corozive. Strălucirea care le vindecă este, întotdeauna, a Inimii.

Convingerile limitate, confuzia, gândurile vechi, anxietatea, îndoiala, neputința, toate acestea au margini ascuțite și se află în zone unde ne așteptăm, mai degrabă, la reacții născute din furie, amărăciune, resentimente și negativitate distrugătoare. Însă, uneori, spiritul și grația frumuseții lăuntrice izvorăște chiar în clipa în care noblețea Inimii permite durerii, și reacțiilor distructive în fața dezamăgirii, să se deschidă în ceva mai mare, mai vindecător și mult mai creativ.

Indiferent de circumstanțele exterioare și chiar în ciuda turbulențelor lăuntrice, întotdeauna avem libertatea să alegem într-un mod diferit față de cum am tot ales în trecut.

O libertate dificilă, aceasta. Libertatea de a alege. În multe situații, mai ales în contextul Lumii  pe care o trăim acum, pare că ne este imposibilă această libertate. Și, totuși, libertatea de a alege bunătatea, iubirea, grația, armonia, frumusețea, este o libertate pe care nimeni nu ne-o poate lua.

Întotdeauna vom locui, cumva, la frontierele limitărilor și slăbiciunilor noastre.

Fiecare dintre noi are propriul său „defect”. Răni și dureri adânci, îngropate bine sau băgate sub preșul uitării, capătă forma unui „defect”. Trupul nostru este pământul nostru și acesta este bântuit de gravitatea trecutului. De multe ori, „defectul” este, pur și simplu, o negativitate și distrugere oarbă, sau dorința de moarte. Când este atât de grav, e nevoie de o determinare, de un angajament ferm sau chiar un legământ sacru: „orice ar fi, oricât de dureros ar fi, aleg viața și nu să continuu a mă distruge…”.

În parcursul nostru de vindecare, de creștere, de evoluție, de transformare, de îmbătrânire, ajungem să ne recunoaștem „defectul” (rana, durerea ce-o tot cărăm). Și recunoașterea gravității acestuia, fără să-l mai judecăm și fără să ne învinovățim sau să ne mai rușinăm, ne ajută să-l folosim precum un învățător și nu precum un inamic.

Da, suntem asemenea diamantelor. ”Defectul”, adică rana lăuntrică, odată vindecată, se adaugă propriei străluciri și frumuseți într-un mod unic și irepetabil, în întreaga Creație.

Viața, de cele mai multe ori, ia turnuri nebănuite, minunate, exact atunci când noi alegem să integrăm „defectul”, să nu-l mai privim precum o forță distrugătoare ci ca pe o poartă magică a transformării. Descoperim libertatea de a ieși singuri de pe șleaurile vechi, renunțând la viteza cu care ne lăsăm trași în jos, în mocirlă, de gândurile și credințele vechi, limitative. Descoperim, dacă ne permitem o altă perspectivă, că „defectul” nu ne trage numai în jos, ducându-ne pe vechile șleauri ci ne forțează să găsim căi noi.

În esență, orice rană este provocată de o veche gândire, iar confruntarea cu ea ne conduce către o nouă perspectivă. Adoptând-o, ne vindecăm. Cărbunele devine diamant. Vechea rană a devenit calea către o nouă strălucire și un nou nivel.

Chiar dacă „mai grea îmi pare Calea, acum la întors ACASĂ”, și chiar dacă viziunea este fracturată, uneori, de lentile vulnerabile, învățăm prin acest „defect” să nu mai evităm colțișoare ale inimii care au tot așteptat, vreme îndelungată, bunătatea privirii noastre.

Pare că ne aducem aminte, din ce în ce mai repede, că nu am venit în această Lume pentru diplome, funcții, titluri, poziții și doar bunuri materiale. Recunoscându-ne durerile, „defectele”, ne smulgem, ne eliberăm, din iluzia progresului, din iluzia sistemului ce am creat și care, iată, acum se prăbușește. Poate că menirea acestui „defect”, unic fiecăruia dintre noi, este să ne ajute să ne acceptăm vulnerabilitatea. Recunoscând-o, ne recuperăm puterea de creatori mai conștienți.

Poate că acesta este cel mai mare dar pe care mi-l pot face astăzi, de ziua mea. Puterea de a-mi recunoaște fragilitatea dimensiunilor exilate ale sufletului ce, iată, încep să se întoarcă acasă, chiar dacă … mai lungă-mi pare calea.

„Defectul” dă profunzime și unicitate frumuseții unui diamant. La fel și cu noi, oamenii. Prezența și recunoașterea unui „defect”, a unei dureri, a unei fragilități, a vulnerabilității, adaugă o intensitate atrăgătoare frumuseții noastre. Nu strică, ci doar adâncește frumusețea, orice crăpătură, orice rană, orice durere am avea. Poate că nu e nevoie s-o astupăm, repede, repede, cosmetizând-o sau pretinzând că nu există. Mai degrabă vindecând-o, o onorăm drept Calea prin care am devenit altcineva.

În loc să simt că mă prăbușesc în procesul îmbătrânirii, descopăr cu bucurie că înaintarea în vârstă poate revela o frumusețe nebănuită. În ciuda procesului tulburător, prin care am trecut în ultima perioadă, descopăr radianța inevitabilă a ființei. Și azi, de ziua mea, o las să fie vizibilă, să curgă în lume, de aici, de sus, de pe Colina Lunii. Împărtășesc astfel cu tine o imagine, o hologramă a inimii mele: durerea este presiunea care transformă cărbunele în diamant. Ea ne învață că strălucirea este întotdeauna în noi, chiar dacă un timp nu o recunoaștem.

Poate că doar atunci când încetăm să ne mai privim „defectul” cu dezamăgire judecătoare sau precum o excepție de la mult lăudata noastră viață, începem să vedem luminița ascunsă în acel „defect” și începem să-i percepem înțelepciunea. Pe măsură ce ne dăm voie să privim, cu deschidere și sinceritate, în profunzimile noastre, începem să înțelegem că acel „defect” este prima fereastră către o lume diferită pe care altfel n-am fi observat-o.

La mulți ani, îți spun și ție, azi, de ziua mea. Și te iau de mână să ne întoarcem, împreună, acasă … chiar de calea ni se pare mai lungă.

AmmaRa, 
10 martie 2023