Ridică-te în picioare!

Milioane, dacă nu miliarde, cred că această lume este un fel de mașinărie infernală, independentă de voința lor, care funcționează după legile ei și acestea sunt strivitoare. Cred că sistemele acestei lumi nu pot fi schimbate, că nu depinde de ei. Sisteme sociale, politice, militare, economice, sisteme de putere, tradiții, cultură, sisteme de credință. Toate acestea sunt expresii ale unei conștiințe de masă în interiorul căreia oamenii se cred mici, insignifianți, fără nici o putere, se cred niște biete rotițe ale lumii, care sunt aici pentru a trăi la locul lor, a-și face datoria și apoi pentru a muri în tăcere, la capătul unei vieți în care a fost prea puțină bucurie. … Trezește-te!

Cea mai periculoasă concluzie despre realitatea vieții este aceea că nu poți face nimic.

Și tu crezi asta, mai mult sau mai puțin, și cei din preajma ta, inclusiv aceia care pare că scapă sistemelor. Privești la nemernicii acestei lumi, cocoțați în vârfurile structurilor de tot felul, folosindu-și pozițiile pentru a fura, pentru a obține în mod fraudulos ceea ce altfel nu ar fi putut niciodată să obțină, privești la politicienii corupți, la mafioții ajunși să conducă state și să dicteze politicile lumii și îți spui că ești prea insignifiant pentru a putea schimba ceva.

Dacă te-aș întreba cum este posibil așa ceva, mi-ai spune că așa este lumea, așa este această realitate, că dumnezeu s-a refugiat în cer, mut, orb și neputincios, sau nepăsător, și a lăsat lumea pe mâna unor ticăloși care au toată puterea. Mi-ai spune că există conspirații, de mii de ani, menită țină umanitatea în această stare de sclavie, că adevărul a fost ascuns pentru a facilita ținerea puterii în mâinile unora, iar rezultatul final este acesta: o umanitate prizonieră în mijlocul unui labirint de neînfrânt.

Oriunde ai privi împrejur, lumea formelor, a materiei, ceea ce umanitatea a clădit, este dovada prizonieratului. Nu poți face nimic.

Dacă ți-aș cere să privești în propria ta viață, mi-ai spune că nu ai încotro. Că nu poți schimba faptul simplu că ai rate la bancă, copii la școală și nevoie de bani. Trebuie să te resemnezi cu jobul pe care-l ai, să renunți la visele tale vechi de adolescent întârziat, să continui să mărșăluiești disciplinat, nu ai încotro, toți oamenii fac așa, merg la serviciu, apoi la supermarket, apoi la televizor și tot așa. Nu poți schimba nimic, nu ai încotro, așa e viața, așa e lumea, asta este existența.

Oriunde ai privi împrejur, toți oamenii pe care-i cunoști trăiesc după aceleași norme, în aceeași poveste de bun simț și toți sunt dovada prizonieratului. Nu poți face nimic pentru a schimba ceva.

Și apoi, dacă ți-aș cere să privești în relațiile tale, către oamenii pe care-i iubești cel mai mult, către părinții tăi, soția sau soțul tău, către copiii tăi, mi-ai spune la fel. Nu poți face nimic. Ea sau el este așa cum este, faceți aceleași gesturi, rostiți aceleași cuvinte, aceeași platitudine, copiii sunt ocupați cu telefoanele și facebook-ul, tu cu televizorul. Unele lucruri nu se vor schimba niciodată în curgerea inexorabilă a timpului. Nu poți face nimic.

Ți-aș cere apoi să privești în interiorul tău, la gândirea ta, la emoțiile tale, la ceea ce crezi despre această lume, la atitudinile tale și la corpul tău. Desigur, mi-ai spune că nu poți face nimic. Gândești așa cum gândești pentru că viața te-a învățat acest lucru, ai învățat din experiență, din situații, din ceea ce ai trăit, de la părinții tăi, din cărți, din filme, din morală, religie și cultură, din împrejurările pe care le-ai trăit, și acesta este motivul pentru care gândești ceea ce gândești despre tine, relațiile tale, viața ta și despre această lume. Convingerile tale sunt de neclintit și sunt dovedite în fiecare zi de realitatea pe care o trăiești. Ce-ai putea face împotriva emoțiilor care se nasc spontan în contact cu realitatea? Frica, furia, tristețea, rușinea și vinovăția pare că se nasc singure din profunzimea ființei tale și tu nu poți face nimic.

E normal să nu fii prea fericit într-o astfel de lume, e normal să te întrebi dacă ai făcut totul, dacă nu ai greșit cu ceva, e normal să te temi pentru ziua de mâine și pentru viitorul copiilor, e normal să simți uneori furie și neputință, frustrare și vinovăție, e normal să te simți neputincios, e normal să simți uneori că nimic nu are rost, dar ai căile tale de a uita, poate o bere, un film, un meci, viața merge înainte, nu putem noi inventa roata. Cuvintele mari precum iubirea, adevărul, frumusețea și bucuria sunt pentru poeți și filosofi, pentru spirituali dezlipiți de adevărul acestei realități. Nu ți-ai putut împlini visele pentru că lumea este așa cum este.

Ești unul dintre miliardele de oameni ai acestei lumi care trăiesc în labirint, e normal să fie așa, toată lumea trăiește așa. Momentele de bucurie sunt scurte, trecătoare, depind de ceilalți sau de situații, de bani sau de …. Poate copiii să-și împlinească visele, tu ai făcut tot ce-ai putut.

HEI! Trezește-te! Scutură-te puțin! Ridică-te în picioare și respiră adânc.

Nu ți se pare ciudat că nu poți face nimic, în nici o privință?

Ai fost educat să crezi asta, ți-a fost picurată în ureche și în gândire această credință a neputinței, a separării față de această lume, față de ceilalți și față de propriile emoții. Câtă vreme te crezi separat de realitate, fie ea interioară sau exterioară, nu poți face nimic, cu adevărat, nu depinde de tine. Întreaga ta educație a fost despre cum să gândești, adică despre cum să te plasezi în exteriorul existenței. Nimeni nu ți-a spus vreodată că realitatea face parte din tine, că gândurile, emoțiile și atitudinile tale sunt alegeri și creații care-ți determină experiența vieții. Nimeni nu ți-a spus vreodată că gesturile tale de gândire, de emoție și de atitudine se transferă prin acțiunile tale în realitate fizică și contextuală. Trăiești ceea ce ești în interiorul tău. Crezi că ești liber să alegi, dar n-ai fost niciodată. Ai fost condiționat în cel mai subtil mod cu putință: la nivelul credințelor.

O credință este o concluzie despre realitate și despre tine însuți, pe care nu o mai pui la îndoială, care devine o bază a realității. Gândești în funcție de ea. Ai preluat credințele părinților tăi, ale lumii în care trăiești fără să le pui la îndoială, fără să te întrebi tu însuți ce simți despre lucruri, oameni și situații. Aceasta este conștiința de masă, de turmă, care te ține prizonier.

Acest nu pot să fac nimic este locul comun al labirintului. Acesta este prizonieratul.

Și acum privește o clipă schimbând perspectiva.

Oamenii sunt aceia care hrănesc cu energie toate sistemele acestei lumi. Sunt educați să creadă că sistemele sunt mai presus de ei, dar la o privire chiar și superficială poți vedea că, de fapt, ei sunt motoarele oricărui sistem. Guvernele, băncile, multinaționalele, organizațiile acestei lumi ar încremeni în clipa în care oamenii ar lua o pauză.

Firma în care lucrezi se hrănește din energia vieții tale pe care tu o vinzi pe o sumă oarecare. Orice structură de realitate are în centrul său noduri de energie vitală care sunt oamenii. Propria ta inimă, propria ta răsuflare este sursa tuturor structurilor. Această lume există așa cum există, întemeiată pe premisa că tu și cei asemenea ție, sursele realității, veți crede pentru totdeauna că depindeți de sisteme, și că nu veți realiza niciodată că sunteți izvoarele ei.

Același lucru vei descoperi dacă privești în viața ta, în relațiile tale cu ceilalți, cu familia, cu prietenii, cu animalele de casă. Hrănești o lume întreagă cu energia sacră a inimii tale , cu energia creatoare a Atenției tale. Atunci când îți retragi Atenția dintr-o relație, acea relație se dizolvă. Copiii, soțul, soția ta, prietenii tăi au nevoie de la tine de un singur lucru: Atenție. Energie creatoare, energia sursă.

Gândirea ta este Atenție modulată, emoțiile tale și atitudinile tale.  Corpul tău fizic este Atenție structurată în formă. El conține, ca un basorelief interior, întreaga ta experiență de viață, toată gândirea pe care ai gândit-o vreodată, toate emoțiile, toate atitudinile, tot ceea ce ai experimentat în relație cu această lume.

Respirația și Atenția ta țin în picioare și hrănesc lumea interioară și exterioară deopotrivă.

Ce s-ar întâmpla dacă oamenii s-ar trezi, dacă ar înțelege într-o bună zi că ei sunt creatorii acestei lumi și creația începe în interiorul lor. Ce s-ar întâmpla dacă ar vedea dintr-o dată că toate sistemele acestei lumi se hrănesc din energia inimilor lor? Că ei înșiși întrețin această lume exact așa cum este? Ce s-ar întâmpla dacă ai realiza, chiar tu, chiar acum, că nu depinzi de nimic, că tu ești, cu adevărat creatorul propriei tale vieți, al gândirii, emoțiilor, atitudinilor, relațiilor, poziționărilor? Singurul lucru care te desparte de asta este frica ta. Ea se naște din credințele tale, din felul pervertit în care ai fost învățat să gândești.

E drept, este confortabil să fii supus sistemelor, tradițiilor, moralei și culturii, bunului simț, să fii o oaie albă în mijlocul altor miliarde de oi albe. Îți dă un sentiment de siguranță, te asigură împotriva riscului de a-ți asuma realitatea, de a lua în mâinile tale propriul destin, care este de fapt o creație. Crezi că nu poți să faci nimic. Dar poți să faci totul.

Nimic nu te împiedică să încetezi în a te mai raporta la trecut și la ceea ce știi deja despre realitate, și să privești în interiorul tău acum, în acest moment. Nimic nu te împiedică să-ți educi gândirea care este un uluitor instrument creator de realitate. Nimic nu te împiedică să creezi gândire nouă, noi moduri de a fi, noi atitudini și noi gesturi din energia sacră a Atenției tale care este energie creatoare.

Trezește-te!

Nu o să-ți vorbesc aici despre dumnezeu și despre experiențe mistice. Îți vorbesc despre natura adâncă a acestei realități și despre faptul că tu ești sursa ei. Îți vorbesc despre faptul că e suficient să uiți ceea ce crezi că știi, pentru a descoperi Adevărul despre tine însuți și despre realitate. Da, este acel Adevăr care te eliberează, numai că trebuie trăit, nu gândit. El este o experiență, nu o idee și nici o teorie. Pentru moment este suficient să te întrebi: ce-ar fi dacă, cu adevărat, totul ar depinde de mine? Ce-ar fi dacă, cu adevărat, eu aș fi creatorul experienței mele de viață, dacă între mine și împlinirea viselor mele ar sta doar capacitatea mea de a gândi ceea ce vreau să gândesc?

Nu e nevoie să cauți nimic, nici să vindeci nimic. Nu e nimic de iertat, nici de reparat, nici de salvat. Experiența vieții tale reprezintă integral modulările tale interioare. Crezi că mai ai mult până departe, dar ești deja exact acolo unde trebuie să fii. Tot ceea ce ai căutat vreodată este aici. Este o chestiune de Conștiență, de percepție, să descoperi asta.

Mijloacele pentru a-ți redobândi Conștiența există. Sunt mulți oameni deja, care lucrează în propriile lor vieți cu instrumentele uluitoare pe care le deschide Conștiența. Capacitatea de a-ți modula energia creatoare a Atenției pentru a crea realitatea vieții așa cum ți-o dorești există. Este o tehnologie simplă, interioară, dar care schimbă totul.

Dar mai întâi ai nevoie să te ridici în picioare, să te scuturi de ideea nenorocită că nu poți face nimic.

POȚI FACE TOTUL. Ești o sursă de realitate, un centru din care în fiecare clipă emană viață, odată cu fiecare respirație.

A învăța să lucrezi cu această sursă este totuna cu a învăța să creezi realitate. Ai nevoie de o scânteie de încredere în tine însuți. Uneori a fi împreună cu aceia care fac deja asta poate fi inspirator. Dar e nevoie să vrei, să te revolți o clipă împotriva neputinței, să declanșezi o revoluție interioară, să naști în interiorul tău, măcar pentru o clipă, percepția măreției ființei tale, care este reală. Ești un creator uriaș care a trăit cu capul în pământ, în frică, în neputință, care a crezut că este condamnat la durere și asta a trăit. Tot ceea ce crezi, trăiești. Calea de a schimba credințele este simplă, eficientă și rapidă. Stările tale sunt creații. Învață să creezi stări interioare și acesta este începutul. Din stări noi se nasc  gesturi noi, relații noi, acțiuni noi și noi moduri de a crea realitate în viața ta.

Sănătatea, iubirea, succesul, banii, toate sunt expresii ale lumii interioare din care se nasc. Redescoperă ceea ce ai uitat cândva, ceea ce ai fost prea leneș sau prea înfricoșat să iei în seamă. Poți iniția acest proces, azi!

Trezește-te!

Tu ești Maestrul propriei tale vieți, doar că ai uitat. Eu sunt aici să-ți amintesc ce și cum.

Agnis

P.S. Cartea Maestrului Interior este un curs practic de ridicare în picioare prin Conștiență. Fă-ți rost de ea. Toate Programele noastre online, Cărțile și Evenimentele în Călătoria Inimii sunt  despre regăsirea puterii interioare și despre transformare. Trăim cele mai importante evenimente din conștiința planetei în ultimele 12ooo mii de ani. Fii parte din ele acum, căci nu există altă cale pentru o ființă umană, decât redescoperirea propriei sale divinități, a splendorii și a puterii cu care a fost născută. Ești deja în Călătoria propriei tale Inimi dacă citești aceste cuvinte. Ieși din indolență, din neîncredere, din apatie! Este momentul.