Practica vindecării

Dincolo de durere

Chiar dacă suntem îndurerați, mental, emoțional sau fizic, și ne simțim neajutorați, adevărul este că nu suntem niciodată neajutorați. Avem înlăuntrul nostru moduri de a ne vindeca pe care nici nu le-am băgat în seamă vreodată. Sunt, de asemenea, instrumente și practici pe care, dacă le aplicăm corect, ne pot conduce dincolo de orice suferință, oricât de mare ar fi aceasta.

Toate meditațiile din seria Meditații Vindecătoare sunt unelte, fiecare conținând înlăuntrul său posibilitatea vindecării. Precum unelte de grădinărit. Unele pregătesc terenul, pe când altele sunt hrana solului, sunt îngrășământul natural ce încurajează pământul să germineze. Unele sunt precum o săpăligă, căci ajută la deschiderea pământului și pregătirea acestui pentru cultivare (acestea sunt meditații ce devin practici pentru o viață), pe când altele creează condiții prielnice unde grația poate să crească. Unele sunt folosite doar pentru a da la o parte bolovanii, pe când alte meditații sunt create și folosite pentru a dizolva, rapid, obstacole.

Dacă extind metafora „unelte de grădinărit”, pot afirma cu certitudine că fiecare dintre aceste Meditații Vindecătoare sunt potrivite pentru un anumit aspect al pregătirii, al plantării și al recoltării remarcabilelor rezultate ce apar, în mod natural, în procesul nostru de vindecare. Iar când credința este vie, trăim adevărate miracole vindecătoare.

În Călătoria Inimii, fiecare an este dedicat unei teme „de lucru” și de explorare. Anul ce se apropie de sfârșit, a fost dedicat temei Vindecare prin Iubire.

Unelte pentru grădina interioară

Și fiecare din aceste Meditații Vindecătoare, create în acest an, au purtat vibrația vindecării prin iubire. Poate că pe unele le-ai folosit, în diferite momente în propriul tău proces de vindecare, poate că pe altele alegi acum să le descoperi. Poate că pe unele vei simți să le reiei și să le trăiești din perspectiva a ceea ce trăiești chiar acum în viața ta. Iar pe unele vei simți să le cumperi acum, în prag de sărbători, și să le dăruiești celor care simți că au nevoie și care pot rezona cu astfel de unelte cu care să-și grădinărească propriul pământ interior.

Toate aceste Meditații Vindecătoare pornesc din spațiul sacru al inimii curgând apoi în întregul corp și în spațiul mental. Fiecare meditație are potențialul de a curăța încă un strat depus între Inimă și gândirea liniară care creează cele mai multe dezechilibre pe care le trăiești. Dacă ai explorat deja aceste unelte ale vindecării, ai observat că începem fiecare meditație din spațiul sacru al inimii pentru a putea ilumina, din centrul ființei, întregul univers lăuntric și pentru a deschide calea, pentru ca apoi, mintea și trupul să experimenteze fără de judecată, fără rigiditate și fără frică.

Când ne deschidem la nivelul inimii, unele obstacole devin mai evidente în durerea pe care-o simțim la nivelul minții sau al trupului. Unele dintre Meditațiile Vindecătoare sunt create pentru a învăța să ne apropiem, cu mai multă bunătate și compasiune, de ceea ce ne doare, să îmbrățișăm durerea, cu înțelepciunea vindecătorului lăuntric și cu puterea vindecătoare ce rezidă într-un moment de pură conștiență, de pură prezență, de pură acceptare.

A simți profund și a trăi cu adevărat o meditație vindecătoare conduce la o transformare lentă, care este vindecarea. Și este un proces în care fiecare pas este prețios. Judecata că „nu ne iese, acum, rapid și cu perfecțiune” este de fapt o blocare a procesului de vindecare. Nu e nevoie să ne grăbim. Ne-am grăbit, de atâtea ori în viață. Și ce este, de fapt, ceea ce considerăm „perfecțiune”?

A vindeca este a ierta

Da, este adevărat că atunci când începi să folosești unele din aceste Meditații Vindecătoare precum instrumente în procesul tău de vindecare, descoperi, cu fiecare meditație, rezistențe interioare. Unele chiar foarte dure și foarte încăpățânate. Ca și cum o parte din tine ar refuza să se lase vindecată. Este acea parte pe care psihologia o numește ego. Da, ea nu vrea să fie vindecată. Vrea doar să aibă dreptate, iar a menține rana este esențial pentru ego.

În adâncurile noastre, deși căutăm vindecarea, această dimensiune, propria noastră creație, are nevoie de durere pentru a continua să existe și pentru a perpetua separarea. Durerea justifică separarea și, de cele mai multe ori, atacul împotriva celuilalt, ”vinovat” pentru a ne fi pricinuit durerea, sau împotriva noastră înșine. Iar această separare și acest atac este exact sursa durerii și ceea ce vrem să vindecăm. 
Cea mai scurtă cale de eliberare este a (ne) ierta și a lăsa. Adică a renunța la judecată, de sine și a altora. Căci judecata este separarea și durerea. 
Meditațiile Vindecătoare sunt porți deschise către non-judecată. Împreună putem mai mult decât oricare dintre noi …singuri. Separarea este exact această singurătate mofluză și încăpățânată, auto-justificativă și acuzatoare în care rămânem uneori prizonieri pentru un timp foarte îndelungat. 

Uneori, aici, la Centrul Călătoria Inimii, când lucrăm cu grupuri mari, în Retreat-uri și mai ales la Școala Maestrului Interior, după unele meditații ghidate, sunt persoane care împărtășesc revelațiile uluitoare pe care le-au primit, înțelesuri sau răspunsuri, deschideri și expansiuni, iar alții spun „eu n-am trăit nimic…”

Tot repetând „eu n-am trăit nimic” ei nu fac altceva decât să-și întărească vechile aspecte nesigure pe ele, cele care se cred neputincioase și care au nevoie să mai demonstreze ceva, să se mai înverșuneze cu ceva, să se mai hrănească cu dezamăgire, îndoială, lipsă de credință.

Însă, de-a lungul anilor, am observat că mulți din cei care inițial au spus „nu am trăit nimic..” , dacă au perseverat au putut descoperi exact ceea ce îi bloca să simtă și să trăiască chiar acele calități pe care și le doreau să le cultive. Și, din nou, împreună este întotdeauna mai ușor. 

Rezistențe. Pretextele lui ego

Revelațiile și conștientizările primite prin practică și prin credința menținută vie, au deslușit natura a ceea ce-i limita să (se) ierte, să fie mai îngăduitori, să lase, să privească cu ochi buni. De cele mai multe ori, acest „eu nu am simțit nimic” este o negare, un refuz, o rezistență la schimbare. Dar și oportunitatea de a vedea unde avem de lucrat și cu ce rezistențe ne confruntăm sau care sunt credințele vechi că ”nu putem”, ”nu merităm”, ”mai trebuie să facem” etc, să învățăm, să muncim din greu… până când… cine știe… într-o bună zi… vom putea simți, trăi, merita, avea…

Emanând recunoștință pentru tot ce am trăit în anul care, iată, se apropie de sfârșit, pentru tot ce ne-a adus această temă, Vindecare prin Iubire, te încurajez să transformi Meditațiile Vindecătoare cu AmmaRa, sau cu Agnis, în propriile tale unelte de grădinărit.

Experimentează-le, dacă n-ai făcut-o deja! Găsește propria ta exprimare, ascultând vocea lui AmmaRa sau a lui Agnis care te ghidează acolo unde ai nevoie. Apoi, prin propriul tău limbaj, reașază-le în tine aceste Meditații Vindecătoare. Transformă-le în instrumente utile în procesul tău de vindecare și de transformare. Ai încredere în Vindecătorul tău interior.

Lasă-ți inima acum să te călăuzească în a alege din multele Meditații Vindecătoare pe care noi le-am consacrat vindecării.

Poate că, din perspectiva a ceea ce trăiești în viața ta acum, de data asta vei alege ceva ce în trecut ai respins sau cu care nu ai rezonat. Poate că abia acum este momentul să folosești acea meditație, ce în trecut ai respins-o, precum o unealtă cu care să te… grădinărești. Folosește-le însă doar pe cele care ți se par a fi în rezonanță cu tine acum. Și nu pe cele care ți se pare că „trebuie” să le folosești. Lasă-ți inima să fie vindecătorul gândirii liniare, logice și raționale. Însușește-ți aceste meditații ale vindecării. Sunt ale tale să le folosești precum simți.

Porțile vindecării

Unele dintre ele sunt pietre de temelie în practica ce poate să te însoțească pentru restul vieții tale. Meditații precum: Inima Aurie a Maestrului, Cât Adevăr în viața mea acum, În mijlocul lumii nebune, pacea inimii. Timpul Orfanului se oprește aici-Deschiderea. Și acestea sunt doar câteva din cele ce joacă rol de fundație solidă în procesul de vindecare. Ele au rădăcini adânci din care te poți hrăni ani la rând de acum încolo. Iar altele, precum Catedrala. Aprinderea Soarelui interior, sunt a fi folosite doar în situații de cumpănă, în momente de confuzie, atunci când te afli la o cumpănă sau când vrei să dizolvi ceva greu. Mai sunt și meditații, precum Dincolo,  Trupul meu – pământ fertil pentru noile semințe, Coaja. Între frică și iubire, care au darul de a te trece dincolo de obstacole. Multe din acestea chiar tu ți le-ai pus. Obstacole în calea Conștienței, în calea prezenței și a iubirii.

Practica Prezenței este rădăcina noastră cea mai profundă pe care o folosim în tot ceea ce suntem și creăm în Călătoria Inimii, mai ales în Școala Maestrului Interior.

În aceste Meditații Vindecătoare nu este una mai bună decât alta. Fiecare are menirea sa. Atenție, însă! Nu meditația în sine aduce vindecarea. Ea este o unealtă, o poartă, o deschidere către un alt spațiul al conștiinței tale, din care poți să lași. Noi toți suntem mereu între dorința imensă de reunificare, de împăcare, de reunire cu ceea ce am respins, și această justificare la nesfârșit a suferinței. Vindecarea se petrece atunci când dorința de pace, de a lăsa, este mai mare decât acel ”da, dar…”. Dorința păcii și a bucuriei creează motivația, determinarea, disciplina, practica, deschiderea ce conduce la vindecare.
Și, mai ales, Credința ta. Nu e nevoie să ”faci” ceva pentru a te vindeca. E nevoie să lași ceea ce este deja, să se manifeste, să nu te opui, să abandonezi. Iubirea nu poate fi creată în scopul vindecării.  Ea poate doar recunoscută, recunoscută în sine și în celălalt.  Iubirea este relația eternă între ființele născute dintr-o singură Sursă. Recunoașterea acestei relații eterne, a Iubirii adică, a legăturii indestructibile dintre ființe este ceea ce vindecă. Credința este ceea ce permite abandonul și recunoașterea Iubirii. Către aceasta conduce meditația împreună.

Prezența

Fiecare meditație vindecătoare este o poartă către spațiul de vindecare, de transformare, de evoluție. Și acesta este spațiul sacru al Inimii. El este accesibil doar în Prezență. Aceasta este o stare centrată a Atenției, în care mintea este tăcută și vastă, inima deschisă și ușoară, corpul complet relaxat. Este starea care permite abandonul și iertarea, această lăsare jos a gărzii, această încredere, nu în ”afara” ta, ci în tine însuți. Aceasta este Prezența, cea care deschide porțile vindecării și spațiul în care te conduce oricare dintre meditațiile vindecării. 

În Practica Prezenței, dacă nu este o intenție pură, sinceră, o dorință a inimii care să călăuzească această practică, un fel de umbră subtilă sau o formă de judecată poate să apară și să perturbe practica.

De asemenea, dacă practicile corporale precum Dansul Inimii, Meditația Dinamică – Shaking, Respirația Inimii (le menționez acum doar câteva din cele pe care le oferim noi la Centrul Călătoria Inimii însă este valabil pentru orice formă de practică corporală) nu sunt trăite cu un spirit al curiozității, cu dorința de a descoperi mereu și mereu ceva nou, ci doar cu scopul de a deveni și „mai buni”, „mai perfecți”, asta va adăuga și mai multe piedici în procesul de vindecare. Căci fiecare practică are în ea și potențialul de a deveni o capcană dacă o facem cu scopul de a ne transforma în „foarte buni practicanți – slujitori fideli ai practicii sau ai maestrului exterior, ignorându-l pe cel lăuntric”.

Cu cât orice practică este făcută doar pentru că „trebuie”, doar pentru a primi un „bravo!” de la cineva din exteriorul tău, cu atât acea practică va hrăni și mai mult ego-ul imatur și va crea separare de ceea ce ești cu adevărat. Și cu cât este menținută mai mult separarea, cu atât mai multă suferință.

De exemplu, sunt unele Meditații Vindecătoare ce te pot duce, uneori, chiar în miezul disconfortului iar alteori, cu ajutorul acelorași meditații, poți să reușești doar a respira pe creasta celui mai înalt val al durerii. Nu e însă nevoie să forțezi, niciodată, cu aceste meditații ale vindecării doar pentru că „trebuie”. Făcând astfel, forțând, nu faci decât să-ți semnezi condamnarea la și mai multă suferință. Forțându-te să faci ceea ce crezi că trebuie, s-ar putea să întărești exact acele rezistențe pe care meditația intenționează să le dizolve. Întotdeauna este vorba de a echilibra. Sau de a onora Pulsația – cum îi spunem noi în Școala Maestrului Interior. Nu de a te forța, niciodată, pentru că „așa trebuie”, „așa se face”.
Aceasta este starea de Prezență. 

Capcane

Însă, uneori, e greu să … lăsăm. Căci ego folosește realitatea ca pretext pentru a-și justifica propria separare, propria furie. El găsește, dacă nu chiar creează împrejurările care să-i permită supraviețuirea. Astfel,  cuvinte precum „doar lasă” sau „abandonează-te” sau „lasă moale”, „acceptă ceea ce este, așa cum este”, pot fi foarte ușor interpretate greșit de către vechiul mod de a gândi. Dacă ne dorim cu adevărat vindecarea, e nevoie de o atitudine deschisă și de a renunța la „da, știu … că nu pot să las”, „da știu… că nu pot să abandonez”, „da știu… că nu pot să dau las moale…”, „da, știu că asta nu pot să accept căci nu-i corect …”.  

În starea Prezență în care te conduce o meditație vindecătoare, ne este revelată o calitate a Inimii pe care o putem numi simplu, Bunătate. Este ceea ce ne ajută să lăsăm, să iertăm, chiar și atunci când rana este legată de ceva ce ne pare ”injust”. 

Scriind toate acestea, îmi vine în minte o experiență tulburătoare pe care am trăit-o cândva, în care am simțit o uriașă furie împotriva cuiva. În acele momente nu aș fi putut accepta sub nici o formă ”să las”.  
În urmă cu mulți ani, eu și Horia ne plimbam cu câinii noștri în pădurea de la marginea Bucureștiului, unde locuiam. Undeva în pădure, am întâlnit un om care își bătea calul ce nu mai voia să tragă la căruță. Cruzimea acelui om mi-a întors stomacul și a declanșat în mine o furtună de furie oarbă. Am simțit că aș putea să-l… spulber. 
Pe moment, desigur, furia mea părea justificată. Era profund injust și crud.
Acea parte din mine care se simțea rănită, ultra-sensibilă la violență, ancorată încă în trecut, considera situația perfect justificată pentru un… atac. 

Dar acest atac nu ar fi făcut decât să mențină chiar rana din care să năștea reacția. 

Doar atunci când avem curajul să vedem cruzimea din propria noastră minte, putem simți cât este de potrivită și de vindecătoare Bunătatea inimii. Într-o meditație vindecătoare creăm un spațiu de Conștiență și de bunătate, Inima sacră a omului, în care pătrundem dincolo de aparența ”injustă” a unei situații, în interiorul rănii, și acolo este nevoie bunătate față de noi înșine, față de acea dimensiune a propriei noastre ființe care se simte rănită și din care se naște furia.
Dacă nu pătrundem pănă în stratul din care se naște propria cruzime și dacă n-o explorăm, cu sinceritate și iubire, grăbindu-ne  „să iertăm” cruzimea la care am fost martori, nu facem decât să scrutcircuităm vindecarea. Căci furia este doar primul strat, cel exterior, ca un ecran. Dar în adânc, dincolo de suprafață, este durerea unei răni care nu a fost vindecată. Și care poate vindecată prin iubire pentru noi înșine, doar după ce a fost recunoscută. Abia apoi putem ”ierta” cruzimea celuilalt.
Acesta este nivelul de profunzime în care pătrundem în meditațiile vindecătoare, uneori dincolo de două, trei, patru straturi în profunzimea propriei ființe. Adevărata vindecare este doar prin Iubire și are întotdeauna legătură cu dimensiuni rănite ale propriei noastre ființe.
A onora acest proces înseamnă să explorăm cu sinceritate în profunzime, să îmbrățișăm propriile noastre răni în iubire și asta este pacea vindecătoare a inimii. După asta abia este posibilă iertarea. Altfel, dacă ne oprim la straturile superficiale, și încercăm să lăsăm fără a fi vindecați noi înșine, nu facem altceva decât să camuflăm rana, să presărăm cu praf de zahăr pudră vechile noastre dureri, îngropându-le încă odată în numele unei false spiritualități. 

Aceasta este capcană foarte obișnuită pentru cei care se pretind ”spirituali”, care cred că au ”depășit dimensiunea 3d” și că a ierta și a lăsa se poate face de la nivelul gândirii liniare. Nu se poate. Numai Inima poate ierta cu adevărat și numai după recunoașterea și îmbrățișarea propriilor noastre răni. 
Vindecarea prin Iubire nu este un text spiritual, nici un slogan. Este un act transcendent care presupune coborârea în cele mai adânci dimensiuni ale ființei, acolo unde am îngropat durerile noastre cele mai vechi pentru a putea merge mai departe. 

Nu suntem, niciodată, neputincioși

Ceea ce facem atunci când observăm cruzime (agresivitate, furie, neputință…) în noi înșine sau în ceilalți, depinde de fiecare în parte. Nu este o rețetă general valabilă pentru toată lumea. Însă tot ceea ce am făcut, fiecare în felul său, tot ce am lucrat, am curățat, am înțeles, am învățat, va fi prezent în acel moment de cruzime (sau de furie, sau de frică) și ne va ajuta să găsim o rezoluție. Ne va ajuta să auzim șoaptele inimii ce preia rolul de vindecător al acelui moment. Nu este nevoie să ucidem violatorul, dacă vrem să oprim violurile. Nu este nevoie să ucidem oamenii care-și bat animalele, dacă vrem să oprim cruzimea. Și nici nu este nevoie să avem o compasiune idioată sau să nu intervenim măcar prin a-i spune ceva omului care-și bate animalul sau, dacă putem, să nu intervenim asupra violatorului doar pentru că suntem în compasiune și doar lăsăm…
Acesta ar fi din nou un act de falsitate. 

Dar, cu cât practicăm mai multă deschidere și conștiență, cu atât învățăm că fiecare moment în care suntem provocați este unic și că răspunsurile pe care le dăm în astfel de momente sunt și ele unice și nicidecum că „așa se face” „așa trebuie”. Cu atât învățăm și simțim că la noi este Puterea, cu atât recunoaștem cu mai multă ușurință că nu suntem, niciodată, neputincioși. În orice moment, oricât de dureros sau de provocator, avem puterea de a alege cum răspundem. Asta ne este, cu adevărat, puterea. Cum alegem să răspundem. Putem răspunde cu inima deschisă și cu o privire proaspătă sau putem alege vechile moduri de a reacționa. De aceea, este nevoie de credință în propria putere, odată ce alegem calea vindecării prin iubire. Pentru a-i simți valoarea, e nevoie să pășim pe această cale conștienți de fiecare pas. Căci fiecare pas este prețios. Și nimic nu este degeaba.

Contează enorm să păstrăm echilibrul pașilor noștri și să nu ne mai lăsăm trași în reacții extreme, recunoscând permanenta schimbare în acest proces de vindecare ce se desfășoară în călătoria vieții noastre.

Perfecțiunea procesului tău nu rezidă în cât de perfect asculți și simți și trăiești o meditație a vindecării, de exemplu, sau cât de bine efectuezi o practică corporală sau cu cât conformism respecți ceea ce „se face” sau „cum trebuie să fie”, ci o găsești, mai degrabă, în permanenta curgere și desfășurare a întregului proces. Iar acesta, procesul de vindecare, prin fiecare pas, ne invită uneori să plonjăm în profunzimile oceanului acceptării și îngăduinței iar alteori să recunoaștem îngrijorările ce se nasc la suprafața acestui ocean.

Este cruzimea perfectă? Există în viol perfecțiune? Dar în moartea unui copil? Perfecțiunea nu este ceva ce ne putem imagina sau dacă ne spunem repede „așa trebuia să fie”. Perfecțiunea este ceva la care fiecare dintre noi putem participa. Poate chiar prin a renunța să mai tânjim după „perfecțiune” și să recunoaștem că totul este pulsatoriu în acest proces de vindecare în care toți avem propriile provocări și propriile dureri.

De fapt, cheia vindecării constă în a recunoaște faptul că realitatea este o oglindă perfectă a lumii noastre interioare, și tot ceea ce am considerat că ni se face, ne facem noi înșine prin modul în care gândim despre noi înșine și despre realitate. Căci singura vindecare posibilă, este vindecarea de gândirea că suntem separați. Vindecarea este Iubirea.

Fiecare din aceste Meditații Vindecătoare, sau orice „unealtă” alegi pentru a te grădinări, are nevoie din partea ta de echilibru. Are nevoie de puterea ta de a recunoaște pulsația, precum bătăile unei inimi cosmice. Căci asta este realitatea, o Inimă cosmică. Iar vindecarea este un act permanent, un echilibru între toate acestea: intenție, motivație, determinare, practică, receptivitate, deschidere, compasiune, conștiență, îngăduință, bunătate, iubire. Vindecarea este și curajul de a merge dincolo de tot ceea ce credeam că știm că înseamnă vindecare.

Fiecare din aceste Meditații Vindecătoare, cu AmmaRa sau cu Agnis, aduce altceva de fiecare dată când le asculți. În funcție de ceea ce trăiești, într-un anumit moment al vieții tale, vei descoperi altceva în fiecare din aceste meditații, ori de câte ori le asculți.

Profundă recunoștință, dacă ai ales deja să trăiești, de-a lungul acestui an dedicat vindecării prin iubire, vreuna (sau mai multe) din meditațiile vindecătoare. Dacă alegi să oferi în dar, cuiva ce simți că are nevoie, fă-o cu grijă și atenție. Uneori, cele mai bune intenții nu sunt înțelese oricât de bune ar fi acestea.

Recunoștință, încă o dată, pentru tot ce am trăit împreună în aceste Meditații Vindecătoare. Iar dacă abia acum le descoperi, îți mulțumesc pentru încrederea cu care te plonjezi în ele, respectând șoaptele inimii tale.

AmmaRa