Respir, cu toate emoțiile puternice pe care le simt în prag de a lăsa locul ce mi-a fost cuib în ultimii 16 ani. Pot alege să văd renunțarea la această casă precum o pierdere sau precum un spațiu din care pot crea nou. Aleg o respirație amplă și plină de recunoștință pentru toate cele ce-am trăit aici, onorând spațiul pentru nou. 2020 va rămâne gravat în amintirea mea pentru acest mare salt pe care-l fac acum împreună cu Horia (Agnis). O uriașă schimbare pentru noi, ce vine, în mod sincron, cu marea transformare prin care trecem toți la nivel de umanitate.

Mă așez în pauza sacră dintre inspir și expir, acum la finalul celei de a șasea ediție a parcursului numit Școala Maestrului Interior.

Explorare în Călătoria Inițiatică 

Înainte de a crea din nou – cu energie proaspătă și viziune nouă – am nevoie acum de această scurtă pauză de ascultare și de îmbăiere în sentimentul recunoștinței pentru frumoasele și înălțătoarele emoții ce-am trăit împreună cu cei ce au format cercul sacru din Școala Maestrului Interior 6. Viziunea. O Călătorie Inițiatică, desfășurată pe nivelul al șaselea care este cel al schimbării de paradigmă.

Respir, pe măsură ce mă așez în centrul ființei mele, ascultându-mă cu deschidere și în încredere față de tot ceea ce este.

Toată nebunia pe care am trăit-o toți, de la începutul anului și până acum, nu pare să se liniștească. Ba dimpotrivă. Căci, așa cum am mai scris, nu este despre „întoarcere la normal” ci despre o mare schimbare. O transformare la care fiecare dintre noi poate contribui în felul său unic. Aseară, târziu, ne-am întors în București, după aproape 3 săptămâni de stat sus pe Colina Lunii și Dealul Zmeului. Greu de pus în cuvinte ceea ce am simțit, la nivel de energie, odată ce am intrat în București.

Respir, și în această pauză – care este de fapt o întoarcere înlăuntru, în ascultare, și privire în adâncul întunecat și fertil – resetez scena vieții mele pentru următoarele luni ale anului 2020. Indiferent în ce punct al transformării tale te afli acum, te invit ca în ciuda provocărilor și, poate, a fricii, să găsești în tine curajul de a-ți reseta scena propriei tale vieți. Să îți oferi, acum la început de august, momente de ascultare, și de reconectare la încrederea că-ți poți reseta propria realitate pe care vrei să o trăiești.

Tot ce a fost zguduit în viețile noastre, în ultimele luni, tot ce am conștientizat că este șubrezit și lipsit de atenția noastră, se va nărui de tot acum. Doar dacă ne păcălim și continuăm să ne ascundem adevărul, ne va lua prin surprindere această prăbușire, acest final, această încheiere, această moarte. Numește-o cum vrei tu. Dacă ești în sinceritate, poți recunoaște că ce se termină acum nu face decât să-ți confirme ceea ce ai știut deja de multă vreme. Acum pică doar butaforia pe care te-ai chinuit atâta vreme să o păstrezi.

În Școala Maestrului Interior 6, multe din revelațiile avute de cei prezenți au fost despre conștientizarea faptului că ne agățăm de lucruri, de oameni, relații, proiecte, doar din teamă față de schimbare, doar din credința că e mai sigur să rămânem cu ceea ce știm, credem, cunoaștem. Ne agățăm, uneori cu încrâncenare, chiar și atunci când știm că a venit momentul să lăsăm. Să dăm drumul. Să facem saltul. Iar acum este acel moment. La nivel individual și, mai ales, colectiv.

Întregul parcurs al școlii – ce a luat, de data asta, forma unei adevărate Călătorii Mistice – a condus către o blândă desprindere de orice agățare față de trecut, față de atașamente și credințe vechi. O deschidere către nou. O reconectare la încrederea că ne putem crea viața așa cum ne-o dorim. În ciuda provocărilor și aparentelor piedici.

Nu contează că nu ai fost prezent la acest parcurs. Poate că te vei aventura anul viitor, la  ediția a 7-a Integrarea. . Tot ce contează acum este să privești, cu sinceritate, la ceea ce a fost zguduit în viața ta, în aceste luni cu … pandemie. Și să recunoști că a venit momentul să faci schimbări. Să dai drumul la ceva ce te împiedică să strălucești și să-ți emani forța vitală și puterea creatoare.

La această Lună Plină – ce fu cadoul magic în finalul călătoriei mistice, Școala Maestrului Interior 6 – eu am simțit să fac și o mega curățenie. Mă refer, la modul concret. Aspirat, dat cu mopul, curățat, ars, aruncat, triat, reciclat. Acolo unde, din septembrie, devine cuibul nostru și Centrul de Creație Călătoria Inimii.  Un fel de curățare a pânzelor de păianjen ale unor aspecte din trecut ce am conștientizat și eu că mai sunt încă prezente. Eliberare și încredere în alegerile făcute, am trăit în ultimele zile. Încredere în acest uriaș salt, această radicală schimbare, în care mă aventurez împreună cu al meu iubit – Horia (alias Agnis).

Mă simt acum precum în miezul unui mare portal ce mă conduce către această nouă viață ce am ales. Înțelesurile ce-am avut, la rândul meu, pe durata școlii, trăirile, emoțiile, revelațiile, toate au venit să îmi servească acum la acest mare salt pe care-l fac cu inima deschisă. În ciuda faptului că la nivel mondial se apasă încă foarte mult pe pedala fricii, pe separare, pe izolare, eu aleg să-mi păstrez vie încrederea în paradigma unificării. Vechea paradigmă, cea materialistă, a separării, a obiectelor, a corpului ca și mașinărie biologică, a existenței întemeiate pe hazard, piere acum.

Chiar dacă mai sunt mulți care nu pot vedea și simți asta, sunt deja foarte mulți oameni care onorează noua paradigmă. Cea a corpului fizic și a materiei ca și energie. O nouă paradigmă a unificării, a realității ca și creație a Conștienței. Și acești mulți oameni, împrăștiați pretutindeni în lume, își reașează întreaga viață pentru a fi în acord cu noua paradigmă. Căci ea schimbă relația noastră cu corpul pe care-l avem, cu energia vitală, cu emoțiile ce trăim, cu gândirea, cu relațiile noastre, cu însăși Existența.

În această pauză de-o respirație atentă, profundă, adâncă și înaltă, și de privire în întunericul fertil din miezul ființei mele, mă resetez. Doar în tăcere, noile începuturi se nasc. În mod instinctiv, de fiecare dată când m-am așezat în tăcere, privind cu sinceritate înlăuntru, am putut percepe cum noua viața se pregătește pentru a-și facilita sosirea.  Și tu poți face asta, dacă-ți dai voie să te așezi în ascultare. Mai ales acum, dacă ești pe pragul unei schimbări, îi poți contempla mai întâi înlăuntrul tău creșterea și dezvoltarea. În pauza dintre inspir și expir, cum îi spune Agnis, contemplă-ți Visul. Ca apoi, să-l poți manifesta în afara ta. În lumea în care trăiești. Poate că nu poți vedea, cu claritate, rezultatul final. Nu despre asta este vorba, când ne așezăm în tăcere, în ascultare. Ci despre încredere totală în procesul căruia nu îi putem vedea finalul.

Am început parcursul școlii la Lună Nouă – cu al său seducător întuneric – și am terminat călătoria la Lună Plină – cu a sa uluitoare radianță,

recunoscând că ceea ce întrevedeam la începutul călătoriei, cu siguranță, a gestat în fiecare dintre cei prezenți, multă vreme înainte ca ei să se aventureze. Valabil și pentru mine. Valabil și pentru Agnis. Săptămâni, luni, ani, aceste noi începuturi ce trăim acum, au gestat înlăuntrul nostru ca acum ele să se poată naște. Am onorat semnificația personală, a fiecăruia din cei prezenți, pe întregul parcurs al călătoriei. Însă pare că atenția a fost, mai degrabă, pe energia cu influență colectivă.

Vârste diferite, medii diferite, niveluri diferite, la cei prezenți în această a 6 a generație. Și, totuși, în mod evident un fir conductor. Fiecare dintre ei se află acum într-o fază semnificativă a vieții. Un prag de mare transformare. Energia școlii ne-a ajutat pe toți să ne pregătim înlăuntrul nostru schimbările pe care acum vrem să le trăim în realitatea noii vieți ce se așterne în fața noastră. O schimbare radicală poate începe chiar acum și pentru tine, de alegi a-ți oferi o scurtă pauză în care să privești, cu sinceritate, înlăuntrul tău. Așază-te și ascultă-te.

O nouă viață care începe să se desfășoare în feluri noi, în moduri ce nu putem anticipa acum. Poate că, un an de acum înainte, dacă ne oprim din nou și privim în urmă la acest moment acum, vom vedea și vom simți că totul a avut sens.

Schimbările uriașe nu se petrec doar în viața mea și a celor care au fost cu noi acum în școală. Ci peste tot în lume. Peste tot pare să fie cu multă bulversare, cu multă incertitudine, cu multă îndoială, cu multă frică. Chiar dacă se vrea separarea și izolarea, eu am încredere că suntem cât mai mulți care recunoaștem adevărul că nu putem trăi departe unii de ceilalți. Am fost învățați, dresați chiar, în ultimele luni, să ne ferim unii de ceilalți, să stăm departe unii de ceilalți, să ne fie frică de ceilalți, să ne punem măști și să ne dăm la o parte când trecem unii pe lângă ceilalți.

Fiecare este liber să aleagă ce crede despre aceste măști impuse.

Eu continuu a susține că este aberant, de-a dreptul prostesc, să credem că ele ne salvează viața. Expresiile care afirmă umanitatea noastră, un zâmbet, o emoție, sunt astupate. Ne dezumanizăm, purtând aceste măști. O îmbrățișare, o atingere, o strângere de mână, mai ales în momente de durere, de tristețe, de confuzie, creează miracole și vindecare. Expresiile sincere, îmbrățișările, atingerile, conduc la intimitate și hrănesc umanitatea în care am ales să ne încarnăm. Cum aș putea descrie, oare, vindecările miraculoase ce am trăit în momentele de dizolvare a separării prin îmbrățișări cu toată ființa?

În numele sănătății noastre, unii pretind că știu ei mai bine ce e bun pentru noi. Ce este, de fapt, sănătatea, îndrăznesc să te întreb acum, întrebându-mă, din nou, pe mine însămi? Dacă ajungem să ne compromitem în halul acesta intimitatea și umanitatea, oare ce fel de sănătate cultivăm? La 2 m distanță unii de alții, temându-ne unii de alții și sărind la bătaie dacă nu avem măștile bine puse, nu facem decât să ne dezumanizăm și nicidecum să fim sănătoși. Ne transformăm, cultivând frica, în vectori purtători de viruși. Frica noastră este cel mai mare virus. Îndoiala și neîncrederea, viruși ce ne fac praf sistemul imunitar. Separarea este, însă, virusul nr 1. Și asta se vrea, menținerea paradigmei separării. Numai că, oricât se vrea, acest lucru nu este posibil. Schimbarea se produce.

Simt profundă recunoștință că pe durata școlii, am putut, timp de 16 zile, împreună cu toți cei prezenți, să rămânem sănătoși, exprimându-ne iubirea, conținându-ne cu toate emoțiile ce am trăit. Exprimându-ne afecțiunea, ascultându-ne fără judecată și învinuire. Am rămas sănătoși, ba chiar ne-am însănătoșit mai mult, privindu-ne cu ochi buni, îmbrățișându-ne, iubindu-ne cu toate fricile și îndoielile până ce le-am dizolvat. ÎMPREUNĂ.

Pe Colina Lunii, unde timpul etern guvernează, ne-am bucurat de libertatea de a trăi în aici și acum.

Reamintindu-ne că viața merită a fi trăită pe deplin, nu doar pe modul supraviețuire și jucând la impuse. O viața creativă și cu încredere în puterea noastră de creatori, nu una despuiată de magia momentului prezent și îmbibată în frică și în izolare. Viața merită a fi trăită și îmbrățișată cu toate riscurile ei, cu toate provocările pe care ni le aduce. Doar așa ne creștem sistemul imunitar. Netemându-ne de viață ci trăind-o la maxim.

Intenția acestei scurte scrieri a fost despre a împărtăși puțin din cele multe și profunde ce am simțit și am trăit în ultimele două săptămâni, și nu despre a intra acum în ceea ce simt că face mass media, cu poveștile lor. Dacă citești aceste rânduri, cu siguranță, ești conștient că toate acestea au putere asupra noastră doar în măsura în care le permitem. Totul devine adevărat atunci când credem că este așa. Gândurile noastre creează realitatea pe care o trăim. Și pe asta mizează cei ce apasă pe pedala fricii. Ceea ce gândim și credem, creează realitatea pe care o trăim. Iar când începem să ne comportăm ca atare, în acord cu ceea ce gândim …

Fie ca în această scurtă pauză, de o respirație atentă și de o privire sinceră înlăuntrul tău, dacă alegi a face asta împreună cu mine acum, să hrănim sentimentul sănătos al comunității, al uniunii și nu al separării.

Adevărul este doar înlăuntrul nostru.

Nu pe FB, nu la știri, nu la TV. Iar pentru a-i simți vibrația avem nevoie de ascultarea atentă și de privirea sinceră născută din atitudinea deschisă. Ne înstrăinăm unii de alții, și ne îndepărtăm de înțelepciunea ce zace adânc în corpurile noastre, de intuiția ce curge-n noi, de încrederea în puterea noastră de creatori, de străvechea cunoașterea pe care am moștenit-o, pe măsură ce continuăm a le permite așa zișilor experți să ne decidă sănătatea.

Pentru momentele sacre trăite în Călătoria Mistică, Școala Maestrului Interior 6, în care ne-am dat voie să ne ascultăm, cu adevărat, și să retrezim încrederea în viața trăită împreună, recunoștință. O Călătorie Inițiatică în care ne-am recăpătat relația instinctivă cu o forță supremă, creatoare. Ne-am recăpătat încrederea în propriul adevăr și nu acele adevăruri îmbibate cu virusul fricii.

Cea mai mare putere, a fiecăruia dintre noi, este să devenim schimbarea pe care vrem s-o vedem și s-o trăim în lume. Iar cea mai mare greșeală este să continuăm să dăm credit așa zișilor experți și să le permitem să acționeze în numele nostru, în numele sănătății noastre și al unui așa zis bine colectiv. Provocări uriașe, da, vom continua să trăim. Fac parte din jocul vieții. Ține de fiecare dintre noi să avem curajul a păstra vie încrederea, în ciuda înjosirilor la care suntem acum supuși. În ciuda metodelor ce denigrează umanitatea, putem cultiva încrederea în ÎMPREUNĂ.

Dizolvarea separării și onorarea vibrației profund vindecătoare a lui împreună, este esența trăirilor mele și a celor prezenți în parcursul școlii. Chiar dacă nu ai fost prezent la această călătorie, dă-ți voie să simți vibrația propriului tău adevăr. Dacă ceva te-a atins, citind a mea împărtășire acum, este pentru că recunoști în tine adevărul meu ca fiind și al tău. Este pentru că și tu simți că suntem, împreună, în Vasul Alchimic. Poți alege să te lași dezumanizat. Sau, dimpotrivă, poți alege să refuzi separarea cultivând ÎMPREUNĂ. Fiecare gând contează. Fiecare gest contează.

O mie de păreri, vor fi mereu. O mie de răspunsuri și reacții, de asemenea. Opinii diferite și păreri diferite de ceea ce am scris, și împărtășit cu tine acum din toată inima, vor fi prezente. Sunt bine venite toate. Să-mi pun o mască acum, doar pentru că autoritățile spun asta și doar pentru a primi un credit de la ele, ar însemna să fac un mare compromis. Accept, mai degrabă, pedeapsa, cenzura sau amenda. Dar continuu a hrăni încrederea în împreună, în conexiune, în iubire, în îmbrățișări, în atingeri vindecătoare. Toate acestea sunt vitale sistemului nostru imunitar, sănătății noastre și stării de armonie.

Respir, pregătindu-mă să fac marele salt către o nouă viață. Un nou ciclu de viață. Trăită în încredere, în iubire, în compasiune, în vibrația lui ÎMPREUNĂ, fie să fie această nouă viață. Te alături? Putem fi separați doar dacă alegem și credem asta. Te alături în a hrăni ceea ce ne unește, renunțând la suspiciune și rejecție din cauza fricii?

Cu recunoștință pentru că primesc necontenit tot ceea ce am nevoie pentru a crea și a împărtăși din nou, onorând conexiunile dintre noi și vibrația lui împreună, îți mulțumesc că ai citit și ți-ai dat voie să simți, înlăuntrul tău, vibrația adevărului pe care îl trăiesc acum. Capacitatea de a primi și de a dărui îmi aparține. La fel cum și ție îți aparține. Nu ne-o poate lua nimeni.

Respir, acea nevăzută Respirație care creează realitatea ce trăiesc. Ai puterea de a face la fel. Tu alegi.

Absolvenții ediției 6 a Școlii Maestrului Interior – Viziunea

Recunoștință profundă vouă celor care ați fost în Călătoria Inițiatică, cu încărcătură mistică, Școala Maestrului Interior 6 – Viziunea. Curând începem a forma Cercul Sacru pentru cea de-a 7 a generație. Nivelul Integralității. Va avea loc anul viitor, în august, în același loc magic – Colina Lunii – unde Timpul Etern dizolvă, cu blândețe și în frumusețe, nebunia, stresul și haosul produs de timpul liniar și de gândirea compulsivă. Dacă te atrage să te aventurezi și să-ți ocupi un loc în Cercul Sacru, Școala Maestrului Interior 7 – Ediție Specială! -, scrie-ne!

Elena Francisc-Țurcanu

(AmmaRa)