I-Luminația. Dăm vălul la o parte

Propagandă, văluri aburitoare ce obturează adevărul, decepții, lumea pare a fi din ce în ce mai disfuncțională. Roțile fricii se tot învârt. Peste tot în lume. Cu o viteză chiar mai mare, acum, decât s-au tot învârtit de-a lungul acestui an. Nebun, zic unii. Transformator, mă încăpățânez să cred.

Multe ies la suprafață acum, în aceste vremuri ce trăim.

Însă parcă tot nu am ajuns la rădăcină, s-o smulgem de tot. Poate acum, în aceste săptămâni, când astrologii zic că traversăm cel mai horror tranzit al anului, să avem curajul să ne uităm înlăuntrul nostru. Cu sinceritate și fără judecată. Să avem curajul să căutăm adevărul în profunzimile noastre, mai întâi. Ca apoi, energia prezentă în aceste tranzite și conjuncturi – oricât de horror ar părea ele să fie, să ne ajute să vedem adevărul macro. La nivel global.

De neașteptate revelații vom avea parte în aceste următoare săptămâni ce se aștern în fața noastră. Nu are cum să fie altfel, dacă rămânem în încredere. Minciunile vor fi expuse. Intențiile din spatele mașinăriei manevrată de cei ce se cred chiar Iluminați nu au cum să nu ni se reveleze, acum, în prag de Luminație. Străbunii, părinții, bunicii noștri, sunt aici… aproape, foarte aproape… Nu doar vălul dintre lumi se dă la o parte în această perioadă ci și vălul aburitor, folosit pentru a manipula și a decepționa. Vom avea parte de noi informații. Dar ce să mai credem din toate astea? Parcă nu mai vrem să credem în nimic și nimeni. Și pe bună dreptate. Valuri de minciuni, tot vor mai fi. Dar ele, toate, se lovesc de același țărm. Al adevărului găsit în profunzimile noastre. Acest adevăr nu ni-l poate lua nimeni. Și nici nu ni-l poate da. Ține de noi să ni-l găsim.

Festivalul Dias de los Muertos – Mexic,o celebrare nu doar a morților, ci a reînnoirii inevitabile a Lumii și astfel, a Adevărului

Da, chiar așa, ce să mai credem din cele ce vin și ni se prezintă la TV sau pe canalele de știri? Eu am ales să nu cred nimic, din prima, din toate ce citesc sau aud. Îmi pun întrebări, mai întâi. Multe întrebări, uneori. Și-mi dau apoi voie să ascult, în mine însămi, dacă rezonează cu adevărul meu interior. Alteori, aleg doar tăcerea. Ascult in mine întrebarea cum se naște, conținând în ea răspunsul.

Am ales să rămân în deschidere și acceptare (a accepta nu înseamnă a fi de acord) și nu a mă preface că nu văd sau a ignora cele ce se întâmplă în lume. Doar acceptând pot, apoi, schimba. Cel puțin ce pot eu schimba. La mine însămi. Și este, deja, enorm în procesul macro.

Dacă vrem să capitalizăm toate aceste energii revelatoare, ce vin acum din abundență către noi, prin vălul dat la o parte în aceste zile, și să le transformăm în forță creatoare, în libertate, în atenție, în schimbare, ține de fiecare dintre noi să facem schimbările pe care le putem face. Nu este deloc adevărat că nu putem face nimic. Multe, multe putem schimba în viața noastră. Pornind de la felul în care gândim și ce credințe păstrăm, de la felul în care îi ascultăm pe ceilalți și la ce avem curajul să renunțăm. Atât de mult ne-am hrănit neîncrederea încât ezităm acum să mai facem pași în direcția în care ne mână inima. Dacă iar dau greș? Dar de o mie de ori vom mai tot greși până vom fi capabili să facem pasul corect. Și, până la urmă, ce înseamnă pas corect și pas greșit. Fiecare pas, de fapt, ne apropie mai mult de ceea ce suntem meniți să fim. Nu avem, niciodată, totul garantat dinainte. Frumusețea acestui joc numit Viață rezidă și în curajul de a ne aventura. Uneori, chiar de a ne arunca cu totul în ceea ce credem, visăm, iubim. Tot ce am creat, în viața mea, a avut la bază o intenție, născută, mai întâi, dintr-un vis. Hrănită apoi cu multă imaginație, încredere și răbdare.

Pe tine, către ce te mână inima? Ce îți șoptește sau îți strigă sau îți urlă a ta inimă? Da, ai dat greș de atâtea ori. Da, îți este frică. Da, simți îndoială. Da, contextul actual este cel care este. Și… ? Aventurează-te! Ai curajul! Dă greș din nou. Găsește-ți intenția cu ajutorul căreia, în ciuda îndoielii, să faci primul pas. Adu-ți aminte de acest adevăr străvechi ce este și în tine: Una din cheile transformării este intenția.

Cheia transformării este întotdeauna intenția și toate acțiunile născute din curaj și din iubire,

chiar dacă nu ies exact și precis cum ne-am imaginat; aceasta contribuie enorm la transformare pentru că echilibrează și aduce întregire acolo unde frica – atât de prezentă în lume acum –  separă.

Transformator an, continuu eu a crede. Oportunitatea de a reflecta cum putem să emanăm iubire, în loc de frică, ne este tuturor disponibilă. La fel, ne este disponibilă fiecăruia, și oportunitatea de a cultiva încrederea în propria putere creatoare, în loc de a ne supune puterii manipulatoare.

Transformator an, îmbăiat în energia evoluției. Nu vedem decât frânturi din cele multe ce sunt aici să ne servească. Unii nu văd deloc căci sunt ocupați să blesteme teribilul an ce, iată, se apropie de sfârșit. Și când colo e doar începutul unei profunde și complexe transformări pentru care, poate, ne-am pregătit vieți la rând.

Nu ne putem permite să ratăm această transformare alunecând acum în frică și în îndoială!

În locul fricii și al îndoielii, acum când dăm vălul la o parte, fie să alegem iubire și încredere, Dragoste și Trezire.

AmmaRa

p Sâmbătă după-amiază, ora 16:45, pentru 15 minute, te invit să ne conectăm energetic. Tema acestei scurte meditații este:

ÎMPREUNĂ,

Emanăm IUBIRE în loc de frică.

ÎMPREUNĂ,

Emanăm RECUNOȘTINȚĂ pentru cei de dincolo de vălul vieții.

ÎMPREUNĂ

Emanăm Recunoștință PENTRU MARELE DAR – VIAȚA.

Oriunde te-ai afla în lume și orice ai avea de făcut, oprește-te pentru aceste 15 minute. Dacă simți, aprinde o lumânare pentru cei ce nu mai sunt. Conectează-te cu respirația ta, lăsând atenția să se întoarcă toată în interior, și doar rămâi în ascultare și în emanația recunoștinței. Simțind că suntem împreună,  trezindu-ne prin dragoste  , fie să ne onorăm magia acestei nopți când … dăm vălul la o parte