Skip to content

De la emoție la iubire

Elena Francisc-Țurcanu

4 februarie 2020

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp
Share on email

Nu știu cum este la tine, în aceste zile, dar la mine este cu schimbări majore. Tranziții. Pare că mă mut cu totul dintr-un loc într-altul, deși sunt tot aici. Mai aici și mai acum ca niciodată. Mai deschisă și mai prezentă decât am fost vreodată. Mai în curgere și transparență decât mi-am putut închipui că pot fi.

O cale eliberatoare ce ne luminează Viața

Cum te simți tu? Dacă te simți blocat, blocată, te încurajez să te deschizi (oricât de greu și de dureros ar putea părea) în fața undei uriașe de schimbare. Profită, la maxim, de această vibrație. O vibrație a vindecării și a transformării. La mine a fost cu tema emoțiilor și a schimbării de atitudine în fața emoțiilor. Am creat zilele trecute  meditația De la Emoție la Iubire . Meditație pe care cu drag o împărtășesc cu tine acum. O meditație care te ajută să conștientizezi că suntem toți îmbăiați într-un câmp de rezonanță în care emoțiile tale sunt și ale mele. Că fricile mele sunt și ale tale. La fel și amânările și grijile, îndoielile și oscilațiile, tânjirile și durerile. Și că, de fapt, toți tânjim după iubire, încredere, liniște, pace, compasiune.

Și tot legat de tema emoțiilor, în aceste zile, la mine a mai fost cu vindecarea unei răni și a unui sentiment de vinovăție legat de moartea mamei mele. Credeam că am depășit de mult acel moment dureros însă, zilele trecute, am conștientizat că încă mai zăcea în mine sentimentul de vinovăție cum că n-am putut să o salvez.

Nu știu cum este la tine, zilele astea, dar la mine pare că sunt într-o continuă tranziție de la copilărie, la tânăra femeie care am fost, de la profunzimile subconștientului ce scuipă reacții inconștiente, la momente miraculoase de prezență. Prezență în care simt cum aceste reacții inconștiente au săpat șleauri uriașe înlăuntrul meu. Cam așa este la mine acum.

Navighez, pe corabia cosmică ce și-a deschis larg pânzele, bucurându-mă de călătorie. O călătorie a expansiunii. Mi-e clar că nu mai vreau să privesc în spate însă asta nu înseamnă că șterg, că neg sau că uit tot ce-am trăit. Nici vorbă. Este doar recunoștință și iubire și prețuire, compasiune și liniște, pentru întregul trecut, pentru relațiile care au fost, pentru trăirile ce am împărtășit, pentru dureri și lacrimi, pentru îmbrățișări și priviri de dincolo de măști, pentru vindecarea împreună. Mă simt binecuvântată pentru c-am putut trăi toate aceste lecții care m-au forțat să mă aliniez cu procesul macro, colectiv, al transformării prin care trece acum umanitatea.

Chiar ieri am luat  decizia de a sparge o bulă care mă împiedica să văd imaginea mai largă, care mă ținea în corpuscul, împiedicându-mă să văd și să simt unda largă. A sparge acea bulă a fost un gest, pentru mine, de maturizare și de asumarea propriei valori. Cumva, am simțit că am ieșit din ceva „călduț și obișnuit” în care mă țineam singură. Mă tot convingeam că e misiunea mea să arăt potențialul nelimitat existent în acea „bulă”, uitând de marea sferă a umanității și de procesul colectiv. Am spart „bula” rostindu-i:

Adevărul este unul molipsitor dar trebuie să fii deschisă pentru a ajunge la el. Trebuie să ai încredere. Neîncrederea este ca un vaccin: te protejează! Rațiunea, la fel, te protejează. Controlul, la fel, te protejează! Rezistența, cârcoteala, scenarita, la fel, toate te protejează. Și, protejată fiind, nu vei ajunge niciodată nicăieri. Protejată doar vei putea să mori. Gustul libertății îl poți simți când vei avea încredere, totală, în Marea Sursă și când vei ajunge să simți că SURSA ești chiar tu! Deschizându-te! Altfel… anii trec. Neîncrederea rămâne. Și, în felul acesta, tu doar îți îngroși pereții și devii mai separată de restul lumii, dându-ți dreptate. Știi, dragă bulă, sunt eu însămi aproape o vehementă în a semna orice petiție contra vaccinurilor, refuzându-le total și având încredere în înțelepciunea corpului. Din ce în ce mai mulți sunt cei care semnează aceste petiții. Și, totuși, vaccinul neîncrederii pare că îl păstrăm bine ca pe ceva prețios.

Hei, oameni buni, să nu credeți că m-am bidigănit și că vorbesc acum cu toate bulele. Doar cu unele, parol! Cele pe care le credeam speciale și intime și în care mă ascundeam eu însămi. Vă rog, fiți îngăduitori cu mine. Ce, voi nu vorbiți, măcar din când în când cu câte o bulă sau un bulă? Recunoștință, bulei în care m-am tot ascuns și în care am investit energie, pasiune, iubire, timp, viață. Toate acestea acum vor curge în lumea largă. Așa că, păzea! Te vor păli rapid căci sunt din abundență. Și energia creativă și pasiunea și iubirea și viața-mi plină de zvâc și de nebunie.

Habar nu am cum voi păstra focusul pe viziunea largă și cum voi susține deschiderea dar, sinceră să fiu, nu îmi pasă prea mult de acest nenorocit de „cum” în care m-am împiedicat de atâtea ori. Mi-am dat seama, zilele trecute, că este mai important pentru mine momentul. Adică în loc de a mă focusa pe cum, mai degrabă să fiu atentă la când. Când simt că alunec în închidere, când ceva sau cineva mă atinge într-un punct sensibil, când încep să cred că nu pot și că nu merit, când îmi zic că nu am chef, când vocea nedreptățitului zbiară. Apăi chiar atunci – când…, când… – să-mi readuc aminte de viziunea largă, de procesul colectiv, de a mea deschidere către întreaga lume.

Acest „când” este esențial.

Mult mai important acum, pentru mine, căci atunci când acționez, conștient, la momentul potrivit, apare magia că știu și cum. Asta am trăit, în aceste zile, și asta împărtășesc acum cu tine, simțind că acum este momentul potrivit. Este atât de ușor să fim „corecți și buni și blânzi și în controlul propriilor emoții” când cei din jurul nostru sunt „corecți și buni și blânzi și în controlul propriilor emoții”. Wow. Cât de ușor este atunci. Braaaavo. Iată-ne pe toți cât de corecți și buni și blânzi și în controlul propriilor emoții suntem. Mai bifăm o bilă albă. Ne mai crește karma bună. Braaaavo nouă. Dar și Karma asta bună are și ea bile albe limitate. Era să scriu bule.

Avem, dragii mei, nevoie să fim conștienți că putem alege a fi corecți și buni și blânzi, și că  putem avea o altă atitudine în fața emoțiilor noastre chiar și când cei din jurul nostru nu sunt la fel. Asta nu înseamnă „să întorc și obrazul celălalt” sau să mă complac în relații toxice. Pentru mine înseamnă să continuu a emana iubire și recunoștință chiar dacă aleg să merg mai departe, privind doar înainte, și chiar dacă decid să sparg bula.

Cam așa se manifestă la mine, în aceste zile, energia tranziției de care scriu unii astrologi. Nu m-am uitat pe harta mea astro să văd ce și cum apare acest tranzit. Eu m-am rezumat la propria-mi astrologie intuitivă, lăuntrică, simțind importanța momentului. Când devine acum mai important decât cum. Wow, ce eliberare!

Iluzie temporară, ajunsesem să trăiesc în… bula mea. Acest moment, acum, când am avut curajul să o sparg, m-a ajutat să pot vedea dincolo de această iluzie. Adevăratele oportunități, din care pot crește și învăța lecțiile în acord cu cea care simt că sunt acum, sunt pretutindeni în afara bulei. Deschidere.

Mi-am oferit un mare dar, în aceste ultime zile de ascultare lăuntrică, de curățare, de eliberare.

Capacitatea de a putea vedea departe și de a mă motiva să investesc în mine însămi, recunoscând oportunitățile ca fiind ceea ce sunt. Mare fu și provocarea, în zilele ce au trecut. Tentația de a mă închide față de ceilalți și în fața propriilor mele emoții. Am ales, mai degrabă, atitudinea de la Emoție la Iubire. Păstrând deschiderea, am putut simți puterea ce rezidă în felul în care aleg eu să mă poziționez în fața emoțiilor. Puterea de a alege atitudinea pe care, cu adevărat, o vreau, este o putere creatoare. Conștientizând că a închide o parte din mine nu înseamnă a-mi controla emoțiile și focul lăuntric. Ba dimpotrivă. A rămâne în deschidere și în încredere. A continua să fiu un canal deschis către lumea largă.

Acum, la finalul acestei scurte împărtășiri, pentru care îți mulțumesc că m-ai primit și m-ai ascultat și m-ai simțit, citind aceste rânduri, te invit să respiri, câteva respirații ample, și dă-ți voie să simți alegerea mea acum:

Eu, Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa) aleg să mă deschid și mai mult lumii,

simțind și împărtășind iubirea, hrănind încrederea și compasiunea, cultivând liniștea și pacea.  

Vreau să cred că te alături și că, în felul tău, te deschizi pentru a simți și împărtăși iubirea. Pe care, apoi, împreună să avem curajul să o emanăm în lumea în care trăim și care este atât de tensionată, atât de plină de traume și de durere, încât ni se pare aproape imposibil să mai avem încredere cum că am putea schimba ceva.

Da, pare imposibil – însă, dacă nu acum, atunci CÂND?

Încă o dată, mulțumesc că m-ai primit, citind și simțind nu doar cuvintele ce-am împărtășit cu tine acum ci și starea euforică cu care m-a contagiat o zmucită de femeie aseară. Mulțumesc zmucito! Să te țină euforia și fie să-i contagiezi și pe alții.

Cu recunoștință pentru acest spațiu în care-mi pot da voie să fiu eu însămi, așa cum sunt, și să te primesc, așa cum ești, te invit să dai share la a mea împărtășire și să îți oferi în dar meditația .

AmmaRa

Niciun comentariu, adaugă primul comentariu


Adaugă un Comentariu

Newsletter

Abonează-te la newsletter și primești un cupon de reducere de 10% pentru prima ta comandă pe site-ul Călătoria Inimii