Darurile lunii martie. Discernământ. Sinceritate » Călătoria Inimii Skip to content

Darurile lunii martie. Discernământ. Sinceritate

Cum să ne gestionăm timpul, energia și resursele? – Aceasta pare să fi fost preocuparea nr 1 a multora, a noastră a tuturor, în luna ce a trecut. Odată pășiți în luna Martie, devine evident că acum este, mai degrabă, despre limite și discernământ în legătură cu cine ne petrecem timpul, energia și resursele.

Discernământ

A discerne în legătură cu deciziile, acțiunile, angajamentele, relațiile, emoțiile și, mai ales, gândurile pe care le avem, este un mare dar pe care ni-l putem face. Fără însă a ne oferi momente de introspecție, de așezare în ascultare atentă, de a reflecta asupra adevărului nostru și nu doar a da curs dorințelor și nevoilor celorlalți sau a lua drept adevăr suprem părerile și opiniile altora, nu vom putea discerne cu adevărat.

În această lună poate că cel mai mare dar pe care ni-l putem face este acela de a observa, de a investiga, motivațiile noastre sincere din spatele acțiunilor, intențiilor, obiceiurilor, tiparelor de comportament. Mai ales în ceea ce privește relațiile noastre.

A discerne, este și despre a rafina felul cum gestionăm ceea ce avem de făcut, cum gestionăm emoțiile, tiparele de gândire și, mai ales, cum gestionăm ceea ce ne oferă Existența. Setând limite în jurul a ceea ce vrem să păstrăm, dar și ceea ce vrem să lăsăm, să dăm drumul, din atitudinea deschisă, și nu dintr-o reacție, este cel mai mare dar ce ne putem oferi în această perioadă.

Discernământul este și despre a fi capabili de a ne aduna atenția înapoi în centrul ființei, în loc să alunecăm în reacție inconștientă. De a ne oferi mai întâi acel: „stop”, inspir, ascult, și apoi acționez. Pentru a putea discerne, avem nevoie de contemplare, avem nevoie de curaj pentru a face alegeri noi. Adoptând o atitudine deschisă, neutră, fără a mai pretinde cum că știm noi totul. Habar nu avem, de fapt, despre multe cele care ni se par că le știm sau pe care le-am preluat de la alții ca și adevăruri supreme.

Dacă ai tendința de a te duce (cu pasiune chiar) către impulsivitate, atenție mare în aceste zile! Noroc că încă îl mai avem pe nea Mercur retrograd care ne încetinește puțin lucrurile, reacțiile, oferindu-ne timp pentru a reflecta asupra a ceea ce avem, cu adevărat, nevoie. Dar și a reflecta asupra a ceea ce nu mai avem nevoie – lucruri, relații, convingeri, obiceiuri, tipare, credințe. În loc de impulsivitate, mai degrabă, să reflectăm la ce este în acord cu ce suntem acum și ce vrem să cărăm cu noi în continuare. Să reflectăm la ce nu este al nostru și să ne asumăm curajul de a lăsa, de a da drumul la ce nu ne mai servește. Să reflectăm la ce am tot amânat dar acum avem nevoie să reparăm, să rezolvăm, să soluționăm, să finalizăm.

În relații, este foarte important și foarte bine venit discernământul acum.

Nu a fost prea ușor în ceea ce privește relațiile, în ultima vreme. Pentru toată lumea. Nimeni nu a fost scutit de cutremure în relații, indiferent de intensitatea la care au venit.  Și, din ce văd în jurul meu și în lume, se pare că va continua să fie provocator, la nivel de relații, mai ales dacă alunecăm în reacții sau reacționăm inconștient la reacțiile celorlalți. Adevărul nostru, și încrederea în intuiție, ar trebui să fie fundația discernământului și forța conductoare din spatele alegerilor și acțiunilor noastre.

Încredere. Încredere. Încredere.

Să ținem cont însă că și aspectele unor roluri vechi, de care nu mai avem nevoie, au propriile lor adevăruri! Chiar așa, până la urmă, cum discernem între Adevăr și adevărul unor vechi roluri care nu vor decât să-și dea dreptate? Las cu tine această întrebare. Răspunsul este înlăuntrul tău.

Discernământul nu este o practică mentală ci, mai degrabă, o înțelegere, o încredere în intuiția care ne arată ceea ce avem de făcut și cum să fim în ceea ce avem de făcut.

Atunci când facem alegeri, bazându-ne pe ceea ce simțim că este cel mai potrivit pentru noi în acel moment, când ne onorăm alegerile, transformându-le în acțiuni conștiente, s-ar putea să  avem de a face cu reacțiile celorlalți aflați din preajma noastră. Fiecare este în propriul său proces ce merită a fi onorat. Indiferent cum ni se pare nouă. Habar nu avem ce este mai bine pentru celălalt. Alegerile noastre sunt însă propria noastră responsabilitate. Poate că ceilalți vor fi dezamăgiți sau vor reacționa într-un mod negativ față de noi. Iar asta este responsabilitatea lor.

Un alt mare dar ce ne putem oferi, în această perioadă, este acela de a îndrăzni să ne clarificăm și să ne întărim limitele. Cei din jurul nostru au propriile lor judecăți, interpretări, credințe, păreri – toată lumea își tot dă cu părerea despre orice. Ceea ce acceptăm sau nu din partea lor, este însă responsabilitatea noastră.

De atâtea ori ne-am tot uitat peste gard, în curtea vecinului care, bineînțeles, fie are iarba mai verde fie ia-te uită că nici nu știe să-și taie iarba. Cum ar fi dacă ne-am vedea de treaba noastră și nu de iarba vecinului? Căci este mult mai sănătos pentru fiecare dintre noi să avem curajul de a discerne, în această perioadă, ce rămâne și ce pleacă din viața noastră, ce are nevoie să fie finalizat și curățat. Ce începem nou și, mai ales, cu cine?

Acest subiect, relații, este mereu unul sensibil. Căci, cum o dăm, cum o întoarcem, de multe ori tot nu este „bine”. Ba dimpotrivă. Uneori, pare că dăm cu bâta-n baltă mai ales în relațiile cele mai importante. Iar alteori, oricât am fi de buni și blânzi și îngăduitori, nu avem cum să ne punem cu aspectele rolurilor încăpățânate în care aleg să rămână blocați cei pe care îi iubim. Ne trezim, de multe ori, spunând „oricum o dăm, nu-i bine”.

Dar, dincolo de toate, avem nevoie de relații căci ele reprezintă fundația pe care se bazează lecțiile noastre de viață, contractele sacre ale sufletelor noastre, înțelegerile karmice. Și, de fapt, toate experiențele care ne fac să fim cei care suntem. Dilemele cele mai mari, le trăim în relații. Aventurile cele mai provocatoare și mai pline de emoții, tot în relații. Susținerea și conținerea, tot în relații le putem simți. Învățăturile, minunățiile, miracolele, frumusețea, tot în relații.

Darul cel mare ce ni-l putem oferi luna aceasta este să profităm la maxim de oportunitatea pe care o avem de a curăța, de a completa, de a începe, de a finaliza, de a hrăni, de a revitaliza, de a discerne ceea ce este important și ce nu în relațiile noastre.

Avem oportunitatea de a închide cicluri karmice.

Un ciclul vechi, karmic, simt că închid și eu acum în această Călătorie Inițiatică în care mă pornesc acum. O călătoria în care intenționăm să celebrăm Viața.

Tu cu cine simți că vrei să continui a-ți petrece timpul, viața, și în ce relații simți că încă îți mai pierzi energia? Adu-ți aminte că este responsabilitatea ta de a-ți seta limite.

Un alt mare dar pe care ni-l putem oferi este sinceritatea față de noi înșine.

Totală sinceritate, atunci când ne examinăm motivația cu care gestionăm lucrurile ce le avem de făcut. Motivația sinceră din spatele acțiunilor, gesturilor, din relațiile noastre.  

S-ar putea să fie unele alegeri foarte dificile de făcut luna aceasta. Dacă insistăm să fim distrași sau dacă opunem rezistență, nu vom experimenta niciodată libertatea pe care o pot aduce aceste alegeri, oricât de dificile ar părea ele să fie.

Toți avem nevoie de susținere, de suport, de conținere, în această lună. De la prieteni, de la familie, de la cei pe care-i considerăm a fi înțelepți, învățători, maeștri, vindecători, și cei care ne vor, cu adevărat, binele și ne recunosc potențialul infinit pe care-l avem.

Susținere nu înseamnă a face noi pentru ceilalți sau a le căra poverile sau a le tot spune, precum o moară stricată, „hai că poți”. Este mai degrabă despre a fi disponibili, din punct de vedere energetic dar și fizic, dacă cer susținerea. De a fi în încredere și compasiune, cu atitudine deschisă și neutră, fără a pretinde cum că știm noi pentru ei.

Un alt dar prețios, pe care merită să ni-l oferim, este acela de a ne abține a mai oferi sfaturi fără ca ele să ne fie cerute, și de a renunța să mai proiectăm credințele noastre pe ceilalți. Este valabil și invers. Atunci când primim susținere. Să fim atenți la acel suport care vine la pachet cu așteptări, cu judecăți, cu păreri despre ce este mai bine pentru noi. Să fim atenți la proiecțiile celorlalți asupra noastră sau la felul în care-și vâră nasul acolo unde nu le fierbe oala. Fie să avem curajul să le amintim, cu blândețe și compasiune, să își vadă de treaba lor.

Avem nevoie să ne cunoaștem adevărul, înainte de a putea avea încredere în intuiția noastră și să știm că discernem dintr-un spațiu curățat de emoții. Și, de asemenea, să nu ne mai tot așteptăm ca alții să ne repare ce avem noi de reparat sau să termine lucrurile pe care noi le-am început. Și fie să stăm departe de a învinovăți și de a judeca.

Voila, aceasta fu a mea scurtă scriere acum, înainte de a mă porni în Călătoria Inițiatică pe care mi-o fac acum cadou de ziua mea. Curând împlinesc 50 de ani! Oriunde ai fi pe calea ta acum, îți mulțumesc că te-ai oprit puțin și ai citit aceste rânduri. Și îți mulțumesc pentru tot ce ai adus în viața mea, de ale noastre drumuri s-au încrucișat în această fabuloasă experiență – Călătoria Inimii, în care suntem toți. Fiecare în felul său unic.

Și închei prin a te invita să practici în această lună, cu multă atenție, discernământul! Discernământ înseamnă și atenție la ce știri citești, asculți. Este deja mult prea multă negativitate și frică inoculată. N-o mai amplifica și tu. Frica are o frecvență care se răspândește foarte repede la nivel colectiv. Fără discernământ, vei intra în rezonanță cu fricile celorlalți.

Tu decizi cu cine îți petreci timpul și, deci, viața. Tu decizi dacă alegi să practici compasiunea în locul rezistenței și a judecății. Tu decizi dacă-ți torni sau nu energia sacră a atenției în relații care te hrănesc. Tu decizi ce mănânci. Tu decizi ce emoții să hrănești. Tu decizi ce gânduri creezi, ce vorbe alegi, ce gesturi naști. Tu decizi dacă te poți opri, chiar și doar o clipă, înainte de a acționa. Tu decizi dacă hrănești adevărul sau te ascunzi, a nu știu câta oară, în spatele butaforiei.

Timpul, energia și resursele tale sunt propria ta responsabilitate.

Acestea simt că pot fi darurile lunii martie pe care ți le poți oferi tu ție însuți, ție însăți.

Cu recunoștință,

AmmaRa

Iar darul meu, în această lună, este:

Renaște-te Femeie! – ultima creație, abia născută. Renasc, la rândul meu, împreună cu fiecare femeie ce își recapătă încrederea în propria ei putere feminină creatoare. Mulțumesc bărbaților care au susținut și continuă să susțină această Renaștere.

Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.


Adaugă un comentariu

Newsletter

Abonează-te la newsletter și primești un cupon de reducere de 10% pentru prima ta comandă pe site-ul Călătoria Inimii