Magia ultimă, Iubirea

Am dovedit ceea ce aveam de dovedit, până când am înțeles că a dovedi este neîncredere în sine. Am dovedit părinților mei, oamenilor din preajma mea, lumii și universului, iubitei mele și vieții, până când, în sfârșit, am înțeles. Acum îmi vine să râd. De o mie de ori am vrut să fiu Cineva și am fost. Asta pentru că credeam că cine sunt este insignifiant.

Ca și tine am crezut că trebuie să fiu Cineva. Și am făcut-o!

Până la urmă, după ce am dovedit de nenumărate ori, am avut revelația că pot fi oricine. Că identitatea mea este o creație și că în adâncul ei este ceva mai mare decât orice personaj aș fi creat. A fost momentul unei mari eliberări și a unei mari înfricoșări. M-am eliberat de nevoia de a fi cineva anume, și m-am înfricoșat că acest creator uriaș de personalitate din interiorul meu, marele regizor jucăuș și uneori cinic, este de fapt un nimic, un fel de mr. Nobody, un neant capabil să ia orice formă, dar care în sine este vacuum.

Mereu de la capăt, ne naștem din nou și din nou

Râsul și plânsul s-au dovedit a fi un singur lucru, neantul și toate formele care se nășteau din el, lumina și întunericul, femininul și masculinul, spiritul și materia, trecutul și viitorul. Trec aici peste șocul ontologic generat de această descoperire, cu un surâs, dar asta nu înseamnă că am scăpat în acele momente/timpuri de crispare. Nu a fost ușor să-mi dau seama că sunt nimic, dar m-am simțit recompensat prin faptul că puteam deveni oricine, adică totul. Mintea mea rațională a fost singura care a avut de suferit și a pierdut locul unu de instanță a instanțelor.

Apoi am descoperit avantajele acestui status qvo. Bucuria de a trăi.

Nu a fost o bucurie permanentă, nici totală, ci cu suișuri și coborâșuri, crize și momente de bliss, prăbușiri și revelații minunate, o aventură extraordinară pe care n-aș schimba-o pentru nimic, deși mi-a adus și momente de întunecată suferință.

Poate și tu crezi că trebuie să fii cineva și asta îți ocupă tot timpul.

Poate și pentru tine este sfârșitul unui an și sfârșitul unor cicluri uriașe de experiență de  viață, fie că îți dai seama de asta sau o simți în mod nedeslușit. Trăim împreună un moment magistral, în care putem transforma magnific felul în care trăim, înțelegem, iubim și creăm realitatea vieții noastre.

Iubirea și neantul

Eu pot să-mi dau seama de asta pentru că am avut noroc și m-am îndrăgostit, acum foarte mult timp și foarte multe vieți, în mod iremediabil, de o versiune feminină a propriei mele ființe. Și asta m-a ajutat – după ce m-a înspăimântat. Ca să fiu mai clar, iubirea pentru o femeie, m-a ajutat să văd că toate formele de identitate pe care le-am creat, toate dovedirile mele, se nasc dintr-un spațiu mai profund, în care nu există nici un fel de identitate. Asta pare o chestie spirituală, dar în fapt a fost o experiență foarte concretă. Am simțit că o iubesc atât de mult, încât nimic din ceea ce eu încercam să creez ca dovadă pentru diferite lucruri, nu mai contează. Conexiunea pe care o simțeam este dincolo de identitatea liniară, în miezul profund al ființei mele. Care este neant, nimic. Dar conștient! Wow!

Un neant conștient!

Ce descoperire enormă a fost pentru mine! Ce eliberare! Și ce zbucium, în același timp!

Părea că toate problemele mele se sfârșiseră, doar pentru a face loc uneia insolubile. Nu trebuia să mai fac nimic anume, doar să păstrez această deschidere care anihila orice identitate, pentru a trăi ceea ce eu numeam Iubirea. Dar nevoia de a fi cineva și de a numi acest ceva eu însumi, era la fel de mare.

Așa am descoperit Pulsația.

Asemenea respirației. Neantul, nimicul, zero, respiră. Expirația neantului o poți vedea și simți în toate formele. Tot ceea ce există și poți percepe sunt forme născute din această expirație a lui zero. Asemenea iubirii între doi oameni, atunci când nimic nu mai contează, decât acea emisie din ființa profundă către celălalt, emisia lui zero, expirația care creează toate realitățile, este un act de iubire profundă. Din neantul care conține toate posibilitățile formei, prea-plin, curge înafara lui, pe expirație, universul și tot ceea ce există.

Inspirația este secvența complementară a iubirii. Nu putem să expirăm fără să inspirăm apoi și să primim. Existența este Pulsație între a dărui și a primi, între a expira și a inspira, între a crea și a percepe. Este relație între câmpul tuturor posibilităților sau zero, sau Creator, și tot ceea ce există, Creație. Existența este Iubirea care dansează între nimic și totul.

Ceea ce am descoperit îndrăgostindu-mă, este că atunci când mă consider ceva, o identitate, o expirație, Iubirea mă împinge într-o căutare care sfârșește prin a descoperirea că sunt nimic, zero. Iar atunci când mă consider nimic, zero, absolut, Iubirea, natura mea profundă, mă împinge către a exprima acest lucru printr-o creație sau identitate.

Nevoia uriașă de a mă deschide și a o iubi pe Ea, este nevoia creaturii de a redeveni zero prin complementul său, chiar dacă asta conduce la disoluția identității.

Iar nevoia de a fi eu însumi, adică de a crea o identitate, de a fi cineva, este nevoia lui zero de a se manifesta, de a naște, de a curge.

Existența este Pulsație, noi suntem pulsație, noi suntem Existența.

Și am mai descoperit cum adică iubirea dintre doi oameni eliberează, iluminează, vindecă și conține în ea întregul univers. În acest sens, între iubirea umană și Iubirea cea Mare, diferența este doar de profunzime și anvergură. De Conștiență adică. Dar este același dans, aceeași respirație ca între între zero și unu, între neant și manifest, între nimic și totul.

Sună ca o metaforă. Dar este o realitate foarte… concretă!

Creăm mii de relații, pentru că sunt mii de forme în care zero și unu se caută în noi, și prin noi.

Toate sunt forme de iubire, de conexiune. Întreaga existență este relație și creație, în nenumărate forme.

De aceea, doar în relație putem descoperi adevărul pe care-l căutăm. Doar împreună există posibilitatea de a trăi completitudinea, din care derivă frumusețea, armonia, libertatea. Niciodată singuri. Doar ego este singur. Este doar cineva. Ceea ce eu voiam să devin.

Relație și Creație

Această sintagmă este o deslușire a termenului Iubire.

Nu există iubire fără relație, și orice relație este o creație.

Noi suntem, în același timp zero și unu. Descoperim acest profund adevăr metafizic doar iubind, doar deschizându-ne până la limita anihilării. Și aceasta este scăparea din închisoarea lui ego. Termenul de iluminare îl îmbrățișez cu hohote de râs. Iluminarea lui zero nu este altceva decât descoperirea că unu face parte din el. Iar a lui unu, că adevărata sa natură este zero sau nimicul .

Suntem în corp, aici, acum, cineva, și căutăm ceva nedeslușit care se află în noi înșine și pretutindeni. Când găsim ce căutăm, ceea ce suntem este anihilat complet. Și apare o nouă căutare, aceea de a redeveni… cineva. În felul acesta creăm întreaga realitate, respirând, dansând, relaționând.

Știința denumește acum acest zero, câmp cuantic, câmp al tuturor posibilităților.

Păi – poate te întrebi, și ce legătură au toate astea cu … mine!?

Păi… să-ți spun. Poate că tu, ca și mine cel care am fost, te afli într-o căutare spirituală, într-o căutare a vindecării, a iubirii, a adevărului, a cunoașterii… Poate că și tu, la fel ca și mine cel care am fost, cauți în afara ta răspunsuri la întrebările tale fundamentale. Ca și mine, le vei găsi, după o anumită cantitate de experiență de viață.

Sau poate că rezonezi cu ceva din toate acestea și poți face o scurtătură. Ce-ar fi?

Îndrăgostește- te!

Aceasta este scurtătura, singura posibilă. Cazi în iubire! Îndrăgostește-te de viață, de lume, de lucruri, de culori, de oameni, ah, da, îndrăgostește-te de oameni, măcar de unul singur, de o femeie sau un bărbat îndrăgostește-te atât de tare, încât să nu mai conteze nimic altceva decât fluxul acela care se naște din profunzimea inefabilă a ființei tale. Acea profunzime este zero ! Îndrăgostește-te atât de tare, încât să nu mai conteze deloc cine ești, ce gândești, poveștile pe care le spui despre tine să dispară în fața acestei iubiri, să nu mai conteze cum se vede din afara ta…

Dacă poți face asta cu un om, atunci o poți face cu întreaga existență. Fă-o măcar o singură clipă, și asta va schimba totul. Aceasta este Revelația, trăirea în care zero și unu devin o singură ființă, eu și celălalteu și întreaga creațieeu și tot ceea ce există, acesta este momentul în care lumea interioară se dizolvă în tot ceea am considerat vreodată exterior.

A te îndrăgosti nu este a iubi un om pentru ceva ce el este, ci pentru tot ceea ce este. Este dincolo de rolurile pe care le jucăm unii față de ceilalți, dincolo de măști, de fapte, de păreri sau de corp, dincolo de cuvinte, talente și aptitudini, dincolo de toate formele. Este sentimentul indicibil că ești una cu celălalt. Este recunoașterea lui zero de către zero, este o recunoaștere de sine în celălalt care traversează toate formele până în inima absolută a ființei.

Nu este a o iubi pe mama copiilor tăi, ci a recunoaște natura comună, sursa existenței în ea și în tine.

E un moment bun pentru asta, pentru această scurtătură, dacă o poți face.

Momentul

Să explic. Voiam să scriu aici despre acest moment de timp liniar – finalul lui 2020, și despre oportunitățile extraordinare ale acestuia. Acum putem schimba prin gesturi mici, dar semnificative, realități uriașe pe care le-am creat în trecut. Este un moment cosmic și un moment de conștiință în care putem produce transformări enorme în inimile și în viețile noastre.

Dar am ajuns să scriu despre mine însumi și despre iubire pentru că toate aceste transformări implică renunțarea la ceva ce noi am crezut că suntem: gânduri, concluzii despre noi înșine și despre realitate, poziționări, măști și roluri – toate forme ale lui cineva. Dând la o parte printr-un act conștient aceste forme ale identității, în spatele lor este zero iar rezultatul este re-cunoașterea. Iubirea care izbucnește din străfundurile ființei, din spatele formelor personalității liniare, atunci când putem să le dăm la o parte.

Acest lucru se petrece … natural atunci când ne îndrăgostim.

Se sfârșește acum, nu doar un an liniar, ci o uriașă experiență de viață. Se sfârșesc cicluri personale, trans-generaționale, arhetipale și universale. Straturi de experiență umană greu de definit în termeni liniari. Orice alegere fundamentală acum, poate schimba ceva în substraturile adânci ale ființei.

Ai putea acum face alegeri care să transforme într-un interval foarte rapid chestiuni, relații, împrejurări, modele de experiență umană care se manifestă în ființa ta dintotdeauna. Și înainte, în familia ta și în arborele trans-generațional care în cele din urmă se termină în Umanitate ca întreg. Da, poți face asta. Este un moment în care Existența, sau Dumnezeu, sau cum vrei tu să numești aceste dimensiuni mai mari decât structura noastră egotică, concurează pentru un mare salt de conștiență. Ceva s-a copt. Este un prag.

Poți face aceste alegeri dacă ești suficient de conștient pentru a percepe aceste cicluri repetitive ale vieții tale. Cicluri de gândire, de emoție, de atitudine, cicluri relaționale și cicluri foarte largi, în care repeți modele de experiență ale părinților tăi și ale străbunilor. Altele și mai largi, ale umanității universale…

Dar, dacă nu ai conștiența acestor cicluri, percepția lor, atunci poți apela la marea, extraordinara scurtătură despre care vorbesc aici: îndrăgostește-te!

Fă-o nebunește, fără să păstrezi nici o rezervă, nici o prudență, nici un plan b, nimic în mânecă, nici o asigurare, treci peste orice frică de a fi rănit sau rănită, de a pierde ceva, sau de a nu fi împărtășită iubirea ta. Deschide larg porțile inimii tale, rupe zăvoarele cu care sunt legate formele de identitate care alcătuiesc acel cineva, eliberează acel flux interior al ființei care este însetat de întregire, de recunoaștere, de comuniune, de relație, de împreună, pentru că natura sa profundă este identică cu a celuilalt.

Îndrăgostește-te din nou de cel sau cea pe care crezi că o cunoști, dă la o parte straturile moarte care au crescut între voi. Sau fă loc în viața ta cuiva pe care să-l poți simți cu cea mai mare prospețime. Eu nu spun aici de cine anume să te îndrăgostești, ci spun doar despre enorma forță revelatoare, vindecătoare, transformatoare a actului în sine.

2020 are încă potențiale enorme. Dar a aduce în manifestare aceste potențiale în viețile noastre nu este posibil decât eliberându-ne acum, ieșind din buclele vechi de experiență, fie printr-un act conștient, fie printr-un act enorm de curaj al deschiderii inimii, un act de Relație și Creație, cum n-a mai fost altul.

Poate ți se pare din nou o metaforă. Nu este. E un adevăr simplu, și în același timp cel mai profund din câte există. Îndrăgostește-te. Pentru că asta înseamnă a renunța la orice ai vrea să fii, la orice demonstrație, revanșă, la orice căutare sau vindecare. Și descoperirea magnifică a adevărului despre sine, existență, celălalt. Este hohotul de râs, iluminarea, și începutul unei noi vieți. Sau mai bine zis a unui nou mod de a trăi. Liber, bucuros, entuziast, îndrăgostit, creator. Dezlănțuit, puternic, înalt și profund în același timp. Este a fi tu însuți în vreme ce știi că ești nimic, și împreună cu celălalt, total.

Asta înseamnă că poți juca orice rol cu perfecțiune, că poți fi oricine fără să cazi în capcana identității, că poți iubi fără limite, pentru că Iubirea este tot ceea ce există.

Magia ultimă

Privesc înapoi la nenumărate momente și faceri, ale acestui an, ale acestei vieți, ale acestor vieți. Miriade de momente în care am creat gândire, emoție și gest, acțiune și facere, relație și cuvânt. Fiecare dintre ele este un moment de Viață, de pulsație între totul și nimic. Multe momente în care am trăit revelația și am împărtășit-o cu ceilalți. Multe momente în care am jucat rolul învățătorului, al centrului, al celui care face conexiuni, rolul vindecătorului și al oglinzii, rolul călăuzei… Dar și momente în care m-am lăsat absorbit de valurile străvechi ale identității, însoțite de durere, frică, furie și renunțare. Pulsație. Minunăție și înălțare, dar și prăbușire. Sunt conștient. Rolurile pe care am ales deliberat să le joc au fost conștiente. Cele în care m-am prăbușit în momentele de identificare, sunt acelea în care puterea trecutului a fost mai mare decât conștiența mea.

Dar puse la un loc, consacrarea mea – care este o alegere, a fost urmată.

A trăi personal toate lucrurile despre care vorbesc în articole,  programe online și retreat-uri, a practica eu însumi fiecare lucru despre care îi învăț pe ceilalți, a practica Prezența, Iubirea, Adevărul, Frumusețea și Libertatea care alcătuiesc marea cale a Maestrului Interior, toate acestea au fost împlinite.

Nimic nu ar fi fost însă posibil pentru mine dacă nu ar fi existat acel moment etern, înafara timpului liniar, de re-cunoaștere, de iubire, de îndrăgostire între mine și Ea. Un moment etern, la care mă întorc de o mie de ori, cu care mă reconectez și care mă ajută să transcend vălurile iluziei atunci când uit. Mult timp am crezut că Iubirea ni se întâmplă, că este un dar pe care-l primim sau nu. Credeam asta pentru că nu-l trăisem încă. Acum, după o imensă experiență cu propria mea inimă și cu Inima eternă, pot să spun aici că Iubirea este o alegere, un act de curaj, o nebunie pe care trebuie să o comitem dacă vrem să o trăim.

Iubirea este antonimul fricii după cum deschiderea este antonimul închiderii.

Uit de o mie de ori, și de o mie de ori îmi amintesc, iar curajul de care am nevoie pentru a mă întoarce la Iubire este tot mai mic. Calea e tot mai largă, la fel ca și Adevărul, Frumusețea și Armonia din viața mea, și de aceea, spațiul de experiență a Inimii care emană împrejurul nostru, al meu și al iubitei mele AmmaRa, este tot mai clar, mai puternic și mai viu, forța sa transformatoare este tot mai puternică.

Cei care aleg calea Conștienței în viețile lor sunt tot mai mulți și ei transformă tot mai mult din realitatea acestei lumi, începând cu relațiile lor cele mai apropiate și cu viețile lor. Tot mai mulți au curajul deschiderii, tot mai mulți pășesc pe cale, tot mai mulți descoperă pulsația între zero și unu și măiestria de a trăi în această lume.

Nu voi pomeni aici nici una dintre minunățiile pe care le-am comis în Călătoria Inimii anul acesta, nici în trecutul mai îndepărtat. Vreau doar să rostesc că aceste minunății, momentele de revelație, de vindecare, de iubire, de frumusețe, de adevăr, au fost mereu împreună, și nici unul nu ar fi fost posibil de unul singur. Însingurarea este o capcană.

Ființa colectivă numită A&AAgnis și AmmaRa, suntem perfect conștienți de acest moment și am ales să închidem, împreună, bucle uriașe de experiență umană, personale și colective, pentru a face loc unei noi Creații. Împreună. Realitatea pe care o creăm împreună, în interiorul ființei și pe care o exprimăm de jur-împrejurul nostru, este magică. Este ceea ce numim Călătoria Inimii, cu toate formele sale. Puterea ei transformatoare vine din faptul că re-cunoaștem necontenit în adâncurile noastre faptul că suntem noi înșine în această Călătorie sacră, și toți oamenii sunt. Este călătoria de la identitate la zero. O călătorie a iubirii, în care umanitatea profundă și divinitatea joacă un joc etern.

Magia ultimă pe care o practicăm și a cărei luminozitate rămâne constantă, își are rădăcinile, simplu, în faptul că ne iubim. Asta ne permite dansul între neant și formă, între masculin și feminin, spirit și materie, lumină și întuneric, eu și celălalt. Ne permite curajul de a muri și a renaște, din nou și din nou, precum Pulsația eternă a Respirației întregii Creații. De a schimba totul, mereu, de a nu rămâne prizonieri în labirinturile lui cineva și nici în neant.

Această Magie Ultimă, Iubirea, este, în ultimă instanță ceea ce noi suntem, facem, radiem în această lume și acest timp. Aceasta este Călătoria Inimii în care suntem cu toții, fie că ne dăm seama, fie că nu. Tot ceea ce am căutat vreodată, este aici, acum, impregnat în textura existenței, iar Magia Ultimă a Iubirii este revelatorul întregii cunoașteri, întregii vindecări, întregului adevăr și frumuseți…

Fie ca în acest moment care este o uriașă oportunitate, Magia Ultimă să devină alegerea noastră.

Se dedică aceste rânduri tuturor celor care se află în Călătoria Conștientă a Inimii,

cu recunoștință,

de către Agnis în numele A&A.

P.S. dacă ai citit până aici, atunci poți asculta ceea ce urmează. 

închide ochii, respiră adânc și foarte lent. apoi du-te adânc.

sunt daruri 

ZERO către UNU

UNU către ZERO