Unu către Zero,
o rostire de către Horia Francisc-Țurcanu
… Născându-mă, îmi amintesc, mamă, nesfârşitul,
însângeratul şirag al naşterilor mele, durerea e cheia
nenumăratelor Porți ale Creației.
Pentru a nu mă risipi printre stele, va trebui să uit,
pentru a nu mă pierde de tăcere, va trebui să rostesc cuvinte,
pentru a păstra natura luminoasă a Ființei mele va trebui
să rătăcesc în întuneric,
pentru a zbura va trebui să mă arunc din vârfurile munților
cu aripi de cârpă, ura dureroasă a pierderii de tine
se va transforma în biată iubire omenească,
te voi căuta în fecare privire a unei femei,
te voi recunoaşte în rotunjimile colinelor de sub muntele lui Zam, …
Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.