Creația stărilor interioare

Ceea ce trăim în interiorul nostru pare să depindă de evenimente exterioare. Și este, câtă vreme nu suntem conștienți. Vine un moment în procesul transcendent al identității noastre când începem să intuim că fenomenele interioare, gândirea, emoția, atitudinea sunt alegeri. Și mai mult decât atât, creații. Asta schimbă totul în viețile noastre. Realitatea exterioară urmează întotdeauna spațiul lăuntric. Legea Atracției.

Creația conștientă de realitate începe în interior. Primul pas este acum.

Ce se  întâmplă cu o emoție puternică, frică, furie sau altceva, atunci când nu o putem exprima – nu se cade, nu? Păi, dacă suntem suficient de antrenați, facem față momentului, mai ales dacă suntem la job, în public, sau într-un alt loc în care masca pe care o purtăm social nu ne permite altceva, îngropând-o. A o îngropa înseamnă a o ignora, a o astupa cu complezență, a ne preface că nu există. Necesită un efort de voință, o îngroșare a măștii, o construcție de atitudine menită să mascheze taifunul interior. Numai că îngroparea emoției nu e totuna cu dizolvarea ei. Asta e mai greu. Și unde o îngropăm? În esență, în corpul fizic – care after all, nu e fizic deloc, este făcut din atomi, energie, vibrație care are doar o aparență solidă.

Corpul este înțelept și rezistent. Emoția, mai ales dacă este de tipul frică/furie, are o energie puternică, arzătoare, iute. Uneori corpul reușește să o dreneze prin mușchi, care au o imensă capacitate de ardere, prin respirație care se accelerează, prin transpirație, înroșirea pielii și alte simptome. Este ceea ce dă pe-afară, ceea ce nu poate fi procesat. Organele noastre interne și mecanica lor energetică sunt spațiul care procesează tensiunea. Ficatul, pancreasul, splina, stomacul, aflate la nivelul plexului solar lucrează cu emoții dure. Dacă mecanismul gândire/emoție funcționează permanent în același registru, acestea vor fi debordate. Atunci, pentru a proteja mașinăria, ființa noastră mare, care pentru majoritatea este un spațiu inconștient, stochează energia distructivă a emoției solidificând-o. O depune sub forma unor tensiuni care devin permanente în corp. În cele din urmă însă, cum se zice pe la români, ”ți se pune pe inimă”. Și nu numai pe inimă, ci și pe ficat și altele. Toate bolile și simptomele stomacului, ficatului, pancreasului, splinei, au legătură cu presiunea copleșitoare a emoțiilor. Cea mai răspândită formă de cancer în Europa lui 2018 a fost cancerul de pancreas.

Oke, două întrebări:

cum facem să creăm mai puține emoții distructive și doi, cum facem să dizolvăm emoția fără să o îngropăm în corpul fizic?

Mai întâi un tablou dinamic: imaginează-ți o situație în care gândești ”e foarte dificil, sunt în primejdie, e greu, crede ceva rău despre mine, nu pot să fac față”. Uneori gândul este fulgerător. Este cu atât mai rapid cu cât face parte dintr-un mecanism de gândire, dintr-un mod obișnuit de a fi. Oamenii care sunt critici ”de felul lor” nu conștientizează faptul că judecă realitatea. ”Așa sunt eu.” În secunda următoare gândului critic, se naște emoția, ca un ecou al gândirii în energia corpului. Cu cât mecanismul de gândire/emoție este mai vechi și mai utilizat – face parte din personalitatea liniară- cu atât procesul este mai rapid și mai inconștient. Ne pomenim deja una cu valul de emoție. Energia vitală a corpului se pregătește de luptă sau fugă. Tensiune. Corpul devine ca o coardă de oțel, adrenalina e pompată în circuitele corpului. Ca un motor turat, ansamblul gândire-emoție-energie vitală – trup fizic intră într-o stare pregătită pentru orice.

Și în această stare intervine voința, masca, buna creștere care înghite acest val uriaș de energie și-l transformă într-un iceberg. Îl îngheață.

În acest tablou, emoția este anclanșată de cele mai multe ori de ceea ce gândim. Altă sursă este rezonanța cu mediul, adică intrăm în emoție pentru că suntem într-un mediu scăldat în acea emoție. Dar pentru ca asta să se întâmple, este nevoie ca noi să fi trăit starea emoțională, să fim predispuși, iar emoția să facă parte din felul nostru de a fi. Altfel nu am intra în rezonanță.

Câteva observații de bun simț, pe care oricine le poate face privind propria dinamică interioară:

• Este un singur fenomen interior care cuprinde gândire, emoție, închidere la nivelul energiei vitale a corpului și în cele din urmă se transferă la nivelul corpului fizic. Materia inefabilă a gândului trece printr-un proces de densificare în interiorul nostru și transformă în trup.
• Felul în care ne raportăm la oameni, lucruri, evenimente prin propria gândire este cea mai mare sursă de tensiune din viețile noastre. Întreaga tensiune mentală și emoțională devine realitate corporală. Așa se nasc boli grave de inimă, ficat etc.
• Întregul spectru al stărilor noastre interioare este în continuă transformare, precum apele unui ocean. Trecem dintr-o stare în alta în funcție de ceea ce gândim și ca răspuns la diferitele situații.
• Privim situațiile prin prisma trecutului, a experiențelor de viață pe care le-am trăit deja, din care am tras niște concluzii (gândire). Le folosim automat pentru a evalua situații. Astfel, creăm mecanisme de percepție/reacție automate, inconștiente ce generează la nesfârșit același spectru de emoții. Starea corpului fizic reflectă cu precizie aceste mecanisme, ca și situațiile vieții noastre ce par repetitive, pentru că le privim mereu în același fel.

Răspunsul la prima întrebare se conturează de la sine.

Am putea să creăm mai puține emoții distructive și mai puține consecințe fizice dacă am schimba modul nostru de a gândi despre realitate, poziționările vechi, concluziile expirate și prisma prin care privim totul.

Poate părea un lucru ușor pentru cine nu a încercat vreodată. Majoritatea oamenilor cred că gândesc ceea ce vor. Nici nu le trece prin cap (sic) că 99% din gândirea lor nu le aparține. Ideile noastre despre realitate sunt învățate, împrumutate. În ceea ce privește ideile despre noi înșine, ele sunt structurate îndelung, în raport cu ceilalți și cu mediul în care trăim. Astfel încât gândirea noastră despre noi înșine și despre realitatea înconjurătoare, care pare originală, este un copy/paste. De-asemeni modul în care ne raportăm la situații este un automatism. Inconștient adică.

Capacitatea de a alege ceea ce gândim vine odată cu un fel de maturitate interioară și este un act de conștiență. Necesită antrenamentul Atenției. 

Foarte mulți oameni trăiesc identificați complet cu aceste procese de gândire liniară, separați complet de spațiul interior și incapabili să administreze emoțiile, atitudinile lor față de sine și realitate sunt mecanice, iar spațiul corporal este modelat în acest fel.

Pentru a ieși din acest circuit e nevoie mai întâi de a putea opri caruselul nesfârșit al gândirii, și a retrage Atenția din rătăcirea necontenită în exterior.

Al doilea pas, a gândi ceea ce vrem să gândim, a ne raporta la realitatea interioară și exterioară corpului fizic în mod conștient, este o artă. Un proces necontenit din care se naște bucuria de a trăi, relații armonice, acțiuni creatoare și puternice.

Aici suntem pe teritoriul măiestriei interioare.

Dar până ajungem să creăm cu dexteritate realitatea interioară, e nevoie de practică, de aplecare în interior și de alegerea conștientă de a transforma acest spațiu. Tehnologia lăuntrică ce permite nu numai administrarea stărilor interioare, dar pur și simplu crearea lor, există. Se numește Practica Prezenței.

Miza este uriașă. Toată lumea știe despre legea atracției, care spune în esență că atragem în viețile noastre ceea ce suntem în interiorul nostru. Adică gândire, emoție, atitudine și corp. Ar fi frumos dacă ar funcționa făcând afirmații pozitive. Nu este nici pe departe suficient, pentru că imediat ce terminăm sesiunea de afirmații o situație de viață declanșează instantaneu un proces de gândire îndelung exersat, cu toate consecințele sale emoționale, energetice și fizice. Într-o clipă suntem din nou cei care am fost și ieri.

Miza Prezenței este enormă pentru că instituie o disciplină interioară a gândirii, emoției și atitudinii. Este un proces de aducere în conștiență, în percepție directă, a fenomenelor interioare, o luare în stăpânire a acestui spațiu lăuntric și transformarea sa într-o creație.

Ceea ce creăm înlăuntrul nostru atrage în viețile noastre pe măsură. Legea atracției este universală și funcționează indiferent dacă suntem conștienți sau nu. Dacă spațiul interior este cutremurat de furtuni și crize, asta atragem în viețile noastre. Capacitatea de a crea conștient în spațiul interior schimbă integral calitatea experienței noastre de viață.

Atenția noastră este energie creatoare pură. Oriunde ne conducem Atenția, se produce o creștere și o transformare a realității. Relațiile cu oamenii și lumea, proiectele noastre, copiii noștri și iubitele noastre au nevoie de Atenție. Hrănim existența cu Atenție, o creștem, o expansionăm. Asta se petrece nu numai în exteriorul nostru, ci și în interior. Dacă am reuși să păstrăm Atenția focusată pe ceea ce ne dorim, am împlini totul, am trăi viața exact așa cum o dorim. Dar irosim această energie sacră, o pulverizăm în lucruri fără importanță sau, și mai dramatic, o investim hrănind temerile noastre, frica, furia, rușinea, vinovăția, conflictul, separarea. Folosim în mod inconștient această energie miraculoasă pentru a crește în viețile noastre durerea, în detrimentul lucrurilor care contează cu adevărat pentru noi.

Practica Prezenței este în primul rând despre a ne reaminti natura profundă a noastră de creatori de realitate. Aceasta începe cu disciplina Atenției.

Noi suntem surse de Atenție, izvoare de realitate, fie că vrem acest lucru sau nu. De multe ori pare că realitatea se petrece independent de noi și de voința noastră, pentru că investim această energie sacră în moduri inconștiente. Nu ne dăm seama ce facem. Gândim și acționăm mecanic. Mai degrabă sunt reacții față de realitatea interioară și exterioară, decât acțiuni. Practica Prezenței este despre disciplinarea energiei creatoare a Atenției și despre folosirea ei conștientă pentru a crea ceea ce vrem să creăm în viețile noastre.

Primul pas este conștientizarea lumii interioare, acolo unde se naște experiența vieții noastre. Așa începe drumul către creația conștientă a întregii noastre vieți.

Poți considera asta o chestiune care ține de spiritualitate, de evoluție personală sau pur și simplu un mijloc de a-ți transforma viața în modul cel mai concret.

A fi conștient este a simți mai mult, mai profund, mai complet realitatea. Și astfel de a da răspunsuri mai adecvate vieții.

În ceea ce mă privește, am parcurs un uriaș drum interior al conștienței, și cu toate acestea, uneori, vechile răspunsuri date existenței se nasc încă spontan în unele situații. Descopăr astfel spații tot mai adânci în care am creat cândva realitate inconștientă, foarte veche, și faptul că ea există în interiorul meu. Sunt moduri de a fi, de a privi, de a înțelege viața, uneori sculptate prin durere în adâncurile ființei. Situații sau percepții similare cu ale trecutului, anclanșează răspunsuri vechi, oricât de mult am exersat alegerea interioară. Sigur, durează mult mai puțin decât în alte vremuri să transform valurile interioare în ceea ce doresc. Fiecare împrejurare de acest fel mă face să privesc și mai adânc. Realitatea ne servește, chiar și atunci când pare potrivnică. Fiecare transformare de acest fel este o imensă victorie interioară și în cele din urmă hrănește ceea ce eu aleg să devin.

Această expansiune necontenită a conștienței, adică a capacității de a percepe și a crea realități, am exersat-o cu foarte mulți oameni. Mă pricep bine să intru în starea de Prezență și astfel să conduc și pe alții în a descoperi artele transformărilor interioare și de fapt, în marele act de a schimba felul în care trăim în această lume. Am deschis porțile inconștientului de o mie de ori, și i-am învățat și pe alții să facă acest lucru, în scopuri de vindecare și de cunoaștere. Dar cel mai mare scop a fost dintotdeauna transformarea vieții. Putem cu adevărat trăi așa cum ne dorim în această lume. Am avut încredere mereu în această viziune și am creat mijloace simple și puternice de a lucra cu Conștiința, pe care oamenii să le poată folosi acasă și în viețile lor, în orice moment. Am șlefuit această tehnologie interioară întemeiată pe lucrul cu Atenția, Respirația și Atitudinea conștientă, prin foarte, foarte multe experiențe împreună cu nenumărați oameni, până când a rămas esența. Una ușor de înțeles, de aplicat și de transformat în instrumentul principal de transformare a unei vieți.

Nu-mi pot imagina un om care să nu aibă de beneficiat de pe urma acestei tehnologii interioare, pe orice nivel de experiență umană s-ar afla. Nivelurile de conștiență sunt infinite, și oriunde am fi există un proces transcendent care ne conduce tot mai profund și tot mai vast. Majoritatea oamenilor acestor timpuri se află în stadiul în care simt nevoia uriașă de deschidere, au intuiția profundă că dincolo de zidurile perceptuale se află un adevăr mai larg pe care îl pot trăi. Au dreptate. Ceea ce îi separă de această trăire este exact ceea ce descriu aici: lumea gândirii, a emoției distructive și a atitudinii de tip mecanism, natural-închis. Pentru acești oameni, foarte mulți, Practica Prezenței este un instrument de o valoare enormă.

Am lucrat cu medici și oameni de afaceri, cu psihologi, profesori, artiști, întreprinzători, arhitecți, finanțiști, uneori aflați în poziții sociale foarte înalte, vârfuri ale unor structuri de afaceri foarte mari. Desigur, realitățile exterioare și pozițiile acestor oameni reflectă calitățile spațiului lor lăuntric. Dar provocările lor sunt aceleași, chiar dacă se petrec pe niveluri diferite. Crizele lor sunt asemănătoare cu ale tuturor, doar că sunt mult mai bine mascate de conveniență. Ele se manifestă în relațiile cele mai apropiate, mai ales în relația de cuplu, acolo unde sunt sudate cele mai vechi și mai puternice modele de experiență, moștenite de la părinți și de la cultura în care trăim. Îndoiala, frica, neîncrederea, tensiunea devin uneori enorme obstacole interioare și aici tehnologia sacră a Prezenței funcționează impecabil. Indiferent de nivel, Practica Prezenței aduce o nouă conștiență, o nouă percepție și o nouă înțelegere a situațiilor vieții, ceea ce permite noi răspunsuri.

Am turnat întreaga mea experiență de a lucra cu stările extinse ale conștiinței în Cartea Maestrului Interior. Aceasta este, în sine, o călătorie interioară ghidată și conduce la extensia percepției și a capacității de a transforma spațiul interior și experiența propriei vieți. Fizica și metafizica sunt expresii ale unei singure curgeri, ale unui singur fenomen uluitor care este viața însăși, iar noi suntem cu adevărat Creatorul care exersează percepția și creația. Maestrul Interior trăiește în noi toți și este un nivel al propriei conștiințe, accesibil, care așteaptă să fie trăit și manifestat nu în altă viață, nu în cer, ci aici, acum, în experiența acestei vieți în care totul oglindește ceea ce suntem în adâncurile noastre, conștient sau nu. Este pentru acum, pentru relațiile în care suntem și care ne definesc, pentru afacerile pe care le creăm, pentru structurile cărora le suntem centru, pentru tot ce alcătuiește viața noastră.

În chilia unei mânăstiri e mai ușor să crezi că întrupezi maestrul. E mai dificil când vrei să creezi diferite lucruri în această lume. Și totuși este posibil. Aceste rânduri se adresează acelora care nu vor să aștepte altă viață, nici un maestru din exterior, nici un salvator, pentru a trăi ceea ce vor să trăiască. Maestrul se naște cu adevărat, în propria Inimă, este un aspect al propriei ființe. Ești chiar tu, în versiunea ta conștientă, creatoare, splendidă.

O reverență,

Agnis