Baloane de săpun…

Din Jurnalul Inimii mele, desprind acum o scurtă filă, împărtășind cu tine un moment din multele trăiri, greu de pus în cuvinte, pe care le-am avut în aceste trei zile petrecute împreună cu Brother David.

Cu a sa viziune mistică și cu claritate poetică, la cei 98 de ani ai săi, m-a călăuzit și acum, ca de fiecare dată, către a simți gratitudine pentru viață. Mi-a reamintit, cu o simplitate cu care ar merita să fim contagiați cât mai mulți, ce este inocența și bucuria născută din a trăi deplin momentul prezent.

Ia te uită, ce am găsit în buzunarul meu! – îl aud spunând, deodată, din miezul tăcerii cu care învăluiserăm minute întregi privind la acele peisaje greu de pus în cuvinte. Ne aflam pe vârf de munte, la peste 1400 m.

Stătea cuminte în buzunar și a vrut să vină la tine.

E pentru tine, zice, zâmbindu-mi și punând în palma mea o inimioară roșie …

S-o porți cu tine mereu, mi-a șoptit.

Lacrimi de recunoaștere s-au desprins din adâncuri căci, încă o dată, ce sunt adânc în inima mea mi se revelează cu atâta ușurință în preajma lui.

Au fost momente, în ultimii ani, când m-am temut că n-am să-l mai văd, să-l mai simt, să-l mai ating, să mă mai rog alături de el. Însă, în ciuda temerilor, am păstrat vie credința că-l mai îmbrățișez în această viață. Ce mare DAR, invitația lui de a petrece câteva zile împreună.

Sunt aici, acum, alături de Brother David. Nimic altceva nu mai contează, dau la o parte totul, și doar sunt. Respir, împreună cu el, în tăcere. Apoi ascult, cu totală atenție, când îmi povestește ceva.  Și-apoi, din nou, tăcere și-un fel de nemișcare lăuntrică din care simt că radiază calmul său.

El și-a dorit să fim aici, pe vârf de munte. Nu ne-a venit să credem însă ne-am bucurat. Ne-am bucurat, apoi, precum copiii, urcând cu tele-gondola. Iar acum, privindu-i cu admirație pe ce are își pregătesc parapantele, ne bucurăm de momentul în care se desprind și își iau zborul, urmărindu-i cu privirea cum planează pe curenții de aer peste priveliști ce îți taie răsuflarea.

Apoi, spre uimirea mea, scoate din trăistuța lui două … mici tuburi. Îmi dă unul, făcându-mi cu ochiul. Îl deschide pe al lui și începe să facă baloane de săpun. Mă bușește râsul și intru în joc. Încep, la rândul meu, să fac baloane de săpun.

Hai să vedem cine face baloanele cele mai mari, zice el.

Hai!

Hai să punem în fiecare balon, o binecuvântare, zic eu.

Hai!

Și iată-ne punând binecuvântări, în baloanele de săpun pe care le suflam, într-o multicoloră frumusețe, peste cei care treceau pe lângă noi. Toți se amuzau, zâmbeau și se minunau de acest bătrân aflat pe vârf de munte ce stă și suflă peste ei baloane de săpun. Chiar dacă nu știau că erau umplute cu binecuvântări, sunt convinsă că le-au simțit.

Simplitate. Joacă. Bucuria de A FI întru minunare. Acum. Aici.

Recunoștință, Brother David!

Pentru cei tineri și pentru toți cei a căror inimă le este suficient de tânără să fie vie și plină de pasiune pentru orizonturile cele mai largi – a dedicat Brother David ultima sa carte pe care, cu recunoștință, o publicăm în Fundația Călătoria Inimii.