Acest moment: despre Adevăr și tipare de gândire

În această perioadă pare că Existența îmi tot servește oportunități prin care să regândesc și să curăț vechile perspective. Unele dintre ele erau cam ancrasate, ce-i drept. Altele au încercat să supraviețuiască, punându-și straie spirituale.

Natura, cu toată bogăția și a ei permanentă invitație de a fi atentă la propriile-mi ritmuri, mă ajută să-mi adâncesc percepțiile, să-mi rafinez simțurile. Și, da, să-mi curăț vechile perspective. Trăiesc senzația că totul în jurul meu (și mai ales înlăuntru), se reașază, din nou, în această perioadă. La fel de viu este și sentimentul că relația mea cu practica necontenită a Prezenței, a Recunoștinței, cu disciplina, crește exponențial.

Primește în dar acum a mea Filă de Jurnal. Încărcată cu vibrația Adevărului și a trăirilor mele din această perioadă. Nu am simțit să scriu, în ultima vreme, decât de mână în jurnalul meu. Parcă nu mă mai simt deloc bine să stau cu degetele pe tastatura laptopului, când Natura îmi oferă atâtea posibilități de a sta cu mâinile-n țărână, în plantele medicinale, în iarbă, în ciuperci, în flori…

Am fost mai mult în ascultare, în ultimele săptămâni, și-n observarea procesului alchimic în care mă aflu, la nivel individual dar și cu femeile din Cercul Sacru Anam Cara. În această dimineață, însă, după sesiunea de shaking la răsăritul Soarelui, am simțit să scriu. Și … iată-mă, împărtășind cu tine acum.

În ultima vreme, atât în grupurile mici cu care lucrăm cât și în sesiunile de însoțire individuală pe care le oferim aici, la Centrul Călătoria Inimii, a fost foarte mult despre emoții și despre rostirea adevărului. Pare însă că ieșim acum din tărâmul emoțiilor zguduitoare, și sunt convinsă că asta nu se petrece doar aici la noi, la Centrul Călătoria Inimii, ci peste tot. Ceea ce trăim toți acum, la nivel global, are de a face foarte mult cu rostirea adevărului și, mai ales, cu felul în care alegem să gândim.

Ce tipare de gândire cultivăm pentru a nu mai ajunge să ne identificăm cu emoțiile zdrobitoare?

E nevoie să ne oprim, periodic, pentru a ne investiga, cu cea mai mare sinceritate, tiparele de gândire, modul în care interpretăm realitatea (oamenii, situațiile, contextele). Să ne oprim pentru a ne explora, cu sinceritate, credințele și convingerile care ne modelează experiența vieții. Făcând această investigație lăuntrică sinceră, în mod inevitabil, dăm drumul la emoții. Dar, pentru procesul alchimic al vieții, nu contează deloc să ne punem atenția pe emoții sau ne bălăcim în ele la nesfârșit. Contează, mai degrabă, să decidem a ne reînnoi, în permanență, modul vechi de gândire. Contează să curățăm filtrul îmbâcsit de vechile convingeri și condiționări. Contează să identificăm mecanismele de apărare (pe care le-am creat copii fiind) și apoi să avem curajul să renunțăm la ele.

Știm, întotdeauna ce este bine, cu adevărat, pentru noi

Toate acestea noi le explorăm, în profunzime, în retreat-urile din această vară și, mai ales, în Școala Maestrului Interior ajunsă acum la a 7-a ediție. Mă simt profund recunoscătoare că putem oferi acest spațiu – Centrul Călătoria Inimii – sacru pentru noi și pentru toți cei care vin aici sus pe Colina Lunii.

Nu contează dacă vii sau nu, în vara asta, la vreun retreat de-al nostru ci contează atitudinea ta acum în acest proces de mare transformare. Toți avem acces la noi percepții, în această perioadă, dacă ne deschidem pentru a le primi și dacă ne lărgim modul îngust și învechit de a privi lumea, oamenii, situațiile.

Putem în orice clipă să ne scuturăm de emoții, învățând din ele și fără a ne lăsa pradă lor. Putem în orice clipă să ne întrupăm discernământul și să spunem „stop” vechii perspective. Putem în orice clipă să spunem stop vechii povești pe care ne-am tot repetat-o o viață întreagă. Și, DA, putem în orice clipă să spunem stop forțelor care au încercat să pună stăpânire pe mintea noastră spunându-i ce să creadă, în cine să aibă încredere, de cine și de ce să se teamă.

De-a lungul anilor, lucrând deja cu mii de oameni în Cercurile de Vindecare, în Retreat-urile verii, în Ceremonii și Ritualuri Sacre, în  Școala Maestrului Interior, am ajuns să văd și să simt că nu există, niciodată, doar o singură perspectivă. Ci, întotdeauna, multiple sunt perspectivele care creează întregul. Și, chiar și atunci, când credem că percepem Întregul, tot mai rămân aspecte ce țin de marele mister.

Dacă ne uităm acum la ce trăim la nivel global, nu avem cum să nu vedem că această insistență pe o singură perspectivă este ciudată. Eu, recunosc sincer, nu pot să nu mă întreb: de ce sunt banați, anulați, discreditați toți cei care au o altă perspectivă decât cea oficială?

Oricâtă autoritate vor unii și alții să-și aroge, vocea noastră lăuntrică știe, întotdeauna, ce este cel mai bine pentru noi înșine. Nu așa zișii „experți”. Oricât de greu pare să mai avem încredere în intuiția noastră – atunci când totul în jurul nostru ne spune că e greșit să gândim/facem într-un anumit fel, că doar niște „experți” știu ce este mai bine pentru noi, merită să dăm crezare acestei voci interioare. Merită s-o cultivăm. Dar pentru asta, din nou, e nevoie să ne mai oprim din facere și să ne ascultăm pe dinăuntru. Să ne investigăm, periodic, tiparele de gândire, credințele, convingerile.

Pentru mine e foarte dificil să rămân în non-judecată, recunosc sincer, atunci când văd că sunt oameni – cu o expertiză demnă de toată lauda – care atunci când expun adevărul și vin cu dovezi clare și evidente, sunt reduși la tăcere. Însă, conștientizez că nu ajută la nimic judecata mea aspră și că, de fapt, continuând să judec nu fac decât să întrețin exact sistemul pe care-l judec. Dacă asta trăim, la nivel global, atunci este despre fiecare dintre noi.

Eliberarea de frică, prin Adevăr 

În sesiunile de lucru individual, mulți mi-au împărtășit în ultima vreme, că le este cel mai greu să-și rostească adevărul când chiar și cei pe care îi iubesc și îi consideră foarte apropiați refuză să mai aibă de a face cu ei dacă au o altă părere. Adică, până când nu spui și tu ceea ce vor ei să audă, nu mai ești iubit și acceptat. Iată cum iubirea și acceptarea este precum un troc.

Frică. Frică. Frică. Frica ne-a guvernat pe toți, și întreaga lume, în ultimul an și jumătate. Cu ajutorul fricii, suntem ușor de manipulat. Frica ne erodează suveranitatea. Ne face vulnerabili mai ales în fața celor ce o evocă cel mai mult. E un joc pervers al celor care generează frică și apoi – bum! – vin repede cu o soluție! Nimeni care ne dorește cu adevărat binele nu se folosește de frică pentru a ne vedea neajutorați și îngroziți. Nimeni care ne dorește, cu adevărat, binele nu încearcă să ne separe unii de alții. Dacă tot plecăm capul sau dăm din cap supuși – precum cățelușul de pe bordul Daciei, din vremea copilăriei mele – și ne cedăm puterea de creatori ai propriei realități, nu facem altceva decât să continuăm a-i menține la putere pe cei ce apasă pe pedala fricii.

Când uităm de puterea noastră personală, intrăm într-o perpetuă așteptare ca altcineva să vină și să ne protejeze. Așteptăm ca altcineva să vină și să ne spună ce să credem și care este „adevărul”, neasumându-ne propria responsabilitate a realității ce trăim. Și, astfel, putem oricând da vina pe ceilalți.

Dacă pentru mine este un moment bun în care să mă așez și să recunosc oportunitatea oferită de Existență, la această Lună Nouă (cu eclipsă Solară), de ce n-ar fi și pentru tine? Suntem îmbăiați toți în aceeași energie. Trăim toți un moment potrivit pentru a ne opri și a reflecta la tot ce am trăit în aceste luni îmbibate cu frică.

Ce am schimbat? Ce n-am avut curajul să schimbăm? La ce am putut renunța? De ce anume încă ne agățăm?

Povești, povești, povești… de tot felul și multe în conflict unele cu altele, ne-au tot fost servite. Avem nevoie să privim obiectiv la toate aceste povești, fără a aluneca în judecată. Avem nevoie să ne dăm jos măștile și să ne dansăm libertatea, întrupându-ne puterea de creatori conștienți. Cât a distrus, din punct de vedere emoțional și psihic, suspiciunea, separarea, izolarea? Ce urme au lăsat, fizic și emoțional, măștile purtate atâta timp?

Puterea Personală este despre creație. Și responsabilitate

La această Lună Nouă, cu eclipsă Solară, fie să conștientizăm că nu ne poate controla, nu ne poate manipula nimeni, dacă noi nu permitem. Nu suntem roboți, încă! Deși unii cam asta vor să fim. Vibrația naturii noastre umane este încă vie și merită s-o hrănim, onorându-ne intuiția și instinctele și nicidecum să ne închidem, brusc, paralizând de frică doar pentru că organizația mondială de sănătate, ce ar fi trebuit să țină cu noi și cu a noastră bunăstare, ne aruncă cu tot felul de minciuni mizând că noi acceptăm tot. Vibrația naturii noastre umane este încă vie și merită s-o păstrăm așa, punându-ne mereu și mereu întrebări, fiind curioși, căutând răspunsurile înlăuntrul nostru nu pe programul de știri de la tv. Vibrația naturii noastre umane este încă vie și merită s-o păstrăm așa, onorându-ne înțelepciunea cu care ne-am născut fiecare. Este un dar pe care nimeni nu ni-l poate lua. Oricât de mari „experți” se cred unii și alții.

În ShamaniA Retreat, în ziua dedicată Arhetipului Vizionarul, la partea de teorie explic cum este, din punct de vedere psihologic, cu mecanismul proiecției, al oglindirii. În foarte multe culturi indigene există obiceiul să-și coasă mici bucățele de oglindă în costumele lor de ceremonie sau și le lipesc pe măști. De ce? Pentru a-și aduce mereu aminte că suntem oglinzi unii pentru ceilalți. Cred că acum, mai mult decât oricând, este momentul să ne revendicăm ceea ce am proiectat pe alții. Mai ales, puterea personală. Ne-am dat puterea altora, din varii motive care, acum, nu mai contează. Dar dacă nu ne-o recuperăm acum, atunci când? S-ar putea să fie prea târziu, dacă începem să uităm de vibrația naturii noastre umane. Nu mai putem aștepta, cuminți și politicoși, ca totul să revină la „normalitate” sau ca totul să fie bine. Adică ce să fie bine? Ce fel de garanții așteptăm? Nu noi suntem cei care, până la urmă, decidem finalul filmului? Ba da! Prin felul în care alegem să privim, prin felul în care alegem să ne rostim adevărul, prin felul în care alegem să acționăm – cu mult curaj, în ciuda fricii! Dacă nu ne revendicăm puterea personală, nu facem altceva decât să continuăm a-i investii pe alții cu propria noastră voință. 

Puterea se referă la capacitatea de a crea realitatea pe care o dorim. Iar acest lucru nu este posibil fără asumarea responsabilității pentru ceea ce trăim. Cauzele realității sunt în noi înșine, și nu în  afara noastră, și dacă vrem să schimbăm contextul vieții noastre este nevoie să ne asumăm responsabilitatea a ceea ce credem și menținem în interiorul nostru. 

La Centrul Călătoria Inimii, aici, sus, pe dealuri și colină sacră – îmbrățișată de pădure magică -, începem, foarte curând, Retreat-urile verii și cea de-a 7 a ediție din parcursul numit Școala Maestrului Interior. Vor fi săptămâni pline cu trăiri puternice, revelații, conștientizări, vindecări, eliberări, înțelesuri. Însă, nu doar aici la noi vor ieși la suprafață adevăruri și revelații ci pretutindeni în lume. Tot ce contează este să rămânem deschiși (prea multă închidere s-a vrut și, din păcate, prea ușor unii au acceptat-o), să rămânem în încredere, să curățăm, în permanență, vechile convingeri și credințe limitative.

Nimeni nu-ți poate da stima de sine. E nevoie să o creezi

S-ar putea să asistăm la multe întorsături și multe zdruncinături, pe scena teatrului mondial, căci ceea ce s-a vrut să credem că este adevărat se va dovedi, în mod inevitabil, exact opusul. Dacă ne-am tot învârtit în jurul cozii, acum este momentul să ne oprim, să respirăm profund, să ne ascultăm inima și intuiția, și să discernem propria noastră perspectivă, nu cea impusă de „experți”. Pentru ce am continua să jucăm jocul separării, al suspiciunii, al închiderii unii față de alții, dacă alegem să păstrăm vie vibrația umanității noastre? Această separare, aceste măști, acest joc al divizării în care frica a devenit o virtute iar o perspectivă diferită decât cea a „experților care ne vor binele” a devenit o crimă, nu au cum să ne ajute să onorăm vibrația umanității. Ba dimpotrivă! Ne conduc la robotizare totală. Asta vrem? Asta vrei? Dacă nu vrei asta, atunci ai curajul și refuză să rămâi în cutiuța fricii impusă de alții, găsește în tine încrederea de a-ți onora puterea personală.

Nimeni nu-ți poate da stima de sine! Nimeni nu-ți poate da încrederea în tine. Doar tu le poți accesa. Ele sunt înlăuntrul tău! Dacă perspectiva mea este alta decât a ta, nu mă pune la zid! Împreună putem crea o cale diferită. O cale nouă, născută la această Lună Nouă, cu eclipsă solară, și pe care s-o bătătorim cu a noastră umanitate. Umanitate care simte când așa-zișii experți încearcă să ne manipuleze. Umanitate care are, mai degrabă, încredere în intuiție și în propriile perspective. Noi. Curate. Nu este deloc adevărat că trebuie să dăm din cap, aprobator – precum cățelușul de pe bordul Daciei din copilăria mea – la orice spune mass-media sau organizația mondială a sănătății care are în spate marele business numit big-pharma.

Pentru ce să credem tot ce ni spune, fără să cercetăm noi singuri, fără să ne dăm voie să simțim, fără să ne onorăm propriul adevăr? De ce să continuăm a ignora faptul că sunt evidente interesele uriașe care stau în spatele acestui joc macabru?

Eu vă invit pe toți cei care citiți să vă puneți propriile întrebări, să vă oferiți momente de ascultare a adevărului lăuntric, să reflectați, să vă afirmați dreptul la libertate și doar apoi, voi înșivă, să vă trageți propriile concluzii. Adevărul are o vibrație inconfundabilă. Dar pentru a o simți, avem nevoie să ascultăm. Întotdeauna adevărul ne vorbește dacă ne oprim puțin să ascultăm. De ce l-am sufoca cu frică? De ce am continua să ne victimizăm? De ce am continua să credem că suntem neputincioși – bieții de noi – și doar „experții” știu ce e mai bine pentru noi? Săru’mâna conașule că-mi dai și mie puțină libertate acum… să-mi dau puțin masca jos.

Puterea Personală și libertatea, sunt una

Așa am ajuns să fim? Unde ne este puterea de creatori? Tot plecăm capul și ne prefacem că minciunile servite sunt adevăruri, timp în care ne sufocăm propriul nostru adevăr. Ne umbrim propria strălucire a puterii personale. Trebuie să ne spună cineva care ne sunt riscurile și ce decizii să luăm pentru binele nostru? Trebuie să ne „îngrijească” altcineva bolnavii sau să ajungem să nu ne mai putem vedea părinții pe patul de moarte? În ce an suntem? Suntem perfect capabili să ne îngrijim unii pe alții, cu iubire și compasiune, având încredere în intuiție și în instinct. Suntem perfect capabili să ne protejăm singuri.

Tot ce avem de făcut, cu adevărat, este să ne recuperăm încrederea în puterea noastră creatoare, încrederea în noi înșine și stima de sine.

Să ne recuperăm dreptul nostru suveran la libertate. Avem dreptul să trăim liberi! Dar asta înseamnă să ne asumăm puterea de creatori! Asta înseamnă să ne asumăm responsabilitatea! Altfel… dacă nu facem asta… continuăm să purtăm măști și să dăm din cap, precum cățelușul de plastic de pe bordul Daciei . Dăm din cap, aprobator, simțind însă vibrația minciunii. Aruncăm cu pietre în cei care au o altă părere, amplificând separarea, denigrarea, învinovățirea, judecata, devitalizându-ne de umanitatea care ne unește.

Avem, înlăuntrul nostru, toate resursele necesare pentru a trăi în iubire și compasiune. Iubirea vindecă – am spus-o de multe ori căci cred cu adevărat asta – iubirea este cea mai potentă forță de vindecare. La polul opus este frica! Ori de câte ori simțim frică, nu suntem în iubire. Ori de câte ori simțim frică, să ne oprim puțin, să respirăm și să ne reconectăm cu sursa lăuntrică – iubirea! Iubirea își are piatra de temelie în adevăr. Nu în minciună. Iubirea nu are măști, oricât de nebună poate fi uneori. Oricât de dureroase pot fi, uneori, adevărurile pe care se bazează, iubirea insistă, mereu și mereu, să ne privim – cu sinceritate – în oglindă și să ne recunoaștem puterea de creatori conștienți. Să ne asumăm responsabilitatea realității ce trăim. Și dacă vrem o altă realitate, să ne asumăm curajul de a o crea.

Da, strig aici : Iubirea nu poartă mască!

Na, că m-a cam luat valul în această … filă de jurnal. O fi de la forțele naturii sau ale norilor curgând deasupra colinei. Cineva, mereu – întotdeauna – tot timpul, trebuie să fie de vină!

Ceea ce trăiesc acum, în această perioadă a vieții mele, mă obligă să mă văd, cu sinceritate, exact așa cum sunt. Fără măști! Fără pretenții! Fără să mai cred că trebuie să fiu în vreun fel anume. Sunt, așa cum sunt, și sunt profund recunoscătoare pentru ceea ce sunt. Îmi asum responsabilitatea de a fi contribuit și eu, în felul meu, la ceea ce trăim acum în lume. Și eu am vrut, de multe ori, în trecut ba separare, ba să mor, ba am dat vina pe alții, ba am alunecat în suspiciune, ba am pus măștile rolurilor vechi. BASTA!

Mă simt liberă, strălucitoare, curajoasă, suverană pe propria-mi experiență de viață. Mă simt în acord cu ritmurile naturii mele umane și aleg să rămân așa, în acord cu ritmurile mele și ale naturii. Refuzând să hrănesc minciunile „experților” și manipularea marilor industrii, precum big pharma – care numai binele nostru nu îl vrea.

Voila, la această Lună Nouă cu eclipsă de Soare eu te invit să te rostești, din adevăr, iubindu-te! Da, ușor de zis greu de făcut, vei spune. Păi, sigur. E mai ușor să spunem asta decât să facem schimbarea. Și… totuși.. nu este deloc greu. În clipa asta, chiar acum, închide ochii, respiră profund și dă-ți voie să te deschizi și să simți iubire pentru tine, așa cum ești. Dacă nu te prețuiești tu, dacă nu te iubești tu, nimeni n-o va face pentru tine sau în locul tău. Îndrăznește! Alege iubirea în locul fricii! Alege adevărul și libertatea și suveranitatea sau, dând din cap supuși precum cățelușul de pe bordul Daciei, manipularea. Tu decizi ce alegi! Victimă sau moașă a unei noi lumi! Fiecare gând, contează! Fiecare gest, contează! Fiecare moment în care curățăm filtrul prin care privim lumea (oamenii, situațiile), contează! Fiecare moment trăit în prezență, contează! Fiecare respirație încărcată cu emanația recunoștinței pentru viață, contează! Fiecare respirație în care recunoaștem și onorăm natura umanității noastre, contează. Uman sau robot?

AmmaRa